Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Locul din Romania unde oamenii stiu cu 4 zile inainte cum va fi vremea

    Lacul Sfanta Ana s-a format in craterul stins al celui mai tanar vulcan din Romania, acum aproximativ 42.000 de ani. Pentru ca se alimenteaza doar din apa de ploaie, este si foarte curat. Singurul lac vulcanic din Romania ar avea chiar proprietati miraculoase, spun localnicii. Se spune ca oricine atinge apa e spalat de pacate de Dumnezeu.

    Cert este ca pe timp de vara apele lacului se incalzesc destul de tare incat locul sa se transforme intr-un strand. Pe margine sunt zone destule pentru plaja dar gratarele pot fi aprinse doar in locuri special amenajate. Va puteti reculege apoi la Capela Sfintei Ana.

    Legenda spune ca aici unde acum este construita micuta capela pe vremuri se rugau si paganii. Asta pentru ca in zona rocile vulcanice emana o energie speciala pe care o puteti simti daca venici aici. Tot eruptiile vulcanice au dus si la formarea Tinovului Mohos, o rezervatie naturala unica. Aici puteti intra doar cu un ghid autorizat pentru ca veti merge pe deasupra unui lac acoperit cu un strat gros de turba. Luciul apei se intrezareste ici-colo, iar pe maluri sunt specii de plante carnivore.

    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro

  • Cum arată fata lui Steve Jobs acum şi de ce nu a vrut să o recunoscă tatăl ei – FOTO

    Steve Jobs a cunoscut-o pe Chrisann Brennan în 1972 în perioada studenţiei, iar cinci ani mai târziu s-au despărţit după ce ea a rămas însărcinată cu primul copil al lui Jobs, Lisa.

    La început, Jobs nu a recunoscut-o pe Lisa ca fiind fiica lui. Acesta susţinea că iubita lui ar fi avut relaţii şi cu alţi bărbaţi. Într-un final, Steve Jobs s-a văzut nevoit să recunoscă că Lisa este fiica lui, după ce a fost supus unui test de paternitate.

    Mult mai târziu a mărturisit că nu era pregătit să devină tată.

     

  • Ce spun balcoanele din Bucureşti despre locuitorii Capitalei

    Ce obiecte ţin bucureştenii în balcoane, cum preferă să îşi amenajeze aceste spaţii şi ce activităţi desfăşoară în cadrul acestora sunt câteva din întrebările la care răspunde un studiu desfăşurat între 4 şi 29 aprilie de Cult Market Research împreună cu studenţii practicanţi ai Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.

     

    Participanţii la studiu au afirmat că obişnuiesc să îşi urmărească vecinii de pe balcon, susţinând că sunt urmăriţi, la rândul lor, de aceştia. Balcoanele bucureştenilor sunt de cele mai multe ori mici, înghesuite, dezorganizate şi mai puţin îngrijite decât celelalte spaţii ale locuinţelor. Balcoanele sunt mai degrabă extensii ale locuinţei, nu spaţii independente ce ar putea fi folosite pentru relaxarea locatarilor. Bucureştenii care au deschis uşa celor care au realizat studiul utilizează balcoanele mai degrabă ca spaţii de depozitare sau de uscare a rufelor. În aceste încăperi se ţin ascunse de ochii curioşilor proviziile de iarnă, produsele de îngrijire a locuinţei şi alte obiecte, cu mai multă personalitate, precum: unelte, biciclete sau narghilele. Uscătoarele de rufe şi dulapurile sunt obiectele cel mai frecvent întâlnite în balcoanele bucureştenilor, acestea având roluri utilitare în cadrul locuinţelor.

    Din vizitele etnografice, cercetarea a scos la iveală patru tipuri de balcoane ce pot fi descoperite în locuinţele din Bucureşti. Balconul ca spaţiu de depozitare este cel mai întâlnit tip, în acest loc fiind adunate obiecte diverse ce pot fi recunoscute rapid. Fratele balconului ”depozit” este balconul dezordonat. Aşa cum îi zice numele, dezordinea este cea care nu îţi permite să identifici cu uşurinţă obiectele depozitate.

    Balconul – spaţiu al relaxării este mai rar întâlnit decât celelalte tipuri, însă odată ce ai intrat în el, privirea îţi este încântată. În interiorul acestor balcoane, fotoliile confortabile şi măsuţele de cafea te invită să iei o binemeritată pauză de relaxare şi să savurezi un ceai sau un pahar de vin la sfârşitul zilei.

    Unii dintre locuitorii capitalei au decis să îşi transforme balconul într-un spaţiu dedicat pasiunii lor, astfel a luat fiinţă categoria balconul – atelier. În aceste spaţii sunt rapid identificate instrumentele şi uneltele ce fac posibile noi creaţii.

    O subcategorie “bonus” este balconul – înghesuit. Unii dintre locuitorii apartamentelor vizitate au menţionat că lipsa spaţiului este principala problemă pentru aceştia. De aceea, indiferent de categoria în care se încadrează balconul bucureştenilor, acesta poate fi identificat ca un balcon înghesuit.

    Balcoanele vizitate sunt spaţii pe care le împart, în medie, trei persoane. Uneori, bucureştenii intervievaţi privesc de la balcon în “curtea vecinului”, dar nu se simt nicicum vinovaţi pentru că vecinii lor fac acelaşi lucru: „Da, da şi din plictiseală mai fac asta, de distracţie şi da, mai ies, mai ies pe balcon dacă e vremea frumoasă, mai fac asta.” (Femeie, 20 de ani). Cu toate că unele dintre obiectele depozitate pe balcon sunt neimportante, acestea continuă să fie păstrate deoarece, cel puţin declarativ, vor fi supuse unor recondiţionări, vor fi refolosite sau vor fi donate: “Am diverse perechi de tenişi şi adidaşi. Mă gândesc, uneori, că poate o să ajung să le donez cuiva care ar putea să le folosească în continuare.” (Bărbat, 19 ani).

    Chiar dacă dezordinea este unul dintre aspectele care îi nemulţumeşte pe participanţii la studiu, ei recunosc că sunt mai degrabă preocupaţi să cureţe alte încăperi ale locuinţei decât balconul: ,,Asta mi se pare o întrebare-capcană, dar voi răspunde! Să zic… de două ori pe an…  maxim… fac curăţenie generală.” (Bărbat, 24 de ani).

    Mai mult decât atât, pentru unii dintre participanţii la studiu, balconul este un spaţiu al riscului. De la balcon pot fi pierdute diverse obiecte din locuinţă precum telecomenzile sau telefoanele mobile. “Când scutură lumea pilotele şi găseşti jos, pe ciment, telecomenzi, multe telecomenzi…. Şi un telefon a căzut odată. S-a făcut praf, ţăndări şi nu a mai putut fi reparat.” (Femeie, 20 de ani)

    Dacă locuitorii intervievaţi şi-ar renova balconul, ei ar opta pentru vopsele în culori neutre, ar aloca sarcinile unor rude sau unor meşteri pricepuţi şi ar investi, în medie, 1000 de lei.

  • Portretul robot al micului om de afaceri din România

    Potrivit datelor KeysFin, România are, în mod oficial, peste 580.000 de oameni de afaceri. Cei mai mulţi sunt bărbaţi, cu vârste cuprinse între 35-55 de ani, însă femeile vin din urmă, numărul acestora ajungând, în 2015, la peste 240.000.

    Cei mai mulţi oameni de afaceri din România, care deţin calitatea de acţionar la societate şi au minim 25% din acţiuni, sunt bărbaţi (373.798) în timp ce femeile sunt 240.960. Bărbaţii au vârsta medie de 44,6 ani, iar femeile de 44 de ani. 

    “Este vârsta la care cei mai mulţi au acumulat deja experienţa necesară pentru a se lansa pe cont propriu în business. Mulţi sunt foşti angajaţi în diverse firme, dar sunt şi destui cei care fac afaceri dintr-un talent înăscut, care au avut tot timpul spirit antreprenorial, căliţi fiind la şcoala vieţii”, au declarat analiştii de la KeysFin. 

    Oamenii de afaceri bărbaţi sunt mai atraşi de investiţiile în domenii lucrative, de la construcţii (75%), la producţie (67%), transport (70,7%) şi comerţ (56,3%), în timp ce femeile sunt cele mai multe prezente în domenii precum sănătatea şi asistenţa socială (58,5%), serviciile (51,7%), activităţile administrative (43,59%) şi cele cultural-educative (40,4%).

    Cei mai experimentaţi sunt implicaţi în domenii precum industria extractivă şi prelucrătoare, unde majoritatea acţionarilor au vârsta medie de 48 de ani. La fel şi în sănătate şi educaţie (profesori şi medici), în timp ce serviciile administrative sunt asigurate de acţionari cu vârsta medie de 47 de ani.

    La polul opus se află sectorul comunicaţiilor şi informaţiilor (IT&C), producţia de bunuri şi servicii şi activităţile de spectacole culturale şi recreative, unde vârsta medie este de 40 de ani. 

     

  • Cine sunt românii care fac afaceri de acasă

    Potrivit unei analize KeysFin, peste 100.000 de firme din totalul de 550.000 de companii active din România îşi au sediul social la aceeaşi adresă cu a administratorului sau a unuia dintre acţionari.

    “Din estimările noastre, realizate prin sondaj, cele mai multe firme au doar sediul social acasă la cei în cauză, fără să desfăşoare activitate, astfel că nu vor fi impozitate suplimentar. Acesta este şi motivul numărului mare de declaraţii depuse până acum”,au precizat analiştii KeysFin. 

    Cele mai multe firme sunt în Bucureşti. 23.523 (19%) dintre cele 122.052 de firme active din Capitală au sediul acasă la patron, acţionar sau administrator. Urmează Clujul, cu 7039 societăţi din totalul de 30.597 (23%), Constanţa cu 4988 din 22.220 (22%) şi Braşovul cu 4270 din totalul de 19145 firme active (22,3%).

    Iar cea mai mare pondere de firme cu sediul acasă la acţionari sau administrator se înregistrează în Hunedoara (25,3%), Buzău (23,9%) şi Mehedinţi (23,6%). 

    Potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor 49,1% dintre companiile active, cu domiciliu acasă( 51.999 firme), au declarat profit în 2014, în timp ce 45.158 (42,6%) se aflau pe pierdere, în timp ce restul, de 8749 (8,3%), nu şi-au declarat datele financiare. 

    În ce domenii îşi desfăşoară activitatea aceste societăţi? Cele mai multe în HORECA (hoteluri şi restaurante), cu 19% din totalul business-urilor înregistrate la domiciliul acţionarilor sau administratorilor. Asta înseamnă pensiuni, restaurante de cartier etc.
    În topul domeniilor urmează comerţul, cu 15,1%, aici intrând buticurile, chioşcurile, în principal magazinele de la parterul blocurilor. Clasamentul este completat de sectorul construcţiilor (11,4%), informaţii şi comunicaţii (10%) şi alte domenii cu 25,2%. 

     

  • Veniturile de anul trecut trebuie declarate până pe 25 mai. Cine trebuie să depună la Fisc declaraţia 200?

     Formularul 200 sau Declaraţia privind veniturile realizate din România, pentru fiecare categorie şi sursă de venit, pentru anul trecut, trebuie să fie depus la ANAF până pe data de 25 mai.

    Potrivit Ordinului ANAF nr. 3605/2015 pentru modificarea şi completarea Ordinului ANAF nr. 52/2012 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aflat în vigoare de la 15 decembrie 2015, au obligaţia depunerii declaraţiei 200 persoanele fizice care în anul 2015 au realizat, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natură din România, din:

        activităţi independente;
        cedarea folosinţei bunurilor;
        activităţi agricole pentru care venitul net se stabileşte în sistem real (cultivarea produselor agricole vegetale, exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi, creşterea şi exploatarea animalelor);
        piscicultură şi silvicultură (recoltarea şi valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor piscicole);
        transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise;
        operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
        jocuri de noroc.

    Totodată, declaraţia se depune şi de către persoanele fizice rezidente într-un stat membru al UE sau al Spaţiului Economic European care obţin venituri din activităţi independente din România şi optează pentru regularizarea impozitului în România. Concret, opţiunea de regularizare a impozitului poate fi exercitată pentru veniturile realizate începând cu 1 iunie 2015. Astfel, potrivit reglementărilor aflate în vigoare, pentru anul fiscal 2015, declaraţia cuprinde veniturile realizate în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2015, iar la declaraţie trebuie să fie anexate următoarele acte:

    • un certificat de rezidenţă fiscală în care se menţionează că beneficiarul venitului a avut rezidenţa fiscală în anul în care s-a obţinut venitul din România într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
    • un certificat de rezidenţă fiscală în care se menţionează că beneficiarul venitului a avut rezidenţa fiscală într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European în anul în care a exercitat opţiunea de regularizare în România a impozitului pe venit;
    • documente justificative din care rezultă veniturile realizate şi cuantumul impozitului reţinut la sursă de către plătitorul de venit.

    Cititi mai multe pe www.vocatnet.ro

  • Jumătate din parizerul analizat conţine piele de pasăre, emulsie din şorici, zgârciuri, cartilagii şi până la 19 aditivi!

    Asociaţia Pro Consumatori (APC) a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 52 tipuri de parizer, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse şi potenţialele efecte asupra sănătăţii consumatorilor. 

    73% din parizerul analizat are gust intensificat cu monoglutamatul de sodiu şi este colorat cu extract de gândaci!

    La fabricarea sortimentelor de parizer analizate s-au folosit următoarele ingrediente: emulsie din piele de pasăre, emulsie de şorici, carne de pui, carne de pui şi de curcan separată mecanic, carne de pui dezosată mecanic, carne de pasăre separată mecanic, piept de pui, carne de curcan, piept de curcan, piele de curcan, piele de pui ş.a.m.d

    În cele 52 de produse analizate s-au identificat 48 aditivi alimentari şi alte substanţe. 

    Toate produsele analizate conţin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 3 aditivi alimentari până la 19 aditivi alimentari.
    La 85% din produsele analizate s-a folosit nitrit de sodiu, un conservant suspect.

    La 79% din produsele analizate s-au  folosit difosfaţi.

    73% dintre produsele analizate sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic, un colorant roşu strălucitor obţinut dintr-o specie de insectă numită coşenilă. Aditivul prezent şi la crenvruşti.

    Top 10 mărci de  parizer după conţinutul de carne:

    1. Kaufland Classic (parizer de porc. Delicatesă germană Lyoner) / Germania cu 84% carne de porc şi 4 aditivi;
    2. Zimbo (parizer ţărănesc cu ardei) / Ungaria cu 80% carne porc şi 6 aditivi;
    3. Apetit (parizer porc / 5 aditivi, parizer cu ardei / 6 aditivi) cu 63% carne de porc;
    4. Apetit (parizer pasăre / 4 aditivi / 60% carne de pasăre; parizer ţărănesc piept de pui /6 aditivi / 60% carne piept de pui), Baroni (parizer de pasăre / 9 aditivi / 60% carne pui)
    5. Auchan (parizer piept de pui / 8 aditivi / 57% piept de pui);
    6. Casa Gustului (parizer cu ardei / 8 aditivi / carne porc 55%);
    7. Gustoso (parizer ţărănesc cu piept de pui / 9 aditivi/ 54% piept de pui), Baroni (parizer ţărănesc cu piept de pui / 9 aditivi / 54% carne din piept de pui), Casa Gustului (parizer de porc / 8 aditivi / 54% carne de pui);
    8. Baroni (mini parizer cu pui / 8 aditivi/ 52% carne de pui; parizer cu ardei / 9 aditivi/ 52% carne de porc; parizer cu carne de porc / 9 aditivi / 52% carne de porc);
    9. Facos (parizer cu pui /5 aditivi / 51% carne pasăre), Aldis (mini parizer cu pui / 4 aditivi / 51% carne de pui)
    10. Pick (parizer de porc / 5 aditivi / 50% carne de porc) Aldis (parizer porc / 4 aditivi / 50% carne de porc), Facos (parizer cu porc / 6 aditivi / 50% carne porc).

    Top 10 mărci de parizer după numărul de aditivi alimentari:

    1. DiaVist (parizer cu şuncă) conţine 19 aditivi;
    2. DiaVist (parizer cu pasăre şi porc) conţine 16 aditivi;
    3. DiaVist (parizer cu carne de pui; parizer cu carne de curcan) conţine 15 aditivi;
    4. Fox (parizer mini) conţine 13 aditivi;
    5. Matache Măcelaru (parizer ţărănesc), Carrefour (parizer feliat, parizer cu ardei) conţin 11 aditivi;
    6. Reinert (parizer feliat) conţine 10 aditivi;
    7. Gustoso (parizer ţărănesc cu piept de pui), Baroni (parizer cu ardei, parizer cu carne de porc, parizer ţărănesc cu piept de pui, parizer de pasăre), Pofta Bună (parizer cu carne de pasăre) conţin 9 aditivi;
    8. Auchan (parizer piept de pui), Carrefour (parizer cu pasăre), Casa Gustului (parizer cu ardei, parizer de porc), Baroni (mini parizer cu pui), Meda (parizer ţărănesc, parizer ţărănesc cu piept de pui) conţin 8 aditivi alimentari;
    9. Campofrio (parizer cu pasăre), Caroli (parizer cu pasăre), Fox (parizer cu piept de pui), Benedek (parizer cu ciuperci), Poftă Bună (parizer cu carne de porc, parizer Familia), DiaVist (Suprem. Parizer favorit) conţin 7 aditivi;
    10. Cris-Tim (miniparizer cu pui), Auchan (parizer cu carne de pui, parizer cu carne de porc), Alpinia (miniparizer cu pui), Apetit (parizer cu ardei, parizer ţărănesc piept de pui), Matache Măcelaru (parizer cu vită), Zimbo (parizer ţărănesc cu ardei), Ifantis (parizer cu carne de curcan), Facos (parizer cu porc).

     

  • Salariul mediu la ANAF, dublu faţă de restul funcţionarilor publici

    În anul 2014, salariul mediu brut la nivelul Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala (ANAF) a fost 4.954 lei, mai mult decât dublu faţă de nivelul Agentiei Naţionale a Functionarilor Publici, unde salariul mediu este de 2.300 lei, se arată într-un proiect de Hotărâre a Guvernului privind concursurile de angajare în ANAF.

    Date fiind costurile salariale din ANAF, se estimează că, pe parcursul unui exerciţiu bugetar, cheltuielile ocazionate de organizarea unui concurs de angajare se ridică la 21.338 lei. Anul trecut au fost organizate 4 astfel de concursuri de recrutare la ANAF.

    Angajaţii cu cele mai mari salarii din ANAF, conform ultimei raportări ale instituţiei, sunt un referent superior cl.III din Direcţia generală de investiţii, achiziţii publice şi servicii interne – 19.384 lei şi un expert principal din aceeaşi direcţie – 13.574 lei pe lună.

    Preşedintele ANAF nu are un salariu mai mare de 4.697 lei (1.000 euro) pe lună, dar veniturile lui Gelu Stefan Diaconu se rotunjesc până la circa 10.000 euro lunar din calitatea de membru în consiliile de administraţie ale multor companii sau instituţii de stat.

    Cititi mai multe pe www.realitatea.ro

  • Cine este românul cu cea mai mare datorie la stat

    ANAF a publicat, luni, lista cu 187.230 contribuabili persoane fizice, care au restanţe fiscale mai mari de 1.500 lei la 31 martie 2016, primii zece datornici la stat persoane fizice având fiecare obligaţii fiscale restante între 12 milioane lei şi 232 de milioane de lei.

    Potrivit datelor ANAF cel mai dator român este Robert Negoiţă, primarul sectorului 3 al Capitalei şi candidat, cu obligaţii fiscale necontestate de 232 milioane lei, urmat de Florin Mateiu din oraşul Victoria cu obligaţii fiscale de 94 milioane de lei, însă contestate. Ciortea Bogdan Mihai, Dumitrescu Paul, Ardeiaş Liviu, Slave Cornelia Mariana, Codre Florin, Filip Daniel Alexandru şi Guruiţă Bogdan Victor sunt  românii care completează top 10 al celor mai mari datori la stat. 

     George Becali are datorii la stat de 3,9 milioane de lei pe care le-a contestat, Silviu Prigoană are obligaţii de 3,9 milioane lei.

    Omul de afaceri Daniel Guzu figurează cu datorii de 2 milioane lei, contestate integral. Cristian Ţânţăreanu are şi el 2,7 milioane de lei obligaţii fiscale necontestate. Întreaga listă poate fi consultată pe site-ul ANAF.

    Din total, ANAF poate recupera la această dată cca. 2,3 miliarde lei. Situaţia juridică a restului de creanţe de 1,1 miliarde lei (insolvabilitate fără bunuri sau venituri urmăribile, existenţa unor hotărâri judecătoreşti de suspendare a executării silite, etc) opreşte ANAF de la iniţierea sau continuarea măsurilor de executare silită.

     

  • Unul dintre cele mai bine păzite secrete din România: cât costă o Dacia la poarta fabricii?

    Automobile Dacia, compania care controlează uzina grupului Renault de la Mioveni, a înregistrat anul trecut venituri în valoare 10,279 miliarde de lei din vânzarea a 339.233 de autoturisme, potrivit raportului de gestiune al companiei.

    Preţul de producţie al unui automobil Dacia produs la Mioveni este aproape la jumătate faţă de cel de la dealer, în condiţiile în care acesta nu include costurile legate de transport şi marketing.

    Este pentru prima dată când dintr-un calcul pe baza infor­maţiilor Dacia  se poate vedea preţul mediu al unui autoturism la poarta fabricii. Preţurile de vânzare sunt mai mari deoarece acestea includ şi cheltuielile cu transportul, depozitarea, adaosul comercial şi procentul dealerului.

    Vedeţi pe www.zf.ro preţul unui automobil Dacia la poarta fabricii