Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.
Ramona Enache are 26 de ani, iar în 2014, pe când era în Amsterdam, s-a gândit să rezolve problema paharelor de vin care se răsturnau atunci când le aşeza pe iarbă. Anul trecut, tânăra, studentă la Arhitectură în Olanda, a câştigat din acest business 19.000 de euro, iar pentru 2016 se aşteaptă la o uşoară creştere, mai ales că paharele au început să se vândă în Canada, Statele Unite, Australia, Japonia, Chile, Namibia, Bahrain şi în mai multe ţări din Europa.
Primele pahare Pointer pentru utilizarea în aer liber, cu picior metalic care se înfige în sol, au fost prototipuri realizate manual şi a fost nevoie de aproximativ 15.000 de euro pentru a face trecerea de la producţia manuală la producţia în fabrică.
„Pointer s-a născut dintr-o nevoie personală, aceea de a bea vin în parc sau oriunde în mediul exterior, cu stil. Îmi luam mereu cu mine paharele de vin cu picior când ieşeam cu prietenii în parcurile din Amsterdam, după birou. Într-o seară, în 2014, paharul s-a vărsat de prea multe ori în iarbă şi, în virtutea momentului, mi-am imaginat un pahar care poate fi înfipt în pământ, pentru a putea preveni astfel de evenimente nefericite“, îşi aminteşte Ramona Enache.
Maramureşeanul Ştefan Berci (28 ani) este unul dintre tinerii români care şi-au construit o carieră de succes în capitala Marii Britanii. Zilnic, acesta îmbină cu entuziasm munca a două meserii complementare: producător la Associated Press – una dintre cele mai mari agenţii de ştiri din lume – şi director de imagine la o agenţie guvernamentală deţinută de Ministerul Transporturilor din Regatul Unit. Din postura de jurnalist, abordează cu uşurinţă subiecte din domeniile politic, social ori economic, iar ca om de PR se îngrijeşte de ample campanii de promovare a sectorului feroviar. În sincron cu activitatea profesională, tînărul – originar din localitatea maramureşeană Călineşti – s-a integrat perfect în comunitatea britanică, fascinată, de altfel, de originile sale transilvănene.
• “Totul trebuie să fie prelucrat rapid şi la standardul cel mai înalt posibil”
Reporter: Cum arată o zi de lucru din viaţa unui „news producer” la Associated Press?
Ştefan BERCI: O zi de lucru din viaţa unui producător de ştiri la Associated Press este una foarte agitată şi mereu pe muchie de cuţit. Noi aflăm în decurs de cîteva minute tot ce se întîmplă în lume. Imaginile celor mai importante evenimente (foto şi video) ne sînt furnizate de echipele din teren în timp foarte scurt, iar noi, la Londra, trebuie să le oferim clienţilor noştri – toate marile televiziuni de ştiri din lume, incluzînd CNN, BBC, TVR şi Digi 24 – un pachet media, în timp record. Totul trebuie să fie prelucrat rapid şi la standardul cel mai înalt posibil.
R.: Ce fel de subiecte abordezi pentru una dintre cele mai mari agenţii de ştiri din lume?
Ş.B.: Abordez cu uşurinţă subiecte pe domeniile politic şi social, mai ales din America Latină, Europa Centrală şi de Est sau Asia. Însă nu mă dau la o parte nici de la subiectele economice sau cele din Orientul Mijlociu care, în ultima vreme, deschid mai toate buletinele de ştiri din întreaga lume.
Filmul Cartel Land, ce a fost nominalizat la Oscar şi la Bafta la cel mai bun documentar, spune povestea lui Mireles, un doctor într-un oraş mic din vestul Mexicului, care s-a săturat de cartelurile ce terorizează comunitatea din oraşul său. Nu a vrut să accepte realitatea sau să emigreze în altă ţară, el a decis să-şi facă singur dreptate şi a pornit o organizaţie (Autodefensas) care să lupte cu cartelul local, Cavalerii Templieri, oricare ar fi consecinţele. “Am ajuns la porţile iadului. Este timpul să ne apărăm”, a declarant el în piaţa centrală a oraşului său natal, Tepalcatepec.
Mireles i-a permis lui Matthew Heineman, regizorul, acces nelimitat. Astfel documentarul începe cu imagini şocante : groapa unde au fost aruncaţi copii care erau legaţi de mini şi de picioare si aveau capetele sparte deoarece tatăl lor, un fermier, nu a putut să plătească taxa de protecţie săptămanala pe care o cere cartelul.
Vanzările de droguri în Statele Unite se ridică la suma de 30 de miliarde de dolari pe an, o piaţa pe care cartelurile mexicane o vor cu orice preţ.
Miereles a animat oamenii nu doar din oraşul său natal, ci şi din reşedinţele vecine din municipiu. Astfel s-au format consilii de cetăţeni şi Autodefensas au început să apară în mai multe localităţi. Raidurile asupra laboratoarelor unde se produc drogurile si împuşcăturile pe stradă cu membrii ai cartelului sunt elemente ce se repetă în filmul Cartel Land. Echipa formată de Mireles, compusă din oameni obişnuiţi (tăietori de lemne, fermieri etc) au confiscat armele celor prinşi şi le folosesc cu îndemanare.
Mireles a captat atenţia presei mexicane şi a aparut pe copertile mai multor publicatii, iar în curand şi în alte localităţi au început să apară oameni care s-au săturat de violenţele cartelului. Poate David îl poate învinge din nou pe Goliath.
„Dr. Mireles este un tip grozav. S-a plimbat din oraş în oraş şi a vorbit cu oamenii , i-a convins că lucrurile nu trebuie să stea aşa . Că nu trebuie să accepte crimele, răpirile, că pot să-şi recupereze oraşul. Şi asta au făcut”, a declarat Javier Livas, avocatul lui Mireles.
Potrivit lui Livas, la început guvernul nu avea nicio problemă cu ceea ce făcea Mireles, însă au început să apară tot mai multe „Autodefensas” şi atunci guvernul şi-a dat seama că toată ţara ar putea fi curand plină de oamenii care-şi fac legea cu propriile maini. Ceea ce nu ar fi fost bine.
Preşedintele mexican, Enrique Pena Neto, l-a trimis pe Alfredo Castillo la Michoacan şi i-a cerut lui Mireles şi Autodefensas să se alăture unei organizaţii federale numite „Rural Defence Corps”. Mireles a refuzat, însă alţi membrii ai Autodefensas au făcut pacturi cu guvernul în timp ce Mireles era condamnat la pat datorită unor leziuni.
Mireles a fost arestat în iunie 2014 pentru posesie de arme de foc. Nu a putut fi eliberat pe cauţiune şi a fost mutat într-o închisoare la 1.000 de mile de oraşul natal. Între timp, mai multe grupuri de cetăţeni au început să se lupte între ele şi nu cu membrii cartelului. Cam ceea ce s-a întamplat cu paramilitarii în Columbia în anii 80-90.
„Mireles a demonstrat ce poate face un singur om. Este o insipiraţie pentru noi toti. Capitularea nu este singura soluţie”, încheie avocatul lui Mireles.
Catrinel Stoica (30 de ani) şi Sergiu Prundurel (29 de ani) s-au cunoscut la o masă de fussbal şi, descoperind pasiunea comună pentru jocuri, au deschis “The Codex”, un business pentru oameni ca ei.
Afacerea celor doi este o combinaţie între conceptul Escape the Room şi alte jocuri de societate. Primul este un joc în care, într-o perioadă limitată de timp, prin căutarea de indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia, participanţii trebuie să scape din cameră într-o anumită perioadă de timp.
„În urmă cu ceva timp, Sergiu m-a dus la primul meu Escape the Room. Şi am fost extraordinar de încântată, eram plină de adrenalină şi n-aş mai fi plecat de acolo. Câteva săptămâni mai târziu, în timp ce eram la o cafea, ne-am gândit că am putea deschide şi noi un astfel de business”, povesteşte Catrinel Stoica.
„Am început cu idei măreţe, voiam să deschidem şi o cafenea, să fie un loc în care să ai tot felul de jocuri. Voiam un loc pentru toţi pasionaţii de jocuri de societate şi de jocuri în general“, o completează partenerul său de afaceri.
„Iniţial am vrut să deschidem patru camere, dar ne lipsea componenta aceea de competiţie, precum şi cea de noroc, de hazard. Aşa că ne-am gândit că am putea face ceva mai dinamic şi mai distractiv.” Astfel, cei doi au dezvoltat conceptul numit challenge rooms, un joc bazat pe ideea de Escape the Room, dar care are ceva componente în plus. „Ideea de challenge room e ceva mai complexă”, povesteşte tânăra antreprenoare, „nu se rezumă doar la ideea de a ieşi din cameră. Uneori ai misiuni şi se merge pe o variantă de punctaj.”
Au investit până în prezent 10.000 de euro, dar au planuri de a mai deschide o cameră şi de a dezvolta mai multe scenarii pentru clienţi. „Acum sunt gata trei camere şi sperăm că cea de-a patra va fi gata pe 15 aprilie.”
Business Magazin a fost una dintre primele publicaţii care au scris despre fenomenul Escape the Room şi businessurile care se deschid în acest domeniu. În octombrie 2014, atunci când Business Magazin a publicat primul material despre acest gen de afacere din România, pe piaţă existau mai puţin de zece locaţii. Astăzi există aproape 50 de companii şi peste 200 de camere care îi aşteaptă pe cei pasionaţi de senzaţii tari.
Pe cei doi antreprenori nu i-a speriat însă faptul că în Bucureşti se deschid aproape săptămânal astfel de businessuri. „Când am început businessul, erau mult mai puţini concurenţi pe piaţă. Credem că există o piaţă a celor care sunt deja sau care vor ajunge împătimiţi foarte curând“, crede Sergiu Prundurel.
Până la urmă totul se rezumă la cum sunt prezentate lucrurile: „Contagios“ promite pe copertă să vă spună cum a devenit celebru un restaurant de lux prin intermediul unei banale fripturi cu brânză, dar în interior veţi descoperi că banala friptură este de fapt de un rulou de aluat de casă uns cu muştar special, plin de felii de friptură de vită Kobe, cu ceapă caramelizată, roşii de grădină, cremă de brânză Taleggio, trufe negre culese manual şi coadă de homar, totul însoţit de un pahar de şampanie Veuve Clicquot.
Dincolo de astfel de amănunte, cartea tânărului specialist în marketing Jonah Berger, profesor de marketing la Colegiul Wharton al Universităţii din Pennsylvania, este un studiu bine scris şi documentat despre modul cum anumite lucruri îi captivează pe oameni mai mult decât altele, despre ce stă la baza comunicării orale şi la transmiterea informaţiei în mediul social. Berger analizează, de exemplu, modul cum umilul blender poate deveni viral, dar explică şi modul în care actriţa Tippi Hedren, cunoscută din filmul Păsările al lui Alfred Hitchcock, a dus la apariţia şi proliferarea saloanelor vietnameze de manichiură în Statele Unite (80% dintre manichiuristele din California şi 40% din SUA sunt americance de origine vietnameză, iar declanşatorul acestei mişcări este o vizită pe care Hedren a efectuat-o în mijlocul anilor ’70 într-o tabără de refugiaţi vietnamenzi). „Contagios“ a fost bestseller New York Times şi desemnată cea mai bună carte de marketing a anului 2014 de către American Marketing Association.
Veţi întâlni, dacă veţi căuta, apropieri pe care le fac unii comentatori între cartea lui Berger şi vestitul „The Tipping Point“ al lui Malcolm Gladwell din anul 2000. Nu m-a deranjat asta, am privit apropierea mai mult ca pe o confirmare, dacă vreţi. Iar Berger propune şi şase principii de care este bine să ţii cont în mesajul de marketing pe care vrei să îl lansezi: factorul social, declanşatorii, emoţia, vizibilitatea publică, valoarea practică şi povestea. „Contagios“ vă oferă confirmările de care aveţi nevoie şi vă va ajuta să vă ordonaţi gândurile astfel încât următoarea lansare de produs să devină virală.
Regatta Real Estate, una dintre cele mai mari companii de consultanţă imobiliară cu capital românesc, a scos la vânzare două clădiri emblematice din Bucureşti, cea mai scumpă dintre ele având un preţ de vânzare de 7,5 milioane de euro.
“Vila Vintilă Brătianu, situată în zona Grădina Icoanei, este una din cele mai sobre şi impunătoare construcţii din Bucureşti. Realizată de arhitectul Petre Antonescu, vila a fost construită pentru a fi reşedinţa lui Vintilă Brătianu, fiul omului politic Ion C. Brătianu”, spun reprezentanţii companiei.
Reşedinţa se compune dintr-un corp principal şi un corp secundar ce comunică între ele, ambele alcătuite din subsol, parter, etaj, mansardă şi pod.
Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.
Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă.
Săptămâna trecută guvernul din Venezuela a declarant o stare de urgenţă de 60 de zile, pe motive economice, pentru a se putea descurca cu o criză care pare că se adânceşte pe zi ce trece, potrivit BBC.
Această măsură ar urma să dea preşedintelui prerogative crescute, inclusiv să intervină în cadrul companiilor sau să limiteze accesul la valtuă.
Edictul include creşterea fiscalităţii şi a luat măsuri de urgenţă în cadrul serviciilor sociale şi importurilor de mâncare.
Cifrele oficiale sugerează că economia Venezuelei s-a contractat cu 4,5% în primele nouă luni din 2015.
“Ceea ce diferenţiază Alexander Gin de toate celelalte tipuri de gin este faptul că fructele de ienupăr şi celelalte ingrediente sunt distilate în alcool de origine agricolă. Astfel, aroma sa se obţine în mod direct, şi nu prin adăugarea ulterioară a unor esenţe”, a declarat Răzvan Vasile, director comercial al Alexandrion Grup România.
Alexander Gin, cu o concentraţie alcoolică de 41,5% vol., va fi disponibil, începând cu finalul lunii ianuarie, în toată ţara, atât în circuitul de retail, cât şi în horeca. Prezentarea sa vine într-o sticlă de 700 de mililitri, de culoare închisă, ce păstrează integritatea lichidului, în cazul expunerii la lumină.
“Acesta este un produs la care am lucrat intens mai bine de un an de zile”, a adăugat Răzvan Vasile. Lansarea Alexander Gin continuă demersurile Alexandrion Grup România de a-şi extinde portofoliul de băuturi spirtoase cu produse noi, create integral în fabrica din judeţul Prahova. Ca şi în anii precedenţi, şi în 2016 focusul companiei va fi pe băuturile distilate din fructe.
Înfiinţat în anul 1994, Alexandrion Grup a creat unele dintre cele mai puternice brand-uri din România. Portofoliul de produse al Alexandrion Grup cuprinde toate categoriile de băuturi spirtoase cerute pe piaţă, inclusiv băuturi tradiţionale româneşti. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Alexandrion 5* şi 7*, Cava D’Oro, Vodka Alexander şi Vodka Kreskova, vinars Brâncoveanu XO, VS şi VSOP, afinata, vişinata şi caisata Saber Premium, Saber Fructe de Pădure.
Amazon va înfiinţa în 2016 mii de locuri de muncă în Europa, inclusiv în România, concomitent cu dezvoltarea serviciilor de livrare a alimentelor Pantry şi Fresh, relatează AFP.
Multe dintre aceste posturi, dintre care 2.500 vor fi în Marea Britanie, vor ajuta la extinderea reţelei europene, precum şi la concentrarea pe operaţiunile de cercetare şi dezvoltare din UE.
Noile roluri vor contribui şi la îmbunătăţirea infrastructurii de sprijin a operaţiunilor de cloud-computing.
În 2015, Amazon a înfiinţat 10.000 de locuri de muncă în Europa, prin cea mai mare campanie de recrutări din istoria companiei, numărul total al angajaţilor depăşind 40.000.
“Asistăm la o cerere mai mare ca niciodată din partea clienţilor din Europa, şi vedem multe oportunităţi pentru afacerile Amazon”, a declarat Xavier Garambois, vicepreşedintele Amazon EU Retail.
Povestea lui Robert Lukaci, clujeanul de 35 de ani care vinde produse auto pe străzile municipiului a ajuns să mobilizeze şi să emoţioneze o “mare” de oameni. Totul a pornit de la o campanie născută din nevoia de a-i achiziţiona un cărucior nou lui Robi, pe care îşi expune produsele, ajungânsu-se la cumpărarea unei locuinţe pentru ca acesta să nu mai fie nevoit să plătească chirie, informează Vocea Transilvaniei.
Cel care a avut iniţiativa de ajutorare a clujeanului este Ioan Pugna, prietenul taximetrist al vânzătorului ambulant. Întreaga mobilizare a ajuns să schimbe vieţi; nu doar pe cea a lui Robi, ci şi pe cea a celor implicaţi profund în această acţiune, oferind un exemplu de dăruire şi altruism. Oamenii nu au rămas indiferenţi la povestea tânărului Robert Lukaci. Donaţiile lor au ajuns, până în acest moment, la 20.000 euro. Clujenii au posibilitatea de a-i fi alături lui Robi, în 22 ianuarie, de la ora 12, în Piaţa Unirii, unde pot achiziţiona “brăduţii minune”, adică odorizante auto, pot face donaţii sau pot, pur şi simplu, să îl cunoască pe Robert Lukaci, tânărul modest, altruist, care îşi petrece mai tot timpul muncind pe străzile Clujului, “însoţit’ de căruciorul lui.
Robert şi-a făcut prieteni. Iniţial, câţiva, apoi o mulţime
Iniţiativa de ajutorare a lui Robert Lukaci îi aparţine lui Ioan Pugna, un taximetrist clujean. Îl cunoaşte pe Robi din 2003, de când s-a apucat de taximetrie.
