BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Romgaz, inca nu

    Luna trecuta, presedintele Basescu ceruse Guvernului „sa analizeze daca este necesara privatizarea imediata a Romgaz, avand in vedere actuala conjunctura pe piata internationala a energiei“. Guvernul a analizat si a decis: privatizarea Romgaz nu se va face cu un investitor strategic, adica nu va urma schema de vanzare a Petrom, unde cumparatorul devine actionar majoritar. „In actualul context de pe piata energiei, privatizarea acestei societati cu un investitor strategic ar fi dezavantajoasa pentru statul roman“, suna comunicatul de la Guvern.

     

    E greu de spus insa despre ce fel de privatizare va fi vorba, atata vreme cat consultantul strain selectat de autoritati si care va prezenta propuneri pe aceasta tema (consortiul format din Credit Suisse First Boston si Romanian American Enterprise Fund) nu si-a spus cuvantul inca. Totusi, conform Guvernului, consultantul va veni cu propuneri pentru strategia de privatizare in termen de sase luni, ceea ce inseamna ca autoritatile vor lua atunci o decizie. Cu consultant sau fara, curentul de opinie antiprivatizare din Romania castiga teren pe zi ce trece.

     

    Dupa ce Guvernul a sugerat ca e posibil ca privatizarea CEC sa fie amanata cu doi ani sau sa se faca doar cu investitori financiari, Bank Austria Creditanstalt (BA-CA) a lansat un raport unde apreciaza ca amanarea ar putea fi o decizie gresita, fiindca trecerea timpului nu face decat sa erodeze cota de piata a CEC in favoarea altor banci si implicit valoarea de vanzare a acesteia. Dupa BA-CA, autoritatile au gresit asteptandu-se ca ofertantii pentru CEC sa fie dispusi sa plateasca 500-600 de milioane de euro, cand de fapt ofertele au ramas in jur de 300 de milioane.

     

    De alta parere este insa Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), care spune de-a dreptul ca privatizarea CEC ar trebui sa fie anulata, iar institutia mai bine sa se transforme in casa de economii pur si simplu pentru populatie. Pentru un efect mediatic mai mare, AOAR a ales sa-si expuna acest punct de vedere chiar  in cursul intalnirii de saptamana trecuta cu delegatia FMI venita la Bucuresti.

  • Cum se castiga inimile oamenilor

    Consiliul National al PSD de la Palatul Parlamentului a putut semana, pana la un punct, cu o succesiune de polite platite reciproc intre liderii partidului, mai exact intre cei cu dosare de coruptie si cei fara. Conform acestei logici, propunerile de schimbare a statutului PSD prezentate la Consiliu, care elimina functia de presedinte executiv, au ilustrat faptul ca tabara lui Mircea Geoana a invins tabara lui Adrian Nastase exploatand mostenirea matusii Tamara.

     

    La fel se explica faptul ca Adrian Nastase a folosit tribuna Consiliului ca sa dezminta teoria ca el ar fi lansat in presa dosarul imobiliar legat de varul liderului Mircea Geoana, anume ca sa-l discrediteze pe Geoana si pe adeptii lui. Lucrurile nu pot fi vazute insa numai sub acest unghi. Coruptia intr-un partid social-democrat pune probleme ideologice specifice, mai ales cu cat PSD, asa cum a sugerat senatorul Ion Iliescu, este urmasul moral al FSN – primul partid al Revolutiei, care s-ar fi cuvenit sa-si asume stindardul incoruptibilitatii.

     

    Mircea Geoana, un lider fara o aplecare deosebita spre ideologizarea discutiilor, socoteste faptul ca doua treimi dintre romani asociaza PSD cu coruptia drept o simpla piedica in calea afirmarii electorale a partidului. Ion Iliescu, in schimb, poate omul din PSD cel mai atent la puritatea doctrinara, a izbutit sa ridice sala Consiliului in picioare tocmai pentru ca a pus problema coruptiei intr-un alt plan – acela al responsabilitatii fata de electoratul de stanga etern si idealist.

     

    Un electorat atent la un anume set de valori si la un anume tip de lider – „sarac si cinstit“ in sens larg si cu care intretine o relatie mult mai marcata emotional decat, de pilda, electoratul de dreapta cu liderii liberali. Poate ca viitorul PSD e imposibil de cladit pe platforma acelei stangi propuse de Iliescu, iar existenta mai multor curente ideologice in partid e fireasca.

     

    Dar in lipsa unor lideri care sa-si asume doctrina sociala pe care o declara, capabili adica „sa castige inimile oamenilor“, cum a spus Iliescu, promisiunea lui Miron Mitrea ca PSD va aduce pensii mai mari cand va veni la putere sau izbucnirile nationaliste ale lui Ioan Rus nu valoreaza mai mult in ochii electoratului decat aparenta vremelnica de stanga a unui PD trecut intre timp la doctrina populara.

  • Aici or sa fie banii BCR

    Discutiile despre modul de folosire a banilor din privatizarea BCR incep sa se indrepte spre cateva concluzii. Prima ii apartine ministrului pentru lucrari publice, Laszlo Borbely, care spune ca o parte din suma ar putea fi folosita pentru constructia autostrazii Bucuresti-Bors.

     

    Ministrul a anuntat ca e posibil ca suma alocata pentru acest an lucrarilor la autostrada sa fie de 500 de milioane de euro in loc de 100, cat era bugetul initial, astfel incat fondurile necesare in plus sa fie luate din platile pentru BCR.

     

    Pana acum, varianta vehiculata pentru finantarea autostrazii fusese cea a creditului extern, ceea ce explica de ce Federatia Operatorilor Romani de Transport, de pilda, s-a grabit deja sa aprecieze ca folosirea banilor din privatizare pentru Autostrada Bechtel nu e o solutie buna.

     

    Cat despre alte pareri, PSD a continuat sa sustina ca destinatia cea mai potrivita pentru banii din vanzarea BCR este sistemul public de pensii. Problema insa ar putea tine mai curand de calendarul platilor, atata vreme cat, chiar daca Guvernul va aproba in aceasta saptamana planul de finantare enuntat de Borbely, banii nu se afla inca la dispozitia autoritatilor. Erste Bank, cumparatorul BCR, a sugerat ca e posibil ca plata actiunilor sa se faca abia spre toamna.

  • Deceniul grupurilor de interese

    „Grupurile de interese“ acuzate de presedintele Traian Basescu au avut de-a face saptamana trecuta cu un contraatac prezidential de proportii. Mai intai, seful statului le-a rebotezat „grupuri de tip mafiot“, punand capat ambiguitatii asa de des acuzate inainte de comentatorii anti-Cotroceni, dupa care un grup de interese nu-i blamabil ca atare.

     

    Iesirea publica a presedintelui Basescu impotriva grupurilor de interese/de tip mafiot, care ar fi ajuns sa impuna Guvernului ce legi sa adopte, a fost repede interpretata drept o incercare in plus de a slabi pozitia premierului liberal Tariceanu, tocmai in perioada cand PD preseaza PNL in directia unei fuziuni dezavantajoase pentru acesta. Numai ca interventia lui Basescu are un orizont mult mai larg.

     

    Pe de o parte, presedintele si-a tinut discursul dupa o perioada intesata de campanii de presa care au parut in permanenta ca isi replica una alteia, daca nu chiar ca sunt lansate anume ca sa se neutralizeze una pe cealalta: matusa Tamara a lui Adrian Nastase si averea lui Dan Ioan Popescu, afacerile vicepremierului Copos cu Loteria Romana, intalnirea (sau intalnirile) Tariceanu-Macovei-Patriciu, ascultarea telefoanelor lui Dinu Patriciu, initiativa ministrului sanatatii privind taxa pe viciu, alocarea directa de catre ministrul economiei a unui contract de un miliard de euro pentru o firma elvetiana.

     

    Or, presedintele a ales sa nu se pronunte decat de doua ori in toata perioada: dupa convocarea la Parchet a vicepremierului George Copos, atunci cand a condamnat transformarea in show mediatic a anchetarii unor demnitari, si acum, imediat dupa ce a iesit la iveala falsitatea acuzatiilor ca Monica Macovei ar fi incercat sa influenteze justitia in cazul Patriciu. Pe valul acestui deznodamant, care a inchis gura pentru multa vreme de-acum inainte oricarui ziar care ar mai dori s-o critice pe Monica Macovei si reformele initiate de ea, vorbele lui Traian Basescu despre grupurile mafiote care folosesc presa ca sa-si impuna interesele in Guvern capata o greutate noua.

     

    Prezent la sedinta de bilant a MAI, presedintele a cerut de data aceasta ca deciziile emise de Guvern in ultimii zece ani sa fie analizate „cu curaj“, astfel incat sa iasa la lumina cazurile cand un anumit act normativ a fost dat anume spre a avantaja un grup de interese (ulterior, Basescu avea sa ofere si cateva indicii: in industria petrolului, a tutunului sau in cazurile cand s-au dat scutiri de vama pentru anumite produse). Extinderea la zece ani a perioadei presupuse de actiune a „grupurilor“ denota intentia presedintelui de a depasi sfera sugestiei ca tinta atacurilor lui ar fi exclusiv guvernul Tariceanu si scoate din cauza factorul politic, atata vreme cat in ultimul deceniu s-au succedat guvernanti de toate culorile.

     

    In acelasi timp insa, aceasta complica spectrul reactiilor din partea „grupurilor de interese“, atata vreme cat respectivele grupuri nu se lupta doar cu Cotrocenii sau cu ministrul justitiei, dar si intre ele, oferind un spectacol extrem de indigest. Imediat dupa discursul prezidential, din directii total diferite au venit cateva astfel de reactii.

     

    Intai au fost acuzatiile liderului PC, Dan Voiculescu, ca vicepremierul Copos ar fi fost santajat de grupul Vantu-Luca-Sorin Rosca Stanescu sa aprobe in Guvern cedarea catre acest grup a pachetului de 8% din actiunile Petrom. A urmat acuzatia lui Valerian Stan, fost sef al Corpului de Control din guvernul Ciorbea, care a declarat ca Traian Basescu ar fi luat in 1994 un credit preferential de la Banca Agricola. De fapt, avea sa replice presedintele, creditul fusese luat de fratele sau si apoi restituit. „Musuroiul e atat de starnit…“, a fost concluzia lui Basescu.

     

    Pozitia presedintelui a fost sustinuta pe parcursul saptamanii trecute de publicarea raportului SRI pe 2004, unde „interferenta unor interese personale sau de grup in derularea actului administrativ“ si „consolidarea unor grupuri de interese cu conexiuni in mediile de decizie“ sunt clar incriminate. Iar Basescu nu s-a ferit sa faca aluzie la comunicarea cu serviciile secrete („Adesea am stiut si cand ofiteri sau magistrati urmeaza sa devina tinta a unor companii“).

     

    In fine, un alt gen de sustinere vine si din partea interlocutorilor europeni: presedintele si-a tinut discursul de saptamana trecuta in prezenta lui Jonathan Scheele, seful Delegatiei CE la Bucuresti, iar saptamanalul The Economist a scris ca Bucurestiul a inceput sa vaneze „pestii cei mari“ ceruti de Bruxelles ca proba ca autoritatile romane combat coruptia.

  • Taxe noi pe Codul vechi

    Tocmai cand autoritatile au recunoscut pana la urma ca noul Cod fiscal nu mai are nici o sansa sa intre in vigoare in acest an, inovatiile fiscale au inceput sa prolifereze. Dupa ce saptamana precedenta au fost anuntate noile taxe pe viciu (aplicate la alcool si tigari) si cele pe veniturile din drepturi de autor, acum a venit randul impozitului pe venitul agricol, pentru care Ministerul Finantelor a anuntat o cota de 16% (cel mai probabil) sau 2% (eventual).

     

    Alaturi de eliminarea facilitatilor fiscale pentru parcurile industriale, impozitul agricol ar urma sa se aplice incepand cu 1 ianuarie 2007. Noile impozite au fost anuntate in urma intalnirii intre reprezentantii Finantelor si cei ai FMI, insa nu in urma divergentelor cu Fondul pe tema insuficientei veniturilor la buget pe termen scurt, ci dupa ce misiunea FMI a recomandat o strategie bugetara si fiscala pe termen lung, care sa excluda modificarile anuale ale legislatiei in domeniu.

     

    Deocamdata, amanarea pentru la anul a modificarilor de fiscalitate ii avantajeaza pe posesorii de produse considerate de lux, adica limuzine, iahturi si vile, in cazul carora nu mai cresc taxele. Cat despre taxele din pachetul de reforma a sistemului sanitar, ministrul Eugen Nicolaescu a dat un pic inapoi, ce-i drept, in privinta impozitarii veniturilor din dreptul de autor, care urma sa-i loveasca pe artisti, pe ziaristi sau pe inventatori.

     

    Dupa protestele Clubului Roman de Presa, ministrul s-a scuzat mai intai, dezvaluind ca taxa nu e propunerea lui, ci a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, iar mai apoi a promis ca taxa va fi aplicata doar in cazul in care contribuabilul are ca unica sursa de venit drepturile de autor. Nicolaescu urmeaza sa prezinte aceasta modificare in forma unor amendamente la pachetul de legi pentru reforma sanitara, amendamente care vor fi prezentate Guvernului. Pachetul de legi urmeaza sa fie adoptat fara dezbatere parlamentara, prin asumarea raspunderii Guvernului.

  • Stoica versus Siminel

    Succesorul lui Sergiu Oprescu la conducerea Bursei de Valori Bucuresti este Septimiu Stoica, fostul vicepresedinte al institutiei din 2001). Stoica a fost ales de Adunarea Generala a Actionarilor Bursei pentru un mandat de cinci ani.

     

    Rezultatele votului pentru presedintia BVB au fost surprinzatoare, avand in vedere ca Siminel Andrei, managerul fondului de investitii Broadhurst,  parea initial sa aiba aici prima sansa (si a pierdut la un scor relativ strans, cu 45% din voturi fata de 55% pentru Stoica).

     

    Pentru functia de presedinte al Asociatiei Brokerilor, detinuta pana acum de Siminel Andrei, brokerii l-au ales pe Dan Paul, presedintele societatii de brokeraj Finaco Securities.

  • Din umbra, la carma BCR

    Prieten apropiat al premierului Tariceanu, aflat in conducerea Petrom din partea statului roman, trecut, in timp, prin mai multe functii in diferite ministere, Sebastian Vladescu a  ramas mai mereu in umbra. Acum a fost numit presedinte al Consiliului de Supraveghere a Bancii Comerciale Romane. Cine este omul care are in maini fraiele celei mai importante banci romanesti? Povesteste chiar el, pentru BUSINESS Magazin.

    Stie foarte bine ca asupra sa pluteste o umbra politica. Si, la fel, stie ca multi il vad ajuns in noua functie de la BCR – in care a fost desemnat in urma cu doua saptamani – pentru ca e prieten apropiat al premierului Tariceanu. Desi nu este, si nu a fost niciodata, membru al vreunui partid – dupa cum sustine -, Sebastian Vladescu, 47 de ani, recunoaste ca numirea sa la conducerea Consiliului de Supraveghere al BCR, banca la care statul detine inca un pachet de actiuni de aproape 37%, are o „umbra“ politica. Dar si experienta sa a contat atunci cand a fost numit in functia din care va asigura supravegherea, administrarea si coordonarea activitatii bancii. Consiliul e o structura a bancii infiintata anul trecut, o data cu separarea functiilor executive si administrative ale BCR.  Cine este, totusi, omul care va conduce destinele bancii romanesti prin hatisul procesului de privatizare care va urma? Va fi el suficient de independent?

    Vladescu spune ca prietenia cu premierul Calin Popescu Tariceanu n-a jucat nici un rol in numirea sa, dar putini il cred. „Faptul ca am lucrat cu Tariceanu“, spune el, „si ca relatia mea cu el a evoluat, in timp, de la una profesionala la una de amicitie nu cred ca a fost definitoriu pentru numirea mea in aceasta pozitie la BCR.“ Propunerea de numire, in care il inlocuieste, dupa mai putin de un an, pe deputatul PSD Horia Neamtu, a venit in cursul lunii martie, de la AVAS, autoritatea care se ocupa de participatiile statului in companiile romanesti.

    Cand si cine l-a propus? „Cand a fost facuta prima data propunerea, nu stiu foarte precis, dar stiu cand a ajuns la mine“, spune el. In cursul lunii martie i-a fost cerut un CV de catre presedintele de la AVAS, Gabriel Zbarcea. „Si asta a fost partea cea mai usoara.“ Pentru ca apoi a urmat o adevarata „ancheta“, cum o numeste Vladescu, vadit incurcat in a gasi cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie testarea prin care a trecut in fata reprezentantilor de la BERD si IFC, cele doua mari institutii financiare actionare la BCR.  Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si International Finance Corporation (IFC) au cumparat anul trecut de la AVAS un pachet de 25% plus doua actiuni din BCR, pentru 222 de milioane de dolari. Ceilalti actionari ai bancii sunt salariatii BCR, cu 8% din titluri, si cinci societati de investitii. 

    Ce va urma? Procedura standard de numire pe o astfel de functie cere acum, dupa desemnarea sa formala, si avizarea din partea Bancii Nationale – la fel ca in cazul numirii managementului de top din orice banca romaneasca. A primit deja avizul favorabil al bancii centrale pe dosarul depus, dupa cum spune, dar procedura se va finaliza cel mai probabil in urmatoarele cateva saptamani. 

    N-ar fi prima data cand drumul lui se intersecteaza cu cel al guvernatorului bancii centrale, Mugur Isarescu. In 2000, cand era prim-ministru, Mugur Isarescu l-a desemnat pe Vladescu sa se ocupe de negocierile Romaniei cu Banca Mondiala. Secretar de stat in Ministerul de Finante la vremea respectiva, Vladescu prelua atunci responsabilitatea de a coordona aceste programe de la reprezentanta Ministerului Transporturilor, Anca Boagiu.  In perioada 1997 – 2000, Vladescu a fost negociatorul Romaniei cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International, tot din pozitia de secretar de stat, dar in Ministerul Industriei si Comertului (MIC), de aceasta data. De la MIC a plecat, prin demisie, in baza unui motiv rar intalnit in lumea demnitarilor romani: asumarea unei greseli. In 1997, Romvag Caracal a fost inclusa in mod eronat pe o lista de 17 societati propuse pentru lichidare; din aceasta cauza, Sebastian Vladescu si-a depus demisia. 

    Despre perioada in care a fost secretar de stat la finante, in perioada ianuarie-decembrie 2000, spune, franc, ca a fost „cumplita“. Tot in Ministerul de Finante, Vladescu mai ocupase pozitia de consilier al ministrului pe probleme bugetare, piete de capital si dezvoltare activitati pentru intreprinderi mici si mijlocii in perioada ianuarie-aprilie 1998 si, mai apoi, octombrie-decembrie 1999. „E un minister care stigmatizeaza oamenii.“ De vina ar fi faptul ca amestecul intre politic si economic nu e foarte bine definit. „Am simtit, in acea perioada, incapacitatea lumii politice de a-si asuma reformarea economica a Romaniei.“ La reforma s-a ajuns cu multe poticneli, crede Vladescu, si, cumva, „mai mult de la sine, impinsa de la spate din exterior“. Nu s-a facut din dorinta Romaniei, conchide el. 

    Nici de BCR, si de sistemul bancar in general, nu e total strain. De profesie eco-nomist, Sebastian Vladescu a fost in intervalul 2000 – ianuarie 2001 membru in Comisia de Privatizare a BCR. In aceeasi perioada a reprezentat Ministerul de Finante in Consiliul de Administratie al CEC, fiind revocat in ianuarie 2001. 

    Cu toate acestea, despre banca pe care o va supraveghea, din cea mai inalta pozitie, si despre ceea ce are de facut acolo, nu vrea, inca, sa vorbeasca. Poate peste cateva saptamani, spune el, cand va cunoaste mai bine banca si problemele ei. „Nu vreau sa vorbesc fara sa invat despre ce e vorba“, spune el. Este si motivul pentru care dupa Paste se va intalni cu fostul ocupant al functiei, Horia Neamtu. De la el vrea sa obtina „recomandarile necesare“ despre banca. Pana una alta, nu au avut decat „intalniri administrative“. 

    Ce stie sigur, totusi, este ca BCR e o misiune grea. Chiar daca este o banca foarte importanta in Romania, „BCR nu are relevanta la nivel global“. Poate va avea, dar dupa o privatizare reusita si intrarea sub „umbrela“ unui jucator international. Strategia de privatizare a bancii prevede vanzarea pachetului majoritar de actiuni catre un investitor strategic. 

    Pentru BCR si-au anuntat deja interesul mari jucatori internationali, italienii de la UniCredit Grup sau Intesa, austriecii de la Banca Austria Creditanstalt sau ungurii de la OTP. Iar anuntul pentru invitarea potentialilor investitori sa depuna scrisori de interes pentru preluarea BCR va fi publicat pana la inceputul lunii iunie, dupa cum a anuntat AVAS. 

    Despre sistemul bancar, Vladescu spune ca „e intr-o buna evolutie“. Stabilizarea   s-a facut tarziu, „dar acum e OK“ si merge in directia buna. „Sunt, totusi, cam multe banci – dar asta e o opinie pur personala.“ Si totusi, chiar si „cu prea multe banci“, o mare parte din populatia Romaniei este nebancarizata. „Exact. La fel cum este si neplatitoare de impozite, de taxe, de asigurari sociale.“ Are, aici, o opinie pe cat de interesanta, pe atat de transanta. „Romania este formata, de fapt, din doua Romanii.“

    Una, asa cum se vede ea in marile orase, si o alta, rurala – care nu plateste in mare parte taxe, impozite, dar beneficiaza totusi de servicii din partea statului. Si exact aceasta parte este si cea care va plati pretul cel mai greu al intrarii in Uniunea Europeana. „Cu cat oamenii sunt mai in varsta, cu atat le va fi mai greu sa se adapteze schimbarilor care vor urma.“ Motivul? „E nevoie de un anumit dinamism pentru a te putea adapta, iar in Romania exista o parte «statica» mult mai mare decat in alte parti“, crede Vladescu.  Se bazeaza pe studiile pe care le-a facut la Centrul Roman de Politici Economice (C.E.R.O.P.E), o organizatie non-profit ce consiliaza Guvernul Romaniei in diferite aspecte macroeconomice – politici bugetare, fiscale, de restructurare sau in domeniul competitivitatii. 

    Vladescu vorbeste insa fara nici o retinere despre Petrom, companie in a carei „nastere“ a fost implicat. Acum este reprezentantul statului roman in Consiliul de Administratie al companiei. „Sunt multumit de «maritis», chiar daca a venit mai tarziu decat as fi vrut“, spune el despre preluarea Petrom de catre OMV. Cu toate acestea, continua, nu este prea incantat de modul in care Petrom a crescut, in timp. „Perceptia publica despre cum arata Petrom este prea pozitivã fata de pozitia pe care o ocupa in mod real pe piata petrolului. Sunt foarte multumit ca am reusit sa cream Petromul, dar mi-ar fi placut sa creasca altfel. E ca un copil, care   s-a nascut sanatos, a crescut, iar acum a venit vremea sa mearga la scoala.“ 

    La scoala competitiei acerbe, pe o piata internationala a petrolului in care activeaza grupuri imense, pe care la dimensiunea pe care o are acum, Petrom nu isi prea va putea gasi un loc. Motiv pentru care, spune el, probabil ca la un moment dat va intra sub „o umbrela mai mare“. 

    De ce a acceptat sa vina la BCR? „Pentru ca ma plictisesc“, vine raspunsul. Admite ca „febra afacerilor“ il caracterizeaza, dar numai pana la un punct. „Eu pornesc afaceri, le pun pe picioare, dar nu le administrez“, spune. „Exista un moment in care nu mai imi gasesc locul.“

    E mai pasionanta constructia masinii decat condusul ei propriu-zis, zice el. Poate mai potrivita ar fi comparatia cu o motocicleta, pentru ca noul presedinte al comisiei de supraveghere a BCR este un impatimit al „bolizilor pe doua roti“. Acum are o Honda CBR 600, o motocicleta „foarte sportiva“. Pana acum, n-a avut zile monotone. Si probabil ca nici Banca Comerciala Romana n-o sa-l lase sa se plictiseasca prea tare.

  • Ce face consiliul

    Conducerea si administrarea BCR sunt asigurate de AGA, Consiliul de Supraveghere si Comitetul Executiv. Recent, componenta Consiliului, care asigura supravegherea, administrarea si coordonarea activitatii bancii, a fost schimbata. 

    MEMBRI: Presedintele Consiliului este Sebastian Vladescu. Ceilalti membri sunt Thomas Krayenbuehl (vicepresedinte), Oliver Green, Jozsef Birtalan, Gheorghe Ionescu, Teodor Mihaiescu si Mioara Mema.

    COMPONENTA: Are 7 membri, numiti pe perioade de trei ani (trei nominalizati de AVAS, unul de BERD, unul de IFC si doi de cele cinci societati de investitii financiare. 

    COMPETENTE SI ATRIBUTII: Stabileste competentele Comitetului Executiv si urmareste implementarea planului de afaceri si strategiei, planului de structurare a institutiei, tintele financiare si procedurile de mediu si analiza bugetului de venituri si cheltuieli, a investitiilor proprii si a reparatiilor capitale. 

    SALARII: Prin statut, Consiliul aproba structura globala de remunerare si a contractului colectiv de munca.

    APROBARI: Are ca si atributie aprobarea infiintarii in strainatate si in tara de sucursale, agentii sau reprezentante. Tot in sarcina sa cade si aprobarea de investitii de capital in societati comerciale, financiare si bancare si instrainarea de astfel de participatii, cu valori cuprinse intre 5 -15% inclusiv, din fondurile proprii ale bancii.

  • Carte de vizita

    De profesie economist si cu o vasta experienta in administratia de stat, noul presedinte al Consiliului de Supraveghere al BCR il inlocuieste din functie pe Horia Neamtu, numit in aceasta functie in noiembrie 2004.  

    1990-1997: Este actionar si director la diferite companii private. 
    IANUARIE-IUNIE 1997: Secretar de stat in Ministerul Industriei si Comertului, este responsabil cu compartimentul financiar, angajare plati inclusiv subventii si transferuri. Este, de asemenea, reprezentantul MIC in negocierile cu FMI si Banca Mondiala (BM).  

    FEBRUARIE-AUGUST 1997: Lucreaza la Comisia Interministeriala de Garantii pentru credite externe, la EXIMBANK. 
    IULIE-DECEMBRIE 1997: Este consilier al ministrului in MIC si reprezentantul acestuia in negocierile cu FMI si BM si privind derularea acordurilor incheiate. 

    IANUARIE-APRILIE 1998: Consilier al ministrului de finante pe probleme bugetare, piete de capital, dezvoltare activitati IMM etc. 
    1998 – 1999: Actionar si director financiar la compania privata Medist S.A. 

    OCTOMBRIE-DECEMBRIE 1999: Consilier al Ministrului de finante pe probleme bugetare, piete de capital, dezvoltare activitati IMM.
    IANUARIE-DECEMBRIE 2000: Secretar de stat in Ministerul de Finante. 

    2000: Presedinte in Consiliul de Incredere al AVAB si presedinte la Camera Auditorilor. Tot in 2000, face parte din Comisia Interministeriala de Garantii pentru credite externe, devine membru in comisia de privatizare a BCR (unde ramane pana in ianuarie 2001) si devine membru in Consiliul de Administratie al CEC.  

    2001-2005: Director financiar la compania Medist S.A. 
    2002-FEBRUARIE 2003: Membru in Consiliul de Administratie al Petrom Service.
    2002-2005: Membru in Consiliul de Administratie al UPETROM 1 Mai. 


    2003-2005: Membru in Consiliul de Administratie al organizatiei non-profit C.E.R.O.P.E.
    2005: Este ales membru in Consiliul de Administratie al Petrom.

     

  • BCR in cifre

    ACTIONARI: AVAS este principalul actionar (36,88%). Anul trecut, AVAS a vandut 25% plus doua actiuni catre BERD si IFC, pentru 222 de milioane de dolari. Ceilalti actionari sunt salariatii BCR, cu 8% din titluri, SIF Oltenia – 6,11%, SIF Banat-Crisana – 6%, SIF Transilvania – 6%, SIF Moldova – 6% si SIF Muntenia – 6%.

    PROFIT BRUT: 8.521 miliarde de lei in 2004 (cu 32% mai mult decat in 2003, conform standardelor romanesti de contabilitate).

    PROFITUL NET: 6.428 miliarde de lei, (162 milioane echivalent euro), in crestere cu peste 20% in termeni reali fata de 2003. 

    RETEA: 317 sucursale si agentii. 

    COTA DE PIATA: In functie de active, BCR detine 26% cota de piata. La credite neguvernamentale, are o cota de 25,5%, in timp ce la depozite are 28,6% din piata.