BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • STELELE BUCURESTIULUI

    Numarul de camere in hotelurile de cinci stele depaseste 24% din totalul camerelor de hoteluri din Bucuresti. Se estimeaza ca in urmatorii ani, alte trei proprietatI de cinci stele vor aduce pe piata din Bucuresti inca 900 de camere.

     

    Categorie hotel

    Nr. Hoteluri

    Nr. total de camere

    Hoteluri de 5 stele

    7

    1.390

    Hoteluri de 4 stele

    13

    1.193

    Hoteluri de 3 stele

    34

    2.076

    Hoteluri de 2 stele

    7

    424

    Hoteluri de o stea

    6

    633

    TOTAL

    67

    5.716

     

    Sursa: 2005 Hotel Guide

  • Certificatul de popularitate

    Pentru partidele din Romania, miza principala a intrunirii Biroului PPE-DE a fost obtinerea unor „certificate de popularitate“ din partea celui mai important grup din Parlamentul European. Unele au primit mai mult decat atat, altele nu. Tot asa cum incercarile politicienilor romani de a deveni europeni sunt uneori onorabile, alteori ridicole.

     

    Un incident a marcat reuniunea de la Bucuresti. Dupa ce a criticat cu nosalanta „mana de multimiliardari“ din Romania si faptul ca „fostii comunisti si cei din structurile securitatii nu au ce cauta in structurile de conducere actuale ale Romaniei“, Dan Voiculescu a fost luat in primire, pe hol, de un eurodeputat german. „Am sa va spun ceva ce nu va va face placere“, i-a spus Michael Gahler. „Va rog“, l-a invitat Voiculescu, galant.

     

    „E incredibil cum ati venit sa ne vorbiti despre Securitate tocmai dumneavoastra. Sunteti o parte a problemei si nu o rezolvare a ei“, i-a reprosat Gahler, care a spus ca are informatii de la alte institutii decat cele din Romania despre apartenenta lui Voiculescu la structurile fostei Securitati. „Gresiti. Iar daca faceti aceasta afirmatie in mod public, veti pierde. Dosarul meu poate fi consultat si arata ca nu am avut nici o legatura cu Securitatea“, a replicat Voiculescu. „Da, stiu, l-ati facut public dupa 15 ani“, a mai spus Gahler. Ulterior, el ne-a marturisit ca n-a vrut sa intervina in plen ca sa nu faca scandal, dar ca nu s-a putut abtine dupa ce a ascultat declaratiile liderului PC.

     

    Ecuatia populara e, asadar, si simpla si complicata. Simpla, pentru ca formula ei e aproape matematica – o formatiune politica se poate afilia la Partidului Popular European (PPE) daca indeplineste cateva conditii clare care tin de programul si actiunea politica a candidatilor. Ecuatia e insa complicata de faptul ca exista mai multe formatiuni din Romania care se vor in cel mai puternic grup politic european. Sunt, pe de o parte, cele doua formatiuni care au deja statutul de membru asociat, PPCD (fost PNTCD) si UDMR, si care vor deveni membre cu drepturi depline in momentul aderarii efective a Romaniei la UE.

     

    Slabiciunea celor doua formatiuni (conform sondajelor, UDMR are putin peste pragul de 5%, iar PPCD intre 1-2%) face ca tentatia populara sa fi atins intre timp Partidul Democrat (PD) si Partidul Conservator (PC, fost PUR). A mai fost vorba si despre PPRM (fost/viitor PRM), partid din care s-a desprins o grupare, condusa de Corneliu Ciontu, care se revendica, de asemenea, de la crestin-democratie. In fine, mai exista cateva partide mici cu pretentii crestin-democrate.

     

    Asa ca la sedinta Biroului PPE-DE dar si la intalnirile tete-r-tete, a fost ca la licitatie. N-au fost, fireste, primele contacte dintre cele doua partide romanesti si PPE, dar PD si PC sunt in criza de timp. Iar Emil Boc si Dan Voiculescu au incercat sa-si prezinte marfa cat mai convingator. Boc a vorbit despre faptul ca PD este unul dintre cele mai importante partide din Romania (e la guvernare, l-a dat pe presedintele tarii si e cotat, in ultimele sondaje, pe la 30%).

     

    Si a reluat teza conform careia trecerea de la social-democratie la popularism inseamna doar ca PD isi va pune de acord doctrina cu actiunea politica din ultimii 4-5 ani (la loc de cinste ar fi cota unica de 16%).  Atuurile PC, in viziunea lui Dan Voiculescu, sunt faptul ca partidul are reprezentare parlamentara si e foarte dinamic (a crescut in patru ani cu 200%, s-a laudat liderul PC).

     

    Daca liderul UDMR Marko Bella are o atitudine diplomata, zambitoare, referitor la nazuintele partenerilor de guvernare, Gheor-ghe Ciuhandu (PPCD) joaca dur, incercand sa aiba profit maxim din pozitia privilegiata in PPE. Ciuhandu a atras atentia ca PD s-a desprins din FSN („formatiunea post-comunista care a condus Romania dupa 1989“), s-a declarat partid social-democrat, s-a asociat Partidului Socialistilor Europeni si a obstructionat, intre 1996-2000, toate actiunile PNTCD vizand reformele si, mai ales, retrocedarile. Intentiile populare trebuie dovedite, a atras el atentia. „Cerem PPE sa verifice in ce masura PD corespunde criteriilor acceptabile unui partid popular si sa ne consulte in acest sens“, a mai spus el.

     

    Cat despre PC, „o simpla conventie in care si-a schimbat numele nu e suficienta“, a spus Ciuhandu, aratand ca partidul lui Voiculescu a fost ba social-liberal, ba umanist, ba conservator si a intrat in parlament pe lista cu un partid din Internationala Socialista. S-a ajuns la „solutia imorala“ tocmai pentru ca PD n-a acceptat sa colaboreze la alegeri cu PPCD, ba chiar a lansat ideea ca votul pentru crestin-democrati e un vot irosit.

     

    „Am convingerea ca PPE a ramas aceeasi uniune de partide cladita pe valori si pe principii si nu o asociatie care, din pragmatism, este dispusa sa accepte chiar pe oricine la masa negocierilor“, a mai spus liderul PPCD. Solutia Ciuhandu are o varianta maximala (topirea in PPCD a formatiunilor doritoare de popularism) si una mai pragmatica (crearea unui pol popular, a unei federatii de centru, reformiste).

     

    In aceste conditii, liderii PPE va trebui sa impace si capra cu pondere parlamentara si varza crestin-democrata autentica. In orice caz, ideea absorbtiei in PPCD a unor formatiuni mult mai puternice si mai mari e privita ca neserioasa si de numerosi eurodeputati PPE. Caci liderii populari europeni n-au cum sa nu fie si un pic pragmatici. Mesajul lor e clar: „Daca se pot aduna mai multe partide, va fi foarte bine si nu doar din punct de vedere pragmatic“, a spus presedintele PPE, Wilfred Martens. De altfel, in PPE sunt reprezentate toate cele 25 de state UE. In total, de 45 de partide; prin urmare, nu exista defel o regula „un stat, un partid“.

     

    Liderul grupului PPE-DE din Parlamentul European, Hans-Gert Poettering are si cateva precizari: „Ne-am bucura daca PPCD, ale carui eforturi merg clar pe linia PPE, ar juca un rol mai important in Romania. Dar nu e asa. Deci trebuie sa ne gandim si la alte partide. Suntem deschisi si pentru ele. Le spunem, in principiu, ca da, le vom analiza cererile.“

     

    Poettering accepta ideea ca e greu sa crezi ca schimbarea doctrinei politice de pe o zi pe alta e serioasa. „PD se afla insa intr-un proces si oricine are dreptul sa aiba ocazia de a alege o cale mai buna. Dorim sa oferim si PD aceasta sansa“, a declarat el pentru BUSINESS Magazin. Dar a tinut sa adauge ca PPE nu va prelua decat partide compatibile, drept pentru care e interesat de programul, atitudinea politica si persoanele care au respectiva atitudine.

     

    Popularii europeni vor insa sa faca tot posibilul pentru a ridica, atat cat se poate, cota PPCD. E ca o datorie morala (Wilfried Martens a evocat, de altfel, memoria lui Corneliu Coposu, „eroul national al Romaniei“). Propunerea lor: partidele care vor sa intre in PPE trebuie sa colaboreze cu PPCD. „Ar fi logic sa intre pe liste comune in Parlament. Aceasta nu e o conditie, ci o recomandare, un subiect de meditatie, de dialog“, a precizat Poettering.

     

    Liderii PPE au spus ca, oricum, primirea de noi formatiuni se va face dupa trecerea acestora prin vama PPCD. „Daca vom primi noi formatiuni, ii vom intreba mai inainte pe prietenii nostri Gheorghe Ciuhandu si Marko Bela si vom tine cont de ceea ce spun ei.“ Cat despre gruparea Ciontu desprinsa din P(P)RM, aici lucrurile par simple: Hans-Gert Pottering pare sa tina cont de pozitia UDMR (Nu suntem de acord cu primirea in PPE nici a PRM, nici a vreunei grupari desprinse din PRM, ne-a declarat Marko Bela).

     

    „Nu chiar toate evolutiile interne din Romania trebuie sa se transforme in preocupari PPE. Avem reguli foarte clare de admitere si nu vrem o spalare a valorilor PPE“, a precizat el. Problema Ciontu pare sa fie un subiect asupra caruia liderii PPE nu s-au pus intru totul de acord.

     

    Pe de o parte, sunt declaratiile lui Poettering (care a avut totusi, o intalnire cu fostul lider P(P)RM). Pe de alta parte, sunt cele ale vicepresedintelui PPE-ED Lorenzo Cesa, care a tinut sa pomeneasca despre „initiativa domnului Ciontu“. Cu acompaniament italian, german sau taranist, muzica populara revine la moda in Romania. Nu toti vor fi primiti insa la hora.

  • CONDITIILE PPE

    Liderii PPE au facut cateva precizari referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca formatiunile care vor sa se afilieze la Partidul Popular European. Exista si conditii nerostite (nevoia de a fi forte politice semnificative) si recomandari (colaborarea cu PPCD, inclusiv pe liste electorale comune). Decizia va fi luata cu o luna inainte de primirea observatorilor romani in PE.

     

    COMPATIBILITATE Partidele care vor sa se afilieze la PPE trebuie sa aiba un program compatibil cu cel al PPE si sa respecte principiile crestin-democrate si populare

     

    ATITUDINE Candidatii sa aiba nu doar program ci si sa actioneze concret in spiritul si conform principiilor PPE

     

    PERSONALITATE Personalitatile reprezentative ale formatiunilor care vor sa intre in PPE sa nu fie compromise si sa fie ele insele autentic populare

     

    CONSULTARE Primirea in PPE va fi decisa dupa consultarea cu liderii PPCD si UDMR si se va tine cont de sfatul acestora

     

    DECIZIE Membrii PPE trebuie sa respecte modul de luare a deciziilor, prin vot majoritar

  • Aderare cu suspans

    Pentru Romania, drumul catre Uniunea Europeana continua sa fie unul palpitant. Respingerea Constitutiei Europene in doua tari importante ale UE, Franta si Olanda, a reusit sa sporeasca si mai mult suspansul.

     

    Romania a pornit cu stangul in cursa pentru Uniunea Europeana. A recunoscut-o negociatorul-sef, Leonard Orban: „Procesul de negociere a inceput fara ca Romania sa fie pregatita“. In prima faza, spune Orban, oficialii romani s-au concentrat pe negocieri, au crezut ca ele sunt lucrul cel mai important. „Apoi, ne-am dat seama ca importanta e transformarea profunda a tarii“, a mai spus el, adaugand ca e in interesul Romaniei sa fie cat mai bine pregatita in momentul aderarii. Iar asta nu e o simpla lozinca.

     

    Tadeusz Kolodziej, presedintele Asociatiei Poloneze de Studii ale Integrarii Europene, confirma. El a facut o declaratie-soc: „Pentru polonezi, integrarea in UE nu a adus nici o schimbare“. Explicatia e simpla: polonezii nu au simtit un soc al integrarii pentru ca schimbarile au inceput sa se produca inca de la inceperea negocierilor.

     

    Pentru Romania, a fost un traseu in socuri, cu emotii, frane si hei-rup. Au fost emotii la fiecare raport de tara. Negocierile au fost incheiate precipitat, cu clauze grele de salvgardare. Emotiile au tinut pana in ultima clipa inainte de votul din Parlamentul European, cand inca nu era sigur daca se va vota sau nu. Chiar si semnarea Tratatului de aderare a avut loc intr-o atmosfera mai degraba sobra decat sarbatoreasca. Iar acum, respingerea Constitutiei Europene in doua tari importante ale UE, Franta si Olanda, a facut sa sporeasca si mai mult suspansul. Liderul liberalilor europeni, Graham Watson, a folosit o exprimare plastica: „Francezii au palmuit Europa pe obrazul stang, olandezii pe cel drept.

     

    Sper ca acest lucru sa scoata UE din apatie si sa-i forteze pe liderii ei sa-si demonstreze calitatile de conducatori“. De mobilizare e nevoie in primul rand si in Romania. „Chiar daca respingerea Constitutiei nu va afecta direct aderarea, ea va determina o presiune sporita asupra tarii noastre“, a declarat Orban. De altfel, comisarul pentru extindere Olli Rehn a anuntat ca va trimite scrisori de avertizare Romaniei si Bulgariei pentru ca a identificat sapte domenii (respectiv cinci) in care exista probleme.

     

    In cazul Romaniei este vorba de lupta impotriva coruptiei (legile trebuie sa fie si aplicate, nu doar sa existe), concurenta (inca se mai acorda ajutoare de stat pentru mamutii industriali din siderurgie sau sectorul energetic), mediul (intarzieri in punerea in aplicare a legislatiei existente), justitia (intarzieri in reforma sistemului juridic), achizitiile publice (in special contractele EADS si Bechtel), proprietatea intelectuala (nivel ridicat al pirateriei, al falsificarii programelor software) si agricultura (intarzieri la sistemul de plati computerizat pentru subventiile europene si prin aplicarea legislatiei fitosanitare).

     

    Exista, de asemenea, probleme si la controlul frontierelor. Nerezolvarea acestor probleme pana la raportul de tara poate determina reducerea fondurilor care vor fi acordate in momentul aderarii pentru aceste domenii. In cazul mediului, justitiei si concurentei, riscul cel mare e activarea clauzei de salvgardare. „Romania va face progrese reale atunci cand cuvintele vor fi transpuse in fapte“, atrage atentia liderul grupului PPE-DE, Hans-Gert Poettering.

     

    Chiar daca „Romania e, totusi, in grafic“ (spune Orban), ingrijorare exista. Tonul sefului Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti nu mai e atat de optimist ca pana deunazi. Jonathan Scheele a declarat ca „importanta scrisorilor de avertizare nu trebuie subestimata dar ele nici nu trebuie supralicitate“.

     

    In plus, a atras atentia Scheele, „Delegatia a inceput monitorizarea“. La randul lor, liderii europeni s-au grabit sa arate ca extinderea UE va continua, cel putin in cazul Bulgariei si Romaniei. Cancelarul german Gerhard Schröder a atras atentia ca exista opinii privind redeschiderea negocierilor. De altfel, seful crestin-democratilor germani din PE, Markus Ferber, cere oprirea extinderii UE si a ratificarii Tratatelor cu Romania si Bulgaria.

     

    Schröder a adus insa aminte ca Tratatul semnat la 25 aprilie inseamna obligatii de ambele parti, atat din partea candidatelor la aderare cat si din cea a statelor UE. Caci vestea cea mai buna este aceea ca, pana la urma, exista Tratatul. E un contract. Iar lucrul cel mai rau care se poate intampla, previzibil, este amanarea cu un an a aderarii. „Ar fi consecinte incalculabile. In primul rand, trebuie sa primim 1,16 miliarde de euro in 2005, care n-ar mai veni“, a declarat Orban.

  • Doamna cancelar?

    Angela Merkel n-a scapat de eticheta de „doamna de fier“, pe care o capata, fara consimtamantul lor, toate femeile care ajung sa conduca partide sau guverne. O eticheta pe care o vom folosi intr-una daca Merkel va deveni, in urma anticipatelor convocate de Gerhard Schröder pentru luna septembrie, prima femeie cancelar din istoria Germaniei.

     

    Asemanarea dintre Angela Merkel si Margaret Thatcher, care a condus vreme de 11 ani Marea Britanie, tine mai mult de faptul ca amandoua sunt femei decat de un radicalism al viziunilor. Iar Merkel n-are nici charisma lui Thatcher, nici felul transant si autoritar de a fi, nici eleganta ei.

     

    Drumul pe care l-a strabatut pana la nominalizarea de saptamana trecuta e unul de elev silitor, nu sclipitor. Si multi cred ca desemnarea unei femei protestante, divortate, din Est, drept candidat al unui partid cu radacini catolice, dominat de barbati, din Vest, e expresia disperatei crize de lideri in Uniunea Crestin Democrata (CDU).

     

    Pe asta mizeaza, de fapt, si cancelarul Gerhard Schröder, cel care a pus in miscare – cel putin din punct de vedere tehnic – tavalugul care ameninta sa-l inlocuiasca in toamna cu o cucoana. Dupa devastatoarea infrangere pe care a suferit-o in Renania de Nord Westfalia – un land condus de 39 de ani de partidul sau -, Schröder a convocat alegeri anticipate pentru septembrie 2005.

     

    Un gest care a amutit Germania – „o sinucidere politica“, dupa cum l-au calificat analistii. Cancelarul a socotit pesemne ca oricum n-are nici un rost sa astepte sa moara de moarte buna in toamna lui 2006, cand i s-ar fi incheiat oricum mandatul, si sa-si joace sansa, fie si cu un tratament experimental si riscant.

     

    Calculul lui Schröder e extrem de periculos, dar in fond corect. Mai intai, cancelarul i-a fortat pe crestin-democrati s-o nominalizeze in fuga si in cor – dar fara entuziasm – pe Angela Merkel pentru functia de cancelar. In al doilea rand, si-a prins adversarii cu garda jos, fara o platforma si fara sa-si fi rezolvat disputele interne cu partidul-frate din Bavaria, CSU. Si, in al treilea rand, Schröder a anuntat o campanie cum n-a vazut Germania: un fel de concurs de popularitate de inspiratie americana – „o campanie personalizata, focalizata pe cele doua figuri“, dupa cum declara el acum doua saptamani unui jurnalist de la Die Zeit.

     

    Sondajele din ultimele zile ii dau castigatori pe crestin-democratii lui Merkel cu aproape 50%, fata de 28-29%, cat aduna social-democratii din SPD. Daca optiunile nemtilor se vor conserva pana in toamna, Merkel va deveni, fara indoiala, cancelar. Daca insa vorbim de popularitatea celor doi lideri, Schröder o surclaseaza in toate sondajele. Cancelarul a invatat, in timp, sa joace cartea farmecului personal, iar extravagantele nu i-au adus nici blamul popular si nici nu i-au franat, implicit, ascensiunea spre putere.

     

    Intr-o vreme in care Bill Clinton era sufocat de scandalul Lewinsky, Schröder aparea ca fiind prea putin sifonat de propriul scandal matrimonial in urma caruia fusese dat afara din casa, in 1997, de a treia nevasta, Hilu – tocmai isi marturisise legatura cu o jurnalista, care de altfel i-a si devenit sotia nr. 4. Cand un jurnalist a scris despre el, in 2002, ca-si vopseste parul, Schröder l-a dat in judecata si a si castigat – iar faptul ca si-a pus mintea cu un ziarist pentru atata lucru, fapt neobisnuit pentru un sef de guvern european, nu a parut sa aiba efecte asupra cotei la public.

     

    Fata in fata cu Schröder – primul parlamentar din istoria Germaniei care facut senzatie tinand un discurs public fara cravata, caruia ii plac trabucurile fine si costumele italiene – sta Angela Merkel. O femeie de 51 de ani, crescuta in Germania de Est, protestanta, divortata si recasatorita, de profesie fizician. O femeie serioasa, mai degraba insipida, etichetata drept „plicticoasa“ intr-un sondaj de anul trecut, imbracata in taioare lipsite de gratie, in culori domestice.

     

    Cariera politica si-a inceput-o la 35 de ani; a intrat in CDU imediat dupa reunificarea Germaniei si a fost repede remarcata de Helmut Kohl, care avea sa-i devina mentor politic si care a adus-o la Bonn, punand-o mai intai ministru pentru problemele familiei si mai apoi ministru al mediului. In 1998, dupa aproape opt ani de politica, „fata lui Kohl“, cum i se spunea, ajunsese secretar general al partidului de guvernamant.

     

    Remarcabila a fost atitudinea ei in timpul scandalului pe marginea finantarii partidului, caruia Kohl i-a cazut in cele din urma victima: Merkel a fost primul dintre apropiatii cancelarului care s-a dezis de acesta si a cerut continuarea investigatiilor, iar gestul i-a adus respectul colegilor, care au ales-o, in 2000, presedinte al partidului. Devenea, astfel, prima femeie din Germania in fruntea unui partid parlamentar.

     

    Un jurnalist a intrebat-o daca e dura. „Sa spunem doar ca sunt tenace“, a raspuns. Intr-adevar, tenace e un cuvant potrivit: Merkel a inghitit galusca in 2002, cand partidul l-a desemnat pentru functia de cancelar pe Edmund Stoiber, influentul lider al CSU (partidul-frate al CDU aflat la putere in Bavaria), desi ea era presedinte al coalitiei. Stoiber a pierdut alegerile in fata lui Schröder cu o diferenta de doar 8.864 de voturi.

     

    Merkel a tacut si a inghitit si scepticismul colegilor de partid, care n-o vedeau capabila sa conduca o coalitie conservatoare profund divizata si care o considerau prea timida si prea ezitanta pentru o palarie atat de mare ca sefia CDU. In decembrie 2004, Deutsche Welle se intreba daca nu cumva seria de ghinioane carora Merkel a trebuit sa le faca fata nu contura ipoteza unei tentative de puci pentru inlaturarea ei din functie, iar o colega din CSU redacta un raport, „Pledoarie pentru o noua directie“, in care se plangea ca uniunea are „o imagine rece, tehnocratica, stearsa“ si ca „nu vorbeste pe limba tinerilor si a orasenilor“.

     

    In februarie 2005, inaintea alegerilor din landul Schleswig-Holstein, Merkel era cu spatele la zid. Pierduse jumatate de an in lupte cu social-crestinii bavarezi pe marginea unui mult-disputat pachet de reforme medicale, iar capacitatea ei de a tine directia era pusa serios la indoiala. Raspunsul a venit la regionalele din Schleswig-Holstein, cand CDU a castigat spectaculos. A castigat si in Renania de Nord Westfalia, luna trecuta, intr-un autentic festival crestin-democrat: CDU a luat, intr-un land pe care social-democratii il conduc de 39 de ani, 44,8% din voturi. Rezultatul a zguduit din temelii partidul lui Schröder, care inca mai digera a noua infrangere consecutiva la regionale.

     

    Factorul-cheie al infrangerii social-democratilor in Renania a fost economia, fireste. Germania are un somaj la cote postbelice (5 milioane de someri, adica 12%), stagnare economica (previziunile indica o crestere economica de doar 1% a celei mai mari economii europene), un sistem de asigurari sociale impovarator si o ciuda surda, neputincioasa, fata de orice investitor gata oricand sa-si mute spre Est operatiunile. Agenda 2010, pachetul de reforme propus de Schröder in 2003, n-a apucat sa dea rezultate. E prematur sa se vorbeasca despre un esec, dar germanii nu par sa mai aiba rabdare.

     

    Pana in toamna, Schröder va trebui sa-si convinga alegatorii ca Merkel va face reforme si mai dure decat a facut el. Merkel, la randul ei, va trebui sa-si inghita zelul reformist si sa-si formuleze intentiile in termeni vagi. Din 2000, de cand a preluat conducerea partidului, a sustinut o agenda mai radicala decat cele ale predecesorilor sai, inclusiv reduceri de impozite pentru corporatii, restructurarea din temelii a asigurarilor sociale si simplificarea legislatiei muncii.

     

    La ultima conferinta, CDU a adoptat propunerile lui Merkel, care prevad asigurari de sanatate la un nivel unic si redistribuirea taxelor proportionale cu veniturile. Merkel mai vrea eliminarea unor prevederi din legislatia care protejeaza locurile de munca si inlocuirea sistemului de negocieri colective nationale cu intelegeri locale intre sindicat si patronate, precum si reducerea influentei angajatilor in consiliile de administratie ale companiilor.

     

    „Jumatate dintre cei care ar vota pentru ea nu vor reforme radicale“, spune un analist de la Universitatea Gottingen, Franz Walter. Dar sondajele arata ca nici asta nu mai conteaza: nemtii pur si simplu s-au saturat de social-democrati.

     

    Asa ca probabilitatea ca Merkel sa castige, in ciuda unei platfome mai severe decat cea a social-democratilor, e destul de mare. Ar deveni, astfel, cea mai puternica femeie din lumea vorbitoare de limba germana de la Maria Tereza incoace.

  • Omniasig, sub sigla Wiener Städtische

    Firma de asigurari Omniasig, a treia de pe piata romaneasca, a intrat in portofoliul grupului austriac Wiener Städtische, dupa ce grupul austriac a cumparat de la investitorul financiar TBIH Financial Services, controlat de grupul olandez Kardan, 70,7% din actiunile Omniasig, pentru suma de 64 milioane de euro. Wiener Städtische devine astfel numarul doi pe piata asigurarilor din Romania, cu o cota de aproape 19%, avand in vedere ca austriecii detin si companiile romanesti Unita si Agras, care acopera putin peste 6% din piata asigurarilor generale si de viata din Romania. Pe primul loc ramane in continuare Allianz-Tiriac Asigurari, cu o cota de piata in jur de 21%. 

    Companiile din grupul Omniasig (Omniasig, Omniasig Asigurari de Viata, Omniasig Addenda), impreuna cu Omniasig AGI (fosta AGI Romania) si Omniasig-Asirag (fosta Asirag Pitesti) au raportat pentru 2004 prime brute subscrise de 4.387,4 miliarde de lei (110 milioane de euro). Omniasig a fost infiintata in anul 1995 si are un capital social de 250,03 miliarde de lei. 

    TBIH Financial Services a intrat in actionariatul Omniasig in 1999. In afara de contractul pentru Omniasig, TBIH a incheiat cu Wiener Städtische si un acord preliminar pentru vanzarea a 50% din capitalul Omniasig Asigurari de Viata, care ar urma sa fie finalizat in decurs de o luna. Aceasta ar ridica la aproape 100 de milioane de euro valoarea totala a tranzactiei prin care grupul austriac preia Omniasig.

  • Tenaris a cumparat Donasid

    Proprietarul combinatelor de tevi Silcotub Zalau si Tubinox Bucuresti, grupul Tenaris, a incheiat achizitia a 97% din actiunile combinatului siderurgic Donasid Calarasi, pentru aproximativ 37 de milioane de euro. Vanzatorul actiunilor a fost firma italiana Acciaierie Beltrame, care a intrat in actionariatul combinatului romanesc in 2002.

    O data cu actiunile, Tenaris a preluat si datorii de 16,8 milioane de dolari ale Donasid, anuntand in plus si investitii de 25 de milioane de euro pentru o capacitate de productie de tagla rotunda. Combinatul din Calarasi are o capacitate de productie de 470.000 de otel pe an. Cu activitati in America de Sud, Italia, Canada si Japonia, Tenaris este unul din principalii producatori mondiali de otel, cu vanzari de peste 4 miliarde de dolari si un profit net de aproape 800 de milioane de dolari. Achizitia Donasid va permite Tenaris o reducere a costurilor de productie si asigurarea unei surse constante de otel pentru combinatul Silcotub Zalau.

  • AFACERI: David si Goliat pe piata electronicelor

    Legile globalizarii spun ca doar cei mari supravietuiesc. Dar exista si nise. Aceasta este zona in care cei mici vor trai mult si bine. Caci o alta lege spune ca este loc pentru toata lumea. 

    Alexandru Dragoiu are 27 de ani si e pasionat de tehnologie. I se trage din perioada cand a locuit in Statele Unite, tara in care este stabilita intreaga sa familie. Cand s-a intors in Romania, a pornit o afacere despre care a auzit aproape oricare roman: E-Boda. Totul a pornit de la ideea de a deschide o firma de asamblat electronice care sa se vanda bine doar pe piata noastra.

    Reteta e simpla. „Am inceput sa facem DVD playere E-Boda care sa citeasca si CD-urile cu filme pentru calculator si discurile piratate aduse din China, foarte populare in Romania, dar care puneau probleme aparatelor de firma“, povesteste Alexandru Dragoiu, omul care a fondat in 2001 Rosal Electronics impreuna cu Silviu Prigoana si Alexandru Ilie. Cei mai multi cred ca omul de afaceri Silviu Prigoana ar fi actionarul principal al firmei care produce marca E-Boda. In realitate, ideea a fost a lui Dragoiu, de partea tehnica s-a ocupat Alexandru Ilie, iar Prigoana a venit cu banii. Astfel incat cei trei detin parti egale in companie. Aceasta este, pe scurt, istoria E-Boda, denumire care inseamna, intr-o traducere libera, „oda poporului chinez“. Oda este justificata. Cele mai multe componente provin din Asia, mai precis din Taiwan.

    De fapt, Alexandru Dragoiu nu a reinventat roata. Pe cand locuia in America a observat ca Apex, un producator obscur in aparenta concura serios Sony. Cei de la  Apex nu faceau decat sa-si adapteze produsele pietei americane atat prin caracteristici, cat si prin pret. Exact asta a facut si E-Boda aici. 

    Pe langa faptul ca citesc filme de pe DVD-uri sau CD-uri cu filme si muzica in formate DivX sau MP3, DVD playerele E-Boda au si preturi mult mai mici decat produse ca Sony, Panasonic, Philips. In vreme ce un aparat E-Boda costa patru milioane de lei, un Philips cu performante similare se vinde cu sapte milioane de lei. Diferenta de pret se explica prin faptul ca Rosal Electronics asambleza aparatele in tara, platind taxe vamale mai mici pe componente, nu pe produsele finite.

    Acum, toata lumea admite ca E-Boda s-a transformat dintr-un no-name intr-un brand. Cum s-a ajuns aici? Prin investitii in marketing si servicii de garantie. „Anul acesta vrem sa investim in promovare 10% din profit“, explica Alexandru Dragoiu, director de vanzari la Rosal Electronics. Pentru a afla suma neta investita, se poate face un calcul foarte simplu: daca cifra de afaceri a companie este estimata, pentru anul 2005, la peste 5 milioane de euro (7 milioane de dolari), iar rata profitului va fi de 9%, obtinem o cifra de 50.000 de euro. 

    Han Q, presedintele LG Romania, are o cu totul alta viziune despre piata. In varsta de 47 de ani, sud-coreeanul a venit in Romania in 2004 cu gandul sa largeasca cota de piata a LG. „In timpul liber imi place sa pescuiesc in lacurile din jurul Bucurestiului“, marturiseste Han Q. El vrea sa aplice filosofia de pescar sarguincios si pe piata romaneasca de electronice si electrocasnice. 

    Cresterea veniturilor va fi data, in opinia lui, atat de extinderea pietei, cat si de „pescuirea“ unor procente din cota de piata a altora. Televizoarele, echipamentele audio-video, DVD playerele si dispozitivele de stocare vor aduce in conturile LG 25 de milioane de euro, conform estimarilor sud-coreanului. El spune ca veniturile totale ale LG Romania vor exploda in acest an de la 20 de milioane de euro la 50 de milioane de euro. „Noi avem o strategie pe termen lung. Doar marcile consacrate vor supravietui. Pe langa calitatea produselor, noi oferim asistenta clientului si dupa vanzarea propriu-zisa“, spune Han Q, managerul care, atunci cand vorbeste despre afacerea pe care o conduce, prefera pronumele personal „noi“, in locul formei de singular „eu“ – lucru valabil si pentru succese, dar si pentru esecuri.

    Dragoiu de la Rosal e de acord ca produsele no-name vor disparea, „insa E-Boda este deja o marca“. El crede ca logica lui Han Q se aplica pentru electronicele comercializate sporadic in hipermarketuri. „Am vazut zeci de marci extrem de ieftine, care sunt prezente pe rafturi doar pe durata unei oferte speciale. Imi amintesc nume ca Sota sau Eurcolor care s-au vandut foarte bine dar, ulterior, au disparut“, explica Dragoiu. 

    Cu E-Boda e o alta poveste, spune el. „E-Boda nu a avut o filosofie pe termen scurt“, intrucat compania este interesata de fiabilitatea produselor sale. Conform Rosal Electronics, doar 1% din produsele vandute se intorc la garantie, iar service-ul este rapid. Dupa ce a trecut de la afaceri in domeniul salubritatii la media si productie de DVD playere, Rosal a inceput de la sfarsitul anului trecut sa vanda si televizoare cu cristale lichide (LCD). Pe scurt, de la curatenia orasului a ajuns la high-tech.

    La LCD-uri, lansate la sfarsitul anului trecut, s-a aplicat aceeasi reteta ca si in cazul DVD playerelor: preturi mici, obtinute prin asamblarea locala a componentelor importate din Asia. Un televizor cu ecranul de 76 cm (30 de inci) costa in decembrie 2004 o suta de milioane de lei, in vreme ce marcile consacrate erau de circa doua-trei ori mai scumpe.  Acum, toate preturile au scazut cu aproximativ 20% pe fondul reducerii pretului de cost, operate de furnizori. Principalii furnizori mondiali de materie prima, adica de „foi“ mari de cristale lichide (dintr-o bucata se fac trei televizoare) sunt Sony, Samsung, LG, Philips, Sharp, Panasonic sau AU Optronic – furnizorul E-Boda. Reducerile pretului de cost vor continua pentru ca furnizorii, pe de o parte, sunt in mare concurenta. 

    Pe de alta, investitiile in tehnologie sunt pe cale de a se amortiza pentru produsele deja infipte bine in piata. Asa ca, afirma Han Q, preturile LCD-urilor vor ajunge, peste cativa ani, la 40% din preturile actuale, ceea ce va duce la o explozie a vanzarilor.  Practica a demonstrat ca cele doua modele de business pot sa convietuiasca: atat producatorul local orientat catre o singura piata, cat si multinationala cu marca internationala. „Cred ca suntem mai flexibili decat un producator mare“, spune Dragoiu de la Rosal Electronics. „Daca piata vrea altceva, ne adaptam din mers, lucru care nu este valabil pentru un producator gigant.“

    La capitolul marca, un producator local nu va putea sa ajunga la notorietatea unui Panasonic, Sony sau Philips. Multumita cercetarii, multinationalele scot pe piata „the next big thing“, adica produse foarte scumpe, de ultima generatie. Desi inaccesibile pe termen scurt marii mase de consumatori, ele ridica valoarea brandului. Un exemplu recent: LG a lansat la Paris, la mijlocul lui aprilie, un televizor cu plasma de 180 cm care se va vinde pe piata romaneasca la pretul de 40.000 de euro. 

    Cu toate ca intre cele doua modele de business este o diferenta ca de la cer la pamant, sunt si cateva similaritati. 

    Prima ar fi ca atat produsele cu marci consacrate cat si cele cu marci mai putin notorii au in interior aceleasi componente, produse de asiatici. Pana la urma, si ambalajul face diferenta.

  • INDUSTRIE: Corigenti la competitivitate

    Cand euro scade si pretul materiilor prime si al utilitatilor creste, in industria mobilei se vorbeste de supravietuire, nu doar de marje mici de profit. Este de asteptat ca testul competitivitatii impus de autoritati sa se incheie cu un esec de toata frumusetea pentru unii dintre „mobilisti“.

    Ani de zile, producatorii de mobila au trait aproape exclusiv din export. Mai mult de trei sferturi din productia autohtona pleca peste granita, din cauza ca piata locala nu putea absorbi tot ceea ce fabricau mobilistii romani. Astfel s-a ajuns in situatia ca, din productia de circa 1,1 miliarde de euro realizata anul trecut de fabricile de mobila, sa fie exportate produse in valoare de aproape 850 de milioane de euro.

    Principalul factor care a indreptat companiile romanesti catre export este, spun managerii acestora, puterea redusa de cumparare a populatiei. Insa strategia care a asigurat timp de mai bine de un deceniu supravietuirea companiilor din industrie se intoarce acum impotriva producatorilor locali. Acestia au pierdut treptat piata interna, care a fost invadata de produse mai ieftine – si mai slabe calitativ, spun reprezentantii fabricilor autohtone.

    In ultimii ani, ritmul de crestere al importurilor a depasit cresterea exporturilor, semn ca piata interna se largeste. Insa prea putine companii locale au profitat de pe urma acestei dezvoltari si din cauza ca nu s-au adaptat rapid cererii. De fapt, cele mai multe produse comercializate pe piata autoh-tona sunt fabricate din materiale sintetice, au un design modern si preturi mai scazute, in timp ce fabricile romanesti produc prin traditie mobilier solid, din lemn masiv.

    Pentru a fabrica un model nou, o fabrica trebuie sa gaseasca o piata de desfacere si sa investeasca in tehnologie. Companiile romanesti au fost insa prinse intr-un cerc vicios. Piata interna nu putea sa le absoarba productia, dar nici nu puteau patrunde cu modele moderne pe pietele externe, din cauza resurselor financiare scazute. Ca urmare, au continuat sa produca modele traditionale, care inca mai au cautare pe pietele vestice si pentru care nu aveau nevoie de investitii foarte mari.

    Acum insa, cursul leu-euro a dat peste cap toate planurile producatorilor romani. „Volumul exporturilor a fost foarte ridicat in 2004 si, avand aceasta baza, am incheiat foarte multe contracte pentru acest an. Insa, la stabilirea preturilor, am luat in calcul cursul euro prevazut in legea bugetului de stat, de 42.550 lei/ euro“, explica Dumitru Petcu, director general al companiei Alprom.

    Petcu, care este si membru in conducerea Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR), spune ca devalorizarea euro a afectat foarte mult companiile din industrie. „Fabricile au renuntat la contracte, au redus productia, au disponibilizat salariati.“ Potrivit APMR, concedierile din industrie ar putea totaliza 20.000 de persoane, respectiv 20% din cei circa 100.000 de angajati ai companiilor care activeaza in aceasta ramura.

    Nici Mobexpert, cel mai mare grup de firme din aceasta industrie, nu a scapat nevatamat din „filtrul“ aprecierii euro. „Am inregistrat o pierdere de jumatate de milion de euro in primele trei luni din activitatea de export“, spune Dan Viorel Sucu, presedintele Mobexpert.

    Problema euro nu este singura. Anul trecut, materiile prime utilizate de producatorii de mobila s-au scumpit cu circa 30%, conform estimarilor din industrie. Mai intai a fost majorarea pretului la PAL (placi din aschii de lemn – una dintre materialele foarte utilizate in productia de mobilier), majorare facuta de principalul furnizor, grupul Kronospan. A fost un adevarat scandal. Dupa ce a cumparat fabricile de placi de lemn construite la Sebes de italienii de la Fratti, Kronospan a majorat preturile la PAL cu circa 40%. A urmat o ancheta a Consiliului Concurentei si decizia  autoritatilor de a cere revenirea la preturile initiale. Cu toate acestea, surse din industria mobilei afirma ca aceasta revenire nu s-a facut.

    A urmat majorarea pretului de pornire a licitatiilor de vanzare a lemnului decisa de Regia Nationala a Padurilor Romsilva. Cum Romsilva controleaza doua treimi din padurile din Romania, decizia Regiei a facut ca pretul de achizitie a lemnului brut sa creasca, spun patronatele din industrie, cu 85%.  Ceea ce antreneaza scumpiri in toate celelalte sectoare de prelucrare a lemnului.

    Peste toate vin si anuntatele sau deja realizatele cresteri de preturi ale utilitatilor, in conditiile in care consumul energetic are o pondere importanta in costurile de productie a mobilei.

    In aceste conditii, se pune intrebarea ce sanse de supravietuire mai au fabricile de mobila? Raspunsul este simplu: sa faca investitii pentru a creste productivitatea. Problema este insa lipsa resurselor, intr-o perioada nu tocmai fasta.

    „Investim mai repede decat ne propusesem, pentru a creste productivitatea fabricilor“, spune Dan Viorel Sucu. „In urma investitiilor, speram sa recuperam pierderea data de modificarea cursului leu-euro pana la sfarsitul anului“, completeaza el.

    Insa Mobexpert are capacitatea financiara de a investi sume importante, la care alte companii nu au acces. Ce vor face alte firme? Disponibilizari, reduceri ale numarului de schimburi, reduceri ale numarului de zile lucrate intr-o saptamana, ba chiar diminuarea salariilor sunt cateva dintre solutiile deja aplicate de unele fabrici. Altele au adoptat chiar solutia mai radicala a stoparii totale a activitatii.

    Surse din industrie afirma ca Mobilextra din Campulung Moldovenesc a decis inchiderea fabricii, dar reprezentantii companiei nu au putut fi contactati, pentru a confirma informatia. Insa administratorul societatii Tapiterie & Mobila din Falticeni a anuntat, printr-un comunicat remis RASDAQ, ca „datorita scaderii veniturilor din activitatea de baza, cresterii preturilor la energie si combustibil, cererii mici (…) dispune oprirea productiei pe perioada determinata de 1-3 luni, incepand cu data de 12.04.2005“.

    De ce a fost nevoie, totusi, ca fabricile sa se inchida pentru a realiza ca au nevoie de investitii? Industria mobilei a beneficiat de cativa ani de progres extraordinar, in conditiile in care productia a ajuns anul trecut la cifra estimata – in 2002 – de abia pentru anul 2010. De asemenea, exporturile au avut o evolutie peste asteptari, cu cresteri importante in ultimii trei ani. Totusi, firmele nu au profitat de perioadele bune de export si nu au facut la timp suficiente investitii. Pe de alta parte, exista un cerc vicios: in aceasta perioada in care importurile de echipamente ar fi mai ieftine datorita deprecierii euro fata de leu, fabricile nu mai au resurse tocmai din cauza acestei evolutii a cursului valutar.

    Din nefericire pentru producatorii de mobila, perioadele de avant ale industriei s-au suprapus cu perioadele de recesiune din multe economii vestice. Si pentru a rezista pe aceste piete, companiile au acceptat marje reduse de profit, ceea ce nu le-a permis acumularea de fonduri. Pe langa investitii, o solutie este si crearea de noi produse care pot fi vandute in UE, dar la preturi actualizate la noile conditii de pe piata. „Lucram la noi prototipuri cu care sa mergem la targuri si speram ca in 4-5 luni sa revenim la o activitate normala“, spune directorul Alprom, companie care a apelat, de asemenea, la restructurarea activitatii si la disponibilizari.

    Daca activitatea de productie – bazata in mare parte pe comenzile externe – sufera puternic de pe urma deprecierii euro, comertul de mobilier pe piata interna este in crestere.

    „Vanzarile sunt mult mai bune in magazine pentru ca au scazut preturile in lei“, afirma Sucu. Mobexpert are preturile stabilite in euro, astfel ca valoarea in lei este mai mica acum decat in urma cu sase luni. Si profitul din activitatea comerciala s-a apreciat. „Ne costa materialele si manopera mai mult, dar castigam din trecerea la serii mari“, completeaza presedintele grupului de firme. Rezulta astfel un plus de productivitate. Petcu crede insa ca piata interna nu poate absorbi productia autohtona de mobila. „Ne dezvoltam reteaua de magazine. Dar este imposibil sa directionam toata productia de mobila a Alprom catre piata interna“, spune el. Daca la nivel individual, companiile incearca sa gaseasca solutii de depasire a crizei, la nivelul ramurii situatia este „albastra“. Iar problema principala nu este disponibilizarea oamenilor si nici reducerea productiei, masuri care ar putea, in cele din urma, sa duca la o crestere a competitivitatii fabricilor romanesti si la o curatare a pietei de actorii neperformanti.

    Necazurile vin din renuntarea la contractele de export. Este greu de crezut ca firmele care importau pana acum din Romania nu-si vor gasi alti furnizori care sa suplineasca deficitul de produse. Dar si mai greu de crezut este, spun oamenii din industrie, ca – odata gasiti alti furnizori – clientii externi vor relua contactul cu producatorii romani, cand acestia vor avea conditii mai bune pe piata.

    Astfel ca, dupa ce au pierdut – dupa 1989 – piata fostelor state socialiste (pe care incearca acum sa o recucereasca), producatorii romani de mobila se vad in fata unei alegeri dificile: pierderea pietei vestice sau renuntarea la profituri. Practic, fabricile romanesti sunt acum in fata celui mai mare test de competitivitate inainte de aderarea la UE. Cine va lua nota de trecere?

  • Patru lovituri successive

    Afacerile producatorilor de mobila au fost puternic afectate in ultimul de an de mai multe scumpiri ale preturilor la materii prime, utilitati, dar si de evolutia cursului valutar.

    DEPRECIEREA EURO: Mai mult de trei sferturi din productia romaneasca de mobila este exportata, iar cea mai mare parte a exporturilor se indreapta catre Uniunea Europeana. Pentru ca preturile sunt stabilite in euro, in urma aprecierii leului fata de moneda unica, fabricile incaseaza de fapt mai putini lei – moneda in care isi platesc furnizorii angajatii etc.

    PAL: Pretul la PAL (placi din aschii de lemn – unul dintre materialele foarte utilizate in productia de mobilier) a fost majorat anul trecut cu circa 40% de catre principalul furnizor, grupul Kronospan.

    LEMN: Regia Nationala a Padurilor Romsilva – cel mai mare proprietar de paduri din Romania – a majorat pretul de pornire a licitatiilor de vanzare a lemnului. Ca urmare, pretul de achizitie a lemnului brut a crescut, spun patronatele din industrie, cu 85%.

    UTILITATI: Pretul energiei electrice si al gazelor naturale a crescut in ultimele luni si va continua sa creasca pana la aderarea la Uniunea Europeana.