BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Inca o banca

    Fortis, unul din cele mai mari grupuri de servicii financiare din Europa, a achizitionat intregul pachet de actiuni al bancii poloneze Dominet, specializata in consumer finance. Oficialii companiei nu au dorit sa precizeze valoarea tranzactiei, relateaza agentia de stiri Reuters. Dominet detine cea de-a zecea retea bancara din Polonia, numarand 152 de sucursale proprii si in franciza. Are o relatie privilegiata cu 2.000 de dealeri auto din tara, inclusiv cu Autotu, cea mai mare retea de dealeri care comercializeaza masini second hand. Astfel, banca ocupa o pozitie puternica pe segmentul finantarii achizitiilor de masini, dar ofera si servicii specifice de retail banking. In momentul realizarii tranzactiei, pentru banca poloneza lucrau 806 angajati. Grupul olandezo-belgian Fortis isi desfasoara majoritatea operatiunilor in aceste doua tari, dar intentioneaza sa se extinda puternic si in alte tari, in special in Germania si Polonia. Jean-Paul Votron, CEO al Fortis, a anuntat in august ca banca va continua sa puna accent pe retail-banking in Germania si Polonia; in ultimul an, Fortis a facut achizitii in valoare de 1,5 miliarde de euro.

     

    Pana in 2009, Fortis spera ca profitul net obtinut din operatiunile din afara Olandei si Belgiei sa ajunga la o pondere de 30% din total, fata de 20% cat este in prezent.

     

    In Polonia, Fortis controleaza deja banca Fortis Bank Polska SA, prezenta in 43 de locatii, situate in principalele orase ale tarii. Aici lucreaza peste 1.200 de persoane.

     

    Alte compani detinute in Polonia sunt Fortis Lease Polska, specializata in oferirea de servicii de leasing, casa de brokeraj Fortis Private Investments Polska si Fortis Investments. Grupul Fortis, situat intre primii zece asiguratori din Europa, are peste 58.000 de angajati, iar valoarea de piata este estimata la 41,6 miliarde de euro.

  • Era business unusual

    Internetul si generatia multi-tasking sunt agenti ai schimbarii ce vor provoca mutatii fundamentale in lumea afacerilor si vor goli de sens expresia „business as usual“. Problema nu se pune daca sau cand se intampla, ci unde vei fi tu atunci.

     

    Mutra acra a unui functionar nu mai e interfata obligatorie pentru plata taxelor, cata vreme ai un PC, un card bancar si o conexiune la web. Cartea de imbarcare pe o cursa aeriana poate fi tiparita pe imprimanta de acasa dupa ce ai facut rezervarea online. Conectarea la Internet nu mai e apanajul liniilor de telefonie fixa, ci si al unui „aparat“ pe care multi dintre noi il vazusera cu 8-9 ani in urma doar in „Dallas“: telefonul mobil.

     

    Toate sunt semnele banale, pe care tindem sa le ignoram, ale unui „bulgare“ deja format, care o ia la vale cu repeziciune, strivind in calea sa obiceiuri de o viata, modele si cariere de succes: afacerile, asa cum le stiam noi pana acum, sunt pe cale de disparitie. „Nici o industrie nu va scapa, nici o companie nu va ramane pe dinafara. Peste fiecare dintre noi va veni schimbarea si nu vom putea face nimic pentru a o evita“, declama cu patos Andy Mulholland – seful diviziei de tehnologie a Capgemini, unul din numele grele ale industriei mondiale de consultanta, tehnologie si outsourcing. „Este sfarsitul erei business as usual“, incheie el scurt fraza, scrutand dupa reactii uriasa sala ce gazduieste o audienta de cateva mii de oameni.

     

    Cele trei cuvinte magice, „business as usual“, au fost folosite de generatii intregi de manageri pentru a minimaliza efectele unor probleme asupra activitatii unei companii, reflectand mesajul initial al expresiei aparute la sfarsitul secolului al XIX-lea: poate ca ceva o arde undeva, dar activitatea merge inainte, fara nicio schimbare. Ce s-a intamplat insa  pentru a ne face sa trimitem la pensie expresia facuta celebra in urma cu 92 de ani de Winston Churchill? „Incepem sa avem de a face cu noua generatie, asa-numita generatie multi-tasking. Sunt cei care asculta muzica la iPod, invata, vorbesc cu un prieten pe un program de mesagerie instantanee si mai arunca si cate un ochi la televizor – totul in acelasi timp. E generatia care a crescut cu noile gadgeturi si cu Internetul si care va schimba totul odata ce va intra in business. Ei sunt cei care fac mai multe lucruri odata, care nu isi vor face niciodata un cont clasic la banca, cei care nu vor dori sa plateasca facturi la ghisee – intr-un cuvant vor fi agenti ai schimbarii“, explica oficialul Capgemini.

     

    Iar daca sunteti cumva de parere ca ultimul deceniu de dezvoltare a Internetului a produs schimbari uriase in viata economica si sociala a planetei, trimitand companii in faliment dar creand si noi tipuri de slujbe si de miliardari, puteti sta linistiti. „inca nu ati vazut nimic!“, crede Mulholland. „Probabil ca abia acum incepem sa realizam ce inseamna de fapt afirmatia ca Internetul va schimba totul“, adauga el. Afirmatiile sefului diviziei de tehnologie al Capgemini nu au rasunat in gol si nici nu au fost singurele ce avertizeaza asupra schimbarilor ce vor afecta economia mondiala. Chiar si locul unde au fost facute aceste afirmatii e o demonstratie in sine a faptului ca lucrurile deja se schimba.

     

    Evenimentul anual OpenWorld al gigantului IT Oracle, cel mai mare producator de soft de business din lume, a ajuns la cea mai mare desfasurare de pana acum: 42.000 de participanti de pe intreg globul. Cresterea evenimentului Oracle, care a bagat in buzunarele San Franciscoului circa 60 de milioane de dolari, nu face altceva decat sa reflecte tocmai dezvoltarea agresiva a companiei. Oracle a cheltuit in ultimii doi ani circa 20 de miliarde de dolari pe achizitia celor mai puternici competitori, consolidandu-si pozitia si adaugandu-si astfel in portofoliu clienti, produse si, poate cel mai important, know-how si specialisti cu experienta.

     

    Iar „vanatoarea“ nu s-a incheiat: Charles Phillips, presedintele Oracle, a declarat ca gigantul IT nu se va opri aici cu achizitiile, in special pe zona de aplicatii si securitate. „Ne putem permite sa facem aceste achizitii, pentru ca suntem capabili sa extindem rapid acoperirea produselor pe care le cumparam si sa le integram rapid in portofoliul nostru“, a spus oficialul Oracle.

     

    Achizitiile nu reprezinta ceva nou, ci sunt o metoda cat se poate de traditionala de a scapa de concurenti – ar putea spune-o oricine. Doar ca acum exista o diferenta, dupa cum afirma in cadrul Oracle OpenWorld si presedintele si directorul executiv al Cisco, John Chambers: „Trebuie sa fii in permanenta primul pe piata si cel mai inovativ. Daca o face altcineva inainte, e foarte simplu: il cumperi!“. Iar companiile IT se straduie ca nimeni altele sa demonstreze ca au facut doar vant „bulgarelui schimbarii“ si ca nu se numara printre victimele acestuia. De aici si valul de achizitii, consolidari din industrie si, poate, si faptul ca managerii marilor nume din IT calatoresc mai mult ca niciodata in tarile care au oportunitati de crestere. Cine e primul, cine se misca repede va ramane in viata si ii va trimite pe altii spre faliment. De altfel, numai daca luam cazul Romaniei, putem vedea efervescenta si preocuparea spre crestere a numelor mari din IT-ul mondial. Mai mult si mai des ca niciodata, executivi de top au vizitat in acest an Bucurestiul, dintre care ar putea fi mentionati Craig Barret – presedintele Intel, John Chambers – presedinte si director executiv al Cisco sau Safra Catz – presedinte si director financiar al Oracle. Impreuna, cele trei companii au venituri care sunt comparabile cu intreg PIB-ul Romaniei, si e sigur ca deplasarile nu au fost in interes turistic.

     

    „Va veti schimba modul de a fi in cinci ani de zile, cand veti vedea ca vom avea modele noi de productivitate, de afaceri, de distractie. Trebuie sa incepeti sa va schimbati companiile, procesele de afaceri inca de pe acum, pentru ca atunci cand schimbarile vor fi evidente pentru toata lumea va fi prea tarziu“, a explicat si avertizat in acelasi timp John Chambers, seful celui mai mare producator de echipamente de retea din lume.

     

    „Urmeaza un nou val, brutal, de consolidare al industriei si vom vedea un al treilea val de productivitate, generat de interactiunea si colaborarea generate de solutiile IT&C. De altfel, tot ceea ce inseamna IT va migra catre retea, catre Internet si astfel vom vedea ca procesele de afaceri vor trebui schimbate pentru a tine cont de puterea retelei umane“, a mai spus John Chambers.

     

    Chiar daca vine dintr-un alt segment al industriei IT, Chris S. Thomas, strateg-sef al Intel, vede si el sfarsitul unei ere „business as usual“, in ce priveste tinta aplicatiilor software. „Tintele de business sunt altele acum in industria IT, iar toate aplicatiile care odinioara erau scrise pentru a fi rulate pe calculatoarele de birou au si vor avea de acum din ce in ce mai mult ca destinatie Internetul, telefoanele mobile si alte gadgeturi“, afirma oficialul Intel, anuntand astfel in putine vorbe o schimbare semnificativa a modelului de business pentru sute de mii de companii de dezvoltare soft. Ne pregatim deci sa renuntam la a spune „nimic deosebit, business as usual?“. Andy Mulholland, reprezentantul Capgemini, e convins ca raspunsul este da. „Generatia celor care nu vad in abilitatile IT ceva special, ci o deprindere de baza in viata va determina cea mai mare parte a schimbarilor. Deja, acest lucru se vede in industriile in care aceasta generatie domina, si anume cea de transport si turism. Disponibilitatea acestei generatii de a adopta noi tehnologii si modele de afaceri arata faptul ca business as usual este o expresie care-si va pierde sensul si va fi in curand valabila pentru toate segmentele economiei“, afirma Mulholland.

     

    Sa fie insa totul niste simple vorbe ce ascund o noua incercare, ca atatea altele, a industriei IT de a-si vinde produsele „as usual“? Conform opiniilor exprimate de oameni din afara si interiorul industriei, exista ceva adevar si in aceasta afirmatie, dar amploarea si valul de schimbari ce au afectat inclusiv industria IT arata ca lucrurile merg catre o schimbare semnificativa. As usual.

  • Agentii schimbarii

    Generatia multi-tasking, cea care a crescut cu gadgeturi si Internet, se pregateste sa schimbe regulile jocului. La ce ne asteptam?

     

    INTERNET: Noua generatie nu va mai pune piciorul intr-o sucursala bancara pentru a-si deschide un cont. Grosul serviciilor vor fi achitate si comandate prin Internet.

     

    DESKTOP: Calculatorul de birou, cel ce provoca cu circa 20 de ani in urma o revolutie pe glob, se pregateste sa iasa din centrul atentiei. Noile softuri incep sa fie scrise in principal pentru telefoane mobile, gadgeturi si mai putin cu gandul la desktop-uri.

     

    SCHIMBARE: Odata ajunsi intr-o proportie dominanta in mediul de business sau administratie, tinerii vor forta migrarea catre noi procese de afaceri.

  • De ce nu se vinde RCS&RDS. Inca…

    Oficial, cei de la RCS&RDS nu au recunoscut niciodata ca vor sa vanda. Totusi, actionari semnificativi ai grupului sunt fonduri de investitii care sunt nevoite sa o faca. Pe de alta parte, au circulat informatii ca investitori interesati de afacere exista. E adevarat, nu oficial.

     

    O prezentare data recent publicitatii de RCS&RDS reflecta un grup care este lider de piata cu trei din cele patru business-uri operate: Internet (400.000 de clienti), telefonie alternativa (550.000 de clienti) si televiziune prin satelit (370.000 de utilizatori). Doar pe cablu TV – serviciul traditional al RCS&RDS – grupul este numarul doi, cu 1,15 milioane de clienti, dupa UPC-Astral. In urma cu aproximativ o luna, grupul a cumparat o licenta 3G care ii da posibilitatea sa lanseze servicii de telefonie mobila. Tot de curand, grupul a inceput sa inghita bazele de clienti ale unor importante retele de cartier pentru potentialul pe care il au acestea pe zona de servicii Internet. Totodata, din acest an, grupul si-a deschis operatiuni si in Cehia (cu serviciul de televiziune prin satelit Digi TV), aceasta este de altfel cea de-a treia tara pe harta extinderii dupa Ungaria (1998) si Slovacia (2000).

     

    Ce se afla in spatele tuturor acestor miscari? Un prim raspuns ar fi acela ca RCS&RDS vrea sa castige cota de piata pe zone aflate in crestere accelerata, in special pe Internet. Pentru grupul de comunicatii este mult mai ieftin sa castige clienti acum, odata cu cresterea pietei, decat daca ar fi sa ii atraga ulterior de la alti operatori.

     

    Dar, spun analistii, mai exista si un alt raspuns: extinderea accelerata a RCS&RDS se datoreaza dorintei actionarilor de a creste valoarea de piata a companiei in vederea unui exit. Iar cateva semne exista. Pentru a lansa servicii de telefonie mobila prin 3G sunt necesare investitii importante, daca grupul vrea sa aiba o acoperire suficient de mare pentru a fi rentabil pe acest segment. Or, RCS&RDS poate suporta cu greu asemenea investitii de unul singur, spun mai multi analisti consultati de BUSINESS Magazin care au preferat sa isi pastreze anonimatul.

     

    Pe de alta parte, achizitiile de baze de clienti de la proprietarii unor importante retele de cartier au ca scop marirea bazei de abonati Internet – argument care ar putea creste valoarea grupului in negocierile cu un potential investitor. In fond, cat ar putea oferi un potential investitor si, mai ales, cat i-ar putea cere acestuia actionarii in ipoteza vanzarii RCS&RDS? Un prim scenariu poate fi construit plecand de la informatiile ramase, pana acum, neoficiale. La sfarsitul lui septembrie 2006, in presa clujeana a aparut un articol conform caruia gigantul german Deutsche Telekom ar fi lansat pentru grupul din Romania o oferta de 600 de milioane de euro. Potrivit aceleiasi surse, actionarii RCS&RDS ar fi refuzat-o, solicitand o suma rotunda – un miliard de euro. Pana acum, informatia nu a fost comentata in vreun fel de oficialii companiei.

     

    Totusi, asa-zisa intentie a Deutsche Telekom de a achizitiona RCS&RDS (eventual prin intermediul operatorului maghiar de telefonie Matav, detinut de  grupul german) a devenit inca de acum un an o legenda a pietei care revine ciclic in actualitate.

     

    Concreta este, in schimb, tranzactia UPC-Astral din vara anului trecut. Practic, este vorba de achizitia numarului doi de pe piata CATV si Internet de la acea ora. Pe 22 iulie 2005, Liberty Global – proprietarul UPC – a anuntat achizitia a 100% din Astral pentru 404,5 milioane de dolari. La acea vreme, Astral avea circa 890.000 de abonati (preponderent de cablu TV) si o cifra de afaceri de circa 120 de milioane de dolari (2005)

     

    Imediat dupa semnarea tranzactiei, americanii de la Liberty Global au comunicat metoda prin care au evaluat compania: au aplicat un multiplu de 7,8 pentru EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii) estimat pe 2005. Estimarea EBITDA era valabila exclusiv pentru Astral Telecom, nefiind luate in calcul sinergiile de costuri rezultate in urma fuziunii dintre compania cumparata si UPC Romania. Valoarea rezultata prin acest calcul includea si datorii de 12 milioane de dolari – suma care s-a scazut din total pentru a obtine valoarea actiunilor (cele 404,5 milioane de dolari), adica banii platiti efectiv actionarilor.

     

    Prin urmare, la nivel teoretic, identificarea unui algoritm de evaluare a RCS&RDS este rezolvata: avem un multiplu de EBITDA aplicat intr-o tranzactie recenta din aceeasi industrie, avem rezultatele financiare ale companiei, deci putem avansa si o valoare. Cu precizarea imperativa ca este vorba despre un demers pur orientativ.

     

    „Multiplul de EBITDA nu este neaparat un element obiectiv, ci este rezultat in urma negocierilor dintre cumparator si vanzator. Din punctul meu de vedere, pentru conditiile actuale ale pietei, acest multiplu nu poate fi sub 6, dar nici mult peste acest nivel“, explica Valeriu Ionescu, fostul director al AIG New Europe Fund – fondul de investitii care detinea 25% din Astral inaintea tranzactiei cu UPC. „Toti acesti factori sunt insa relativi. In realitate, se poate intampla altceva. Depinde cine cumpara, depinde cand cumpara“, adauga Ionescu. Cat despre rezultatele financiare ale RCS&RDS, un prim reper il reprezinta chiar estimarile facute de reprezentantii grupului pentru anul in curs.

     

    In iulie 2006, Ionut Tarcea, directorul de marketing al RCS&RDS, declara pentru Ziarul Financiar ca, in 2004, grupul a avut o cifra de afaceri de 200 de milioane de dolari, pentru anul acesta fiind estimate venituri de 300 de milioane de dolari, ceea ce inseamna o crestere de 50 de procente.

     

    Cum aflam nivelul EBITDA? Ne intoarcem tot la tranzactia UPC-Astral, pentru a afla o medie pe industrie. Anul trecut acest indicator era, in cazul Astral (cand compania avea peste 50% din venituri din CATV), de circa 40-45%. Insa structura de costuri si de venituri a RCS&RDS de azi nu seamana deloc cu cea a Astralului de anul trecut. Grupul, controlat de Zoltan Teszari si fondurile de investitii EPIC si Quadrant, si-a extins baza de clienti pe CATV si DTH, iar pe de alta parte a crescut numarul abonatilor de „triple play“ (cablu, voce, Internet).

     

    Altfel spus, RCS&RDS a crescut. Or, „cresterea costa“, afirma Valentin Stefan, project manager in cadrul companiei de consultanta Roland Berger Strategy Consultants. „Ma refer atat la costurile pe care le implica achizitia de clienti (promotiile pe o perioada limitata, n. red.), cat si la investitiile in retea.“ Iar toate acestea creeaza presiune pe marjele EBITDA. Valeriu Ionescu crede ca, in conditiile actuale ale pietei, un grup precum RCS&RDS poate avea un EBITDA de 30-40%. „Cele mai mari marje sunt pe CATV (40%). Pe Internet acestea sunt de 30-40%, iar pe DTH si telefonie fixa, vorbim de procente sub 10“, spune Ionescu.

     

    Concluzia unui prim scenariu de evaluare (mai conservator) indica o valoare de companie (enterprise value) a RCS&RDS care variaza intre 630 si 730 de milioane de dolari, adica intre 490 si 570 de milioane de euro. In medie, este vorba de 680 de milioane de dolari (530 mil. euro) – suma care include si datoriile grupului care se scad din aceasta pentru a afla valoarea actiunilor. In august 2006, inainte de a depune oferta pentru licitatia licentelor 3G, Alexandru Oprea, director general al RCS&RDS, declara ca va incepe negocierile cu ING Bank NV Amsterdam in vederea obtinerii unui credit de 200 mil. dolari (156 mil. euro), o cifra care poate da o dimensiune – chiar daca nu exhaustiva – a nevoilor de finantare ale grupului. Exista insa si evaluari mai optimiste.

     

    Investment banker-ul Marian Tescaru, managing partner la Altria Capital, crede ca multiplii de EBITDA care pot fi luati in calcul pentru industria telecom din Romania sunt mai mari decat in cazul UPC-Astral. Motivul: interesul pentru acest domeniu este in crestere, iar numarul oportunitatilor de investitii in aceasta zona este redus. Tescaru vorbeste de mutiplii de 8-9. Aceasta inseamna ca valoarea RCS&RDS poate varia intre 840 si 950 mil. dolari, adica intre 650 si 740 mil euro. In medie, este vorba de 900 de mil. (700 mil. euro).

     

    Revenind la declaratia lui Valeriu Ionescu potrivit caruia „depinde cine cumpara, depinde cand cumpara“, valorile sunt absolut orientative. Este evident ca actionarii grupului telecom mizeaza pe scenariul maximal. Atat omul de afaceri oradean Zoltan Teszari – care controleaza aproximativ 60% din grup, potrivit unor surse apropiate – cat si fondurile de investitii din actionariat (Quadrant si EPIC – circa 30% impreuna) vor sa obtina cat mai mult dintr-o eventuala tranzactie. Pentru discretul businessman Teszari, RCS&RDS este cea mai importanta afacere a sa, iar pentru EPIC, grupul telecom este cel mai important plasament al sau in Romania.

     

    Dorinta de a obtine suma maxima poate fi si unul dintre motivele pentru care actionarii nu sunt grabiti sa vanda. Pe de alta parte, se pare ca nici ofertele investitorilor nu curg, desi RCS&RDS a ramas singurul grup important de comunicatii din Romania controlat de actionari romani.

     

    A cumpara o astfel de companie are, asadar, sens. Nu sunt dubii. Pe ce pret?

  • RCS&RDS, un exercitiu de evaluare

    scenariul conservator

    • VALOARE: 680 mil. dolari (530 mil. euro)
    • METODA DE CALCUL: Valoarea companiei (fara a scade datoriile) a fost obtinuta inmultind EBITDA grupului RCS&RDS (2006) cu un multiplu de 6-7. Estimarea a fost facuta pe baza unui scenariu conservator, adoptat de Valeriu Ionescu, fostul manager al fondului de investitii AIG New Europe Fund, care detinea 25% din Astral Telecom in momentul vanzarii catre UPC (iulie 2005)
    • VALOAREA ACTIUNILOR: Este mai mica decat cea a companiei si reprezinta diferenta dintre valoarea acesteia din urma si datoriile pe termen lung. 

    scenariul maximal

    • VALOARE: 900 mil. dolari (700 mil. euro)
    • METODA DE CALCUL: Evaluarea este facuta pe baza unui multiplu mai mare decat in cazul UPC-Astral (7,8) si are drept justificare faptul ca interesul pentru acest domeniu este in crestere, iar numarul oportunitatilor de investitii in aceasta zona este redus. Scenariul este acreditat de investment banker-ului Marian Tescaru, managing partner la casa de investitii Altria Capital
    • VALOAREA ACTIUNILOR: Este mai mica decat cea a companiei si reprezinta diferenta dintre valoarea acesteia din urma si datoriile pe termen lung.

  • Miscari de piata

    La mijlocul lunii septembrie patru membri ai Interlan, o asociatie ce grupeaza mai multe retele de cartier bucurestene, erau exclusi din organizatie dupa ce proprietarii au anuntat comitetul director ca au vandut catre RCS&RDS. Cele patru tranzactii simultane au fost, de altfel, printre putinele achizitii devenite publice intr-o forma sau alta. In ultima perioada au fost vehiculate mai multe nume drept tinte/obiecte de achizitie ale RDS, un caz concret fiind preluarea unei parti din reteaua C-Zone, proprietate a Infogate. In total, grupul a inglobat 11-14.000 de noi clienti de la retelele de cartier, la o valoare de achizitie/abonat  de 100-200 de euro.

     

    Un scenariu despre care analistii din piata spun ca aminteste de cel al Astral, inainte de semnarea contractului cu americanii de la UPC. „In 2005 a fost perioada cand le cumpara Astral, acum este randul RCS&RDS si AirBites (operator controlat de Swisscom Elvetia – n.r.). Dar interese majore in aceasta zona are RDS-ul care este in prezent unul din jucatorii cei mai activi in achizitionarea furnizorilor de cartier si sunt interesati in general doar de cei cu peste 2.000 de utilizatori“, spune Laurentiu Stan, director general al Euroweb Romania, unul dintre principalii vanzatori de servicii de acces internet in segmentul wholesale.

     

    Un aspect interesant este modul in care se face achizitia acestor mici retele. In cazul Berceni Network si HI-FI Lan, doi dintre exclusii din Interlan, in actionariatul firmelor lipseste cu desavarsire numele operatorului RCS&RDS, din datele disponibile la Registrul Comertului. Practic, RDS a cumparat doar clientii retelelor si infrastructura, nu si firmele sub care functionau.

     

    Motivul? Ioan Demeter, general manager al Air Bites, concurent al RDS la capitolul extindere prin achizitii, spune ca „este preferata varianta tranzactiei fara transfer de persoana juridica pentru a nu mosteni si problemele de natura legala, de multe ori prezente in cazul retelelor de cartier“. Un avantaj secundar este discretia cu care se deruleaza achizitia. De altfel, RCS&RDS nu a facut niciun comentariu vizavi de achizitiile din ultima perioada. Un alt nou business asupra caruia operatorul vrea sa pastreze discretia este operarea licentei 3G.

     

    „Pana acum clientii nostri erau tinuti de ceva fix; tehnologia 3G le-ar oferi mobilitatea serviciilor.“ Cam la atat s-au rezumat declaratiile oficiale, date de directorul de marketing Ionut Tarcea la intrebarea – ce ar putea face un operator puternic pe cablu si internet si totodata „alternativ“ de telefonie fixa, cu o licenta de telefonie mobila ultimul racnet.

     

    De partea cealalta, in piata se vorbeste despre achizitia licentei pentru a fi mai atragator in fata unor posibili operatori regionali sau europeni interesati de Romania. Ce este sigur este ca RCS&RDS nu a vrut nici un moment sa riste pierderea licentei. Dintr-un maxim de 100 de puncte posibile pe care le-ar fi putut obtine cele 4 companii inscrise la licitatie, RDS a obtinut 90,41, la distanta apreciabila de Telemobil, urmatorul clasat, cu 72,71.

  • Profit de 2.200% in doi ani! E destul?

    Cash sau actiuni? Aceasta este intrebarea care ii macina in aceste saptamani pe salariatii Bancii Comerciale Romane (BCR). Ei controleaza 8% din actiunile celei mai mari banci romanesti sau, la pretul oferit de Erste, peste 400 de milioane de euro.

     

    “Persoana particulara vand 9.000 de actiuni BCR. Pret 20 euro/actiune. Rog seriozitate“ – asa suna unul dintre zecile de anunturi postate de catre intermediari sau de catre angajatii BCR pe diverse site-uri. „Cumpar actiuni BCR cu 6,5 euro/actiune“, a raspuns saptamana trecuta Erste Bank, noul actionar majoritar al celei mai mari banci din Romania. Erste a facut aceasta oferta salariatilor BCR si este valabila pana in 24 noiembrie.

     

    Dar, pe langa oferta cash, micii actionari ai bancii au si alte optiuni. Transformarea actiunilor, a caror valoare a crescut de 22 de ori in doi ani, in bani lichizi, pastrarea titlurilor actuale sau preschimbarea cu actiuni Erste – acestea sunt variantele din care salariatii BCR trebuie sa aleaga in aceste saptamani. Aflati, in proportie covarsitoare, in fata afacerii vietii lor, angajatii care detin 8% din BCR pot obtine 412 mil. euro din vanzarea titlurilor catre Erste Bank. Pentru ce vor opta, in conditiile in care acestia sunt incurajati chiar de conducerea Erste, actionarul majoritar al BCR, sa detina actiuni in cadrul bancii? Si care ar putea fi castigul celui care ar cumpara aceleasi actiuni, dar la un pret de trei ori mai mare decat cel oferit de Erste?

     

    Analistul financiar Bogdan Baltazar considera ca tentatia celor mai putin instariti este sa vanda acum, insa sunt si angajati care vor astepta listarea BCR in 2007. „Este foarte greu de anticipat un raspuns legat de procentul actionarilor mici interesati sa vanda, pentru ca am incercat sa respectam dreptul la decizie al fiecaruia“, precizeaza Ciprian Ionescu, presedintele Federatiei Salariatilor din BCR. El spune insa ca multi sunt interesati de „modul in care se impoziteaza daca vinzi actiunile acum sau la anul si in functie de aceasta vor lua o decizie“.

     

    Practic, peste 11.000 de (actuali si fosti) angajati au posibilitatea sa vanda o actiune pentru 6,5 euro, oferta fiind plasata sub cea facuta anul trecut (de 7,65 euro per actiune) statului roman de catre Erste Bank, insa de 22 de ori mai mare decat pretul de achizitie. Erste ofera salariatilor un pret mai mic cu 15% decat cel propus AVAS – iar procentul este egal cu prima platita statului roman pentru preluarea controlului BCR.

     

    In urma cu doi ani, o actiune a celei mai mari banci din Romania a putut fi achizitionata cu 10.350 de lei vechi (1,035 lei), cu putin peste valoarea nominala – 10.000 de lei vechi. In primavara lui 2004, pretul platit de salariati era de patru ori mai mic chiar decat cel platit de IFC si BERD pentru 25% din capitalul bancii. Daca cele doua institutii financiare si-au multiplicat de peste opt ori banii investiti in BCR, angajatii pot obtine un randament  considerabil superior.

     

    In cazul in care salariatii aleg, per global, varianta vanzarii, cei peste 400 de milioane de euro intra direct in economie. Conform experintelor anterioare, fluxul de capital intrat brusc va genera cresterea consumului si implicit acest fapt va pune presiune asupra inflatiei aferente anului 2007, estimata de catre autoritati sa atinga nivelul de 4%. „Ca orice aflux de capital, acesta va pune presiune asupra consumului si, ulterior, asupra inflatiei, insa impactul se va reflecta intr-o crestere a inflatiei de 0,001%, deoarece este un aflux de capital nu foarte insemnat“, este totusi de parere Bogdan Baltazar.

     

    Cresterea atractivitatii creditelor de consum si a veniturilor populatiei din ultimii ani au dus la exacerbarea cererii de pe piata interna. Astfel, in ultimii ani motorul consumului a fost turat de doua ori mai puternic decat cel al cresterii economice, ritmul anual de crestere al acestuia fiind de 10%. Aceasta tendinta urmeaza sa se mentina potrivit prognozelor si in anii urmatori. Pe langa consum, Baltazar estimeaza ca acest aflux de capital va fi distribuit catre depozitele bancare si segmentul imobiliar. Comportament tipic pentru aceasta perioada, investitiile imobiliare, in general in apartamente de bloc, au oferit pana acum o rata anuala a profitabilitatii de circa 30%, ceea ce motiveaza si in continuare investitiile in real estate.

     

    Dar daca salariatii nu aleg sa valorifice in acest an titlurile detinute la BCR, Erste Bank le ofera inca alte doua variante. Pe de-o parte, angajatii actuali si fosti vor putea sa schimbe actiunile BCR pe care le detin cu actiuni Erste Bank nou emise (cotate la Bursa din Viena si din Praga si, posibil din 2007, la Bucuresti) cu o rata de schimb de 6 la 1. In aceasta varianta, este obligatorie pastrarea actiunilor Erste timp de un an inainte de a le putea vinde pe piata, in mod liber.

     

    Conversia actiunilor BCR in actiuni Erste si listarea acestora pe BVB ar putea fi o afacere foarte buna pentru brokeri, si nu numai. Informatiile de saptamana trecuta si-au pus amprenta si pe cotatiile celor mai importanti actionari ai BCR – Societatile de Investitii Financiare (SIF). Cotatia celor 5 SIF, detinatoare impreuna a unui procent de 30% din BCR, a urcat cu circa 6% in ziua anuntului de achizitionare a actiunilor salariatilor de catre Erste. Un impact mai puternic asupra Bursei este asteptat sa aiba prezentarea de catre Erste a unei oferte certe catre SIF, in prezent cei mai importanti actionari minoritari ai BCR.

     

    Pe de alta parte, Erste mai propune salariatilor o cale de mijloc. A treia varianta prevede ca salariatii pot primi acum jumatate din contravaloarea actiunilor BCR in bani (la pret de 7,65 euro/per actiune) si cealalta jumatate in actiuni Erste, pe care, de asemenea, nu le vor putea vinde timp de un an.

     

    Daca pentru vanzarea titlurilor incasarile aferente acestora sunt imediate, cei care aleg varianta actiunilor Erste vor afla abia peste un an cat li se cuvine, cand acestia vor putea sa isi vanda actiunile, moment in care pretul actiunilor Erste ar putea fi mai mare, dar si mai mic decat in prezent. Saptamana trecuta o actiune Erste era cotata la aproximativ 53 de euro. Cotatia Erste a avansat cu o treime in ultima jumatate de an, iar analistii de la Société Générale si Dresdner Kleinwort recomanda in continuare cumpararea actiunilor, ceea ce arata ca mai e loc de crestere. Ramane de vazut pentru ce varianta vor opta salariatii BCR, in conditiile in care exista si ofertele de vanzare la preturi de trei ori mai mari. Totusi, presedintele Federatiei Salariatilor, Ciprian Ionescu, crede ca este greu de anticipat daca ofertele prezente pe diverse site-uri sunt serioase sau doar sondeaza piata.

     

    Practic, acest tip de vanzare da posibilitatea oricarui investitor sa achizitioneze titluri BCR. Care ar fi castigul acestui investitor care ar cumpara la un pret triplu fata de cel lansat de Erste? El ar putea obtine profit, probabil, din detinerea titlurilor pe termen lung dupa listarea la bursa si incasarea dividendelor. De altfel, cele cinci SIF au castigat de-a lungul timpului sume importante din profiturile realizate de BCR si nu par dornice sa-si vanda participatiile. Ramane de vazut totusi daca se vor gasi si cumparatori pentru titluri BCR la 20 de euro bucata.

  • Drumul BCR de la stat la Erste

    Statul incasa, in primavara anului 2004, 20 de milioane de dolari din vanzarea celor 8% din actiunile BCR catre salariati, membri ai Consiliului de Administratie si pensionari care au avut ultimul loc de munca in banca.

     

    PRIMA ETAPA: La sfarsitul anului 2003, 25% plus doua actiuni erau vandute de catre stat catre International Finance Corporation (IFC) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) pentru aproximativ 222 de milioane de dolari (circa 190 de milioane de euro).

     

    ETAPA A DOUA: Vanzarea pachetului de 8% catre salariati a fost considerata un al doilea pas in procesul de privatizare. Statul a incasat in 2004 alte 20 de milioane de dolari.

     

    ETAPA A TREIA: Procesul de privatizare desfasurat pe parcursul lui 2005 s-a finalizat pe 21 decembrie cu victoria austriecilor de la Erste Bank. Acestia au anuntat ca vor plati, in total, 3,75 miliarde de euro pentru pachetele de actiuni ale celor doua institutii financiare si cel de 36,88% aflat in proprietatea statului. Statul roman a incasat circa 2,2 miliarde de euro.

     

    PUNCT FINAL: In urma cu aproape o luna, Erste a virat banii si a preluat pachetul majoritar de actiuni al bancii. Ulterior, grupul austriac a anuntat si oferta facuta salariatilor.

     

    CE URMEAZA: Conform contractului de privatizare, Erste ar urma sa listeze BCR in termen de trei ani. Este posibila chiar cotarea actiunilor Erste la bursa din Bucuresti.

  • Criza de angajati la Receptii

    Dezvoltarea pietei hoteliere atrage dupa sine o sarcina grea pentru directorii de resurse umane ai investitorilor: acestia trebuie sa angajeze, la anul, peste 2.000 de oameni numai in Bucuresti si cel putin 1.000 la hotelurile care se construiesc in tara – in special la Sibiu. 


    Daca ati vazut de curand persoane bine imbracate si serioase dand tarcoale liceelor sau scolilor profesionale si lipind anunturi pe la aviziere, sa stiti ca aveau un scop precis: cel putin unii dintre ei erau agenti de recrutare de personal pentru hoteluri, o piata care, in lipsa unui numar indestulator de oameni cu experienta, recurge la cei mai tineri si mai neexperimentati dintre potentialii angajati: absolventii.


    De obicei, astfel, recrutari sunt facute de hoteluri mari si foarte mari pentru care cele cateva zeci de CV-uri venite in urma anunturilor in ziare nu sunt suficiente. Absolventii sunt selectati, li se face o oferta si apoi sunt trimisi, pe cheltuiala hotelului, la specializare. Asta este reteta, ce e drept „de avarie“, a lui Liviu Roata Moale, directorul lantului Confort (detinut de fratii Ionut si Robert Negoita), care va lansa, la anul, hotelul gigant Confort Vitan, de 1.200 de camere. Si cum exista un raport strans intre numarul de angajati si numarul camerelor unui hotel (care sunt, conform normelor internationale, intre 0,5 angajati pana la 1,5 angajati/camera), bineinteles ca cel mai mare hotel va avea nevoie si de cei mai multi angajati. „Vom avea nevoie de 900 de angajati pentru tot complexul hotelier, dintre care 550 trebuie sa ii recrutam la vara, ca sa fie pregatiti la lansarea hotelului, in septembrie“, spune Liviu Roata Moale.


    Grupul hotelier controlat de Radu Enache, Continental Hotels, va avea de asemenea un an agitat: deschiderea a trei hoteluri intr-un an (doua in Bucuresti, unul in Sibiu) va insemna angajarea a cel putin 400 de oameni; 100-150 per hotel, dupa cum spune Iulia Dinu, director de resurse umane. Dinu are arme diferite de recrutare: „Pentru pozitiile de executive si middle management pentru hotelurile din Bucuresti vom cauta preponderent prin intermediul site-urilor de recrutare cu care lucram, dar si in bazele noastre de date – in care avem sute de CV-uri pentru ca oamenii trimit la noi chiar daca nu facem angajari“. Pentru provincie, Continental foloseste mai mult anunturi in presa locala.


    In functiile de middle management, Iulia Dinu va promova si din angajatii actuali ai lantului: „Sunt oameni crescuti si «trainuiti» de noi pe parcurs si ii vom muta in hotelurile noi, urmand sa ii inlocuim cu altii in hotelurile deja existente“.


    Fata de viitorul hotel Radisson SAS (in curs de finalizare pe structura fostului hotel Bucuresti), unde vor trebui angajate circa 450 de persoane (la 435 de camere) care sa faca fata intr-un hotel de cinci stele (minim o limba circulatie internationala, prezenta agreabila si maniere), Iulia Dinu va avea o misiune  – daca se poate spune asa – mai simpla. Pentru viitorul hotel de cinci stele din Bucuresti are nevoie de 80 de angajati (calificati, iar pentru functiile de executie, cu experienta), pentru hotelul de doua stele (care va fi inaugurat in octombrie 2007 la Gara de Nord) numarul angajatilor pentru 150 de camere va fi in jur de 100 – functiile de executie neavand nevoie de experienta, singura problema fiind la Sibiu, unde aglomerarea de inaugurari din 2006-2007 (datorita „Sibiu, capitala culturala europeana“) a cam infierbantat piata: anul viitor va incepe la Sibiu cu cel putin 700 de noi camere de hotel.


    Desi sunt optimisti, oficialii hotelurilor recunosc ca nu va fi usor. „Se poate vorbi deja despre o criza de personal calificat si aceasta stare se va accentua in 2007“, spune directorul Confort. Lipsa personalului calificat va face insa ca „furtul de angajati“, celebru in alte branse – precum bancile, media sau marketing – sa ia amploare si aici: „Ne uitam spre angajatii altor hoteluri, alte hoteluri se uita la angajatii nostri – este normal, cu o oferta mai buna oricine accepta o provocare“, spune Roata Moale. Specialistii din domeniu cred ca e de fapt o problema cu scolile de pregatire pentru personalul hotelier: „Sunt cam 19 institutii care dau diplome pentru munca in hoteluri, de la cameriste la manageri, dar sunt simple diplome, fara valoare practica“, spune Paul Marasoiu, analist si director al firmei de consultanta Peacock Hotels Global Management.

     

    Principalul efect e, bineinteles, cresterea salariilor: din aceasta toamna, deja salariul mediu pentru functiile de executive (cameriste, piccolo) a urcat spre 700 RON. La celelalte categorii de angajati, cum ar fi receptionerii (de obicei recrutati din facultati, fiind nevoie de minim doua limbi straine si atitudine potrivita), salariul minim e de 700 RON. Cel mai greu de gasit (si totodata cel mai scump) este personalul pentru restaurante, aici rata de plecare la lucru peste hotare fiind cea mai mare. Bucatarii sunt cel mai bine platiti, cu salarii de la 400 de euro (bucatar bun, dar fara experienta) pana la 1.000 de euro sau si mai bine, iar ospatarii iau intre 250 si 400 de euro, excluzandu-se veniturile suplimentare (bacsisul). Angajatii din restaurante s-au scumpit datorita plecarilor la munca in strainatate si pe vase de croaziera, unde acestia pot castiga si pana la 2.000 de euro pe luna, dupa cum spune HR managerul de la Continental Hotels.


    Unii dintre cei plecati la munca in strainatate se intorc deja (simtind cresterea pietei) si sunt pretuiti de hotelieri: „Pe o persoana care a muncit serios pe un vas de croaziera de lux ca si camerista o asezi fara probleme intr-o pozitie de middle management“, spune Iulia Dinu. Iar daca ai nostri nu se intorc, exista varianta importului de personal (din China sau Republica Moldova), cu care unii sunt de acord, altii nu. Iulia Dinu nu are nimic impotriva: „Atat timp cat vorbesc engleza si sunt harnici, sunt perfecti  – mai ales pentru sectorul executive; si va fi si mai simplu din 2007, odata cu eliminarea permisului de munca“. Liviu Roata Moale, mai conservator, este insa de parere ca tot personalul trebuie sa vorbeasca romana perfect si sa aiba trasaturile fizice ale oamenilor din tara in care clientul se cazeaza.


    Exista insa si o alta consecinta a cresterii pietei hoteliere: mai multe camere de hotel vor face ca gradul de ocupare mediu sa scada si sa se mentina in jurul valorii de 60-65%, dupa cum spune Frank Rattenstorfer, managerul Crowne Plaza. Asta va insemna ca hotelierii vor mentine si numarul angajatilor la nivelul acestui grad de ocupare: mai precis, daca la 100 de camere de trei stele ai avea nevoie la 100% ocupare de 80 de angajati, la 60% grad de ocupare vei pastra 55-60, pentru a putea controla costurile in raport cu veniturile. Oricum, costurile cu salariile sunt semnificative, acestea fiind de aproape jumatate din totalul bugetelor de cheltuieli: jumatate merge catre salarii, urmeaza aprovizionarea si abia la urma utilitatile (20%). Asadar, „popularea“ cu angajati a hotelurilor care se vor inaugura anul viitor va reprezenta un capitol destul de important din investitiile initiale pe care le vor face hotelierii.

  • Necesarul de personal hotelier in Bucuresti

    Hotelurile care se vor deschide pana la sfarsitul acestui an si la anul in Bucuresti sunt din doua categorii: hoteluri noi (care se remarca prin acoperirea tuturor segmentelor de piata, de la hoteluri de trafic pana la hoteluri business, boutique sau de lux) si hoteluri care au fost inchise pentru renovare si urmeaza sa fie redeschise, cu un nume nou si cu mai multe stele pe firmament. Iar asta inseamna, in mod automat, un numar mai mare de angajati.
      

    Hotel

    Clasificare

    Reprezentant (actionariat)

    Nr. camere

    Necesar personal

    Confort Vitan

    3 si 4 stele

    Grupul Pro Confort

    1.200

    900

    Ramada Encore

    4 stele

    Grand Plaza

    180

    150-160

    Palas

    4 stele

    TH Hotels

    150

    120

    Continental Express

    2 stele

    Continental Hotels

    150

    100

    Ramada Nord

    4 stele

    De Silva

    134

    100

    Venezia

    3 stele

    TH Hotels

    60

    25-30

    Continental

    5 stele

    Continental Hotels

    60

    80

    Radisson (hotel Bucuresti)

    5 stele

    Bucuresti Hotels

    435

    450

    Turist

    4 stele

    Howard Johnson

    300

    250-300