BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Migratia: de la prefectura la primarie

    Deputatii au votat saptamana trecuta un proiect de lege initiat de PNL prin care consilierii judeteni si locali sau primarii care ies din partidele din care fac parte isi pierd functiile administrative. Desi ideea stoparii migratiei politice a intrunit consensul coalitiei, liderul UDMR Marko Bela a comentat insa ca respectivul proiect este antidemocratic si va crea probleme in administratia publica locala.

     

    Pe partea de administratie, stirea saptamanii a fost insa aceea ca guvernul Tariceanu a decis sa nu-si mai asume raspunderea pentru pachetul de legi privind administratia publica locala, care ar urma acum sa fie dezbatut in Parlament in procedura de urgenta. Pana la dezbateri, au inceput sa apara primele reactii la una din legile respective, cea a prefectului: cum principala prevedere este depolitizarea administratiei (de la 1 ianuarie 2006, conducerea prefecturilor si secretarii generali ai ministerelor devin inalti functionari publici, deci isi pierd dreptul de a mai fi membri de partid), unii prefecti si-au anuntat deja optiunea intre politica si administratie. Mioara Mantale, prefectul de Bucuresti, de pilda, a ales administratia, anuntand ca va parasi politica.

     

    Conform proiectului de reforma a administratiei, prefectul va urma sa ramana doar un inalt functionar public, cu un rol mult mai mic decat cel avut pana acum. In schimb, proiectele de lege maresc puterile primarilor. Acestia vor putea numi sau demite sefii regiilor autonome, ai institutiilor publice locale, vor intocmi proiectul de buget local si vor avea autoritate chiar asupra organelor locale de politie. Tinand cont de statutul primarului conform noului proiect de lege despre migratia politica, amintit mai sus, e lesne deci de inteles ce miza va capata postul de primar dupa ce reforma va fi aplicata: iesita pe usa prefecturii, politica reintra in chip firesc prin fereastra primariei. 

  • Putina teorie chiar nu strica

    Printre etapele pe care clasa romaneasca de business le-a parcurs se numara una care merita evaluata: cea a profesionalizarii „cu metoda“. Sunt de vreun folos cursurile MBA? BUSINESS Magazin a incercat un raspuns pornind de la o singura scoala romaneasca de afaceri, ASEBUSS, pentru ca se implinesc zece ani de cand prima promotie si-a incheiat studiile.

    Exista vreo scoala la care sa inveti sa fii om de afaceri? Sau manager? Raspunsul pesimistilor: nu, afacerile se invata numai experimentand – nu te poate invata nimeni sa fii Bill Gates ori Warren Buffet. Raspunsul optimistilor: daca tot afacerile se fac de cand e lumea, e preferabil sa inveti mai intai din experienta predecesorilor tai – fie si pentru a nu repeta greselile lor.

    Dincolo de aceste doua raspunsuri extreme, un fapt ramane: scoli de afaceri exista in lume de aproape 200 de ani. Prima scoala europeana, École de Commerce Superieur, a fost fondata la Paris in 1819. Altele – London Business School, Insead (Franta), IMD (Elvetia) sau Harvard si Wharton in SUA – se mandresc cu absolventi care au facut istorie. Daca scolile n-ar fi avut nici un folos, s-ar fi desfiintat – si nici companiile n-ar pune atata pret, atunci cand fac angajari, pe diplomele MBA.

     

    Romania n-are nimic de talia Harvard Business School ori Harvard si nici nu va avea prea curand. Termenul MBA – acronim de la Master of Business Administration – a inceput sa intre in vocabularul unora dintre romani abia la inceputul anilor ‘90, in vremuri in care motor al afacerilor era mai degraba instinctul. Prima scoala de afaceri la care au putut invata romanii n-a fost una din Bucuresti, ci din Budapesta. Printre cei care au urmat cursurile in limba engleza ale IMC – care pregatea 10-12 absolventi pe an – se numara directorul fondului de investitii Broadhurst, Andrei Siminel. IMC avea insa doua dezavantaje – primul, ca functiona in afara tarii si al doilea, ca era full-time. Tot full-time era si MBA-ul organizat de ASE si universitatea canadiana McGill.

     

    Insa prima scoala de afaceri care a permis cursantilor sa invete si sa munceasca in acelasi timp a fost ASEBUSS, atunci organizata de ASE si de University of Washington (astazi colaboratorul ASE este Kennesaw State University), iar primii sai studenti si-au inceput studiile in 1993. Sunt deja zece ani de cand prima generatie ASEBUSS a absolvit (cursurile au durat doi ani). Pe lista absolventilor figureaza nume care atunci nu insemnau mare lucru, dar au devenit cunoscute intre timp: Veronica Savanciuc (Lowe & Partners), Ioana Iordache (Leo Burnett), Viorel Bitu (Interfin), Cleopatra Marinescu (Allianz tiriac), Doru Lionachescu (Bancpost), ori Nicolae Ivan (Ministerul Finantelor).

     

    Scoala a insemnat un avantaj, fara indoiala: pe o piata in care specialistii cu studii erau ca apa in inima desertului, cei care urmau cursuri de afaceri au reusit sa-si netezeasca cu mai multa usurinta drumul spre pozitii de management.

     

    Dar se poate spune ca le-a schimbat MBA-ul cu adevarat viata? Au avut ei intr-adevar viziune cand au hotarat, in 1993, sa se intoarca la scoala? Nu neaparat viziune, majoritatea nu sunt de acord cu termenul – ce spun insa aproape toti e ca simteau o nevoie, aceea de a invata cu metoda macar o parte dintre acele lucruri care nu se puteau invata intr-o economie socialista. Sau de a-si structura cunostintele economice – cei care aveau ce structura, pentru ca multi dintre ei au luat-o de la zero cu economia. Printre ei, Ioana Iordache. inainte de ASEBUSS, era secretara la o mica firma de consultanta si avea „putin sub 30 de ani“; dupa numai un an de scoala (dar inainte de a absolvi), infiinta, impreuna cu fratele ei, o agentie de publicitate pe care cei doi au denumit-o Target Advertising. inainte de ASEBUSS nu stia, dupa cum marturiseste, ce inseamna marketing si cum arata un business plan. Dupa ASEBUSS vindea o parte din actiunile micii sale agentii catre Leo Burnett. Azi, Ioana Iordache conduce compania Leo Burnett & Target.

     

    Despre MBA a aflat, deci, cand era secretara la acea companie de consultanta care – multumita unui program de asistenta al Centrului American pentru Ajutorarea intreprinderilor Mici si Mijlocii – primea in practica studenti. isi aminteste de una dintre studente, care se specializa in marketing, si care „imi punea intrebari complicate, imi dadea sa citesc lucruri dificile si i-am zis ca nu stiu ce inseamna marketing“.

     

    Studenta o intreba despre planurile pe cinci ani. „ii spuneam ca nu stiu ce o sa fac a doua zi, si cred ca nici compania nu stia, pe vremea aceea“, mai spune Iordache. A primit formulare de inscriere in MBA pentru ca se afla in baza de date a Centrului American. „La interviu am fost zero barat“, povesteste ea. intrebarile la care trebuia sa raspunda sunt aceleasi pe care le pune ea acum celor care vin sa se angajeze pe pozitii mai inalte la Leo Burnett & Target, compania pe care o conduce. Sunt intrebari simple: „Ce-ti doresti in viata?“ sau „Ce planuri de cariera ai ?“. „Or, eu nu stiam nimic din toate astea“, marturiseste Ioana Iordache – asa ca a reusit sa intre la ASEBUSS doar multumita rezultatului la testul scris. Analizandu-si viata din ultimii 12 ani, Ioana Iordache spune ca MBA-ul a ajutat-o „non-stop“: i-a dat, spune ea, incredere si colegi „absolut extraordinari“, de la care crede ca a invatat mai mult decat din cursuri. Totusi, spune ca stie „o gramada de romani antreprenori care nu au nici un MBA si care-si conduc afacerile absolut minunat“.

     

    Valeriu Ionescu, acum vicepresedinte financiar al companiei de televiziune prin satelit (DTH) Focus Sat, n-a nimerit la ASEBUSS ca Ioana Iordache, din intamplare. „Cautam mai demult o scoala de business“, povesteste Ionescu, care atunci avea 41 de ani si lucra la IESC, o organizatie internationala ce identifica firmele romanesti care aveau nevoie de consultanta si „implanta“ in ele specialisti americani iesiti la pensie. „Pe mine si pe colegii mei, ASEBUSS ne-a schimbat pentru ca noi vream sa ne schimbam“, spune Ionescu. „Cel putin in ceea ce ma priveste, cautarea unei scoli de business a fost un proces constient“. in timpul MBA-ului, Ionescu a format compania de consultanta Fin Consultanti Asociatii impreuna cu inca trei parteneri, dintre care doi – Victor Cionga si Nicolae Ivan – ii erau colegi de MBA.

     

    Ce l-a facut pe Valeriu Ionescu sa caute o scoala de afaceri? „Era clar ca business-ul in Romania va evolua. in noul mediu de afaceri aveam nevoie de o educatie formala“, spune el, adaugand ca un MBA e important pentru un manager, insa nu-i garanteaza neaparat succesul. Dupa trei ani pe cont propriu la compania de consultanta la care era partener, a fost numit director pentru Romania al AIG New Europe Fund, iar din aceasta functie a coordonat investitii in valoare totala de peste 100 de milioane de dolari la companii importante, ca Astral Telecom, Orange si Luxten. De anul trecut, Ionescu a redevenit consultant la Valeriu Ionescu si Asociatii si investitor pe cont propriu, unul din proiectele pe care le-a dezvoltat impreuna cu mai multi parteneri fiind compania de televiziune prin satelit Focus Sat. Actualul manager si antreprenor a fost inainte de revolutie inginer, unul din domeniile in care a lucrat fiind industria petroliera.

     

    Daca pentru Valeriu Ionescu lucrurile au avut un curs ascendent si constant, fara schimbari de directie, pentru alti absolventi ASEBUSS cursurile MBA au provocat viraje interesante. Unul dintre absolventii carora ASEBUSS chiar le-a schimbat viata este Doru Lionachescu, director general adjunct, in prezent, la Bancpost, care acum 12 ani nu era decat un inginer electronist transformat in jurnalist si a carui experienta teoretica in afaceri se rezuma la un curs de „writing business news“ facut la Londra. „Lucrand in presa de afaceri, am capatat cu timpul gustul sa devin jucator in business“, spune Lionachescu, pe atunci redactor sef-adjunct la Capital.

     

    Chiar inainte de a termina MBA-ul, spune Lionachescu, a primit mai multe oferte – dintre ele, cea mai tentanta i s-a parut cea a lui Antony Van Der Heijden, care construia pe atunci nucleul de baza pentru banca olandeza ING, prima banca straina care venea sa finanteze proiectele companiilor din Romania. Erau pe-atunci 20 de oameni – printre ei si Lionachescu, singurul care nu avea experienta in domeniul bancar, si care a ocupat postul de „relationship manager“. „MBA-ul pe care l-am urmat a fost crucial in obtinerea postului de la ING“, crede Lionachescu: „ASEBUSS mi-a schimbat cariera fundamental“. Fundamental, intr-adevar, pentru ca nu s-a mai intors niciodata la presa („pe cand eram la Capital, cochetam cu ideea sa fac un cotidian economic impreuna cu Ionut Popescu; am renuntat la idee“, spune el) si a ramas in domeniul bancar. in 1997 a parasit ING pentru a face parte dintr-un alt nucleu initial, cel al unei alte mari banci de investitii care infigea steagul in Romania. De data aceasta era vorba despre o banca americana, Citibank.

     

     „intotdeauna am avut o slabiciune pentru modelul de business american“, spune el. La Citibank a devenit vicepresedinte, ocupandu-se de clientii locali, dar a parasit in mai 2003 banca americana, dupa ce grecii de la EFG si-au consolidat pozitia la Bancpost si au cautat oameni din domeniul bancar pentru a improspata echipa. Mandatul lui Doru Lionachescu a fost sa se ocupe de clientii corporate – job pe care il avea si la Citibank. Acum e director general adjunct, avand in „subordine“ clientii-companii, divizia de piata de capital si societatea de leasing a Bancpost.

     

    A intuit managerul ca ASEBUSS ii va schimba intr-o asemenea masura cariera? „Nu a fost intuitia nimanui. Pur si simplu, in 1993, era o problema sa gasesti informatii de business relevante si am considerat ca o scoala cu profesori americani ma poate ajuta“, povesteste Lionachescu, care avea 30 de ani in momentul in care a inceput MBA-ul. Ba, mai mult, „scoala nici nu era acreditata si nu stiam daca voi obtine diploma de la University of Washington dupa terminarea cursurilor“. Asadar, nu despre diploma a fost vorba. Ca si altii, Lionachescu era interesat de ce poate invata, nu de cum poate dovedi ca a invatat.

     

    Unii dintre absolventii primului MBA din Romania au ajuns la concluzia ca nu ceea ce au invatat la cursurile ASEBUSS le-a folosit, ci altceva. Viorel Bitu, de exemplu, avea deja, in momentul in care a inceput cursurile, doi ani de experienta intr-o multinationala (DHL). „Eram printre putinii care stiau sa faca raportari financiare in standardul USGAP“, isi aminteste el. Evolutia pe care a avut-o Bitu dupa MBA e, de aceea, mai putin dramatica decat cea a fostei secretare Ioana Iordache sau cea a fostului jurnalist Doru Lionachescu: experienta acumulata i-a permis sa ocupe functii in managementul unor companii precum Arthur Andersen, Ernst & Young si Accenture; acum a redevenit partener la Interfin, compania de consultanta pe infrastructura careia s-a dezvoltat Arthur Andersen Romania.

     

    Cariera lui Bitu s-a redirectionat, in cele din urma, catre consultanta de strategie, unul dintre concurentii lui directi fiind acum Roland Berger Strategy Consultants. Si-a reinceput activitatea in consultanta anul acesta, iar pentru 2006 isi propune o cifra de afaceri de un milion de euro. „Daca nu voi obtine aceasta suma, ma retrag din business“, spune omul care socoteste ca au fost destul de putine lucrurile concrete pe care le-a invatat in timpul MBA-ului, printre ele numarandu-se „revelatia ca obtinerea de informatii despre competitie este un instrument extrem de important“. Daca ar fi sa spuna ce i-a folosit cel mai mult de la ASEBUSS, socoteste ca „interactiunea cu colegii a fost probabil cel mai mare castig“. Poate de aceea si planuieste, acum, sa deschida o scoala de afaceri.

     

    Cariera lui Bogdan Cretu, inginer de aviatie – chiar a lucrat trei ani pe aceasta specializare, inainte de revolutie – ar fi fost alta daca n-ar fi fost MBA-ul la ASEBUSS, pe care l-a facut „in familie“, cot la cot cu sotia sa, Daniela Cretu. inainte de MBA lucra la o firma exportatoare de metale -acum e sef al sectiei de clienti corporate de la Raiffeisen Bank. Nevoia de studii sistematice de afaceri s-a nascut intr-o vreme in care planurile lui privind cariera se reduceau la aspiratia spre un post de director de departament in companie – dar a intrat in contact cu „niste americani“ care lucrau la un ONG si multumita carora a inteles ca scoala de afaceri l-ar putea schimba. „Doua lucruri am castigat prin MBA: mi-am largit orizontul si am inceput sa acumulez informatii economice care nu mi se pareau complicate. inainte, citisem o carte – The Economics – si eram pus la punct cu notiunile economice“, povesteste el.

     

    Dar MBA-ul i-a schimbat si aspiratiile personale, nu numai pe cele profesionale. „inainte de MBA, stateam intr-o casa «cu obloanele trase»“, spune el. Dupa scoala de afaceri i s-a trezit „brusc“, dupa cum spune el, „dorinta de a acumula bunuri materiale si de a-mi petrece vacantele in strainatate“ – asa ca, pana in 2002, a petrecut in fiecare an o luna in strainatate; „am renuntat la acest bun obicei“, adauga el. Si viata profesionala i s-a schimbat: dupa MBA a lucrat in mai multe companii straine, constatand, cu timpul, ca ii place investment banking-ul. Dupa ce a lucrat la Land O’Lakes din 1995 pana in 1997, a fost angajat la Booz, Allen & Hamilton, o companie cu o echipa de 23 de oameni care se ocupa de restructurarea pietei fondurilor mutuale si facea training pentru manageri. Din 1998, trece in barca Raiffeisen Investment – loc in care a putut sa isi exerseze, in fine, pasiunea pentru investment banking.

     

    Studiile MBA ale unui alt absolvent din generatia de pionieri ai ASEBUSS, Cleopatra Marinescu – acum CFO la Allianz tiriac – au fost platite de o companie de stat. Marinescu lucra la RomTelecom in 1993, ca sef al serviciului planificare bugete. De ASEBUSS a aflat de la un coleg de serviciu care era pe atunci asistent la ASE.

     

    „Nu stiu daca la vremea respectiva realizam ca este un lucru deosebit, dar era primul contact cu altceva decat se intampla in Romania“, isi aminteste Cleopatra Marinescu. Iar RomTelecom a acceptat sa plateasca cei 5.000 de dolari pentru ca Marinescu sa intre in programul MBA.

     

    Cleopatra Marinescu a fost printre putinii studenti la MBA care avea studii economice (planificare si cibernetica); majoritatea colegilor ei intrasera in capitalism doar cu o diploma de inginer. Asa ca, in sine, cursul n-a fost o noutate prin informatiile teoretice pe care avea ocazia sa le invete, ci prin „saptamanile rezidentiale“ in care profesorii discutau cu studentii exemple concrete. „De fiecare data cand am o problema mi-aduc aminte de cate un exemplu de-atunci“, spune Marinescu. Al doilea lucru care i se pare important e legat de relatia cu colegii. „Majoritatea erau mult mai tineri decat mine, din firme proaspat infiintate, reprezentante ale firmelor straine“, isi aminteste ea. „Deja aveau alta mentalitate, nu erau incorsetati. Eu lucrasem numai la stat pana atunci. La o firma de stat mare, cu multe restrictii si cu multe probleme.“ Dar, in timp ce la scoala invata ceva, la serviciu se confrunta cu altceva. „Pana la privatizarea RomTelecom, fara exagerare, a fost o drama“, spune Marinescu.

     

    Asa incat Cleopatra Marinescu a simtit utilitatea MBA-ului ceva mai tarziu, in 1997, dupa schimbarea consiliului de administratie si promovarea ei ca director executiv. „Aveam alta siguranta. Deja lucram singura cu bancile, aveam alta deschidere, nu mi-era teama sa negociez credite foarte mari. Eu zic ca asta a fost aportul scolii – mi-a dat o siguranta si am putut sa iau decizii singura“, spune Marinescu. La tiriac Holding, Cleopatra Marinescu a ajuns in anul 2000; postul pe care l-a luat in primire era vacant de mai bine de un an, pentru ca nu s-a gasit cineva cu suficienta expertiza in asigurari. Si noul CFO a trebuit s-o ia din nou de la capat, sa invete domeniul de la zero.

     

    Marinescu crede ca cel mai bine e sa faci un MBA in tinerete, dupa o experienta in munca de trei ani – si asta indiferent de pozitia pe care o ocupi. „Daca dupa trei ani de munca intr-un domeniu te duci si faci un MBA, altfel ti se arata lumea, altfel incepi sa gandesti. Si cred ca te ajuta sa tinzi spre o pozitie de conducere“, crede ea. Printre absolventii primei generatii de ASEBUSS se numara si unul care a iesit – cel putin deocamdata –  din business. E vorba de Sorin Drugan, care a intrat in afaceri in 1991, infiintand o firma de service IT impreuna cu un fost coleg de la intreprinderea de stat Irug: El Top Electronics. Drugan spune ca „s-a lamurit“ asupra a ceea ce facea intuitiv abia dupa ce a intrat la ASEBUSS.

     

    Nu numai ca Drugan a inteles, in fine, cum trebuie facute afacerile, dar a si aplicat ceea ce a invatat, formand primul holding din Romania: unul care grupa 40 de firme de service din toata tara, unele dintre ele fondate de fosti colegi de la Irug. „Datorita MBA-ului am hotarat ca trebuie sa facem retea, pentru ca reteaua inseamna putere“, spune Drugan, care recunoaste ca nu era de fapt un holding adevarat, ci doar un SA numit El Top Holding. Privit in termeni strict financiari, holdingul n-a fost un mare succes – cifra de afaceri a fost de doar 500.000 de dolari in 1997, iar profitul de sub 1%. „De imbogatit n-am avut cum (sa ne imbogatim – n.r.), pentru ca n-am facut vanzari“, explica Drugan. „asta e si un mare regret vizavi de activitatea de pana acum, ca n-am reusit din 1991 pana in 2000 sa intru in sfera vanzarilor de echipamente.“

     

    A fost, totusi, pionier al organizatiilor de tip retea; Flamingo si K-Tech „erau mici copii pe cand noi eram retea“, spune el. Profitul companiei ajunsese la 5% dar, in timp, din cauza inflatiei, se „eroda complet“. „Ajungeam ca in anul urmator sa plecam cam de la zero mereu“, spune Drugan.

     

    Pana la urma, in 1999, din cauza profitabilitatii scazute, a hotarat sa vanda partea sa de afacere partenerului sau. Acum se ocupa de iahting. „Am renuntat deocamdata la business si ma ocup de un proiect Circumterra, care inseamna navigatie solitara in jurul lumii.“ Banii necesari pentru acest proiect – 140.000 de euro – ii va obtine din sponsorizari: cu jumatate isi va cumpara un iaht de croaziera, cu care-si propune, ulterior, sa castige si bani.

     

    Daca punem cap la cap povestile primilor absolventi de MBA ai primei scoli de afaceri din Romania, se pot trage, in ciuda traiectoriilor lor diferite, cateva concluzii. ASEBUSS n-a „fabricat“ cele mai mari nume din business-ul romanesc, ci pe cateva dintre cele care dau consistenta si soliditate lumii afacerilor de la noi. Unora dintre cursanti MBA-ul le-a schimbat complet viata. Altora le-a dat alte aspiratii si o alta perspectiva. Se poate spune, fara exagerare, ca prima scoala romaneasca de afaceri si-a atins scopul – acelasi pe care orice forma de educatie, dupa cum spunea Malcom Forbes, il are: de a inlocui o minte goala cu una deschisa.

  • Sindicatele care ies in strada

    Indiferent cat de realiste sunt, evaluarile FMI continua sa intemeieze parerile Bruxelles-ului despre economia Romaniei. Ultimul raport de tara al Comisiei Europene confirma punct cu punct obsesiile Fondului: o crestere economica bazata prea mult pe consum (remediabila in opinia FMI, cum stim, prin franarea consumului cu mijloace fiscale si de politica monetara), deficitul comercial si de cont curent prea mare (FMI recomanda aici restrangerea la maxim a deficitului bugetar), venituri insuficiente la buget de pe urma cotei unice (Fondul cere aici probabil majorarea TVA, sigur reducerea cheltuielilor).

     

    Declaratiile de la Guvern ca Romania ar putea rupe totusi acordul cu Fondul nu erau lipsite de temei. Pe partea de incasari la buget, autoritatile au avut cu ce sa se prezinte in fata FMI si a UE (noile impozite din seria 16%, fie ele si amanate pana la anul, sau spectacolele oferite de recuperatorii de la ANAF); pe partea de cheltuieli insa, in afara de inghetarea unor programe de infrastructura concepute de fostul regim, performanta nu-i stralucita. Acum, noile negocieri cu FMI s-au impotmolit la sfarsitul saptamanii trecute, din cauza angajatilor la stat: Fondul a cerut inghetarea salariilor in sectorul public in 2006, guvernantii au respins-o. Nici un guvern romanesc n-a rezistat presiunii sociale, si chiar cand a promis Fondului ca ingheata lefuri sau concediaza oameni, n-a facut-o, din teama de erodarea bazei electorale.

     

    Desigur, ideea FMI de inghetare a salariilor pe un an intreg e ciudata: lefurile pot creste dupa inflatie, cum spune guvernul, sau dupa productivitate, cum si-o poate permite orice economie normala. Dar ale cui lefuri ar urma sa fie inghetate? In mod obisnuit, cand vine vorba de sectorul public si de salariile de aici, toata lumea se gandeste la profesori, la mineri sau la lucratorii de la Tractorul, adica la categoriile pentru care taierile de cheltuieli publice inseamna saracie.

     

     Mult mai putin vine vorba despre angajatii din ministere, agentii guvernamentale sau structuri ale puterii legislative. In cazul acestora, inclusiv in proiectul de buget pentru 2006, alocatiile au ramas generoase, iar problema vreunei restructurari de personal nu s-a pus nici un moment. Dar aceasta nu-i treaba FMI sau a UE: strainii trebuie sa inteleaga ca sindicatele au promis miscari de strada fara precedent pentru noiembrie, din cauza bugetului prea mic pe 2006.

  • De data asta avem nevoie de bani

    Faptul ca in cursa pentru privatizarea BCR au ramas bancile care au oferit sumele cele mai mari (Erste Bank si Millenium BCP au oferit peste 3 miliarde de euro fiecare) a fost calificat de unii comentatori drept bun pentru guvern, dar prost pentru Romania, atata vreme cat criteriul pretului e mai rar socotit decisiv intr-o privatizare cu asemenea miza.

     

    Pentru CEC, autoritatile au anuntat ca vor predomina criteriile tehnice si nu cel al pretului, fiindca aici e important ca viitorul cumparator sa pastreze reteaua de sucursale din tara, mai ales in mediul rural, si sa mentina capacitatea bancii de a finanta proiecte cu fonduri europene, in primul rand pentru agricultura. Deocamdata, selectia ofertelor continua pentru CEC cu toti cei sapte concurenti (Monte dei Paschi di Siena, Dexia, EFG Eurobank, Erste, Banca Nationala a Greciei, OTP, Raiffeisen), urmand ca la 28 noiembrie sa fie cunoscuti cei ce vor depune oferte finale angajante.

     

    Ar fi fost neimportante criteriile tehnice la BCR? Evident ca nu, insa privatizarea BCR era ultima (si, privind retroactiv, singura) de pe urma careia statul roman a sperat la o suma realmente uriasa de bani. Iar pentru momentul actual, adica ajunul aderarii, a avea la dispozitie o astfel de suma e vital. Acolo duc toate discutiile despre separarea de buget a veniturilor din privatizare, sub umbrela unei companii care sa se ocupe de acesti bani si sa finanteze cu ei planuri de infrastructura sau sa cofinanteze proiecte europene.

     

    Si chiar daca, in cel mai nefericit si improbabil caz, FMI si UE n-ar fi de acord cu o asemenea destinatie a banilor din privatizare, o societate romaneasca vanduta scump ar fi o victorie de imagine cu care nici un guvern nu s-a putut mandri pana acum si nu se va mai putea mandri niciodata. Pe rand, RomTelecom, Sidex sau Petrom au facut figura de bijuterii ale coroanei vandute pe doi lei; ultima bijuterie, BCR, nu poate avea pentru nimic in lume aceeasi soarta.

  • Bodu nu e singur

    Cruciada sefului ANAF impotriva evazionistilor a monopolizat pentru inca o saptamana atentia publica; indelung au fost comentate amenintarea cu scoaterea la vanzare a Garii de Nord, schimburile de replici cu sefii cluburilor de fotbal sau reprosurile la adresa Ministerului Economiei ca nu se preocupa de datoriile Termoelectrica.

     

    Bodu nu e insa unicul luptator cu evazionistii: inventivitatea guvernantilor cand incearca sa aduca mai multi bani la buget si-a gasit un pandant fericit in ideea ministrului Flutur, de la Agricultura, de a “personaliza” painea ca sa combata evaziunea din industria de panificatie, care ar ajunge la 40% din piata. Pe langa obligatia licentierii silozurilor si a depozitelor de cereale, de la 1 ianuarie 2006, Flutur va cere ca morile sa tina o evidenta electronica a cantitatilor de cereale prelucrate, iar painea sa fie identificata prin ambalare, marcare sau stantare.

  • Mai creste Bursa?

    Bursa si-a depasit, in sfarsit, maximele atinse la inceputul anului. De aceasta data insa, asupra castigurilor investitorilor nu pare sa mai planeze amenintarea unor corectii severe, cum au fost cele de la sfarsitul lui februarie.

     

    Indicele BET, care urmareste evolutia celor mai importanti emitenti de la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), a atins saptamana trecuta un maxim istoric, depasind pentru prima data pragul de 6.600 de puncte, ceea ce reprezinta o crestere de 51,6% comparativ cu inceputul anului. Indicele SIF-urilor, BET-FI, si-a depasit la randul lui maximul, dupa ce stabilise mai multe recorduri in ultimele doua luni, apropiindu-se foarte mult de pragul de 40.000 de puncte. Analistii din piata considera insa ca trendul crescator va continua cel putin pana la finele anului, iar indicii isi vor bate in continuare recordurile.

     

    Piata de capital a beneficiat in ultima perioada de un context favorabil, determinat, pe de o parte, de privatizarea BCR, precum si de scaderea dobanzilor din sectorul bancar, care a determinat reorientarea spre Bursa a unor capitaluri semnificative.

     

    Cresterile actiunilor listate la Bursa de Valori in ultima perioada au fost determinate de efectul cumulat a mai multi factori, crede Adrian Simionescu, directorul societatii de brokeraj Finans Securities. “Un element foarte important il reprezinta rezultatele bune ale companiilor, care indica in continuare cresteri importante. Un alt factor il reprezinta privatizarea BCR, care a avut un efect benefic pentru imaginea Romaniei in exterior, la fel ca si raportul de tara favorabil, care a confirmat asteptarile pozitive ale investitorilor straini”, explica Simionescu.

     

    Dar evolutia buna a pietei de capital trebuie corelata si cu scaderea dobanzilor la depozite, care au ajuns in unele cazuri real negative, este de parere Rares Nilas, directorul BT Securities. La aceasta, adauga el, a contribuit si faptul ca unii investitori au o perceptie gresita asupra randamentelor din sistemul bancar, deoarece acestia compara ratele actuale ale dobanzii, de circa 5%, cu inflatia din ultimul an, de 8%, in conditiile in care pentru anul viitor se asteapta totusi o scadere a inflatiei pana la nivelul de 5%. Pe de alta parte, investitorii sesizeaza ca piata bancara nu mai ofera randamente ridicate, ci doar o protectie a capitalurilor impotriva inflatiei. In aceste conditii, ei isi indreapta atentia asupra pietei de capital, avand in vedere performantele bune oferite de actiunile listate in ultimul an, explica Nilas.

     

    SIF-urile au fost, din nou, unul din motoarele principale ale cresterii pietei, in conditiile in care speculatiile privind valoarea de vanzare a BCR au urcat asteptarile din partea investitorilor pentru evolutia viitoare a celor cinci societati de investitii financiare. Aprecierea SIF a venit pe fondul prognozelor despre privatizarea BCR si modul cum se va reflecta evenimentul in valoarea activelor detinute de SIF. “In conditiile in care valoarea ofertelor pentru BCR depaseste 3 miliarde de euro, exista posibilitatea ca activul net al SIF sa creasca cu 70 pana la 100% in perioada urmatoare, ceea ce justifica niste cresteri de 20-30% ale pretului actiunilor”, spune directorul BT Securities.

    De la inceputul lunii octombrie, SIF-urile au inregistrat un randament mediu de 16,5%. Cresteri importante au inregistrat si producatorul de medicamente Antibiotice Iasi (18,3%), Banca Transilvania (13,5%), precum si compania petroliera Rompetrol Rafinare (8,5%).

     

    Majoritatea brokerilor considera ca evolutia pozitiva a pietei este justificata si ca nu exista pericolul unor corectii severe, de genul celor de la sfarsitul lui februarie si inceputul lui martie. “Nu ma astept la o corectie severa in perioada urmatoare, atata timp cat toate elementele creeaza premisele ca trendul ascendent sa continue. Economia creste, rezultatele financiare ale companiilor indica si ele cresteri, iar dobanzile mici vor determina in continuare migratia capitalurilor dinspre sectorul bancar catre Bursa. Vor mai exista unele corectii firesti pana la sfarsitul anului, insa reduse ca amploare”, spune Adrian Simionescu.

     

    Contextul de acum e diferit fata de cel de la inceputul anului. “Atunci a fost o isterie generala legata de Bursa”, isi aminteste el, referindu-se la investitorii atrasi de randamentele mari oferite de piata in 2004 si inceputul lui 2005 si care nu si-au pus problema daca acele cresteri spectaculoase au fost sau nu fundamentale. “Intre timp, investitorii s-au mai maturizat, iar acum se uita la rezultatele financiare si cer o analiza din partea brokerilor inainte sa bage banii in actiuni”, crede directorul Finans Securities.

     

    Clarificarea modului cum se va aplica impozitul pe castigurile de capital va favoriza, de asemenea, evolutia pozitiva a pietei in urmatoarele luni. “Acum, ca s-a lamurit si modul de impozitare a profiturilor, cred ca multi investitori se vor decide sa cumpere pana la finele anului, ca sa beneficieze de cota de impozitare de 1%”, crede Rares Nilas. Asa ca toata lumea se asteapta la vremuri bune pe bursa – cel putin in perioada urmatoare.

  • Se deschid ostilitatile

    Urmeaza saptamani de incordare pentru Erste Bank si Millennium bcp, cele doua banci care au licitat peste 3 miliarde de euro pentru pachetul de control de la BCR. Cu atat mai incordate cu cat nici austriecii, nici portughezii nu au banci atat de mari incat sa spuna ca pentru o achizitie ca BCR, banii nu conteaza.

     

    Cuvantul “surpriza” n-a lipsit din aproape nici unul dintre comentariile despre cei doi finalisti de la BCR, austriecii de la Erste Bank si Millennium bcp, cea mai mare banca din Portugalia. Prima surpriza ar fi ca bancile mari au fost descalificate inca din preliminarii – cum ar putea fi numite cele doua ore in care autoritatile romane au aranjat in ordine descrescatoare, miercurea trecuta, sumele oferite de cele bancile care depusesera oferte. Sapte grupuri bancare straine au depus, in urma cu doua saptamani, oferte financiare si tehnice pentru cea mai mare banca ramasa neprivatizata in aceasta parte de continent. Oferte pe care oficialii romani din comisia de privatizare le-au cernut dupa o grila in care pretul a contat in proportie de 90% si in care ofertele tehnice au avut o pondere de doar 10%.

     

    O a doua surpriza e ca pe lista scurta (foarte scurta, de fapt, pentru ca acum mai contine doar doua nume) si-a castigat loc si o banca ale carei ambitii pentru cuceriri est-europene n-au fost cunoscute pana acum de nimeni. Millennium bcp, cum se numeste fosta Banco Comercial Portugues (care a trecut in 2002 printr-un sustinut proces de rebranding), e o prezenta relativ noua in jocul central si est-european. Putini ar fi pariat ca va fi dispusa sa plateasca pentru o banca romaneasca mai mult decat grupuri bancare internationale cu strategii deja creionate pentru Romania.

     

    Si mai exista o surpriza: tratamentul “vindem cui da mai mult”, aplicat acum, in prag de aderare la UE, celei mai mari banci din sistem a facut ca pentru cele 62% din actiunile BCR scoase la vanzare sa se obtina din partea celor sapte concurenti o oferta medie de 2,4 miliarde de euro, ceea ce duce BCR la o valoare medie, potrivit ofertelor, de circa 3,87 miliarde de euro.

     

    Asadar au ramas in cursa Erste Bank si Millennium bcp, care au oferit, potrivit unor surse, 3,2 miliarde de euro pentru pachetul de control (ceea ce ridica valoarea bancii la 5,1 miliarde de euro), respectiv 3-3,1 miliarde de euro (adica o evaluare a bancii de 4,8 miliarde de euro). Si e de asteptat ca sumele sa mai creasca, pentru ca urmeaza negocierile directe cu reprezentantii statului, in care analistii se asteapta ca pretul pachetului de 62% sa se apropie de pragul de 3,5 miliarde de euro sau poate chiar sa-l depaseasca.

     

    Bani foarte multi pentru doua banci de categorie usoara, daca le raportam la un fost competitor cu nume, experienta si forta financiara ca Deutsche Bank – care insa a oferit, potrivit unor surse, doar 2,2 miliarde de euro, plus un plan de investitii de 250 de milioane de euro – sau ca BNP Paribas (un alt favorit, dupa opiniile care circulau pana saptamana trecuta pe piata), care ar fi oferit sub 1,9 miliarde de euro.

     

    Ca pretul e mare si miscarea surprinzatoare, cel putin in cazul Millennium bcp, o dovedeste reactia investitorilor: in ziua care a urmat anuntului oficial ca portughezii au oferit peste 3 miliarde de euro pentru o banca romaneasca, valoarea actiunilor a scazut cu 8%, semn ca o astfel de suma e, totusi, mai mare decat ar permite resursele financiare ale aspirantilor cu sediul la Lisabona.

     

    Mai ales ca Millennium bcp nu si-a facut publice, cel putin pana acum, astfel de ambitii in estul Europei. Banca are doar 20 de ani, iar in Europa mai detine, in afara Portugaliei, doar doua “baze”: in Grecia, unde are o cota de piata de 1,5% (unde au infiintat Nova Bank) si in Polonia, unde a cumparat o banca locala, Millenium Bank, in 1998, ajunsa acum la o cota de 4% – mai putin decat are la noi Bancpost, care ocupa locul al saptelea in clasamentul dupa active bancare.

     

    Asadar, pentru investitorii Millennium bcp, o miscare ca cea de saptamana trecuta – de a oferi peste 3 miliarde de euro pentru a cumpara ceva intr-o tara care nu se “lipeste” in nici un fel de prezenta actuala a grupului – e surprinzatoare. Cu atat mai mult cu cat interesul portughezilor pentru Romania pare de data foarte recenta. Intr-un interviu acordat in luna mai revistei The Banker, presedintele Millennium bcp, Paulo Teixeira Pinto, vorbea doar despre o posibila extindere in Polonia si Grecia, “daca ar aparea oportunitati de consolidare” – nici o vorba despre Romania.

     

    Surpriza “migrarii catre est” a portughezilor s-a manifestat, spun jurnalistii de la The Banker, si atunci cand portughezii au intrat in Polonia. Criticii s-au intrebat atunci ce cauta portughezii in celalalt capat al Europei, intr-o tara cu care nu au nici un fel de afinitate culturala. Motivul dat atunci de portughezi ar putea fi invocat si acum: noi suntem specializati in servicii financiare pentru tari aflate in proces de dezvoltare, care se transforma aproape la fel cum s-a transformat Portugalia acum douazeci de ani.

     

    Cu Erste Bank, lucrurile stau insa altfel. Austriecii si-au facut o reputatie de cuceritori tenace, care au avansat centimetru cu centimetru spre est, cumparand banca dupa banca in cinci tari din regiune. Erste e o banca veche, care s-a nascut acum aproape doua secole, prin unirea mai multor case de economii, dar expansiunea si-a inceput-o abia in 1997, ajungand acum cel de-al doilea grup bancar din centrul si estul Europei, dupa HVB. De pe “harta Erste” lipseste inca Bulgaria, unde austriecii au esuat acum doi ani, in fata ungurilor de la OTP, in incercarea de a prelua banca locala de economii DSK. Lipseste si Polonia, unde “cumpararea unei banci cu o cota de piata relevanta ar fi foarte costisitoare”, dupa cum declara Manfred Wimmer, seful departamentului de dezvoltare internationala al Erste Bank, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin.

     

    Nici o urma de dubiu: cele doua banci se aseamana prea putin in privinta strategiilor de expansiune si chiar a dimensiunilor. In vreme ce austriecii se lauda cu active de peste 150 de miliarde de euro, portughezii au mai putin de jumatate. Asemanatoare au fost doar primele lor oferte pentru BCR. Una dintre cele doua banci va pierde in timpul negocierilor fata in fata cu autoritatile romane, care ar putea dura doua saptamâni, potrivit unei declaratii a ministrului pentru Relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, citat de Reuters. Numele noului proprietar al BCR il vom cunoaste probabil pana la sfarsitul anului. Iar acesta, fie el Erste Bank sau Millennium bcp, va trebui sa demonstreze investitorilor ca BCR a meritat peste 3 miliarde de euro.

  • BANCI: Cand cardul va devine mai inteligent

    Cardul inteligent nu este un business profitabil. Cel putin nu pentru moment, spun reprezentantii marilor banci romanesti. Sa fie insa si bancile mai mici de aceeasi parere? Sau surprizele ar putea aparea exact acolo unde sunt mai putin asteptate?

     

    Este mai mult decat un card obisnuit de plata, este “un mic computer in portofelul fiecaruia”, explica recent pentru BUSINESS Magazin managerul programului de smart carduri de la Mastercard International, Bruno Carpreau.

     

    Dotat cu un deja banal cip, cardul inteligent poate functiona la fel de bine si pe post de cartela pentru metrou sau ca bilet de intrare la film si teatru, dupa cum poate memora si datele de identitate sau diverse informatii despre starea de sanatate a posesorului sau. Pe scurt, dupa cum o spune Carpreau, “inlocuieste cu succes multe dintre hartiile obisnuite in portofelul fiecaruia dintre noi”.

     

    Europa vestica, dar si tari importante din Est – precum Polonia, Slovacia sau Serbia – l-au adoptat deja, iar la jumatatea anului trecut existau la nivel global mai mult de 300 de milioane de astfel de carduri, emise sub sigla Visa sau MasterCard.

     

    Sunt insa romanii pregatiti pentru astfel de inovatii? Si cand ar putea aparea primul card inteligent si in Romania? In opinia lui Carpreau, acest lucru s-ar putea intampla nu peste foarte mult timp. La celalalt “pol”, analistul Sergiu Cone considera ca lansarea de catre bancile romanesti a unui card cu cip ar reprezenta “mai degraba un moft decat un business real”. Nu de alta, spune el, dar nu exista inca infrastructura necesara pentru a folosi la “capacitate maxima” un astfel de instrument complex. Practic, in cazul unui card inteligent, banda magnetica pe care sunt stocate informatiile necesare unei plati – cazul cardurilor “clasice” – este inlocuita cu un cip informatic, pe care pot fi inmagazinate aplicatii dintre cele mai diverse.

     

    Ar fi util, e adevarat, adauga Cone, “daca pe un astfel de <plastic> as putea avea si asigurarea sociala, carnetul de sofer si functia clasica de plata”. Dar daca el nu aduce pentru posesor nimic nou fata un card obisnuit, e greu de crezut ca romanii vor fi dispusi sa plateasca doar de dragul noutatii, mai spune el.

     

    Dar reticenta analistului, nu este, neaparat, impartasita si de jucatorii de pe piata. “Foarte curand, primul card cu cip va fi lansat de una dintre bancile noastre membre”, declara pentru BUSINESS Magazin managerul pentru Romania si Bulgaria de la Visa, Catalin Cretu. Si de la MasterCard vin vesti bune: exista deja colaborari cu mai multe banci membre din Romania pentru a implementa cardurile cu cip “atat pe partea de emitere, cat si pe acceptare”, potrivit managerului pentru Romania si Bulgaria, Denisa Mateescu.

     

    Surpriza emiterii primului card cu cip pe piata romaneasca nu vine insa, asa cum ar fi fost de anticipat, din partea vreunuia dintre marile nume, ci dinspre o banca de mici dimensiuni si destul de “timida” pe zona de retail. Potrivit informatiilor din piata, Procredit Bank va lansa un astfel de card in zilele urmatoare.

     

    O initiativa similara ar putea veni si din partea BCR, ai carei oficiali au anuntat de ceva vreme, prin vocea directorului directiei de carduri, Ion Matei, ca vor lansa un card inteligent “pana la finele anului”. De altfel, BCR a fost cea dintai banca din Romania care a facut primii pasi catre cardul cu cip – inca din luna aprile a acestui an -, insa doar pe partea de acceptare, si nu de emitere. Banca si-a updatat atunci sistemele pentru a putea accepta la plata cardurile cu cip cu care clientii straini ar putea veni in Romania.

     

    Dar in privinta acceptarii, spre deosebire de emitere, bancherii nici nu prea mai au cum sa-si amane proeictele. “Nu prea avem de ales”, explica sefa serviciului de carduri de la Banca Transilvania, Oana Ilas. Incepand cu 1 ianuarie 2006, bancile din regiune care au migrat catre tehnologia cu cip vor avea un avantaj competitiv fata de cele care nu au facut-o inca. Regulile stabilite de Visa si MasterCard spun ca, in cazul unei tranzactii frauduloase, bancile care nu au migrat la tehnologia smart card pierd din start. Este practic vorba despre un transfer de responsabilitate de la bancile care au migrat catre cip la cele care nu au facut-o pana acum. Uniunea Europeana a stabilit o data si mai recenta de initiere a transferului de responsabilitate, anume 1 ianuarie 2005. Apare astfel riscul ca persoanele care comit fraude sa se indeparteze de UE si sa vina pe piete mai putin sofisticate, care inca nu dispun de tehnologia cipului.

     

    Dar cardul cu cip inseamna, de fapt, cu mult mai mult decat protectie impotriva fraudelor. Pe un smart card bancile pot oferi clientilor lor o intreaga gama de aplicatii bancare si de plata, “croite” pe specificul fiecaruia.

    La fel de bine, bancile pot colabora cu parteneri cum ar fi comerciantii, companiile de telecomunicatii si de transport, pentru a oferi diverse aplicatii in comun pe card.

     

    Unul dintre cele mai mediatizate exemple in acest sens vine de la Moscova si este rezultatul unui parteneriat intre administratia locala, Banca Moscovei si metroul din capitala Rusiei. Initial, cardul era utilizat exclusiv pentru accesul in statii a celor peste noua milioane de calatori care circula zilnic cu metroul moscovit. Ulterior s-a emis un card special pentru studenti, prevazut cu o fotografie, ce permitea – pe langa accesul la metrou – si dreptul la o reducere cu 30 de procente a abonamentului lunar ca urmare a succesului de care s-a bucurat aceasta initiativa, autoritatile au extins programul astfel incat sa permita pensionarilor, studentilor si veteranilor sa primeasca ajutoarele, subventiile si compensatiile de care beneficiaza din partea statului prin intermediul acestui card de calatorie. In iunie 2002, proiectul a intrat intr-o noua faza de dezvoltare, astfel incat cardurilor sociale li s-a adaugat si functia de plata. Din acest moment, cardurile au fost emise in colaborare cu Banca Moscovei, sub logo-ul Visa Electron. La finele lui 2004, mai bine de 2,8 de milioane de moscoviti aveau un astfel de card inteligent. 

     

    Revenind insa la realitatea romaneasca: ati ajuns deja sa va simtiti pierduti intre zecile de carduri de fidelitate pe care le aveti in portofel? Un smart card le-ar inlocui cu succes pe toate, spune Carpreau. In plus, tehnologia cu cip faciliteaza tranzactii mai rapide. In prezent, terminalele instalate la comercianti contacteaza bancile sau alte companii emitente pentru a autoriza platile efectuate pe cardurile traditionale cu banda magnetica. Un card cu cip poate autoriza el insusi o tranzactie, confirmand codul PIN al posesorului prin intermediul POS-ului.

     

    Cu toate astea, exista printre bancherii romani si voci care sustin ca, cel putin deocamdata, este prea devreme pentru a vorbi despre smart card. La BRD, Raiffeisen sau Banca Transilvania, de exemplu, astfel de proiecte sunt lasate pentru anul viitor cel mai devreme.

    “Nu este un business”, este opinia directorului adjunct al departamentului de carduri de la BRD, Geo Bavro. Si nici nu va fi, considera acesta, pana atunci cand nu va exista infrastructura necesara de acceptare, atat la comercianti, cat si la bancomate.

     

    Cu atat mai mult cu cat “o mare parte dintre romani au mai ales carduri de salarii, si se uita la fiecare cent platit”, dupa cum spune Oana Ilas, de la banca Transilvania. In aceste conditii, e greu de crezut ca cineva va fi dispus sa plateasca intre un euro si jumatate si doi, cat ar costa un card inteligent daca el ar fi pus acum pe piata, argumenteaza ea. Pe de alta parte, nici bancherii nu sunt dispusi sa isi asume aceste costuri suplimentare. In acest moment, costul unui card obisnuit este de aproximativ  20 de centi si este suportat in marea majoritate a cazurilor de catre banci. “Da, in Anglia (care este si cea mai mare piata de smart carduri – n.r.), unde taxa anuala pe un card este de 100 de lire sterline, poate ca este profitabil sa emiti smart carduri”, argumenteaza Aurelian Stoenescu, de la Raiffeisen. In Romania, insa nu. Motiv pentru care si bancherii austrieci si-au amanat planurile de trecere la smart card abia pentru 2007, “odata cu intreg grupul”.

     

    Dincolo de toate argumentele “pro” si “contra” exista si o alta idee, unanim acceptata: smart card-ul va avea piata si in Romania. Ramane intrebarea “cand?”.

  • Optimism second-hand

    Dupa un an de varf al pietei auto apar primele ingrijorari. In primele noua luni s-au vandut cu 60% mai multe masini noi decat in aceeasi perioada a anului trecut, dar in 2006 cresterea se va tempera, sustin reprezentantii Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA), care se tem ca aderarea la UE ar putea aduce o explozie a vanzarilor de masini second-hand.

     

    In ultimii trei ani, numarul de autovehicule noi vandute pe piata romaneasca s-a dublat, iar in acest an ar putea ajunge la 250.000 de unitati. Cu toate acestea, previziunile pentru anul viitor sunt moderate. ”Este posibila o crestere usoara, de 5%”, a spus Brent Valmar, presedintele APIA, in cadrul unui seminar organizat de Ziarul Financiar, impreuna cu BRD-GSG si BRD Sogelease.

     

    ”Dar nu suntem Mafalda, dovada fiind chiar acest an, pentru care noi am estimat o crestere de 20%, dar s-a ajuns la peste 60%”, a punctat Valmar. Principala ingrijorare a producatorilor si importatorilor nu este insa anul 2006, cat momentul aderarii la Uniunea Europeana, care ar putea aduce importuri masive de masini second-hand.

    ”Sigur ca ne bucuram de evolutia din acest an, insa eu nu impartasesc optimismul de pe piata din acest moment”, si-a inceput prezentarea Jean Michel Sicre, directorul comercial al Dacia-Renault – cel mai mare producator auto din Romania. El a remarcat ca importurile de autovehicule de ocazie sunt inca mici, dar in crestere, dublandu-se fata de anul trecut.

     

    Sicre se teme ca piata romaneasca ar putea urma modelul din Polonia, unde importurile de masini uzate au crescut exploziv dupa 1 mai 2004 – data intrarii in UE. ”In Polonia, vanzarile de masini noi au scazut atat anul trecut, cat si in acest an, in schimb vânzarile de autovehicule de ocazie au crescut de peste 25 de ori, de la 35.000 in 2003 la 811.000 anul trecut”.

     

    La 1 mai anul trecut, Polonia a ridicat toate restrictiile referitoare la importurile vehiculelor second-hand. In Romania, pentru moment, se interzice importul masinilor care nu indeplinesc normele Euro 3 (practic, construite dupa 2000). In plus, accizele in cazul autovehiculelor de ocazie sunt duble. ”Dar Guvernul a anuntat deja ca nu vor mai fi restrictii dupa data aderarii”, a precizat Sicre.

     

    Presedintele APIA a spus totusi ca, in prezent, discuta cu autoritatile modalitati de stopare a posibilei invazii de ”harburi” pe strazile Romaniei.

    Experienta poloneza arata ca mai mult de doua treimi din autovehiculele second-hand importate au o vechime de peste 10 ani, pretul mediu fiind de 120 de euro. Acest lucru ar aduce o crestere a gradului de poluare, in paralel cu scaderea gradului de siguranta in circulatie, apreciaza Brent Valmar.

     

    Sicre a recunoscut ca se teme de importurile second-hand, pentru ca acestea vor afecta segmentul de low-level al pietei, adica exact zona in care se pozitioneaza Dacia. ”Credem ca jumatate din vanzarile de Logan vor fi afectate de liberalizarea importurilor. Evident ca vom fi mult mai afectati decat alti producatori”, a spus directorul comercial al Dacia.

     

    Membrii APIA sustin mentinerea unor norme obligatorii, chiar si dupa aderarea la UE, exemplificand cu situatia din Cehia sau Ungaria, unde importurile de autovehicule de ocazie nu au avut aceeasi crestere ca in Polonia. Printre variantele propuse se numara obligativitatea respectarii unor standarde de mediu (Euro 2 in Ungaria) sau interzicerea importurilor unor masini mai vechi de 8 ani.

     

    Pentru reglementarea pietei auto second-hand, reprezentantii APIA vor realiza pâna la sfârsitul anului un catalog de preturi pentru modelele rulate, pentru crearea unui standard pe piata, demers similar masurilor luate pe pietele vestice.

     

    Pana la 1 ianuarie 2007, producatorii si importatorii se bucura totusi de evolutia spectaculoasa din acest an. Valoarea pietei auto va fi probabil de 2,5 spre 3 miliarde de euro in acest an, este de parere Brent Valmar.

    Potrivit datelor APIA, in România sunt inmatriculate in prezent aproximativ 4,5 milioane de autovehicule, din care 3,4 sunt autoturisme. Insa cresterile explozive nu pot continua la nesfarsit. ”Boom-ul pietei auto se va opri la un moment dat, probabil in 2008, chiar si fara liberalizarea importurilor second-hand”, a conchis Sicre.

  • FMCG: Ce iese din clabucii creditului de consum

    De doi ani, vanzarile de detergenti “manuali” bat pasul pe loc. Tendinta, la prima vedere ingrijoratoare pentru producatori, e o consecinta directa a exploziei pe care creditul de consum a inregistrat-o in ultimii doi ani. Dar vanzarile in stagnare la detergenti manuali inseamna, de fapt, cresteri in alta parte.

     

    Daca e adevarat ca gradul de civilizatie al unei natiuni e dat de consumul de sapun, pasta de dinti ori detergenti, atunci suntem de trei-patru ori mai putin de civilizati decat locuitorii Uniunii Europene. Statisticile arata ca un roman consuma anual 2,6 kilograme de detergent, fata de 7-10 kilograme pe an, cat consuma un cetatean din Uniunea Europeana.

     

    Totusi, desi cumparam putin detergent in general si din ce in ce mai putin detergent “manual” in special, producatorii stiu, cand se uita la statisticile europene, la structura vanzarilor ori la evolutia creditului de consum – care a explodat incepand cu 2003 – ca n-au de ce sa se ingrijoreze.

     

    Statisticile europene arata o diferenta de consum intre Romania si Uniunea Europeana care, inevitabil, va continua sa se micsoreze. Structura vanzarilor indica o pondere mai mica a detergentului “manual”, e adevarat, dar o crestere a ponderii detergentului pentru masini automate. Iar creditul de consum, care ramane combustibilul afacerilor cu electrocasnice, alimenteaza, prin ricoseu, si vanzarile de detergent.

     

    Vorbim, acum, de o piata estimata la 100 de milioane de euro in 2005 pe care s-a produs, in ultimii doi ani, cel putin o mutatie semnificativa. Brand managerul Dero, Oana Davidoglu, spune ca in 2002 detergentul pentru masini automate detinea 38% din volumul pietei. A crescut cu aproape 20% de procente in numai doi ani: “La sfarsitul lui 2004 se situa la 56%”, spune ea, iar tendinta se mentine, fiind consemnata de cifrele ACNielsen de anul acesta: vanzarile de detergenti automati au crescut cu 38% in termeni de volum si cu aproape 50% ca valoare in intervalul 2004-2005 (septembrie-octombrie 2004 – iulie-august 2005) fata de perioada anterioara (septembrie-octombrie 2003 – ianuarie-aprilie 2004).

     

    Cresterea e si o consecinta a expansiunii generale a pietei: in 2005 s-a inregistrat, potrivit ACNielsen, o crestere cu aproape un sfert (23%) in volum si aproape o treime (33,6%) in intervalul 2004-2005 (septembrie-octombrie 2004 – iulie-august 2005) fata de perioada anterioara (septembrie-octombrie 2003 – ianuarie-aprilie 2004).

     

    Pe de ata parte, evolutia vanzarilor de detergenti automati este si un rezultat al cresterii numarului de romani care au schimbat vechile masini de spalat cu masini noi, automate, pentru care au avut nevoie de al fel de detergenti. Un studiu realizat de Synovate in colaborare cu Electrolux anul acesta, in iunie, arata ca 86% dintre cei 300 de romani din mediul urban intervievati au raspuns ca au masina de spalat automata. Sigur, esantionul nu este reprezentativ la nivelul intregii tari, dar arata ca totusi ca masina de spalat ne-automata isi pierde locul in locuintele romanilor care traiesc in mediul urban – si, odata cu ea, si detergentul corespunzator.

     

    Totusi, lucrurile se vor schimba mai greu in cealalta “jumatate de Romanie”, adica in mediul rural, in care traiesc 47% dintre romani. Potrivit unei cercetari privind conditiile de viata intocmite in 2002 de Centrul Roman pentru Politici Economice, 67% dintre romanii din mediul rural nu au masina de spalat in locuinta iar 84% nu au nici macar baie. Iar pentru schimbari semnificative in infrastructura locala e nevoie timp. Totusi, aceasta “jumatate de Romanie” este luata in calcul de retelele de electrocasnice, pentru ca “din ce in ce mai multe locuinte din mediul rural vor fi racordate la apa curenta si, implicit, vor putea fi dotate cu masini de spalat”, considera reprezentantii Atex, retea in care vanzarile de masini de spalat s-au dublat in 2005 comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.

     

    O alta mutatie din piata detergentilor, mai putin semnificativa, e legata felul in care-si cumpara romanii cele 2,6 kilograme de detergent, media anuala corespunzatoare la nivel national. Si aceasta, ca si precedenta, tine de evolutii de pe alte piete. Daca vanzarile mai mari la detergentii automati in detrimentul celor “manuali” sunt o consecinta a dezvoltarii galopante pietei de electrocasnice, atunci schimbarile in privinta obiceiurilor de cumparare a unor tipuri anume de ambalaje in defavoarea altora e legata de mutatiile de pe piata de retail.

     

    Marile magazine “fura” constant din vanzarile celor de cartier. Romanii s-au indragostit de supermarketuri si hypermarketuri – iar asta inseamna ca merg la cumparaturi ceva mai rar, dar cumpara ceva mai mult decat o faceau acum cativa ani. Obisnuita cutie de detergent de 600 sau 900 de grame pierde din popularitate, cumparatorii orientandu-se spre ambalaje mari (de 1,5 kg, 3 kg, 6 kg) sau chiar foarte mari (intre 9 kg si 12 kg). “Acest lucru se datoreaza faptului ca pretul este mai bun (n.r. – comparativ cu alte ambalari), pentru ca sunt foarte multe promotii pe aceste cantitati”, spune Andreea Mihai director de marketing la Carrefour, care se asteapta la o crestere a popularitatii combinatiei 2 in 1 – detergent cu balsam de rufe. Totusi, pana la ora inchiderii editiei, pe marginea acestui subiect nu a comentat – cu exceptia Unilever – nici unul din marii jucatori de pe piata de detergent (Procter&Gamble, Henkel sau Evyap).

     

    Toate aceste schimbari din piata au efect asupra planificarilor de productie. Intrebarea care se pune acum e cati dintre cei care fac planificari de bugete sau productii pot estima corect ce efecte vor avea planul BNR de a tempera creditul de consum.