BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Spre Elysée, via Manhattan

    Nicolas Sarkozy e in campanie. Vrea sa devina presedinte al Frantei, dar asta nu-l impiedica sa bata aleile din Central Park-ul newyorkez ori coridoarele Casei Albe, trimitand mesaje fara echivoc alegatorilor.

     

    In ultima lui vizita in SUA, care a durat patru zile, ministrul francez de interne Nicolas Sarkozy – candidatul de dreapta cu cele mai bune sanse la presedintia Frantei – a agatat in pieptul unui politist din New York medalia Legiunii de Onoare, a vorbit despre pompierii din Manhattan si despre pierderile pe care ei le-au suferit la 11 septembrie si a dat autografe pe sute de volume ale propriilor memorii.

     

    Cu liderii evreilor a vorbit despre dragostea pe care o are pentru Israel, cu oamenii de afaceri americani despre dragostea lui pentru libera initiativa, iar francofililor le-a tinut discursuri despre dragostea pe care o are pentru America.

     

    Nicolas Sarkozy a fost primit de presedintele Bush la Casa Alba – un eveniment de exceptie in cazul unui simplu ministru – si s-a intalnit la Capitol Hill cu doi senatori americani. „Devotamentul pe care-l am pentru relatia pe care o am cu SUA e binecunoscut si mi-a adus critici in Franta“, a spus Sarkozy intr-un discurs pe care l-a tinut la 12 septembrie la Fundatia Franco-Americana din Washington. „Nu sunt un las. Sunt mandru de aceasta prietenie si o spun deschis.“ Sarkozy isi face calcule atunci cand face o asemenea curte Americii, iar afinitatile pe care le are cu unele dintre politicile presedintelui Bush i-ar putea aduce ceva voturi din partea dreptei franceze. De altfel, ministrul francez de interne a folosit aceasta vizita pe de o parte pentru a se infatisa drept un adevarat om de stat si pe de alta pentru a se disocia de politicile sustinute de propriul sau guvern – printre ele s-ar numara pozitia Frantei fata de razboiul din Irak si cel din Liban.

     

    De fapt, in multe privinte Sarkozy e cel mai ne-francez dintre politicieni – crede in munca pe branci, in ambitia bruta, in omul de pe strada si in visul american. Asa ca se comporta ca si cum pentru el porecla „Sarko americanul“ nu ar fi o insulta, ci o medalie de onoare. Intr-unul dintre discursurile pe care le-a tinut, i-a blamat pe jurnalistii de pe ambele maluri ale Atlanticului, pentru ca scriu relatari care adesea sunt „atat de departe de adevar“ despre ceea ce Franta ar adora si ar invidia in acelasi timp: Statele Unite. Francezii, spune el, „poarta blugi americani si adora hamburgerii americani si pizza. Nimic nu-l face pe un francez mai mandru decat sa vada un actor francez intr-un film american“. Si a adaugat: „Toti parintii francezi viseaza sa-si vada copiii studiind la o universitate americana“. Si chiar daca Sarkozy se opune raz-boiului din Irak, il critica in acelasi timp pe presedintele francez Jacques Chirac pentru felul in care a condus relatiile diplomatice cu SUA inaintea declansarii razboiului. Chirac a amenintat, atunci, cu un veto in Consiliul de Securitate impotriva unei eventuale rezolutii care ar fi justificat razboiul, fapt care a infuriat Statele Unite.

     

    Sarkozy a calificat acest gest al lui Chirac drept fundament al neintelegerilor dintre Franta si SUA, adaugand ca, intr-adevar, nu asa se trateaza un prieten. Intr-o intalnire cu usile inchise la care au participat mai bine de o duzina de lideri ai comunitatii evreiesti din SUA, Sarkozy a spus ca Franta nu trebuia sa astepte atat pentru a trimite trupe in Liban; a mers chiar mai departe decat Chirac cu criticile la adresa Hezbollah, pe care l-a numit o organizatie „terorista“, potrivit unuia dintre participanti, care a vorbit cu conditia sa-i fie pastrat anonimatul. Statutul lui Sarkozy e neobisnuit: candideaza si ca un om din interior – la urma-urmei, conduce partidul din care face parte si presedintele Chirac, UMP – dar si ca un outsider. Pentru ca vorbeste frecvent de „o ruptura“ intre el si politicile actuale ale Frantei, inclusiv cele care blocheaza producerea de noi locuri de munca si cresterea productivitatii. Sarkozy n-a urmat cursurile École Nationale d’Administration, scoala pe la care elitele franceze trec inainte de a intra in viata politica, asa cum au facut cei mai multi dintre actualii politicieni francezi. „N-am fost menit sa am un rol important in societate“, spune el. „A trebuit sa-mi iau totul singur.“

     

    Asa ca Sarkozy e, in multe privinte, un outsider care nu pare preocupat de faptul ca apare alaturi de presedintele american George W. Bush, care acum e mai nepopular ca niciodata in Franta. Bush e doar unul din sirul de lideri straini cu care Sarkozy s-a intalnit fata in fata in ultimele saptamani.

     

    Jucand un rol de ministru de externe ad hoc, ministrul francez de interne a discutat cu secretarul general al ONU Kofi Annan despre subiecte ca genocidul de la Darfur, criza nucleara din Iran ori fortele de mentinere a pacii din Liban.

     

    Ministrul francez de interne pare, de asemenea, sa faca incercari de a-si atrage alegatorii cu politicile sale anti-imigratie, anti-infractionalitate si antiterorism, straduindu-se sa-i indeparteze de partidul de extrema dreapta Frontul National al lui Jean Marie le Pen si sa-i aduca in ograda sa.

     

    Cel mai important moment din vizita lui Sarkozy a fost intalnirea neanuntata pe care a avut-o la Casa Alba cu presedintele Bush, care s-a petrecut in timpul discutiilor pe care le avea programate cu consilierul acestuia pe probleme de securitate nationala, Stephen Hadley. Chirac, care a fost primul lider strain care a vizitat Casa Alba dupa atacurile de la 11 septembrie, asteapta de atunci sa fie din nou invitatul Washingtonului. Scopul aparitiei neanuntate a lui Bush e, in parte, o recompensa pentru politicile proamericane promovate de Sarkozy. „Cu siguranta, aceasta intalnire poate fi interpretata drept un semnal adresat actualei conduceri a Frantei“, spune un oficial american care a vorbit cu conditia sa-i fie pastrat anonimanul, nefiind autorizat sa faca declaratii publice. „Sarkozy a aratat ca are o atitudine diferita fata de SUA.“

     

    Ca dovada ca administratia americana nu se situeaza de partea nimanui in alegerile prezidentiale din Franta programate pentru aprilie viitor – si pentru care partidele inca nu si-au desemnat oficial candidatii -, presedintele Bush ar urma sa se intalneasca si cu Segolene Royal, socialista de 52 de ani care, potrivit sondajelor, merge umar la umar cu Sarkozy, dupa cum spun deopotriva oficialii francezi si cei americani.

     

    Sarkozy se opune din rasputeri intrarii Turciei in UE, argumentand ca asta va duce la o invazie de imigranti musulmani in vestul continentului intr-o perioada in care Franta nici asa nu poate rezolva problemele importantei minoritati musulmane pe care o are.

     

    Presedintele Chirac e, dimpotriva, mult mai nuantat in aceasta chestiune – sprijina prudent aderarea Turciei, dar spune ca pentru asta va fi nevoie de un efort premergator de 10-15 ani si ca nici atunci integrarea nu va putea fi considerata sigura.

     

    Sarkozy a fost atacat de oponentii lui politici pentru ca a folosit aceasta vizita – care, teoretic, a fost una facuta pentru comemorarea victimelor atentatelor de la 11 septembrie – pentru a-si atinge scopurile politice, si asta pe banii contribuabililor francezi; acuzatia vine din faptul ca Sarkozy a vizitat Statele Unite in calitatea sa oficiala, de ministru. Asa ca presedintele Chirac s-a vazut nevoit sa-i ia apararea lui Sarkozy, care e de multa vreme adversarul sau politic, desi detine o pozitie in cabinet. Chirac a spus reporterilor de la summit-ul europeano-asiatic de la Helsinki ca el personal i-a cerut lui Nicolas Sarkozy sa reprezinte Franta la comemorarea atacurilor din 11 septembrie.

     

    Si Sarkozy s-a aparat – le-a spus reporterilor ca e „foarte important“ ca politicienii francezi sa inteleaga problemele globale, adaugand: „Bineinteles, voi continua sa calatoresc pentru a intelege si a invata, astfel incat securitatea Frantei sa fie asigurata“.

     

    A recunoscut, in acelasi timp, ca elitele franceze il detesta. „Unii dintre membrii elitei franceze ma urasc pe mine mai mult decat urasc America.“

  • Adobe a cumparat Interakt. De ce?

    Inevitabilul s-a produs: americanii de la Adobe au intrat in Romania prin achizitionarea producatorului de software Interakt. Potrivit unor surse apropiate negocierilor, tranzactia e comparabila cu cea dintre Microsoft si GeCAD – circa 20 mil. $. Dar care e logica mutarii? 

     

    La inceput a fost Radu Georgescu, antreprenorul roman, care a vandut tehnologia antivirus RAV catre Microsoft. Apoi a fost Lucian Butnaru care a vandut Akela catre americanii de la TechTeam, iar lista tranzactiilor care au facut valuri in IT-ul romanesc ar fi putut continua pana la cea dintre grupul elevetian Adecco si IP Devel, o companie detinuta de Bogdan Putinica si Daniel Bogdan.

     

    „Ar fi putut“, pentru ca, saptamana trecuta, pe aceasta lista a aparut o noua tranzactie – producatorul autohton de software Interakt a fost preluat de americanii de la Adobe Systems, sinonima printre utilizatorii de calculatoare cu doua dintre produsele sale: Adobe Acrobat si Adobe Photoshop. De altfel, primii zece producatori de PC-uri isi livreaza sistemele cu tehnologia PDF preinstalata. In urma acestei miscari, Interakt isi va schimba numele in Adobe Romania, iar principalii actionari ai companiei, Alexandru Costin (29) si Bogdan Ripa (27), vor deveni directorul general, respectiv directorul tehnic al filialei americane de la Bucuresti.

     

    Revenind la inceputuri, intelegerea de saptamana trecuta are cel putin un element comun cu cea dintre GeCAD – Microsoft de acum trei ani: valoarea tranzactiei este confidentiala, de unde si numeroasele speculatii. Atat de numeroase incat ar putea face obiectul unui alt articol, de sine statator. Mai mult decat atat: nu trebuie uitat ca suma exacta platita de Microsoft pentru GeCAD nu a fost facuta publica nici pana azi – in piata se vorbeste despre 19-20 milioane de dolari, dar si aceasta suma ramane, totusi, o speculatie.

     

    Dar in cazul Interakt, dincolo de cifre (care sunt sarea si piperul analistilor), cel putin la fel de interesanta e si povestea din spatele lor. Cei doi actionari principali au intrat in afacerile cu software in anul 2000, cand Alexandru Costin imprumuta 1.000 de euro de la Bogdan Ripa (asociatul sau din prima zi). Ulterior, in Interakt au mai intrat doi actionari – Mihai Pricope si Cristian Marin – cu investitii de ordinul catorva sute de dolari.

     

    Insa cea mai importanta investitie in Interakt a facut-o George T. Haber, antreprenor de origine romana, stabilit in Silicon Valley, cu o avere personala estimata la 100 de milioane de dolari. Alexandru Costin si Bogdan Ripa l-au cunoscut pe Haber in 2002, cand antreprenorul a venit la Bucuresti impreuna cu mai multi investitori de tip Venture Capital pentru a „scana“ piata romaneasca de software. Haber a devenit anul trecut chairman la Interakt si totodata actionar minoritar. Iar investitia pe care a facut-o in compania romaneasca nu s-a tradus atat in bani, cat mai ales in conexiuni cu mediul de afaceri IT din America.

     

    De altfel, George Haber este artizanul achizitiei Interakt de catre Adobe. Cei doi fondatori ai Interakt l-au cunoscut pe Haber in acelasi loc in care aveau sa apara pentru prima data in fata mass-media in calitate de milionari in dolari – patru ani mai tarziu -, Sala Regina Maria a hotelului Athénée Palace Hilton din Bucuresti. „Seara cei doi baieti de la Interakt (fondatorii – n. red.) s-au culcat oameni normali, iar a doua zi s-au trezit milionari in dolari“, avea sa fie una dintre replicile lui Haber la conferinta de presa de saptamana trecuta.

     

    Dar de ce a preferat compania americana sa cumpere un producator local de software in loc sa puna de la zero bazele unui centru de cercetare si dezvoltare, asa cum au facut, de exemplu, cei de la Siemens VDO? „Am preferat sa cumparam o echipa cu spirit antreprenorial in jurul careia sa dezvoltam“, spune Digby Horner, senior vice president al Adobe Engineering Technologies Group. „Echipa si tehnologia au fost principalele asset-uri ale Interakt“, il completeaza George Haber.

     

    Fara a intra in detalii de specialitate, tehnologia celor de la Interakt consta in furnizarea de solutii software pentru web development, web publishing si comert electronic. Ceva mai plastic in explicatii, Haber prefera sa compare produsele Interakt cu tuning-ul pe care il face AMG pentru motoarele Mercedes. Practic, compania romaneasca perfectioneaza anumite produse ale Adobe, precum Macromedia Dreamweaver sau Adobe Flex.

     

    Macromedia este o companie achizitionata anul trecut de Adobe pentru 3,4 mld. dolari. In vreme ce Adobe a facut pasul in Romania si se gandeste sa-si faca aici un centru de cercetare/ dezvoltare si sa-si consolideze distributia propriilor produse, Alexandru Costin si Bogdan Ripa trebuie sa se acomodeze, printre altele, cu statutul de milionari. Milionari sunt in mod cert. Intrebarea al carei raspuns ramane (partial) invaluit in mister este cate milioane a primit fiecare.

     

    Surse apropiate negocierilor vorbesc despre o intelegere a carei valoare totala ar fi comparabila cu cea a tranzactiei GeCAD – Microsoft, adica aproximativ 20 de milioane de dolari. Totusi, daca facem o evaluare a business-ului generat de Interakt este destul de greu sa ajungem la aceasta suma. Pe de alta parte, daca privim aceasta tranzactie din perspectiva achizitiei unei echipe si a unei tehnologii (asa cum s-a intamplat in cazul RAV), orice este posibil. Un scenariu impartasit, printre altii, inclusiv de catre Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD.

     

    Eugen Schwab-Chesaru, partener si managing director la compania de consultanta Pierre Audoin Consultants, adopta o pozitie ceva mai rezervata. „Noi suntem o companie care poate face o evaluare pe baza rezultatelor financiare. Imi este greu sa evaluez o tehnologie.“ Apropo de rezultatele financiare, iata cum a aratat/arata Interakt in 2005 si in 2006. Anul trecut compania a vandut de un milion de dolari (aproximativ 800.000 de euro), iar pentru anul in curs, managerii estimeaza o cifra de afaceri de 1,8 mil. dolari, adica 1,4 milioane de euro.

     

    Rata de profitabilitate a companiei este de 30%, potrivit estimarilor Interakt. Aceasta inseamna ca anul trecut compania a avut un profit de 300.000 de dolari. Avand in vedere ca multiplul de profit pentru evaluarea unei companii software poate merge pana la 20-25, valoarea Interakt ar putea ajunge la cel mult 7,5 milioane de dolari, daca luam in calcul profitul de anul trecut, si 15 milioane de dolari pentru cifrele pe 2006. Astfel, calculul financiar ne plaseaza intr-o marja de 7,5-15 milioane de dolari.

     

    Cel mai probabil, actionarii Interakt vor primi banii in mai multe etape, in functie de performantele echipei de programatori. Inainte ca Adobe sa cumpere 100% din companie, actionarii Interakt erau Alexandru Costin, Bogdan Ripa (circa 85-90%), George Haber (5-10%), Mihai Pricope si Cristian Marin detinand restul actiunilor. Adobe Systems, desi listata pe bursa americana NASDAQ, nu este obligata in cazul de fata sa faca publica valoarea tranzactiei, intrucat aceasta nu ii poate afecta rezultatele financiare. In 2005, Adobe si Macromedia au avut vanzari totale de 2,3 miliarde de dolari. Adobe are o capitalizare bursiera de peste 19 mld. dolari. 

     

    Exit-ul din Interakt este al cincilea pentru antreprenorul american de origine romana George Haber. La inceputul lui septembrie, Corel a cumparat InterVideo pentru 196 de milioane de dolari, o companie in care

    George Haber era membru al Consiliului de Administratie si actionar minoritar.

     

    In ceea ce-i priveste, cei doi tineri IT-milionari, prieteni inca din copilarie, marturisesc ca nu au apucat sa se gandeasca prea bine ce vor face cu banii. „Deocamdata, ne concentram pe integrarea in structurile Adobe“, spune Alexandru Costin. Oricum, in privinta investitiilor lor viitoare, un lucru e sigur: timpul este de partea lor.

  • Ce se poate face fara acordul FMI

    De ce a abandonat Romania acordul cu FMI? Guvernul vroia deficit bugetar pentru finantarea investitiilor, in timp ce Fondul cerea buget echilibrat, adica deficit zero, pentru reducerea inflatiei. Cand a tras linie dupa sapte luni din 2006, ministrului finantelor i-a dat cu plus.

     

    FMI n-a mai avut ocazia sa-l felicite pe Sebastian Vladescu pentru respectarea cu brio a recomandarii de a fi zgarcit cu cheltuielile publice dupa mai multe runde de negocieri in care ministrul pledase cauza deficitului – avem excedent de aproape 1,7% din PIB dupa primele sapte luni ale anului, nicidecum deficitul proiectat. De fapt Fondul, dar si analistii si investitorii straini in general au fost pusi in mare incurcatura: sa se alarmeze urmarind avalansa anunturilor de la Bucuresti privind majorarea tintei de deficit bugetar pe 2006 sau sa laude cresterea excedentului de la o luna la alta a executiei?

     

    In februarie, cand inca facea tentative de resuscitare a acordului pe care FMI il declarase „deraiat“ in toamna lui 2005, Vladescu incerca sa obtina acceptul pentru un deficit de numai 0,5% din PIB. In aprilie, tinta urcase deja la 0,9% – argument mai mult decat suficient pentru ca FMI si Guvernul Tariceanu sa accepte tacit ca nu mai e nimic de discutat pe tema acordului. In rastimpul acesta, bugetul inregistra excedente.

     

    Imperturbabil, Vladescu a continuat revizuirea tintei de deficit si a ajuns la 2,5% din PIB dupa cea de-a treia rectificare. Dintr-o data, plafonul maxim de 3% acceptat de UE a devenit foarte apropiat. Ba chiar Finantele au vehiculat si o a patra varianta de buget cu deficit de 2,7%. Noroc insa ca si cresterea PIB a depasit programul, ceea ce a permis inca o majorare nominala a deficitului fara ca aceasta sa se reflecte in cresterea indicatorului obtinut prin raportare la produsul intern brut. Un asemenea tablou nu lasa loc prea multor interpretari.

     

    In mod evident, probeaza incapacitatea Ministerului Finantelor de a realiza o proiectie a veniturilor pe care le poate incasa in decursul anului, pe langa deja clasica incapacitate administrativa de cheltuire a fondurilor alocate. Ca si cum nu ar fi fost de-ajuns schimbarea aiuritoare a tintei de deficit, bugetul a continuat sa acumuleze sume cu mult peste nivelul cheltuielilor prevazute, ducand in ridicol cearta cu FMI din toamna trecuta pana in primavara.

     

    Pana la urma, nici BNR nu se mai sperie atat de tare de rectificarile bugetare de la Palatul Victoria, dupa frisoanele provocate la inceputul verii de anuntul privind majorarea tintei de deficit de la 0,9% la 2,5% din PIB. Daca a vazut ca si dupa jumatatea anului veniturile incasate depasesc vizibil cheltuielile programate, banca centrala s-a gandit firesc ca va fi greu totusi ca Guvernul sa cheltuiasca intr-o toamna cat intr-un an intreg, chiar si stimulat de perspectiva anticipatelor.

     

    Inainte de a ajunge insa la problema asa-numitelor echilibre macroeconomice de care se preocupa BNR, Ministerul Finantelor si implicit Guvernul au demonstrat ca nu stiu nici ce venituri pot incasa, nici ce cheltuieli pot realiza. Ba mai creeaza si ingrijorari inutile la Bruxelles, pe la institutii ca FMI sau in randul analistilor straini. Ba antreneaza si dezbateri sterile, mai mult sau mai putin nervoase, privind majorarea TVA sau a cotei unice pentru strangerea unor sume suplimentare la buget. Cat despre constructia de bugete multianuale, nici nu incape discutie.

     

    De fapt, motivul de ingrijorare nu sta atat in majorarea constanta a tintei de deficit spre 3% din PIB, cat in haosul calculelor bugetare. Cine il mai crede pe ministrul finantelor de la Bucuresti cand spune ca deficitul bugetar pe 2007 va fi de 2%? O asemenea afirmatie poate fi catalogata drept „orientativa“ – dupa experienta din 2006 numai la 31 decembrie 2007 va putea fi cunoscut nivelul deficitului pe anul viitor. Nici nu mai intra la socoteala faptul ca executia bugetara nu seamana defel cu legea bugetului aprobata de Parlament toamna.

     

    Desigur, Finantele au o explicatie – neoficiala insa – pentru surprinzatoarea bogatie a bugetului: ministerele vin cu solicitari de finantare foarte mari, care le sunt respinse; li se cere apoi sa-si ierarhizeze proiectele pe prioritati; in mod plauzibil, in aceasta faza circuitul se blocheaza, ordonatorii de credite preferand sa nu-si mai bata capul si sa tina stranse cheltuielile aprobate initial. Iar banii se aduna mai departe in Trezorerie, in timp ce soselele, spitalele si scolile asteapta investitiile pentru care creste deficitul socotit pe hartie.

     

    Ramane de vazut cat va mai tolera Bruxellesul brambureala bugetara de la Bucuresti. Mai rapide in reactii ar putea fi pietele financiare, obisnuite sa ciuleasca urechile cand un ministru de finante rosteste o cifra privind deficitul bugetar. Iar odata cu trecerea leului la convertibilitate deplina – echivalent cu indepartarea tuturor barierelor din calea miscarilor de capital -, vorbele ministrului pot cantari mult mai greu decat pana acum, provocand ingrijorare sau linistind investitorii. Evident, leul nu are nevoie de astfel de socuri, cu atat mai putin de situatii in care investitorii straini sa fie alarmati degeaba prin anuntarea unei majorari de deficit care nici macar nu e executata in cele din urma.

  • TEHNOLOGII: Pur si simplu, 4G

    Laptopul ramane conectat la Retea in timp ce masina in care se afla se deplaseaza cu peste 100 km/h. Viteza de navigare online este similara cu cea a conexiunii broadband de acasa. Din laptop iese o antena, nu mai mare de cativa centimetri. Prototipul exista si se numeste „mobile Wi-Max“.


    Cei mai pesimisti observatori ai pietei media traditionale anticipeaza un scenariu extrem ce ar putea deveni realitate, spun ei, nu mai tarziu de cativa ani: nimeni nu va mai cumpara ziare pentru ca vom avea cu totii ecranele noastre portabile pe care vom descarca dupa bunul plac stirile si comentariile zilei. Practic, o „hartie“ digitala de ziar ce se umple la apasarea unui buton cu stirile din domeniile preferate ale utilizatorului, oriunde s-ar afla acesta. Deci, inclusiv pe strada, de unde vor fi disparut chioscurile de ziare.

     

    O nota de „gri“ in tot acest scenariu apocaliptic: aceiasi analisti sunt ceva mai optimisti in privinta revistelor, despre care spun ca ar putea trai ceva mai mult. Daca pentru piata media acest scenariu suna a revolutie in toata regula, la fel stau lucrurile si in cazul furnizorilor de tehnologii de comunicatii. Cineva trebuie sa ofere platforma tehnica pentru ca toate acestea sa fie posibile. Mai exact, o tehnologie prin care echipamentele utilizatorilor, indiferent ca este vorba despre PDA-uri, laptop-uri sau „ecrane de citit ziarele“, sa se poata conecta fara fir la Internet, din orice locatie, inclusiv atunci cand utilizatorul se afla in miscare in mare viteza.

     

    Iar pe acest teren se va da batalia finala pentru suprematie in epoca viitoare a comunicatiilor. Numai ca, pentru a ajunge sa domine piata de peste 10-15 ani, marile companii trebuie sa investeasca inca de pe acum masiv in cercetare si sa faca teste peste teste. Intel si Samsung sunt doua dintre companiile care au dezvoltat tehnologii plecand de la standardele „deschise“ ale tehnologiei Wi-Max, cunoscuta in jargonul de specialitate drept „Wi-Fi cu steroizi“.

     

    Asta pentru ca Wi-Max are o arie de acoperire a antenelor mult mai mare fata de cei cativa zeci de metri ai Wi-Fi (tehnologia pe care o puteti gasi acum in hoteluri, aeroporturi sau cafenele), putand ajunge, teoretic, chiar pana la 20-30 de kilometri. In timp ce Intel promoveaza solutia sa de Wi-Max drept tehnologia viitorului, care va aduce Internetul fara fir inclusiv in zonele rurale, coreenii de la Samsung incearca sa impuna pe piata o versiune paralela pe care au numit-o Wi-Bro (Wireless Broadband) sau „mobile Wi-Max“.

     

    La randul lor, cei de la Intel au realizat un modem compatibil cu versiunea fixa a Wi-Max (tehnologie care ofera acces wireless la Internet utilizatorilor de acasa sau de la birou) si lucreaza acum la o versiune duala, fix-mobila, care poarta numele de cod Rosedale2 si care va oferi acces utilizatorilor la Internet chiar si atunci cand acestia se afla in miscare, printr-o tehnologie asemanatoare cu cea pe baza careia functioneaza telefonia mobila (cu trecere dintr-o celula in alta).

     

    De partea cealalta, versiunea mobila a Wi-Max a fost lansata in luna iunie in Coreea, ca serviciu comercial oferit de doi operatori de telecomunicatii din Coreea de Sud, a spus pentru BUSINESS Magazin Hwan Woo Chung, vicepresedinte al Mobile WiMax Group al grupului Samsung. Consumatorii pot avea acces la noul serviciu prin intermediul unui card de acces fabricat de Samsung, cu pretul initial de 300 de dolari.


    Insa Woo Chung admite ca in Europa (unde Samsung a facut  deja teste in Italia, cu operatorul Telecom Italia) este putin probabil ca tehnologia sa devina disponibila comercial mai devreme de 2008. In schimb, lucrurile sunt ceva mai avansate in SUA. Operatorul Sprint Nextel a anuntat recent ca intentioneaza sa construiasca o retea nationala Wi-Max, prima din SUA, ca parte a strategiei sale de trecere catre comunicatiile din familia „4G“. In acest proiect, Intel si Samsung au fost alese ca parteneri, impreuna cu Motorola, pentru a-i oferi operatorului infrastructura necesara.

     

    Printre planurile Sprint se numara inclusiv producerea unor cipuri speciale, care, odata integrate in laptop-uri si alte echipamente portabile, vor permite receptionarea si transferul datelor oriunde in aria de acoperire a retelei operatorului. Sprint intentioneaza sa investeasca in reteaua sa de tip 4G circa 1 mld. dolari in 2007 si intre 1,5 – 2 mld. dolari in 2008. Conform oficialilor Sprint, anul viitor vor fi lansate cateva proiecte „beta“, adica teste in cateva zone selectate, iar serviciile vor deveni disponibile in 2008, intr-o prima faza pentru circa 100 de milioane de clienti.


    De altfel, „Wi-Max mobil“ este vazuta drept un concurent direct al tehnologiilor HSDPA si EV-DO, care sunt deja adoptate de operatorii de telefonie mobila ce folosesc platformele WCDMA, respectiv CDMA2000 (din familia 3G). Acesti operatori investesc masiv in modernizarea retelelor pentru a oferi viteze superioare utilizatorilor care acceseaza Internetul de pe telefonul mobil sau laptop. HSDPA se afla si in planurile de dezvoltare ale Vodafone si Orange Romania, iar o versiune initiala a EV-DO a fost adoptata de cativa ani de operatorul Zapp.


    Care poate fi strategia operatorilor care deja au demarat investitiile in solutii avansate de transfer a datelor? Oficialul Samsung spune ca, daca un operator are deja reteaua actualizata cu una din tehnologiile 3,5 G, este probabil ca nu se vor justifica investitiile in Wi-Max mobil. Avand insa in vedere ca atat HSDPA cat si EV-DO sunt dezvoltate in continuare, viitoarele versiuni fiind asteptate in 2007-2008, este posibil ca operatorii care au investit deja in aceste tehnologii sa studieze si alternativa trecerii la Wi-Max.


    Aceasta perioada va fi oricum suficienta pentru a afla daca predictiile despre disparitia ziarelor se vor adeveri sau nu. Raspunsul poate sta in cipurile la care lucreaza acum inginerii unor companii ca Intel sau Samsung.

  • Ce este Wi-Bro?

    Wi-Bro este o tehnologie dezvoltata la initiativa guvernului coreean, in ideea de a deveni o solutie regionala si, eventual, mondiala. Ulterior, din cauza faptului ca in industrie nu existau suficiente resurse, coreenii au inscris Wi-Bro in organizatia de dezvoltare a Wi-Max, tehnologia fiind armonizata cu standardul Wi-Max 802.16e.


    MODELUL COREEAN: Wi-Bro este un studiu de caz interesant pentru toate companiile implicate in dezvoltarea Wi-Max datorita faptului ca este deja mobila (permite conectarea la Internet atunci cand utilizatorul este in miscare), precum si pentru ca este implementata intr-o piata aproape saturata, cum este cea coreeana.


    STRATEGIE: Samsung are planuri mari de extindere. „Exista deja contacte cu operatori din Italia, Statele Unite, Brazilia, Rusia si alte cateva tari. Suntem interesati sa colaboram cu oricine, inclusiv cu operatorii din Romania“, a spus Hwan Woo Chung.


    ACOPERIRE: In Bucuresti, de exemplu, o antena ar putea emite pe o raza de 1,5 – 2 kilometri, iar in zona rurala raza ar avea aproape 6 km, a explicat oficialul coreean.

  • Internetul viitorului

    EV-DO

    HSDPA

    Mobile Wi-Max

    Standard

    CDMA2000

    WCDMA

    IEEE 802.16e

    Download maxim

    3,1 Mbps

    14 Mbps

    46 Mbps

    Upload maxim

    1,8 Mbps

    5,8 Mbps

    7 Mbps

    Debut

    2003

    2005

    2006

     

    Sursa: WiMax Forum (www.wimaxforum.org)

     

  • Marketingul, in atac

    Saptamana aceasta clubul de fotbal Steaua Bucuresti a anuntat numirea unui director de marketing: Daniel Ciuraru, cu 14 ani petrecuti in lumea fotbalului. Ce si-a notat Ciuraru in paginile caietului sau tactic?

     

    Prin primavara, cand FC Steaua Bucuresti culegea laurii calificarii in semifinalele Cupei UEFA, managementul clubului spunea ca nu se multumeste cu atat. Mai trebuie lucrat la exploatarea marcii, dadea atunci de inteles Mihai Stoica, managerul general al clubului, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. „Nemultumirea mea este aceea ca brandul Steaua, care este mai puternic decat Coca-Cola, nu este valorificat la nici 25% din potentialul sau“, spunea Stoica candva la jumatatea lunii aprilie.

     

    In consecinta, managerul isi trecuse in agenda „sa miste lucrurile in Ghencea“. El spunea ca deja lucreaza la un plan ale carui prime rezultate se vor vedea de la anul. Un prim pas in acest sens? Plasarea activitatii de marketing undeva in fruntea listei de prioritati a afacerilor clubului. Iar aici s-ar putea incadra numirea unui director de marketing in persoana lui Daniel Ciuraru – numire despre care oficiali ai clubului spuneau inainte de inchiderea editiei ca va fi oficiala la inceputul saptamanii. Noul director de marketing are 41 de ani si vine de la International Sport Management (ISM), un shop de media specializat in vanzarea de publicitate pe stadion. Daniel Ciuraru, care a ocupat timp de aproape 14 ani pozitia de director general adjunct la ISM, spune ca printre obiectivele pe care si le-a fixat la Steaua se numara crearea unui sistem functional de autogestiune, maximizarea veniturilor Stelei prin activitati de marketing sportiv specifice, conceperea unor strategii de business pe termen lung si alinierea marcii Steaua in garnitura brandurilor occidentale consacrate.

     

    „Performanta sportiva a echipei trebuie sa se reflecte si in performanta de business“, isi argumenteaza Ciuraru misiunea. „In acest sens, vom dezvolta cam toate domeniile specifice marketingului sportiv: PR, comunicare, vanzarea de drepturi TV/New Media, merchandising, management specific“, a spus Ciuraru pentru BUSINESS Magazin. Acum, in activitatea de marketing a clubului lucreaza cinci persoane, mai spune acesta, iar pana in momentul cooptarii lui Ciuraru la Steaua activitatea de marketing era gestionata de Valeriu Argaseala, director executiv. Daca managementul clubului a inceput sa-si puna marketingul la punct gratie recentei calificari a Stelei in UEFA Champions League, se poate doar specula. Cert e urmatorul lucru: managerii de cluburi au inceput sa simta mirosul banilor ce se pot obtine printr-o activitate de marketing si merchandising eficienta. Chiar Mihai Stoica spunea, in contextul precizat anterior, ca peste jumatate din veniturile clubului proveneau la vremea respectiva din activitati derivate din marketing. Respectiv 25% din venituri se datorau sponsorizarilor, 20% – vanzarii de drepturi TV si 10% din merchandising si vanzari de bilete.

     

    Cu siguranta insa ca accesul Stelei la cea mai importanta competitie europeana inter-cluburi va modifica substantial procentele aduse in discutie. Steaua are asigurat din bugetul UEFA Champions League (respectiv 750 de milioane de euro pentru editia din 2006-2007) un bonus de 4,4 mil. euro numai pentru calificarea in grupe si pentru fiecare din cele sase meciuri pe care le va disputa impotriva lui Real Madrid, Olympique Lyon si Dinamo Kiev. Iar alte 3,2 milioane de euro sunt estimate sa intre in vistieria clubului din drepturi TV si vanzarea de bilete.

     

    Daca si echipa condusa de Ciuraru va reusi sa exploateze calificarea Stelei in Liga Campionilor din aceeasi perspectiva – a zerourilor atrase -, timpul o va arata. Premisa de la care pleaca o are deja asigurata: performanta sportiva. Urmeaza cea financiara.

  • Lista lui Ciuraru

    Daniel Ciuraru, noul director de marketing de la FC Steaua Bucuresti, spune ca si-a fixat deja o lista complexa de obiective.

    • MANAGEMENT: Crearea unui sistem functional de autogestiune pentru club
    • BUSINESS: Conceperea unor strategii de business pe termen lung pentru FC Steaua
    • PROFIT: Maximizarea veniturilor Stelei prin activitati de marketing sportiv specifice
    • BRANDING: Alinierea marcii Steaua in garnitura brandurilor occidentale consacrate

  • Cine ar vrea sa plateasca inundatiile

    Decizia statului de a nu mai plati toate oalele sparte ale proprietarilor de locuinte dupa inundatii, cutremure si alte catastrofe ar putea creste businessul asiguratorilor cu putin peste 10%. Cat de multe resurse sunt dispusi sa aloce asiguratorii pentru o piata estimata la circa 160 mil. euro pe an?

     

    Daca tot trebuie asigurare, macar sa acopere mai multe riscuri, nu numai calamitatile naturale. Cam asa spera asiguratorii ca vor gandi proprietarii de locuinte din 2007, cand ar trebui sa intre in vigoare legea pentru asigurarea obligatorie a locuintelor. Mai precis, asiguratorii spera ca, odata ce legea ii va obliga si vor face oricum drumul pana la compania de asigurare, proprietarii sa isi asigure casa la o valoare cat mai apropiata de valoarea reala si nu numai la 10.000 sau 20.000 de euro, sume stabilite prin lege si care asigura doar protectie impotriva cutremurelor, a inundatiilor si a alunecarilor de teren, dupa cum spune proiectul de lege (lansat de Ministerul de Interne si aflat in dezbatere publica pana la 30 septembrie).

     

    Daca proprietarii ar gandi asa, piata de asigurari de locuinte ar ajunge la un sfert din piata de asigurari (estimata pentru 2006 la 1,6 mld. euro), adica aproape 400 de milioane de euro, depasind de departe sumele adunate din politele RCA (220 mil. euro) sau din asigurarile de viata (286 de milioane de euro). Momentan, aproximativ 10% din cele circa 8 milioane de locuinte din Romania sunt asigurate, iar cele mai multe astfel de asigurari au venit odata cu luarea unui credit pentru locuinta. Din nefericire, asiguratorii se gandesc mai mult la varianta, mult mai probabila, in care majoritatea familiilor care se vor asigura vor alege varianta minima impusa prin lege.

     

    Proiectul de lege prevede o plata de 20 de euro de apartament/an la o asigurare de 20.000 de euro si 10 euro/apartament/an la o asigurare de 10.000 de euro. „Piata asigurarilor obligatorii de locuinte s-ar ridica astfel la circa 160 de milioane de euro pe an“, spune Cristian Fugaciu, country manager al companiei de asigurari Marsh – cel mai mare broker de asigurare din Romania -, luand in calcul asigurari de 20 de euro anual pentru cele 8 milioane de locuinte.

     

    Asiguratorii asteapta cu interes si ultimele decizii ale Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Una din aceste decizii ar putea viza insusi profitul cuvenit celor 10-15 companii de asigurari care ar putea face parte din PAID (Polul de Asigurare Impotriva Dezastrelor), o societate pe actiuni care ar trebui sa se infiinteze pana la sfarsitul acestei luni. Fiind vorba de o asigurare obligatorie care vizeaza si locuintele din mediul rural, este nevoie de o companie care sa aiba multi agenti, extindere mare in teritoriu, dar si un capital foarte mare.

     

    „Depinde si de ce comision se va da celor care incheie astfel de polite. CSA urmeaza sa stabileasca asta, insa daca va fi de 10%, din 20 de euro ne vor reveni 2 euro, si astfel nimeni nu se va inghesui“, spune Cristian Fugaciu de la Marsh Romania.

     

    Numarul companiilor care vor intra in PAID ar putea fi si mai mic, deoarece, deocamdata, doar 13 companii de profil asigura impotriva dezastrelor. „Din 30 de societati care incheie in prezent asigurari de locuinte, doar 10-15 vor dori si vor fi acreditate sa faca parte din PAID“, spune Mihai Tecau, secretar general in CSA.

     

    Cu toate acestea, asiguratorii sunt optimisti si asteapta deschiderea acestei piete macar la gandul ca vor castiga multi clienti. „Estimam in primul an de la intrarea in vigoare a legii o crestere a asigurarilor pentru locuinte pana la un numar de 50.000 de polite, la care ar corespunde o prima bruta subscrisa de aproximativ 2.700.000 RON“, apreciaza Romeo Jantea, care saptamana trecuta a parasit functia de presedinte si director general al BCR Asigurari. Segmentul de piata vizat de cei de la BCR Asigurari este „cel din zonele rurale, zone foarte expuse in ultima perioada dezastrelor naturale; segment care trebuie si educat sa se asigure“, a mai adaugat Jantea.

     

    Oficialii liderului din piata de asigurari generale, Allianz Tiriac, cred ca primul an de asigurari obligatorii pentru locuinte va aduce un plus nu foarte mare la piata actuala de asigurari de locuinte. „Volumul de prime brute subscrise pentru aceasta clasa de asigurari ar putea creste cu circa 50 de milioane de euro in primul an de aplicare“, crede Marius Onofrei, director de comunicare la Allianz Tiriac. El precizeaza ca in ultimii ani cererea de polite de asigurari facultative de locuinte a inregistrat un ritm de crestere destul de ridicat, concentrandu-se in principal in zonele urbane si, mai ales, in orasele mari. S-a ajuns astfel la aproape 900.000 de locuinte asigurate, care reprezinta mai putin de 20% din piata totala a asigurarilor generale.

     

    Cresterea pe care mizeaza autoritatile este de sapte ori mai mare. Mai precis, statul se asteapta la o penetrare a asigurarilor obligatorii de 70% in primul an si de 80% in urmatorul, dupa cum spune Mihai Tecau, secretar general CSA. Foarte mult, daca ne gandim la exemplul Turciei, unde in primul an de asigurare obligatorie a fost atins un grad de penetrare de doar 20%. Optimismul vine din faptul ca „sanctiunile contraventionale sunt mai mari decat primele, si asta ar putea conduce la cresterea gradului de cuprindere in asigurare“, dupa cum spune Jantea. De asemenea, „posibilitatea obtinerii de profit este legata de timpul dupa care se vor produce evenimentele asigurate si de gravitatea acestora“, adauga fostul director al BCR Asigurari.

     

    In primul an, ca sa sustina asigurarea platii primei de reasigurare la extern, Guvernul Romaniei va contracta un imprumut in valoare de aproximativ 200 – 300 mil. euro. Diferenta dintre valoarea primei de reasigurare la extern si suma totala imprumutata va fi utilizata pentru capitalizarea PAID.

     

    PAID-ul va strange bani de la societatile care vor incheia astfel de polite, pentru a se reasigura pe piata externa, insa acesti bani vor putea veni dupa cel putin doi ani de la primele asigurari obligatorii pentru locuinta incheiate. Astfel ca societatilor de asigurari nu le ramane decat sa spere ca nu se vor intampla evenimente majore in primul sau al doilea an de la intrarea in vigoare a legii.

     

    Statul va castiga si el. Guvernul nu va mai fi nevoit sa aloce fonduri pentru cutremure, alunecari de teren sau inundatii, cum s-a facut in ultimii ani. Spre exemplu, in urma inundatiilor de anul trecut, au fost afectate 44.800 de case, costurile de reconstructie ridicandu-se la peste 11 mil. euro. Studiile spun ca aproape jumatate din populatie se teme ca cineva sau ceva ii va avaria locuinta. Daca aceasta jumatate se va asigura de la anul, deja am putea vorbi de un succes.

  • La ora aplicarii

    Detaliile practice ale noului sistem vor crea noi companii si un pic mai multa birocratie. PAID va fi o societate pe actiuni, cu capital initial varsat, care constituie si gestioneaza Fondul de risc la dezastre naturale, care se alimenteaza din sumele debitate de catre asiguratori.

     

    ASIGURATI: Proprietarii care au deja asigurare nu mai trebuie sa incheie o alta polita. 

     

    MAI MULT: Proprietarii care doresc sa incheie contracte de asigurare la o valoare mai mare decat cea minima vor stabili termenii, conditiile si clauzele de comun acord cu asiguratorul.  

     

    SANCTIUNI: Amenda pentru cei care nu-si vor incheia contracte de asigurare va fi de la 100 RON la 500 RON. Primariile vor trimite, in 24 de ore de la data primirii listei de la PAID, scrisori de instiintare catre persoanele care nu au incheiat contracte de asigurare.