BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Felicitari pentru dl. presedinte

    In cele din urma, Uniunea Europeana a acceptat candidatura americanului Paul Wolfowitz, adjunct al secretarului apararii, pentru functia de presedinte al Bancii Mondiale. Numirea unui specialist in politica si a unui teoretician al razboiului preventiv la conducerea unei institutii economice responsabile, printre altele, si de problemele lumii a treia a starnit o furtuna de controverse, care insa par a se fi epuizat deja, o data ce liderii europeni au acceptat discursurile lui Wolfowitz despre combaterea saraciei si adeziunea sa la multilateralism (?). 

    E drept ca e si vorba de conjunctura; in urma cu doi-trei ani, ar fi fost greu de crezut ca numirea durului Wolfowitz, un „uliu“ al administratiei Bush, ar fi putut fi bine primita de Uniunea Europeana. Acum insa, a inceput sa se lase tacerea: nici europenii (inclinati sa uzeze de orice fel de punte ca sa-si imbunatateasca relatiile cu SUA), nici tarile sarace (tematoare ca, daca ridica glasul, isi vor atrage mania noului sef al Bancii Mondiale) nu mai obiecteaza. Sau nu obiecteaza fata de numirea lui Wolfowitz, caci marul discordiei s-a mutat in alta parte, la alegerea de catre noul presedinte al Bancii Mondiale a adjunctului sau. Europenii preseaza acum pentru ca Wolfowitz sa-l desemneze drept adjunct al sau pe francezul Jean-Pierre Jouyet, seful Clubului de la Paris al tarilor creditoare. Paul Wolfowitz n-a dezaprobat, dar nici n-a aprobat ideea.

  • Vesti bune de la Renault

    S-a lasat cu decoratii: seful grupului Renault, Louis Schweitzer, a primit de la presedintele Traian Basescu Ordinul National Steaua Romaniei, in grad de Comandor. In afara de plecarea din functie a lui Schweitzer, care va fi inlocuit de luna viitoare de Carlos Ghosn, actualul sef al grupului Nissan, decoratia e justificata prin cateva noutati favorabile pentru Renault, dar care au legatura cu Romania.

    Masina Logan a fost lansata pe inca o piata, cea a Republicii Moldova; Schweitzer a declarat ca Renault va depasi in 2010 pragul de investitii de un miliard de euro gratie succesului comercial al Loganului; in fine, la Bucuresti a fost deschis cel mai mare centru de export de componente al grupului Renault. Centrul CKD (Completely Knocked Down – seturi complete de subansamble) are o suprafata de 35.000 mp, urmand sa se extinda la 60.000 mp, si va furniza colectii de piese si componente catre uzinele Renault din Rusia, Maroc, Columbia, Iran si India.

  • Doua tranzactii in trei zile

    Cea mai productiva saptamana din istoria pietei romanesti de IT a consemnat doua preluari de companii, ambele de catre grupuri straine. Unul din cele mai mari grupuri tehnologice din Europa, Siemens, a ajuns pe pozitia a treia pe piata autohtona a furnizorilor de servicii IT, dupa HP si IBM, dupa ce a cumparat compania de solutii informatice Forte Company. Tranzactia este estimata la 10 milioane de euro. 

    Forte Company, care a realizat in 2003 o cifra de afaceri de 15 milioane de euro, urmeaza altor doua achizitii facute de Siemens in Slovacia, ceea ce confirma intentia grupului german de a se extinde in estul Europei. Pe piata romaneasca, filiala Siemens care a realizat preluarea, Siemens Business Services, a avut in anul fiscal 2003 vanzari de 3,9 milioane de euro, iar oficialii ei spera ca pana in 2007 sa ajunga filiala cu cea mai mare crestere din regiune.

    Cealalta tranzactie a vizat compania ieseana Radix, furnizor de servicii si echipamente informatice, achizitionata de grupul american de solutii IT Ness Technologies, pentru 4 milioane de euro. In functie de performantele financiare ale Radix in urmatorii doi ani, Ness va mai plati inca 3 milioane de euro. 

    In 2004, Radix a avut o cifra de afaceri de peste 12 milioane de dolari. Pentru Ness Technologies este prima achizitie de la listarea pe piata Nasdaq, anul trecut, operatiune in urma careia a obtinut 90 de milioane de dolari, necesari pentru programul sau de achizitii, inclusiv in Europa Centrala si de Est. Anul trecut, Ness a realizat venituri de peste 300 de milioane de dolari.

  • Italienii se lasa greu

    Dupa eforturi si presiuni de luni intregi, inclusiv din partea Uniunii Europene, pare sa se apropie momentul istoric cand niste banci italiene se vor lasa pe mana strainilor. Daca guvernatorul Bancii Italiei, Antonio Fazio, va aproba tranzactia, Banca Antonveneta va fi preluata de grupul olandez ABN Amro, iar BNL (Banca Nazionale del Lavoro) va fi integrata in BBVA (Banco Bilbao Vizcaya Argentaria), a doua mare banca spaniola. 

    Banca centrala, care multa vreme a rezistat cu inversunare ideii de intrare a unor banci straine pe piata autohtona, are la dispozitie o luna ca sa studieze ofertele – 6,3 miliarde de euro pentru Antonveneta si 6,4 miliarde de euro pentru BNL. Daca le va aproba, va fi pentru prima oara cand niste institutii straine cumpara banci italiene, pe o piata care are mare nevoie de consolidare, dar nu e dispusa sa accepte ideea de fuziune transfrontaliera, mai ales din cauza reticentelor de ordin cultural. Exista totusi si posibilitatea, avansata de unii comentatori, ca Banca Italiei sa caute intre timp niste ofertanti autohtoni capabili sa faca eventuale contraoferte. 

    Deocamdata, ABN Amro detine 12% din capitalul Antonveneta si 6% din actiunile altei banci italiene, Capitalia, dar nici o banca straina nu detine pachetul majoritar al unei institutii de credit din aceasta tara.

  • Schimbarea schimbarii la CEC

    Instalat la presedintia CEC cu doar opt luni in urma, Enache Jiru va fi, cel mai probabil, inlocuit din functie in urmatoarea perioada. Surse din piata spun ca principalul favorit pentru preluarea conducerii CEC este Eugen Radulescu, actual consilier al guvernatorului Bancii Nationale.

    O cautare fara sfarsit – cam asa ar putea fi descrisa, de 15 ani incoace, gasirea unui presedinte pentru conducerea celei mai vechi institutii financiare romanesti – Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC). Dupa 1989, la sefia CEC s-au perindat mai multe nume, unele controversate si care mai de care mai „colorate politic“. De aceea probabil nici unul dintre conducatorii CEC nu a supravietuit partidului de guvernamant care-l desemnase pe post.  

    De ce nu poate avea CEC un presedinte care sa reziste in functie? Si cum este afectata banca de acest periplu fara sfarsit de oameni la varf?

    „Implicarea politicului in conducerea CEC este prea puternica si nu aduce bancii decat prejudicii“, spune presedintele uneia dintre bancile interesate sa cumpere CEC, atunci cand va fi scos la privatizare. Cand se va intampla, nu este prea sigur – desi, cu siguranta, procesul nu mai poate fi intarziat prea mult.  Pana una-alta, CEC este detinut in totalitate de stat. Prin intermediul Ministerului de Finante, statul este principalul actionar al CEC si desemneaza presedintele si conducerea executiva a bancii. Motiv pentru care, dintotdeauna, autoritatile au inteles sa conduca banca mai mult pe criterii politice. O data cu ultima schimbare a partidului de guvernamant, lucrurile par sa urmeze exact acelasi tipar.

    „Din punct de vedere politic, s-a luat decizia ca actionarul majoritar sa procedeze la schimbari in toate structurile in care este implicat“, spune Varujan Vosganian, presedintele Comisiei de Buget, Finante si Banci din Senat. Ferindu-se totusi sa confirme schimbarea actualului presedinte, Enache Jiru, Vosganian spune ca „Eugen Radulescu este un om care, ca profil profesional, ar fi potrivit pentru a conduce CEC“. 

    Radulescu a condus Banca Agricola din 1999, cand aceasta a intrat sub controlul BNR, pana la momentul preluarii ei de catre Raiffeisen. In prezent, Radulescu este consilier al guvernatorului Bancii Nationale, pozitie din care, in opinia lui Vosganian, „este total la curent cu ce se intampla cu CEC“. Pe de alta parte, Eugen Radulescu e reprezentant al BNR in comisia de privatizare a CEC – ceea ce l-ar pune intr-o situatie de incompatibilitate cu pozitia de presedinte al CEC. 

    Dar inca o modificare a conducerii CEC nu pare a fi chiar pe placul bancherilor care asteapta cu sufletul la gura inceperea procesului de privatizare a bancii. „Schimbarea politica a presedintelui CEC nu va face decat sa intarzie si mai mult procesul de restructurare a bancii si pe cel de privatizare – si asa prea mult taraganat“, spune unul dintre bancherii interesati de preluarea CEC. 

    Amestecul factorului politic in alegerea conducerii CEC a determinat, de-a lungul timpului, implicarea bancii in afaceri controversate si cu final dramatic pentru imaginea ei. Afacerile cu FNI sau Banca Dacia Felix, Credit Bank sau Banca Albina au adus mari prejudicii reputatiei, dar si situatiei financiare a CEC. Situatie si asa periclitata de intensificarea concurentei, de cresterea numarului de banci si intrarea pe piata a unor puternici jucatori straini. 

    Astfel ca, daca la inceputul anilor ‘90, CEC detinea peste 90% din economiile populatiei, in prezent ea mai strange abia 7% din aceste depozite. In 1989, CEC ocupa locul al treilea in sistemul bancar romanesc, dupa BNR si Banca de Comert Exterior, cu 18% din totalul bilantier agregat al bancilor din Romania. O data cu aparitia bancilor private, ponderea CEC in sistemul bancar a scazut. In prezent, Casa de Economii si Consemnatiuni detine sub 6% din piata. 

    Si asta in pofida faptului ca – datorita statutului sau special – CEC are o pozitie privilegiata in sistemul bancar romanesc. Depozitele constituite de populatie sunt garantate 100% de stat – beneficiu de care nu s-a mai bucurat nici o alta banca, fie ea si de stat. Pe de alta parte, finantarile acordate sunt destinate exclusiv persoanelor fizice si intreprinderilor mici si mijlocii. Lucrurile se vor schimba insa o data cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cand depozitele atrase nu vor mai fi garantate de stat, iar banca va fi nevoita sa functioneze in conditii de reala concurenta.

    Motiv pentru care banca a inceput un amplu proces de modernizare. Sau cel putin, acesta a fost obiectivul declarat al numirii lui Enache Jiru la conducerea CEC, in urma cu opt luni. Ministrul de Finante de la vremea respectiva, Mihai Tanasescu, spune ca schimbarea lui Jiru „ar fi o greseala, pentru ca modul lui de management a schimbat activitatea bancii“. 

    Tanasescu este cel care, in august anul trecut, l-a desemnat pe Enache Jiru, fost secretar de stat in Ministerul Finantelor, coordonator al activitatilor aferente managementului datoriei publice si Trezoreriei Statului, la conducerea CEC. 

    La vremea respectiva, Jiru l-a inlocuit pe Constantin Teculescu, membru al PSD – partid aflat pe atunci la guvernare – si membru in Camera Deputatilor. La conducerea CEC, Teculescu ajunsese in septembrie 2001, numit fiind tot de Tanasescu, dupa ce in perioada 1996 – 1997 mai condusese pentru un an banca. 

    Numirea lui Teculescu in 2001 a incheiat, de fapt, o perioada de confuzie mai lunga la conducerea CEC. Asta dupa ce fostul presedinte al bancii, Ion Ghica, demisionase „pe motive personale“, la cateva luni dupa ce la conducerea tarii a venit Partidul Social Democrat. Tanasescu spune acum ca „nu a intentionat sa faca nici o schimbare cu nuanta politica la varful bancii si ca a regretat plecarea lui Ion Ghica“. Chiar daca acesta ajunsese la CEC la propunerea premierului din perioada de guvernare CDR, Mugur Isarescu. Ghica a fost, dupa 1989, presedintele Bancii Comerciale Romane, fiind inlocuit, dupa fuziunea BCR cu Bancorex, de Nicolae Danila, anterior vicepresedinte. O data cu numirea lui Ghica la CEC, ministrul finantelor a numit si cinci noi membri in Consiliul de Administratie al bancii. 

    Bancher cu experienta, agreat si de organismele financiare internationale, Ghica a venit la CEC in locul unui presedinte foarte controversat. Fost vicepresedinte al Bancii Agricole, Liviu Marica a fost implicat in povesti cu parfum de faliment (Banca Agricola, Banca Turco-Romana). La CEC nu a stat decat trei luni, fiind eliberat din functie aproape imediat de Mugur Isarescu. 

    Nici inainte de Marica CEC n-a fost mai fericit la capitolul conducere. Aflat la sefia institutiei mai bine de trei ani, Camenco Petrovici e cel care a implicat banca in cel mai negru scandal din istoria post-decembrista a institutiei – afacerea FNI -, fiind si arestat ulterior in acest caz. 

    Destul de sifonata, ca imagine, dar si financiar, „batrana“ institutie a iesit si din aceasta perioada. Totusi, experienta problemelor avute in timp nu face decat sa demonstreze, o data in plus, faptul ca imixtiunea politicii in activitatea unei banci nu prea are ce cauta. Dar sfarsitul acestei „povesti fara sfarsit“ nu va veni decat o data cu privatizarea bancii si iesirea ei de sub „aripa ocrotitoare“ a statului.

  • Povestea CEC

    CEC a implinit, anul trecut, 140 de ani de existenta. Cea mai veche banca romaneasca asteapta acum inceperea procedurii de privatizare. In aceasta perioada, CEC asteapta ca banca americana JP Morgan, angajata de statul roman in calitate de consultant, sa faca propuneri privind formula de privatizare a bancii.

    Trecut glorios…

    Originile CEC se regasesc in vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. CEC continua activitatile primei institutii de credit public din Romania – Cassa de Depuneri si Consemnatiuni – si, din 1881, a celei mai importante case de economie romanesti – Casa de Economie, transformata in 1932 in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale.

    1864: La 24 noiembrie, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba legea de infiintare a Cassei de Depuneri si Consemnatiuni (C.D.C.E).

    1865: Cassa de Depuneri si Consemnatiuni isi incepe activitatea la 1 ianuarie sub conducerea lui Enric Winterhalder, fost director si secretar general al Ministerului Finantelor.

    1881: Isi incepe activitatea, tot la 1 ianuarie, Casa de Economie, institutie autonoma financiara, dar aflata sub administrarea C.D.C.E.

    1930: C.D.C.E. este reorganizata. Se desprinde Casa de Economie, care devine „institutie publica autonoma“, sub denumirea de Casa Generala de Economii, aflata  sub autoritatea Ministerului de Finante. 

    1948: La 1 septembrie este publicat decretul de infiintare a Casei de Economii, Cecuri si Consemnatiuni, prescurtat C.E.C. Patrimoniul noii institutii s-a format prin contopirea patrimoniilor Casei de Depuneri si Consemnatiuni si Casei Nationale de Economii si Cecuri Postale. I se incredinteaza primirea si pastrarea economiilor populatiei din intreaga tara.

    1950-1970: Are loc dezvoltarea serviciilor si produselor bancare oferite populatiei: libretul de economii cu castiguri (1953), obligatiunile CEC cu castiguri (1954), operatiile de acreditiv (1954), libretul de economii cu dobanda si castiguri (1961), libretul de economii cu dobanda si castiguri in autoturisme (1962) etc.

    1970-1985: CEC acorda credite populatiei pentru cumpararea si construirea de locuinte proprietate personala.

    1990: Isi extinde activitatea acordand credite pe termen scurt, mediu si lung societatilor bancare si prin efectuarea de operatiuni cu titluri de stat.

    1996: Apare legea nr. 66 privind reorganizarea in societate bancara pe actiuni cu actionar unic statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor.

     

    …si prezent agitate

    La sfarsitul lui 2004, CEC se plasa, dupa activele detinute, pe locul patru in ierarhia sistemului bancar, dupa BCR, BRD-Groupe Société Générale si Raiffeisen Bank. 

    PROFIT NET: CEC a obtinut, in 2004, un profit net de 589 de miliarde de lei (aproximativ 14,5 milioane de euro), in crestere cu 32% fata de rezultatul inregistrat in 2003. 

    ACTIVELE BANCII: S-au majorat in 2004 cu 28% fata de anul precedent, ajungand la aproximativ 52.000 de miliarde de lei (circa 1,4 miliarde de euro).

    DEPOZITE: Banca a atras depozite in valoare de 44.846 de miliarde de lei (1,1 miliarde de euro), in crestere cu aproximativ 29% fata de anul 2003. 

    CREDITE: Soldul creditelor s-a mentinut la nivelul inregistrat la finele anului 2003, adica circa 7.000 de miliarde de lei (172,70 mil. euro).

    COTA DE PIATA: In 2004, cota de piata detinuta de banca a coborat la 5,9 procente, de la 6,9 cat detinea cu un an in urma. 

    CAPITAL SOCIAL: CEC are un capital social de 1.500 de miliarde de lei (37 de milioane de euro), 9.000 de salariati si o retea teritoriala formata din 1.408 unitati.

    PRIVATIZARE: In 2004, banca de investitii JP Morgan a fost selectata drept consultant in procesul de privatizare, fiind angajata sa finalizeze strategia de privatizare.

  • Cei sapte presedinti

    In 15 ani, Casa de Economii si Consemnatiuni si-a schimbat de opt ori presedintele. Pe rand, la conducerea CEC au fost: 

    • Nicolae Eremia: 01.01.1990 – 10.04.1990
    • Emil Badiu: 10.04.1990 – 26.03.1996
    • Constantin Teculescu: 26.03.1996 – 20.03.1997
    • Camenco Petrovici: 20.03.1997 – 27.03.2000
    • Liviu Marica: 27.03.2000 – 05.06.2000
    • Ion Ghica: 05.06.2000 – 04.09.2001
    • Constantin Teculescu: 04.09.2001 – 16.08.2004
    • Enache Jiru: 16.08.2004 – present

  • CLINICI PRIVATE: Miliarde verzi pentru halatele albe – dintr-o piata totala estimata la 3-3,5 mld euro anual, serviciile medicale private reprezinta doar 50 – 100 de ml euro

    In sanatate, o piata de peste 3 miliarde de euro anual, investitorii privati au intrat deocamdata doar in varful picioarelor. Dar spitalele particulare vor deveni,  in anii care urmeaza, o miza importanta, iar politele private de sanatate vor asigura o alternativa de finantare la cea gestionata pana acum exclusiv de stat.

    O idee de afacere de miliarde: investitia in companii din domeniul medical. De cand a plecat de la Roland Berger, Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa, a investit cateva sute de mii de euro in astfel de companii. Pariul lui Rosca ar fi castigat daca acestea vor valora cateva milioane bune de euro peste 5-6 ani. Iar logica lui pleaca de la un calcul simplu: desi exista cerere pentru servicii medicale de calitate, in acest moment sistemul privat este subdezvoltat.

    Bugetul anual al sanatatii reprezinta 5-6% din PIB, adica 2,5 miliarde de euro, la care se adauga cel putin 500 de milioane – unele estimari merg pana la un miliard – in plati „la negru“ facute de romanii care ajung la medic. Se ajunge astfel la un total de 3-3,5 miliarde de euro anual, din care piata serviciilor private reprezinta doar 50-100 de milioane de euro. Diferenta reprezinta ceea ce oamenilor de afaceri le place sa numeasca „potential enorm“.

    Pana acum, doar o parte infima din sistemul de sanatate este privata. Este vorba de cateva clinici (Medicover, Centrul Medical Unirea, Medsana), de companii are ofera servicii pentru medicina muncii (Romar, Medlife, Cristal Diagnostic, Diagnosis) si de cateva laboratoare (Medlife, IDS, Sinevo). La acestea se adauga centrele de diagnostic, serviciile la domiciliu si salvarea.  

    Pe langa companiile private nou-infiintate si privatizarea anumitor parti ale sistemului de stat au aparut si forme hibride, denumite intr-un limbaj oficial „parteneriat public-privat“. Pe romaneste, asta se traduce prin companii medicale private care presteaza servicii decontate de CNAS (de exemplu, Euromedic) prin centre din cadrul spitalelor administrate de investitori privati. Este cazul unor centre de dializa, operate de companii precum Fressenius sau Gabro.

    Pana acum, s-a privatizat foarte putin, raportat la potentialul pietei. In sectorul privat intra deocamdata servicii de diagnostic, laborator, salvare, insa mai putin partea de tratament propriu-zis. Dar privatizarea spitalelor este o oportunitate. Fata de sutele de mii de euro, la cat se ridica investitiile realizate de fondul Gemisa, cand vorbim de spitale, cifrele urca vertiginos la zece milioane de euro. Cam atat a investit Eureko in spitalul sau privat. 

    Principalele doua investitii din domeniul medical ale Gemisa s-au concretizat in Oxigen Plus (furnizor de echipamente la domiciliul bolnavilor de insuficienta respiratorie) si Cristal Diagnostic (companie specializata in medicina muncii). „O investitie intr-un spital privat presupune un mare efort initial. Nu e vorba neaparat de constructie, cat mai ales de echipamentele medicale. La finalul amortizarii, afacerea este rentabila, pentru ca marjele din serviciile medicale sunt ridicate“, explica Dragos Rosca, managerul Gemisa. Ilustrativ pentru dimensiunea unei asemenea investitii ar fi costul unui ecograf, care se ridica la aproximativ 100.000 de euro.

    Dar este intr-adevar sustenabil sistemul medical privat in acest moment? Isi pot vedea investitorii armotizate investitiile intr-o perioada rezonabila, daca ne gandim ca Romania numara sase milioane de oameni cu venituri situate in jurul a 100 de euro lunar – pensionarii? 

    La prima vedere, raspunsul e mai degraba negativ. Iar realitatea concreta il confirma, cel putin in unele dintre cazuri: nu persoanele fizice reprezinta baza de clienti care asigura supravietuirea companiilor medicale private, ci clientii corporate, companiile. 

    „Avem 700-800 de clienti companii cu 35.000 de abonati“, spune Marina Otelea, director de dezvoltare la Medicover. „Un abonament presupune accesul la servicii medicale dintr-o gama limitata, intr-un numar nelimitat. Cand un client isi alege unul din pachetele noastre poate veni la policlinica in fiecare zi“, explica Marina Otelea. 

    Insa nu toate clinicile private isi bazeaza activitatea preponderent pe clientii companii. Persoanele fizice sunt o miza inca de pe acum, chiar inainte de aparitia normelor metodologice la legea asigurarilor private de sanatate, care vor da posibilitatea inchirierii unor astfel de polite. Centrul medical Medsana, de exemplu, are si clienti persoane juridice (ING, Alpha Bank sau MobiFon). Insa „grosul vanzarilor le facem din serviciile medicale prestate catre persoane fizice“, spune Radu Botgros, director medical al Medsana, adaugand ca plata serviciilor se face cash.

    Desi inca nu au aparut normele metodologice la legea asigurarilor de sanatate, Medicover a gasit o portita legislativa pentru a lansa prima asigurare privata, impreuna cu compania Aviva. Asigurarea Medicover are drept baza legea generala a asigurarilor. Vanzarile sunt nesemnificative, deocamdata, dar oficialii companiei cred ca lucrurile se vor schimba. „Avem un sondaj din care rezulta ca 60% dintre cei chestionati sunt dispusi sa plateasca pentru o asigurare privata de sanatate. Daca 10% cumpara, este suficient“, crede Marina Otelea de la Medicover.

    Insa jucatorii din domeniu sunt acum mai degraba rezervati deocamdata: nimeni nu se asteapta, peste noapte, la un boom al pietei serviciilor medicale private. Radu Botgros de la Medsana spune ca e nevoie mai intai ca oamenii „sa se obisnuiasca“ cu asigurarile private, iar mai apoi sa inteleaga „ca asigurarea privata nu acopera tot si ca nu pot solicita analize decat atunci cand este stricta nevoie“.

    Asigurarile private ar crea un „canal“ paralel de finantare pentru sistemul de stat, sufocat de ineficienta, birocratia si blocajul financiar al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Fie si numai de aceea, spun investitorii, este nevoie de asigurari private. 

    Un caz special il reprezinta spitalele private. Desi nu exista o lege pentru aceste institutii, care sa permita decontarea cu Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate (CNSAS), capitalul privat s-a dovedit inca o data ingenios. Companii straine si romanesti au construit de la zero spitale private in care serviciile se vor plati cu banii jos, ca la supermarket. Asa ca un pacient care vrea sa fie operat in conditii superioare celor din spitalele de stat se orienteaza spre un spital privat, consimtind sa scoata din buzunar pentru o interventie sume ce pot depasi 1.000 de euro. 

    Grupul elen Eureko a investit circa zece milioane de euro intr-un spital privat amplasat langa Spitalul de Urgenta din Bucuresti. La randul sau, distribuitorul de medicamente Polisano a deschis un spital la Sibiu.

    In aparenta, dezvoltarea unui spital privat ar trebui sa fie prilej de bucurie si pentru pacienti dar si pentru medici, avand in vedere nivelul scazut al salariilor de la stat. Paradoxal insa, exact salariile mici au generat un fenomen care acum pune frane in dezvoltarea sistemului privat. 

    Potrivit unor surse, incercarile managerilor din sistemul privat de a functiona legal, cu angajati cu carte de munca si venituri impozabile se lovesc de o meteahna veche a medicilor: cei mai multi cer sa fie platiti pe loc, la negru si se feresc de angajamentele legale (carte de munca, contracte pe microintreprinderi) care presupun o diminuare a veniturilor nete. 

    Insa inainte de privatizarea integrala a spitalelor se vor privatiza acele servicii spitalicesti care pot fi externalizate: laboratoarele, centrele de diagnostic, catering-ul pentru bolnavi sau spalatoriile.

    Bineinteles, va exista in permanenta o categorie de oameni care nu isi vor permite servicii medicale private, mai precis, un sistem de asigurare privat. Este vorba de pensionari si de salariatii cu venituri reduse, care vor ramane clientii statului. 

    De unde o sa vina investitorii? Acestia sunt fie investitori strategici din afara, cum este cazul operatorului de spitale NatWest care vrea sa preia Fundeni, fie antreprenori privati (spitalul Polisano), fie investitori financiari care s-au „lipit“ de o companie din domeniul medical (cazul clinicilor Medicover in care a investit Oresa). 

  • Cum e pe la altii

    Chiar daca nu au privatizat foarte mult din sectorul tertiar al sanatatii (adica spitale), tarile central-europene din fostul bloc comunist au incercat crearea unui sistem de asigurari de stat functional.

    FONDUL DE SANATATE: Este descentralizat, administrarea banilor facandu-se la nivel local, ceea ce elimina riscul blocarii intregu-lui sistem (Polonia).

    SISTEM PARALEL: In Occident, asigurarile private de sanatate se platesc in paralel cu cele de stat, care raman obligatorii. In Germania, Olanda si Elvetia, contribuabilii pot opta pentru sistemul privat, care functioneaza in paralel cu cel de stat.

     


     

  • Cum se cheltuie banii alocati sanatatii

    Calculele hartiei arata ca piata de sanatate din Romania este de cel putin trei miliarde de euro, ceea ce reprezinta un potential de afaceri deloc de neglijat. 

    • Medicamente compensate: 500 mil. €
    • Servicii medicale si administratie: 2 mld. €
    • Buget anual total: 2,5 mld. €
    • Plati la negru: 0,5-1 mld. €