BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Burse regionale

    Modelul Nord Pool
    O bursa regionala poate incepe sa functioneze cu participarea a 4-5 state, dupa modelul oferit de Nord Pool – cea mai eficienta bursa de energie din Europa -, care grupeaza Norvegia, Suedia, Finlanda si partea insulara a Danemarcei.

    Inceputuri Nord Pool a inceput cu o bursa  in Norvegia, tara in care 99% din energie e produsa de centrale hidroelectrice.

    Sansa Cea mai eficienta metoda a fost pentru norvegieni sa incheie un acord cu o tara vecina, Suedia, care produce predominant din centrale termoelectrice.

    Nou-veniti In etapa urmatoare a intrat in aceasta bursa si Finlanda, care are o capacitate mare de productie a energiei nucleare. Ultima venita a fost Danemarca, dar doar partea insulara.

    Costuri Costul unui proiect de implementare a unei burse regionale este estimat la aproximativ 5 milioane USD. Aceasta ar putea acoperi pana la 12 state.

    Exemplul Vestului

    NORD POOL Cuprinde Norvegia, Suedia, Finlanda si partea insulara a Danemarcei.

    APX-GROUP La bursa olandeza se tranzactioneaza 10-12% din energia produsa in tara.

    EEX Bursele din Frankfurt si Leipzig s-au reunit  si tranzactioneaza 10-15% din productia nationala.

    POWER NEXT Bursa de la Paris tranzactioneaza doar 5% din energia consumata in Franta.

    GME In Italia, bursa nu functioneaza inca din cauza monopolului existent pe piata de electricitate.

    OMEL Bursa din Spania functioneaza mai degraba ca un operator de piata; incearca acum o regionalizare care sa cuprinda Spania si Portugalia.

    EXXA Piata energiei total liberalizata din Austria permite o buna flexibilitate a bursei. Bursa de la Graz tranzactioneaza si energie alternativa.

    BORZEN Bursa din Slovenia, detinuta de grupul energetic privat Eles, opereaza pe piata nationala, incepand din 2001.

    OTE Ca si cea din Slovenia, bursa din Cehia este o institutie privata.

    PPX In Polonia, bursa nu are un ritm constant de tranzactionare.

  • BRANDURI: Dispar marcile romanesti?

    Mai discret sau mai abrupt, de pe frontispiciul multora dintre bancile romanesti cumparate de grupurile financiare straine au disparut nume stiute de romani de ani de zile. CEC si BCR urmeaza sa-si schimbe si ele stapanii. Vom mai vedea cunoscutele lor sigle la fiecare colt de strada? Sau va trebui sa ne obisnuim cu nume frantuzesti, nemtesti sau, poate, spaniole?

    Aproape 90% dintre romanii chestionati intr-un sondaj al INSOMAR la finele lui mai au plasat Banca Comerciala Romana pe primul loc din punct de vedere al notorietatii. Altfel spus, desi de cativa ani cea mai mare banca romaneasca isi vede subtiata cota de piata de concurenta tot mai puternica a celorlalte 38 de banci din sistem, in mintea oamenilor – adica din punct de vedere al notorietatii – BCR ramane pe primul loc, la mare distanta de a doua clasata. Si CEC, cea de-a doua banca de stat ce isi asteapta privatizarea, se plaseaza pe un confortabil loc sase intr-un top cu 39 de pozitii: 40% dintre cei intervievati de INSOMAR au numit CEC drept cea mai cunoscuta banca pentru ei.

    Ce se va intampla insa dupa vanzarea celor doua banci cu cele doua nume? „La toate bancile in care am investit pana acum am mentinut numele local, pentru a pastra identitatea locala. Nici BCR nu ar face exceptie, din acest punct de vedere“ – spunea, in urma cu cateva saptamani, directorul pentru Europa Centrala si de Est al KBC, Marko Voljc. KBC este unul dintre cele noua grupuri bancare europene care au ramas in cursa pentru privatizarea BCR. Si in cazul bancii cehe de stat CSOB, cumparata de belgienii de la KBC, numele bancii a ramas neschimbat dupa achizitie „pentru ca este un nume bine intiparit in mintea cehilor“, dupa cum spune Voljc.

    Ce se va intampla in cazul bancii romanesti este inca mult prea devreme de presupus, in conditiile in care abia in octombrie se va desfasura faza finala a licitatiei de vanzare. Insa, spun analistii romani, schimbarea numelui unei banci atat de cunoscute precum al BCR este greu de inchipuit, cel putin intr-un timp scurt.

    In cazul CEC, banca intemeiata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza acum aproape 150 de ani, lucrurile par a fi clare chiar de la bun inceput. Oficialii romani au decis ca prin contractul de vanzare va fi stabilita obligativitatea de a pastra in denumirea bancii, pe o perioada de cinci ani, sintagma „Casa de Economii si Consemnatiuni“ pentru ca in orase, dar mai ales in mediul rural, CEC ramane una dintre cele mai cunoscute si de incredere banci romanesti. Astfel, potrivit INSOMAR, in mediul urban se plaseaza pe locul sase ca notorietate, in urma unor banci precum BCR, BRD, Raiffeisen, Bancpost si Banca Tiriac.

    In mai anul acesta, Banca Tiriac a fuzionat cu HVB Romania, care la randul ei a fost achizitionata, la nivel de grup, de italienii de la UniCredito – dar deocamdata despre un brand comun nu se vorbeste nimic. Operatiunile de rebranding sunt „sensibile“, si riscuri, bineinteles, exista“, apreciaza Adela Pascu, secretar general al BRD-Groupe Société Générale. Cel mai mare este acela ca mesajul sa nu ajunga la public, din diferite cauze – creatie slaba, un mix de comunicare nefericit etc. Francezii de la Groupe Société Générale, care au cumparat BRD in 1999, au investit in 2003 aproximativ 1,5 milioane de euro in cadrul unui proces de rebranding, potrivit datelor de la data respectiva. Investiile in rebranding au in vedere, „pe langa desfasurarea unei campanii publicitare, si aspecte precum inlocuirea intregii semnalistici si a formularisticii utilizate de institutie“, explica reprezentanta BRD.

    Rebrandingul BRD a avut loc, spune Adela Pascu, in contextul in care grupul a decis uniformizarea tuturor logourilor filialelor detinute la nivel international. „Cel mai important aspect avut in vedere este sublinierea apartenentei la banca mama“, spune Pascu, „apartenenta care este constientizata acum de cvasitotalitatea publicului din Romania“.

    Miscarea francezilor de la BRD nu a fost insa doar pe plan local – si filialele din Cehia, Bulgaria si Grecia au trecut prin procese de rebranding, adoptand identitatea vizuala a grupului. Ele si-au pastrat insa numele sub care erau cunoscute, strategia folosita valorificand la maximum combinarea traditiei locale cu prestigiul grupului SG. Este ceea ce s-a intamplat la BRD, dar si in Cehia, unde marca KB (Komercni Banka) a fost mentinuta si promovata alaturi de logoul rosu-negru al grupului Société Générale.

    Nu este insa singura schimbare de acest fel – pe piata romaneasca au mai fost banci care si-au schimbat numele sau logoul, total sau doar in parte, sau care se afla acum in fata acestor schimbari.

    Spre exemplu, in urma cu putin timp, ungurii de la OTP, care au cumparat RoBank in iulie 2004, au inceput schimbarea identitatii bancii romanesti. Desi decizia de schimbare a numelui bancii a fost luata inca de pe pe 15 februarie 2005, „schimbarea oficiala a avut loc mult mai tarziu“, dupa cum spune Frigyes Harshegyi, director general al OTP Bank Romania. Motivele tin de obtinerea avizelor si aprobarilor specifice, denominarea, schimbarea identitatii vizuale a bancii, activitatea de pe piata in urma unei achizitii si procesul de rebranding. Dar schimbarea numelui a fost „o decizie strategica“, mai spune Frigyes Harshegyi. „Beneficiile noului nume“, care reflecta apartenenta la un grup financiar regional puternic, „sunt mai importante decat dezavantajele de a renunta la numele cunoscut in Romania“.

    Rebrandingurile din domeniul bancar romanesc, au fost, pana acum, line. Dar nu e mereu asa. In Mexic, de exemplu, clientii au descoperit cu surprindere ca una dintre cele mai mari banci, Bital (Banco Internacional), disparuse peste noapte. Toate filialele bancii cumparate de britanicii de la HSBC au fost transformate, fara nici un anunt sau fara vreo pregatire. In locul numelui bancii mexicane aparea cel al bancii britanice, insotit de logoul hexagonal al acesteia. Si, pentru ca initialele bancii britanice sunt greu de pronuntat in spaniola, au aparut la un moment dat postere mari pe cladiri in intreg orasul Mexico City, reprezentand un ghid de pronuntie: „Hache Ese Be Ce“.

    Si Banca Romaneasca se pregateste acum de schimbare. Dupa un an si jumatate de la preluarea de catre grecii de la National Bank of Greece (NBG), numele si imaginea bancii prezente pe piata din 1993 vor fi schimbate, potrivit oficialilor greci. Miscarile de acest fel nu sunt insa noi, in decursul ultimilor ani mai multe banci trecand prin ample procese de rebranding.

    Va mai aduceti, de exemplu, aminte de marci precum Banca Bucuresti, Banca Agricola sau Banca Pater? Chiar daca numele nu mai spun aproape nimic nimanui, bancile nu au disparut pur si simplu de pe piata, ci au fost preluate si integrate in grupuri financiare mai mari. Moment in care s-a renuntat si la identitatea lor initiala in favoarea celei a grupului mama.

    Alpha Bank Romania, de exemplu, si-a schimbat numele – din Banca Bucuresti – in mai 2000. Si Finansbank a parcurs o astfel de etapa cand, in august 2000, a trecut la schimbarea numelui Bancii de Credit Industrial si Comercial, banca pe care a cumparat-o tot in acel an.

    In septembrie 2001 a fost si randul Bank Austria Creditanstalt sa-si schimbe numele in HVB Bank Romania. Astfel, „strategia de branding a BA-CA / HVB Group este de a adapta identitatea bancii preluate la identitatea grupului“, spune Ildiko Fueredi Kolarik, Press Officer la BA-CA. In Bulgaria, de exemplu, BA-CA a achizitionat Bank Biochim, in 2003, iar numele sub care functioneaza acum banca este HVB Bank Biochim. „Am decis sa pastram numele «Biochim», pentru ca era un brand binecunoscut intre clientii bancii“, explica reprezentanta BA-CA. „In toate tarile, procesul de rebrandare a fost insotit de campanii de marketing si publicitate“, adauga Fueredi Kolarik.

    In Romania, Piraeus Bank s-a „luptat“ cu Banca Pater, iar Eurom Bank cu Banca Dacia Felix. Ceva mai recenta este schimbarea de la Banca Agricola, existenta in Romania inca din 1894 si care si-a schimbat numele in Raiffeisen Bank Romania, dupa ce a fost cumparata de grupul austriac cu acelasi nume. La fel, Demirbank si-a schimbat numele in Unicredit in 2001 cand a fost cumparata de italieni, iar la finele anului trecut Banca de Microfinantare Miro Bank a devenit ProCredit Bank Romania.

    Concentrarea sistemului bancar in Romania este abia la inceputuri. Achizitiile si fuziunile vor atrage rebrandari. Ramane de vazut, insa, daca schimbarile de nume vor avea nevoie de ghiduri de pronuntie pentru numele bancii.

  • TURISM: BON VOYAGE!

    Agentiile de turism si hotelurile se vad amenintate sa piarda sute de mii de turisti. Motivul? O data cu aderarea la UE, Romania va renunta la sistemul biletelor de vacanta compensate de stat. Solutia? Tichetele de vacanta pentru angajati.

    Imaginati-va urmatoarea scena: in fata hotelului Astra din Mangalia parcheaza un Mercedes, de la volanul caruia coboara un barbat pe care ti-e greu sa-l incadrezi intr-un ipotetic „portret robot“ al clientului hotelurilor de doua stele din Romania. Mai inchipuiti-va ca posesorul limuzinei prezinta la receptie un bilet subventionat de stat, pentru care platise doar 900.000 de lei. O suma modica, in schimbul careia urmeaza sa beneficieze de cazare pentru sase nopti, mic dejun si un tratament balnear. Scenariul va este cunoscut? Putina rabdare, filmul – al carui personaj principal e cat se poate de real – nu se opreste aici.

    „Spre surprinderea noastra, omul a depus in seiful hotelului, pentru ca i-a fost teama sa-i lase in camera, 10.000 de euro si 5.000 de dolari…“, isi aminteste Liviu Scarlat, directorul general al SC Mangalia SA, companie care detine trei hoteluri pe Litoral, printre care si Astra.

    Tragi-comice, cazurile de genul celui de la Mangalia nu sunt singulare. Statiunile din Romania, indeosebi cele balneare, au fost si sunt asaltate de turisti care si-au asigurat o vacanta cu bilete ieftine, subventionate de stat prin Ministerul Muncii sau Casa Nationala de Pensii, si destinate, de fapt, persoanelor cu venituri reduse. „De regula, cei care primesc aceste subventii sunt oameni amarati care, de multe ori, nu au bani nici de tren, nici de mancare“, explica Lucia Morariu, presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania (ANAT).

    Parcurgand acest circuit in natura al biletelor de vacanta, „paradoxul de la Mangalia“ devine usor de inteles. Din cate spune Morariu, posesorii de drept ai tichetelor de acest tip prefera fie sa le cedeze unor rude, fie sa le vanda cu cateva milioane de lei amatorilor de chilipiruri, deloc putini. Tocmai acesta ar fi unul dintre motivele pentru care, explica seful ANAT, incepand din 2007, toate subventiile de la stat pentru turism vor disparea. E adevarat, insa, ca acest lucru se va intampla numai daca Romania va adera la UE in 2007. In caz contrar, sezonul vacantelor pe banii statului s-ar putea prelungi pana in 2008. Un lucru e totusi cert.

    „Trebuie sa dispara pentru ca orice subventie naste coruptie. Oricum, pe acei oameni necajiti nu-i ajuti cu o vacanta“, arata Morariu. Numai ca, la fel ca si in cazul turistului de la Mangalia, in spatele aparentelor se ascunde mai mult decat transpare din declaratiile oficiale. „La modul in care merge turismul romanesc, doar aceste subventii mai salvau ceva. Daca vor disparea, turismul, mai ales cel balnear, va capota. Peste 40% din turistii veniti in statiunile balneare din intreaga tara sunt «sponsorizati de stat»“, afirma Liviu Scarlat, care ocupa si functia de vicepresedinte al Organizatiei Patronale a Turismului Balnear din Romania (OPTBR). Daca ar fi sa tinem cont numai de datele Autoritatii Nationale pentru Turism – potrivit carora numarul turistilor inregistrati anul trecut in statiunile balneare din Romania a fost de circa un milion (dintre care doar 50.000 au fost straini) -, ar insemna ca aproape 400.000 de romani si-au facut „baile de soare“ pe banii statului.

    In aceste conditii, este greu de crezut ca, o data cu disparitia subventiilor, romanii cu venituri reduse vor putea sa scoata din buzunare cateva sute de euro pentru un sejur la Covasna sau Baile Felix.

    De altfel, acest lucru a fost luat in calcul si de catre cei de la Autoritatea Nationala pentru Turism, in clipa in care s-au implicat in sprijinirea unui proiect de lege pentru introducerea cecurilor de vacanta pentru angajati, masura considerata drept „o necesitate pentru revigorarea turismului“. Autoritatea propune ca noul sistem, similar celui al tichetelor de masa, sa fie introdus din 2006, motiv pentru care a solicitat deja Guvernului luarea masurilor necesare pentru adoptarea unui proiect de lege in acest sens.

    „Ar trebui sa punem un accent mai mare pe tratamentele preventive, insa romanii nu au bani sa mearga la tratament, dar, o data cu introducerea cecurilor de vacanta, ar putea creste considerabil numarul turistilor“, argumenteaza reprezentantii Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism.

    Proiectul tichetelor de vacanta are deja mica lui istorie. Cartel Alfa a introdus anul trecut in dezbatere parlamentara, cu ajutorul deputatului PSD Octavian Mitu, un proiect de lege privind acordarea unor bonuri de  vacanta salariatilor care vor sa-si petreaca concediul de odihna in Romania.

    La capatul unor nesfarsite discutii pro si contra, proiectul a ajuns in urma cu trei luni la Autoritatea Nationala pentru Turism, spre validare.  Practic, acesta este momentul din care legea isi va incepe circuitul de avizare prin diversele ministere. Pe parcurs se vor pune la punct toate detaliile tehnice, pentru ca unele dintre ele nu au fost inca batute in cuie.


    „Valoarea acestor tichete urmeaza a fi stabilita. Salariatul va participa cu 20-30% din valoarea vacantei, iar compania cu restul. Fiscal, aceste tichete sunt deductibile 100% pe cheltuieli“, explica Lucia Morariu de la ANAT. Intr-o etapa urmatoare, daca proiectul va fi aprobat, urmeaza sa fie stabilita si lista hotelurilor din Romania care vor accepta aceste tichete.

    „Un astfel de sistem ar fi interesant pentru orice companie, mai ales ca este avantajos si pentru firma, si pentru angajati“, este de parere Dragos Simion, membru in Consiliul de Administratie al Flamingo International, companie cu 800 de angajati, adaugand ca firma pe care o reprezinta ar adopta „fara probleme tichetele de vacanta“.

    Daca in cazul angajatilor avantajele unui astfel de sistem sunt cel putin evidente, se poate pune intrebarea cum vor primi operatorii de turism noile reglementari. Un posibil raspuns il da acelasi Liviu Scarlat: „este greu de crezut ca vor fi hotelieri care sa refuze, pentru ca nici unul nu-si poate permite sa piarda clienti“.

    Dorel Maria, directorul general al hotelului Orizont din Predeal, este unul dintre cei care ii impartasesc opinia. „Va fi un lucru bun pentru salariati. La noi vin deja angajati ai unor companii multinationale carora firmele la care lucreaza le platesc jumatate din pretul pachetului de vacanta“, arata acesta.

    Cat despre eventualele nemultumiri, una ar putea fi aceea ca tichetele de vacanta vor putea fi folosite numai pentru sejururi in statiunile din  Romania.  Asta pentru ca, o spun cei de la ANAT, daca s-ar emite tichete si pentru vacante in strainatate, s-ar contribui la dezechilibrul balantei comerciale a tarii.

    Cu gandul mai degraba la plajele din Caraibe decat la echilibrul bugetului de stat, mai sunt interesati angajatii marilor companii din Romania de o vacanta in statiunile de la noi? Sa fie adevarata sintagma ca „romanul e prea sarac pentru Marea Neagra“? Chiar daca ajunge pe litoral cu un bilet subventionat. „Sunt destul de multe lucruri de vazut si in Romania. Eu cred ca aceste tichete vor avea succes“, crede Dragos Simion de la Flamingo, International. Iar atunci cand spune asta, e putin probabil ca Simion se gandeste la sistemul tichetelor procurate la mana a doua, cu atat mai mult cu cat noile bilete vor fi nominale si vor putea fi folosite doar de catre titulari.

    Poate doar atunci ne vom putea imagina mai usor o astfel de scena: e vara, iar prin fata hotelului Astra din Mangalia trece un Mercedes ultimul tip.

    De data asta, limuzina isi continua drumul si opreste undeva, aiurea, in fata unui hotel de cinci stele. Acelasi barbat coboara de la volan, se indreapta spre receptie si isi plateste cazarea cash. In acelasi timp, la Astra, un salariat oarecare se cazeaza cu un bon de vacanta. Suntem in Romania. In ce an?

  • Vacante pe hartie

    Conditia de baza pentru ca un angajator sa poata acorda tichete de vacanta salariatilor este sa nu inregistreze pierderi, cheltuielile implicate de acestea fiind considerate deductibile lunar, in limitele stabilite de legiuitor. Spre deosebire de tichetele de masa, salariatii va trebui sa constituie un depozit pentru o perioada de minimum patru luni, bani care vor fi varsati de patronat la emitentii tichetelor de vacanta.

    BENEFICIARII: Potrivit estimarilor Cartel Alfa, peste 150.000 de salariati ar putea beneficia intr-o prima etapa de tichete de vacanta, care vor fi acordate numai angajatilor cu contracte individuale de munca.

    CE FACEM CU ELE? Voucherele vor putea fi folosite nu doar la achitarea unei parti din contravaloarea cazarii, mesei sau transportului pe calea ferata, ci si a intrarii in parcurile de distractii.

    MODELUL MAGHIAR: In UE, sistemul tichetelor de vacanta este practicat doar in Ungaria, tara in care exista doua categorii de beneficiari: salariatii si persoanele cu venituri reduse. In cel dintai caz, angajatul este cel care plateste pana la 40% din valoarea tichetului.

  • SECURITATE: Ochiul si timpanul public

    Ceea ce pana nu de mult era atributul serviciilor secrete se democratizeaza. Cu sau fara motivatia oficiala a amenintarilor teroriste, tehnica de securitate tot mai accesibila transforma institutiile publice, companiile sau chiar pe simplul cetatean intr-un Big Brother. Sau James Bond.

    Palatul Victoria, sedinta de Guvern. Telefonul mobil al ministrului de externe suna. Mircea Geoana raspunde, vorbeste la telefon si inchide, sub privirile uluite ale celorlalti membri ai Guvernului. Cine a intrat vreodata in incinta Executivului a putut observa ca semnalul telefonului mobil „cade“ de tot, fiind bruiat din motive de securitate. Atunci cum a sunat telefonul lui Geoana?

    Intamplarea de mai sus, relatata de unul dintre oficialii unui operator de telefonie mobila, se explica destul de simplu. Ministrul de externe de la acea data folosea prima retea CDMA din Romania. Spre deosebire de retelele GSM, semnalul in standardul de telefonie mobila cel mai raspandit in America – CDMA – este foarte greu de bruiat si imposibil de interceptat. Dar de ce si-ar bruia ministrii propriile convorbiri telefonice? Din frica de a nu fi interceptate, desigur. Sau, pentru a preintampina ca un telefon mobil ascuns si „uitat“ deschis sa poata transmite informatii in afara.

    Protectia fata de orice amenintare externa e o obsesie a fiecarei organizatii, fie ea publica sau privata. Cele peste jumatate de milion de camere video de supraveghere din spatiile publice londoneze au contribuit decisiv la identificarea atacatorilor de la 7 si 17 iulie. Obsedati de hotii de pe Oxford Street si de amenintarile cu bombe ale Armatei Republicane Irlandeze inca din anii ‘70, londonezii aproape nici nu se mai gandesc ca fiecare dintre ei e surprins de camerele video, in medie, de 300 de ori pe zi.

    La noi, din vechea poveste cu „nu exista lacat pentru hoti“, pe care industria sistemelor de securitate vrea sa o infirme mereu, se naste o piata anuala de peste 150 de milioane de dolari. Pare mult, dar, comparativ cu vanzarile de sisteme de securitate de pe alte piete europene, suntem inca departe. Municipalitatile, cu mici exceptii, nu investesc inca in asa ceva. In schimb, magazinele mari, bancile si din ce in ce mai multe companii pun accent pe tehnica de securitate.

    Bancile, care functioneaza in baza unei legislatii specifice, sunt singurele obligate sa detina astfel de tehnica. Legea 333 din 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor nu obliga explicit decat marile spatii comerciale sa opereze sisteme de securitate. Dar, din moment ce in text se regasesc obligativitati de genul „inregistrarile video trebuie pastrate cel putin 30 de zile“, e de presupus ca un sistem de supraveghere video trebuie sa existe si la alte institutii publice sau private. De fiecare data cand trecem pe strada prin fata unei banci, a unei mari companii, in supermarketuri sau la benzinarii, suntem filmati. Dar urmarirea si identificarea cu ajutorul camerelor de supraveghere a unui suspect nu e posibila la noi. Sunt prea putini asemenea „ochi electronici“ in spatiile publice si nu exista deloc in mijloacele de transport. Singurele intesate de camere si sisteme de control al accesului sunt aeroporturile.

    A existat insa la un moment dat un proiect de instalare a unor camere in intersectiile si zonele aglomerate ale sectorului 5 din Bucuresti, sistemul de supraveghere urmand sa fie operat de primarie. Proiectul a fost insa abandonat dupa alegeri, cu toate ca acestea au fost castigate de acelasi primar.

    Exista nenumarate posibilitati de a proteja un spatiu, de la camerele de supraveghere la controlul accesului sau prevenirea si semnalizarea anumitor evenimente. In principal, e vorba de trei categorii de sisteme: de detectie a patrunderii neautorizate (detectie efractie), de control al accesului si de supraveghere video. Acestea pot functiona separat sau pot sa interactioneze intr-un Security Management System (SMS) sau in varianta avansata a acestuia, Building Management System (BMS). „E asa-numita «casa inteligenta» sau cladire inteligenta, de care se tot vorbeste“, spune Viorel Luta, director tehnic la UTI Retail Solutions, firma specializata in comercializarea tehnicii de securitate.

    Intr-o astfel de cladire, fiecare colt e supravegheat de camere, accesul in diferite zone se face pe baza de cititoare de card, cu tastatura (cod PIN) sau biometrice (de retina, amprente sau cititoare faciale). Acestea identifica persoanele, le verifica in baza de date, verifica dreptul de acces si deblocheaza sau nu accesul. Si intotdeauna inregistreaza fiecare eveniment, astfel incat poti sti intotdeauna cine pe unde a trecut si cat a stat.

    BMS poate comanda, in functie de eveniment, diferite actiuni sau trimite alerte, prin apel telefonic, SMS. Blocheaza lifturile in caz de acces neautorizat sau pur si simplu ii trimite mecanicului un SMS daca, de exemplu, o lada frigorifica s-a defectat si marfa stocata e in pericol. Dar nu numai obiectivele fixe pot fi supuse unei astfel de monitorizari. Exista posibilitatea de a urmari traficul fiecarui vehicul dintr-o anumita flota. „In cazul in care ai vagoane care transporta marfa, un asemenea sistem poate fi extrem de util, avand in vedere ca de multe ori te poti trezi ca un vagon a ramas ratacit pe o linie moarta dintr-o gara“, spune Luta.

    Cu numai cativa ani in urma, un sistem de localizare prin GPS (Global Positioning Sistem foloseste sateliti pentru a identifica pozitia receptorului cu o precizie de circa 20 de metri) costa peste 1.000 de dolari. Acum, pretul unui dispozitiv ajunge in jurul a 300 de dolari. Daca unui astfel de sistem i-ar fi fost atasat si un dispozitiv de blocare a usilor autovehiculului, „furtul secolului“ de acum doi ani ar fi fost imposibil. Angajatul firmei de transport de valori nu ar fi putut deschide usa autovehiculului, daca sistemul GPS avertiza ca nu se afla la destinatie.

    In cazul camerelor de supraveghere nimeni nu a comentat pana acum nimic, desi nicaieri in legislatie nu se prevede obligativitatea ca institutia care realizeaza supravegherea sa informeze ca oamenii sunt filmati. In schimb, un banal sistem de servicii bazate pe determinarea pozitiei lansat de un operator de telefonie mobila a starnit o mica psihoza in randul romanilor, care au inceput sa creada ca telefonul „ii urmareste“.

    Dar acum, spun operatorii, piata ar fi pregatita pentru asemenea servicii. „Demonstratiile facute la CERF si feed-back-ul pozitiv primit ulterior de la clienti pe forum, prin e-mail sau telefon au aratat ca exista un interes real pentru serviciile bazate pe localizare, iar utilizatorii, indiferent ca sunt persoane fizice sau juridice, au perceput corect avantajele concrete aduse de aceste servicii“, crede Andreea Zega, Content and Multimedia Division Manager la Orange.

    Location Based Services (LBS), serviciile bazate pe localizarea unui obiectiv, se bucura in Occident de un real succes. De exemplu, in SUA, aproape 30% din utilizatorii de telefon mobil apeleaza la asistentul de navigatie. Acesta este si cel mai des utilizat serviciu, fiind urmat de serviciile push-to-talk (mobilul este folosit ca un aparat radio walkie-talkie), pentru care opteaza 25% din posesorii de telefoane mobile si de serviciile de mesagerie, folosite de 24% din utilizatori.

    Pe aceeasi piata, peste 20% din utilizatori folosesc si alte servicii asemanatoare, cum ar fi monitorizarea si localizarea copiilor, a familiei si prietenilor sau informatii actualizate despre trafic. Aceste servicii sunt utilizate in SUA mai mult decat mesajele multimedia, de exemplu, la care apeleaza doar 11% din posesorii de mobile.

    Serviciile bazate pe localizare sunt foarte diferite de la o tara la alta, in functie de strategia fiecarui operator, de profilul clientilor, precum si de specificul si legislatia tarilor de origine, afirma Andrea Zega. De exemplu, spune Zega, in Rusia au avut succes serviciile care permit localizarea unei alte persoane (Buddy Finder), in timp ce in Slovacia cele mai populare sunt in acest moment serviciile de monitorizare adresate clientilor corporatisti.

    Astfel de servicii a dezvoltat si Orange Romania. Prin utilizarea lor poate fi determinat in orice moment, de pe ecranul computerului, in ce zona a orasului sau pe ce drum se afla telefonul mobil sau vehiculul unuia dintre angajatii companiei. In acest caz, localizarea nu o face un sistem de sateliti, ci antenele operatorului. Pentru un astfel de sistem de monitorizare si management al flotelor pledeaza posibilitatea de a evita aglomeratiile si blocajele din trafic, intarzierile sau devierile nepermise de la traseu. Argumentele contra, de genul ca e neplacut ca tot timpul cineva sa stie unde te afli, dispar o data cu inchiderea telefonului.

    E un inconvenient asumat si oricum compensat de avantajele sistemului. La inceputurile telefoniei mobile, cu siguranta era neplacut sa fii gasit de oricine, oriunde te-ai afla. La fel, multi ar putea considera acum ca una e sa te auzi cu cineva la telefon si alta e sa si vada cineva unde esti. „Aceste temeri sunt nejustificate, serviciile video oferind o experienta imbogatita in comparatie cu cele clasice de voce“, spune Miruna Serbanescu, Corporate Brand Manager la Orange Romania. „Persoanele care folosesc acest serviciu sunt constiente de diferentele dintre cele doua servicii si pot alege in orice moment daca folosesc optiunea video sau nu, fie ca sunt utilizatori privati sau angajati care folosesc telefonul in scop profesional.“

    Nu peste multa vreme, vom deveni cu totii niste mici „big brothers“. Pe masura ce tehnica de securitate se ieftineste si apar noii servicii, vom putea monitoriza chiar noi ce se intampla intr-un anumit spatiu.

    De exemplu, acasa. Un astfel de serviciu care trimite periodic mesaje scrise, este Monitor de la Orange. „Impactul serviciului pe piata a fost pozitiv; el se adreseaza unui segment ingust al pietei din Romania“, spune Miruna Serbanescu.

    Sa revenim acum la telefonul lui Mircea Geoana. Exista un premiu de 5 milioane de dolari pentru cine reuseste interceptarea unei convorbiri telefonice in standardul de transmisie CDMA. Un echipament specific e mult prea mare, de dimensiunile unei incaperi si mult prea scump chiar si pentru unele guverne. Si, cu siguranta, nu e mobil. Telefonia de generatia a treia (3G) foloseste standardul CDMA si nu pe cel GSM, mai usor de interceptat. Asa, faptul ca un cunoscut poate sa vada unde esti e compensat, sa zicem, de faptul ca macar nu poate sa auda ceea ce vorbesti, daca nu vrei acest lucru. Cel putin pana in prezent. Caci povestea cu lacatul si hotul merge mai departe.

    Atunci cand vine vorba de a detecta sau preveni ceva care „nu e in regula“, fie ca esti o corporatie sau o institutie de stat, sunt permise multe. Potrivit News.com, guvernul Statelor Unite a aprobat saptamana trecuta o finantare pentru un grup de cercetatori in domeniul tehnologiei de la Universitatea George Mason.

    Scopul: dezvoltarea unui echipament de interceptare a convorbirilor pe Internet. Tehnica s-a aratat deja functionala cu cel mai popular serviciu gratuit de telefonie pe Internet, Skype, au spus cercetatorii. A doua zi, avocatii drepturilor omului au protestat. „Din punctul lor de vedere e o incalcare a intimitatii“, afirma Xinyuan Wang, unul dintre cercetatori, citat de News.com. „Din punctul de vedere al politiei e doar o modalitate de supraveghere si urmarire“, sustine acesta.

    Spaima ca teroristii ar putea folosi Internetul ca pe singura cale de comunicare prin voce care pana acum nu putea fi interceptata a invins si guvernul SUA a acordat finantarea. Dar, pana la urma, pot sistemele de supraveghere, oricat de avansate, sa preintampine cu adevarat un incident nedorit? Sau folosesc, mai degraba, la identificarea autorilor, dupa ce acel incident s-a produs?

    „Un sistem de supraveghere video poate sa actioneze si proactiv, daca e folosit cum trebuie“, explica Viorel Luta de la UTI. „Cand cel care monitorizeaza camerele observa un comportament suspect, poate trimite personal specializat.

    Din nefericire, acest lucru se poate intampla doar in spatiile inchise, cum ar fi cele comerciale sau in cele bine delimitate si cu acces controlat, cum sunt stadioanele. Nu exista operatori umani care sa monitorizeze cele aproape jumatate de milion de camere video din Londra. Nu e posibil nici macar in cazul unei intersectii. Si daca nu poti deosebi un comportament suspect in randul pietonilor, cu atat mai putin e posibil asa ceva in cazul autovehiculelor.

  • Modelul Mangalia

    In Romania exista sisteme de supraveghere a spatiilor publice care functioneaza.

    DE LA CE S-A PORNIT: Primarul municipiului Mangalia, Zamfir Iorgus, spune ca prima camera mobila a fost montata in centrul orasului, „scopul fiind acela de a fluentiza traficul. „Din pacate, in timpul sezonului estival, vin foarte multi turisti care nu stiu de existenta camerei, asa ca tot parcheaza unde nu trebuie.“

    EFECTE NEASTEPTATE: Sistemul de supraveghere de la Mangalia si-a dovedit insa eficienta in alt sens: „am constatat ca de la instalarea camerei, acum aproape patru ani, nu a mai fost nici un furt in magazinele din zona “, spune primarul Iorgus.

    EFICIENTA 100%: In cazul magazinelor din  centrul Mangaliei, se poate afirma ca eficienta unui sistem de supraveghere este de 100%. Si, dupa afirmatiile primarului, pana acum nimeni nu s-a plans ca i-ar fi fost incalcat dreptul la intimitate.

    PLANURI: Municipalitatea Mangaliei are de gand sa extinda sistemul si in zona falezei, unde, spune Iorgus, se intampla de multe ori ca turistii sa fie atacati de hoti,  mai ales noaptea.

  • Maini noi pe fraiele Metro

    Profunde schimbari manageriale la Metro Romania in 2005. Dupa promovarea directorului general Dusan Wilms, la rand sunt nivelurile al doilea si al treilea.

    Acum cateva luni, reprezentantii Metro Romania negau vehement ca zvonurile privind venirea in Romania a Realului, divizia de hipermarketuri a retailerului german, ar fi intemeiate. Acum, conform unor surse din piata, directorul operational Sorana George a parasit Metro tocmai pentru a se alatura echipei Real Romania, in curs de formare.

    Plecarea Soranei George a antrenat modificari in ierarhia retailerului german. Functia de director operational, ocupata acum de Peter Verstrate, a trecut din nivelul al doilea de management in cel de-al treilea. Spre deosebire de Sorana George, Verstrate nu este, deci, direct subordonat lui Bert Vandevelde, directorul general al Metro Romania, ci lui Gerard Monzillo, cel care ocupa acum nivelul doi de management. Alaturi de nou-venitul Verstrate, pe nivelul trei de management – care raporteaza catre Monzillo – se afla acum si directorul de achizitii food (Cristophe Barret) si directorul de achizitii non food (Andor Covacz).

    Rearanjarea pieselor in managementul Metro s-a declansat inca de la inceputul anului, cand Dusan Wilms, pe atunci director general al Metro Cash & Carry Romania, a fost promovat, fiind inlocuit de Bert Vandevelde.

    De ce a plecat Wilms? Inca din 1996, de cand Metro a intrat in Romania – fiind primul mare retailer international care s-a aventurat aici – piata s-a dovedit atat de buna, incat strategii grupului s-au gandit sa faca din Bucuresti o baza regionala pentru coordonarea activitatilor din zona Europei de Est/Sud-Est.

    Divizia regionala a fost creata anul acesta, si cel mai potrivit pentru a o conduce s-a dovedit Dusan Wilms, in prezent COO (Chief Operation Officer – n.r.) si membru de board la Real International, membra a Metro Group.

    Ca de obicei, schimbarea dirijorului, dublata de intrarea pe scena a sopranei Real impune si schimbari de orchestratie. In acest caz, schimbarile au implicat nivelele al doilea si al treilea din managementul Metro. Care, evident, se vor propaga mai departe.

    Desi planul cu care a venit Metro in Romania viza initial doar opt magazine cash & carry, nemtii nu s-au oprit, reajustandu-si permanent planurile. Au depasit mai intai pragul psihologic de 10 magazine, mai apoi pe cel de 20 de magazine si s-au gandit sa-si mai planteze cate un al doilea magazin in orase in care intrasera deja – de exemplu in Brasov si Constanta. Asa ca Metro estimeaza ca va realiza, cu divizia de cash & carry, o cifra de afaceri de 900 de milioane de euro in 2005, pe o piata unde concureaza cu Selgros. Pe langa divizia „veterana“ de cash & carry, Metro Group a mai deschis un front in Romania: Praktiker, pentru materiale de bricolaj, o divizie care n-o duce rau nici ea, desi performantele sunt departe de performantele cash & carry: o cifra de afaceri de 18,8 milioane de euro, in 2003 conform datelor de la Ministerul Finantelor. Praktiker, care concureaza acum cu francezii de la Bricostore, a ajuns sa opereze deja sapte magazine de bricolaj.

    Concluzia este ca cele doua divizii ale grupului Metro sunt suficient de performante acum pentru a mai deschide un front, mai exact un nou format de magazine. Si care dintre formatele Metro ar fi mai potrivit pentru Romania? Piata a dovedit ca asteptarile Carrefour au fost cu mult depasite, iar Cora are in plan sa deschida inca doua magazine in doi ani. Apetitul romanilor pentru formatul hipermarket – adica pentru magazine de peste 10.000 de metri patrati – e asa de mare, incat si Kaufland se arunca in hora in 2005.

    Asa ca Metro isi va aduce aici Realul. Pe principiul „tace si face“, Realul isi infige steagul in Romania aproape nebagat de seama. Fara a admite oficial insa, Real are deja o companie infiintata in Romania, iar surse din piata au dezvaluit si cateva locatii: Bucuresti (Baneasa), Constanta, Timisoara si Cluj.

    Iar managementul Realului are nevoie de expertiza romanilor. Si nu e Metro sursa cea mai buna?

  • DIVIZIILE METRO

    Grupul german avea 2.370 de magazine in 28 de tari la finalul anului 2003, cand cifra de afaceri realizata a fost de 53,5 miliarde de euro, iar profitul net a depasit 571 de milioane de euro.

    • METRO CASH&CARRY – magazine care se adreseaza revanzatorilor
      REAL – hypermarketuri
      EXTRA – supermarketuri
      MEDIA MARKT – magazine de produse electronice si electrocasnice
      SATURN – magazine audio-media
      PRAKTIKER – magazine de bricolaj
      KAUFHOF – galerii de imbracaminte, incaltaminte, accesorii

  • Exodul

    Porecla de „Buldozerul“, capatata de Ariel Sharon din tinerete pentru incapatanarea cu care s-a luptat pentru evreii lui, capata acum un sens teribil de ironic: din ordinul premierului israelian sunt rase cu buldozerul casele evreiesti din Gaza, iar aceeasi incapatanare ii scandalizeaza pe colonistii incapabili sa inteleaga ce-l mana pe Sharon sa-i scoata din niste teritorii despre care Israelul i-a obisnuit sa creada ca sunt ale lor.

    Perdeaua de fum ridicata de cauciucurile arse de colonistii din Gaza acopera, printre altele, si o realitate fatalmente prozaica, despre care deocamdata se vorbeste destul de putin. Din povestea iesirii evreilor din teritorii fac parte si spiritele pragmatice – colonistii care s-au mutat in Israel inca dinainte ca Gaza sa se inchida si au incasat compensatiile financiare oferite de stat si proprietarii care au ridicat deja preturile terenurilor si ale locuintelor din Israel, in asteptarea colonistilor cu bani. Peste 8.000 de colonisti din Gaza si mai mult de 600 din Cisiordania ar urma sa primeasca pentru mutarea in Israel intre 200.000 si 500.000 de dolari de la stat si scutire de chirie pentru locuinte pe timp de doi ani; sumele nu sunt enorme, dar suficiente pentru a fi starnit deja comentariile unora dintre evreii din Israel, invidiosi ca nu vor avea niciodata atatia bani deodata cati au acum colonistii.

    Efortul financiar estimat al retragerii din teritoriile ocupate: 2 miliarde de dolari, din care mare parte o sa fie acoperit din fonduri atrase din strainatate. E mai usor insa de vorbit despre bani si costuri decat despre resorturile si efectele straniului proces pe care autoritatile israeliene l-au numit nu retragere sau decolonizare – pentru ca e vorba de aproape 9.000 de colonisti dintr-un total de 400.000 -, ci „dezangajare“, anume ca sa sublinieze ca Israelul vrea astfel nu atat sa-si scoata oamenii din teritoriile ocupate in 1967, ci sa se extraga cumva din conflictul cu palestinienii.

    Cat de stranie e operatiunea s-a vazut insa din plin: ultrareligiosii cu sulurile Torei in mana, tinerii furiosi cu tricouri portocalii care il acuza pe Ariel Sharon de nazism sau copiii maturizati inainte de vreme, intampinandu-i pe soldatii cu interogatii retorice despre nefirescul unui conflict intre evrei si evrei i-au stupefiat pe privitorii la televizor din lumea intreaga, obisnuiti sa fi inteles colonizarea evreiasca in teritorii ca pe o continuare a actului de intemeiere a statului Israel. Desigur, au spus criticii, nu era teritoriul lor: Fasia Gaza nu face parte din tara biblica a Israelului, ci este pamantul filistenilor, stramosii palestinienilor de azi. Dar cel ce stie asta cel mai bine e chiar cel mai pragmatic spirit din toata povestea noastra, capul rautatilor, Ariel Sharon.

    Incercand sa-si explice o decizie care cel putin pe termen scurt ruineaza prestigiul premierului de luptator pentru cauza evreilor, comentatorii cu aplecare spre teoria conspiratiei au citat pana la saturatie un interviu dat anul trecut in Haaretz de un consilier al lui Sharon pe nume Dov Weisglass, care sustinea ca planul de dezangajare inseamna tocmai inghetarea procesului de pace menit sa duca la infiintarea statului palestinian, amanand pe termen nedefinit sau impiedicand de-a dreptul viitoarele discutii despre granite, statutul refugiatilor palestinieni sau retragerea completa a evreilor din toate teritoriile ocupate.

    Transferarea catorva mii de evrei din Gaza si a catorva sute din Cisiordania ar fi deci pretul platit de Tel Aviv pentru tulburarea completa a apelor in regiune; deja se stie ca ex-colonistii din Netzarim (Gaza) se vor muta in colonia Ariel din nordul Cisiordaniei, adica tot intr-un teritoriu revendicat de palestinieni. Mai mult, alti comentatori vorbesc deschis despre un targ in toata regula – sacrificarea Gazei in folosul consolidarii israeliene in Cisiordania si Ierusalim, zone mai importante de pastrat in componenta statului evreu.

    Chiar si fara ajutorul unor astfel de teorii, avantajele pe termen lung ale „dezangajarii“ sunt insa indiscutabile. In primul rand e vorba de o sansa de redresare economica. La finele anilor ‘90, boom-ul IT din Occident stimulase cresterea economica a Israelului, tara care incepuse sa fie considerata unul din centrele mondiale ale tehnologiei de varf; reinceperea violentelor, o data cu declansarea Intifadei in urma cu cinci ani, a distrus insa echilibrul, investitiile straine si turismul s-au prabusit, somajul a depasit 10%, iar economia tarii, care crescuse cu 6,4% in 2000, a cunoscut un declin de 0,6% doar dupa un an – primul an de recesiune din Israel dupa 1953.

    In al doilea rand, tot economia, dar si politicienii de la putere, vor avea de castigat daca se vor elibera de costurile, ajunse insuportabile, ale efortului oricum sisific de mentinere a securitatii cetatenilor evrei amenintati de atacurile teroriste. In fine, castigul cel mai important pe termen lung e conservarea echilibrului demografic din Israel, in conditiile in care populatia palestiniana din Israel si din teritorii, crescand mai rapid decat cea evreiasca, ar urma sa ajunga majoritara peste numai 20 de ani.

    Daca in 2004, in toata zona erau 5,48 milioane de evrei si 4,83 milioane de arabi, in 2025 evreii ar ajunge minoritari in propriul stat – 6,9 milioane, fata de 9,2 milioane de arabi. La aceasta foloseste deci impingerea palestinienilor (refugiati in alte state, dar si locuitori in Israel) in teritoriile lasate libere, chiar asa restranse ca suprafata cum sunt ele. Si asa, analistii se indoiesc ca teritoriile ii vor imbia prea tare pe palestinieni sa le (re)populeze, dat fiind ca barierele de securitate promise de Tel Aviv pentru delimitarea de ex-colonii vor transforma Gaza si o parte din Cisiordania in veritabile enclave, separate nu numai de Israel, ci si una de cealalta, ceea ce va face ca proiectul viitorului stat palestinian sa fie realizabil mai mult pe hartie.

    Iar daca la toate acestea se adauga relatia vitala a Israelului cu SUA, principalul sau aliat pe scena internationala, pragmatismul lui Sharon apare si mai clar in adevarata sa lumina. Incepand mai ales din vara lui 2003, adica de cand administratia Bush a decis ca dupa victoria din Irak trebuie sa rezolve o data pentru totdeauna problema statului palestinian, a inceput sa se vorbeasca despre o asa-zisa cadere in dizgratia Casei Albe a premierului israelian, indeobste apreciat pana atunci de catre Bush, care il numise chiar „un om al pacii“ cand toata lumea araba il taxa drept calaul palestinienilor. Marile puteri, in principal SUA, sunt decise sa aplice celebra „foaie de parcurs“, care stabileste etapele in directia crearii unui stat palestinian independent, inclusiv prin desfiintarea coloniilor evreiesti ilegale din teritoriile ocupate.

    Asa se face ca durul Sharon a ajuns acum vrand-nevrand sa duca o politica de concesii fata de palestinieni – chiar daca aceste concesii sunt socotite o tradare de catre evrei si o pacaleala de catre arabi. Deocamdata, imaginile evacuarii din colonii amintesc aproape involuntar de aventura biblica a exodului, numai ca e vorba de un exod de sens contrar: in loc de iesirea din robia faraonului a poporului lui Israel, calauzit spre tara fagaduintei, colonistii isi lasa casele, gradinile si piscinele din paradisul lor mediteranean ca sa se inghesuie in orase israeliene, unde ii asteapta o piata imobiliara cu preturi mari si unde trebuie sa ia totul de la zero.
    E adevarat, prim-ministrul n-are mijloacele sa prezinte dezangajarea din teritorii ca pe un sacrificiu la fel de obligatoriu ca peripetiile exodului pentru a ajunge in cele din urma la limanul unui Israel care sa arate intr-adevar ca o tara a fagaduintei. Important ar fi insa ca Ariel Sharon sa aiba acum macar o parte din inspiratia care l-a calauzit candva pe Moise.

  • Computere sau doctori digitali?

    Pe masura ce avanseaza, industria calculatoarelor se confrunta cu tot mai multe probleme. Tehnologia a devenit atat de complexa, incat clientii – atat consumatorii individuali, cat si companiile – sunt coplesiti, scrie Business Week. Noroc cu Paul Horn, seful laboratoarelor de cercetare ale IBM, care, gandindu-se ca in curand situatia ar putea iesi de sub control, a conceput o teza denumita „Manifest pentru Calcul Autonom“, cerand oamenilor de stiinta sa-si uneasca puterile in vederea crearii unei noi generatii de computere, capabile sa-si descopere si sa-si rezolve singure problemele din sistem.


    Chemarea sa nu a ramas fara raspuns. De curand, IBM a conceput un soft format din trei componente, care monitorizeaza sistemele de calcul, le reporneste automat in urma unei pene de curent si deviaza sarcinile de calcul, evitand blocajele.


    Iar Cisco Systems a construit produse „pentru aplicare in retele“, capabile sa „priveasca“ inauntrul pachetelor de informatii care circula in retele si sa decida care e cel mai bun traseu pentru acestea. Anul viitor, Microsoft planuieste livrarea unor tehnologii inteligente o data cu noua versiune Windows, capabile sa „simta“ atunci cand un disk drive e pe cale sa „cedeze“ si sa avertizeze utilizatorii pentru a-si putea salva la timp documentele.


    Companiile din domeniul tehnologic care pot furniza tehnologii atat de sofisticate vor avea un avantaj net in fata rivalilor.


    Pe piata de 800 de miliarde de dolari a echipamentelor IT destinate corporatiilor, preturile pentru achizitionarea computerelor standard, a serverelor si a retelelor sunt in continua scadere.


    In schimb, produsele care faciliteaza utilizarea unui calculator continua sa fie scumpe.     Acesta este si motivul pentru care companiile din domeniul tehnologic au facut si fac eforturi sa creeze aparate care pot sa „gandeasca“ singure.


    Urmatorul pas, scrie Business Week, este de a crea masini care sa se „vindece“ singure. In prezent, pe piata nu exista decat o singura astfel de tehnologie, marca Hewlett-Packard, denumita „virus throttle“, care detecteaza o activitate suspecta – posibil generatoare de virusi – in calculator.