Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • DELISTARI: Peste 300 de milioane de euro au plecat in doua luni de pe Bursa

    Doua luni au fost suficiente pentru ca firme in valoare de peste 300 mil. euro sa-si pregateasca iesirea de pe Bursa. Actionarii majoritari ar putea face – poate – cea mai buna afacere din an, retragandu-si compania de pe piata. Pentru minoritari insa, e o afacere proasta.

     

    Oportunitatea de a-ti delista compania, ridicand doar mana in Adunarea Generala a Actionarilor si fara a scoate nici un ban din buzunar, este greu de refuzat. Posibilitatea acordata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) nu va mai fi valabila probabil mult timp, insa o parte dintre actionari s-au miscat la timp. Dupa cum se prezinta acum datele, bursa – despre care brokerii se plang oricum ca nu ofera suficiente variante de investitii – va fi mai saraca cu peste 15 companii. CNVM a emis la inceputul lunii februarie o dispunere de masuri prin care permite ca o companie sa fie delistata printr-o hotarare a AGA. Cu alte cuvinte, daca actionarul majoritar vrea acest lucru. In schimb, minoritarii care nu sunt de acord au dreptul de a cere societatii sa le rascumpere actiunile la un pret stabilit de un evaluator independent, care poate fi total diferit – in sus sau in jos – de pretul din piata.

     

    Care este avantajul pentru majoritari? Odata delistate, companiile nu mai au obligatii de transparenta, cum ar fi raportarea tranzactiilor incheiate cu majoritarul sau anuntarea rezultatelor financiare la intervale stabilite, iar reglementarile privind protectia actionarilor minoritari sunt mult mai permisive. In plus, prin derularea procedurii de retragere a minoritarilor din societate, majoritarul isi poate majora cota detinuta in cadrul companiei fara a ridica pretul, asa cum s-ar intampla daca ar cumpara actiunile pe piata libera.

     

    Pentru minoritari insa, nici unul dintre cele cateva rapoarte de evaluare publicate pana acum nu semnaleaza afaceri bune. Cei mai „generosi“ evaluatori au ajuns la concluzia ca valoarea companiilor in curs de delistare este, eventual, cu cateva procente mai mult fata de pretul din piata. In schimb, cel mai dezavantajos caz – si cel mai cunoscut, de altfel – este cel al Asirom, care ofera 0,34 lei pentru o actiune care valora dublu pe Bursa in urma cu o luna. De altfel, delistarea Asirom e puternic contestata de minoritari, in special de reprezentantii fondurilor de investitii QVT si Broadhurst, care detin 10%, respectiv 15% din capitalul firmei de asigurari. Dar implicarea in acest conflict nu a impiedicat firma care administreaza Broadhurst, New Century Holdings,  sa profite de decizia CNVM si sa inceapa operatiunile de delistare a catorva companii pe care le controleaza. De cealalta parte, CNVM si-a motivat decizia prin faptul ca pe piata sunt prea multe companii si ca nu poate sa le supravegheze pe toate. Concluzia a fost desprinsa, de altfel, din rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene. La Bursa de Valori Bucuresti (BVB), inclusiv piata Rasdaq, sunt listate peste 3.000 de companii, multe dintre ele nefiind tranzactionate niciodata in ultimii zece ani.

     

    Brokerii spun insa ca masura CNVM nu face nici o diferentiere intre companiile care chiar nu au ce cauta pe bursa si marile companii care fac piata si in care au investit mii de investitori. Unii spun in gluma ca poate fi o afacere buna sa iti listezi compania la pretul pe care piata il accepta si sa o delistezi ulterior la un pret stabilit de un evaluator, posibil mai mic. „Cand cumperi o actiune, platesti pentru ce crezi ca va fi in viitor. Asa s-a intamplat de exemplu cand s-au listat Flamingo sau SSIF Broker“, spune Adrian Manaila, director al Eldainvest din Galati si membru in Comitetul BVB. El crede ca, daca aceste companii s-ar delista de pe piata, „ar plati probabil actionarilor doar o fractiune din pretul pe actiune pe care l-au obtinut in oferta publica prin care s-au listat“.

     

    Masura CNVM e puternic contestata de investitori, care au reusit sa sensibilizeze Parlamentul, in subordinea caruia se afla comisia. Pe de alta parte, chiar BVB vrea sa anuleze deja celebra „dispunere de masuri 2“ printr-o reglementare proprie care sa nu permita majoritarilor sa delisteze companiile decat in conditiile prevazute de legislatie: cand reusesc sa stranga peste 95% din actiuni. „Asociatia brokerilor si Bursa de Valori doresc oprirea acestui fenomen“, spune Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor si membru in Comitetul Bursei. Exista un regulament al CNVM care precizeaza ca societatile se pot delista daca indeplinesc cumulativ doua conditii: o hotarare a Adunarii Generale in acest sens si faptul ca aceasta sa nu contravina regulilor pietei. „Noi am introdus in regulamentul Bursei prevederea ca societatile sa se delisteze doar dupa derularea unei oferte publice in cadrul careia sa depaseasca 95% din actiuni, adica dupa ce ofera un pret considerat echitabil de catre piata“, explica Paul. Codul bursier urmeaza sa fie supus votului brokerilor la finalul acestei saptamani si inaintat spre avizare CNVM.

     

    Intamplator sau nu, decizia din februarie a CNVM care permite unei companii sa se delisteze printr-o hotarare a AGA a coincis cu inversarea trendului ascendent pe care se afla piata. Brokerii se plang ca investitorii se tem acum sa cumpere actiuni de frica majoritarilor, care au posibilitatea sa delisteze oricand companiile. Din punctul de maxim de pe 7 februarie, indicele BET, care urmareste cele mai importante companii de pe piata, a pierdut aproape 15% din valoare. „Eu nu cred in coincidente“, afirma presedintele Asociatiei Brokerilor. Paul apreciaza ca la baza schimbarii trendului bursei au stat trei masuri controversate: noile reglementari privind delistarile, majorarea impozitului de la 1% la 16% si modificarea legislatiei in privinta pragului de detinere la SIF-uri.

     

    In primavara lui 2006, unii investitori isi aduc aminte de scandalul delistarilor de acum trei-patru ani. Ultimul val de delistari a avut loc la finalul lui 2002 si 2003, cand au iesit de pe piata companii precum Dacia sau Lafarge Romcim. La vremea respectiva, multi investitori de portofoliu – fie fonduri de investitii, fie mici investitori persoane fizice – au protestat vehement. Legea a fost ulterior schimbata, dar fereastra creata a permis delistarea unora din marile companii de pe piata. Articolele din lege privind delistarea au fost privite atunci ca un semn de bunavointa a autoritatilor fata de marii investitori strategici ca Renault sau Lafarge, care veneau sa preia companii romanesti intr-un moment cand cererea pentru active romanesti nu era la fel de abundenta ca in prezent.

     

    Dar chiar si atunci majoritarii erau nevoiti sa deruleze o oferta prin care sa ajunga la o participatie de 90%. Totusi, preturile actiunilor de pe piata erau in acea perioada mult mai avantajoase pentru majoritari. De la finele lui 2002 si pana in prezent, revigorarea economiei si interesul tot mai ridicat al investitorilor in perspectiva aderarii Romaniei la UE au facut ca principalul indicator al bursei, indicele BET, sa creasca cu aproape 250% in lei, respectiv 300% in euro. „Una dintre probleme e ca delistarea se face in interesul unui actionar, al celui majoritar, dar se face pe banii societatii respective“, spune Adrian Manaila. El crede ca metoda este incorecta. „Consider ca, pentru ca o companie sa fie delistata, majoritarul trebuie sa faca o oferta, deoarece nu e corect ca delistarea sa se faca in interesul majoritarului, insa pe banii companiei“, explica reprezentantul Eldainvest.

     

    El exemplifica cu cazul Agricover Buzau, societate in cazul careia evaluatorul care a stabilit pretul de delistare si-a amintit ca societatea era implicata intr-un litigiu pentru care trebuia constituit un provizion in valoare de 30 mil. lei (8,5 mil. euro). Din aceasta cauza, suma stabilita de evaluator este de doua ori mai mica decat cea rezultata din situatiile financiare de la finalul anului trecut – fara provizion – care indicau o valoare a companiei de 17 mil. euro.

     

    Toata tevatura din jurul delistarilor a adus cazul in atentia parlamentarilor. Reprezentantii CNVM vor fi prezenti saptamana aceasta la comisiile reunite de buget-finante pentru a da explicatii. Un sprijin neasteptat pentru minoritari a venit din partea deputatului PRM Gheorghe Funar, la cererea caruia reprezentantii CNVM au fost chemati la comisiile parlamentare. Funar crede ca reglementarile Comisiei in privinta delistarilor nu sunt in concordanta cu legea si ca acestea ar putea distruge intreaga piata de capital in termen de un an. Raul a fost deja facut, iar piata romaneasca de capital va fi probabil mai saraca cu 300 de milioane de euro. Acum, CNVM si BVB ar trebui sa se puna de acord pentru a emite mai degraba masuri de incurajare a cotarii de noi companii, nu de delistare a celor existente.

  • Parasesc bursa

    Printre companiile care urmeaza sa iasa de pe piata de capital se numara atat nume de firme cunoscute – ca Asirom, Otelinox sau Electroaparataj -, cat si firme mai putin cunoscute, dar care de multe ori au facut deliciul jucatorilor de pe piata bursiera. Unele dintre companiile care se delisteaza au anuntat deja pretul la care vor fi rascumparate actiunile de la actionarii minoritari care nu sunt de acord cu delistarea.

     

    Asirom

    ACTIONAR MAJORITAR: Omul de afaceri Ioan Niculae prin Interagro (49,99%)

    CAPITALIZARE: 382,7 mil. lei (cca. 110 mil. €)

    PRETUL RETRAGERII: 0,3409 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 0,6 lei

     

    SemAnAtoarea

    ACTIONAR MAJORITAR: MYO-O (89,9%)

    CAPITALIZARE: 68,9 milioane de lei (19,7 milioane de euro)

    PRETUL RETRAGERII: 5,065 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 6,7 lei

     

    agricover buzAu

    ACTIONAR MAJORITAR: Kanani Jabbar (71,34%)

    CAPITALIZARE: 20,4 mil. lei (5,8 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: 0,2960 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 0,24 lei

     

    Sanex

    ACTIONAR MAJORITAR: Lasselsberger, prin Goodison Holdings (67,93%)

    CAPITALIZARE: 64,8 mil. lei (18,5 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: NA

    ULTIMA COTATIE: 0,35 lei

     

    Winmarkt

    ACTIONAR MAJORITAR: Ivington Enterprises – fond de investitii controlat de NCH (85,2%)

    CAPITALIZARE: 85,9 mil. lei (24,5 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: 1,5441 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 1,5 lei

     

    Otelinox

    ACTIONAR MAJORITAR: Samsung Deutschland (74,99%)

    CAPITALIZARE: 112 mil. lei (32 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: NA

    ULTIMA COTATIE: 10,5 lei

     

    Vel pitar

    ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (80,43%)

    CAPITALIZARE: 121,2 mil. lei (34,6 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: 1,7247 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 1,72 lei

     

    Mefin sinaia

    ACTIONAR MAJORITAR: DCI Walbridge Partners (79,63%)

    CAPITALIZARE: 13,4 mil. lei (3,8 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: NA

    ULTIMA COTATIE: 2,53 lei

     

    Elpreco

    ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (71,2%)

    CAPITALIZARE: 83,3 mil. lei (23,8 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: 55,2231 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 54 lei

     

    Electroaparataj

    ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (84,74%)

    CAPITALIZARE: 65,3 mil. lei (18,7 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: NA

    ULTIMA COTATIE: 0,44 lei

     

    international leasing

    ACTIONAR MAJORITAR: Ioana Mihaela Necula (71,12%)

    CAPITALIZARE: 15,3 mil. lei (4,4 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: 0,2139 lei/actiune

    ULTIMA COTATIE: 0,21 lei

     

    Anticorosiv

    ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (50,76%)

    CAPITALIZARE: 10 mil. lei (2,9 mil. euro)

    PRETUL RETRAGERII: NA

    ULTIMA COTATIE: 16 lei

  • ACHIZITII SI FUZIUNI: S-au nascut primele multinationale din noua Europa

    Companiile romanesti ar putea invata lectia extinderii de la omoloagele din Cehia, Polonia sau Ungaria. Impinse catre noi piete, firmele din centrul Europei fac achizitii in Est.

     

    Compania ceha CEZ prelua oficial, in urma cu un an, filiala de distributie a energiei Electrica Oltenia. „CEZ are la dispozitie mai multi bani pentru achizitii pe piata de energie din Romania decat valoarea activelor care sunt de vanzare“, spunea atunci Martin Roman, director general executiv al CEZ, cu ocazia finalizarii achizitiei. Intr-adevar, oficialii companiei cehe apreciaza la 3-5 miliarde de euro resursele pe care CEZ le poate aloca pentru achizitii in strainatate in urmatorii trei ani, iar Romania este cea mai interesanta tara pentru ei. Pe lista cehilor mai sunt si Belarus, Bulgaria sau Ucraina. Compania candideaza si la preluarea celei mai interesante distributii de electricitate din Romania – Electrica Muntenia Sud, care acopera zona Bucurestiului -, intentionand sa achizitioneze si capacitati de productie a energiei electrice.

     

    Intrarea cehilor pe „taram oltenesc“ este doar un exemplu al extinderii companiilor din centrul Europei spre est. Dupa mai bine de un deceniu in care obiectivul principal a fost intrarea pe piata Uniunii Europene, companiile din Europa Centrala scotocesc pietele in crestere, dar inca slab dezvoltate, din estul continentului, scrie Financial Times. Firme din Romania, dar si din Bulgaria sau Serbia, Rusia sau Ucraina, sunt printre preferatele companiilor cehe, poloneze sau ungare.

     

    Avantajul companiilor din centrul Europei in fata jucatorilor mai mari din vest este o mai buna cunoastere a economiei regionale si, mai ales, faptul ca aceste piete trec prin aceleasi etape de restructurare si tranzitie prin care au trecut si pietele pe care activeaza actorii respectivi.

     

    Nici managerii romani nu au ignorat potentialul regiunii, dar incercarile de pana acum sunt mai degraba timide si ocazionale. Foarte putine companii romanesti au cumparat jucatori mai mult sau mai putin puternici in tarile invecinate. Mai multe incercari s-au facut pe partea de distributie si retail.

     

    „Pionieri“ au fost proprietarii fabricii de vopseluri bucurestene Policolor. In 1998, la doar un an dupa privatizare, Policolor – controlata de fondurile de investitii RAEF si RIF – a cumparat cel mai mare producator de lacuri si vopsele din Bulgaria, Orgachim. Pentru achizitie, compania romaneasca urma sa plateasca 8,9 milioane de dolari, la care se adaugau investitii de alte cinci milioane de dolari. Dar a urmat o lunga perioada de seceta, in care firmele romanesti au incercat mai degraba sa se concentreze pe piata autohtona, si pe fondul unei situatii economice nu tocmai favorabile. De-abia in ultimii ani, cateva firme au descoperit potentialul de crestere in regiune.

     

    Insa extinderea nu a avut loc in general prin achizitii, cat prin deschiderea de filiale sau reprezentante. Printre exemple se numara companii ca Petrom, La Fantana si retaileri ca Mobexpert, Elvila sau Flamingo. Firmele de software au mers chiar mai departe, deschizandu-si birouri nu numai in est, dar si in Europa Occidentala sau Statele Unite. Produsul fanion al Softwin, antivirusul BitDefender, este distribuit in 90% din marile retele din Europa de Vest, avand birouri de vanzari in Germania, Spania, SUA si Canada, iar GeCAD a inceput sa vanda software in Marea Britanie si in Ungaria.

     

    Dupa ce pachetul majoritar al companiei a fost preluat de fondurile de investitii administrate de Global Finance, TotalSoft isi deschide filiale in state din Europa de Est. „Suntem in tratative sa mai deschidem birouri in Ucraina, Bulgaria, Albania si Republica Moldova“, declara recent pentru Ziarul Financiar Liviu Dragan, director general si fondator al companiei. TotalSoft este deja prezenta in Serbia, tara in care ar putea sa faca si o achizitie, pe masura ce afacerea se va extinde. De fapt, Bulgaria, Serbia si tarile din fosta Iugoslavie sunt cele mai atractive tinte pentru firmele din Romania. Zona balcanica este inca in plina dezvoltare, pe multe piete nefiind deocamdata prezenti investitori de talie mare.

     

    Ce-i drept, cea mai importanta tranzactie nu s-a realizat in Europa de Est, ci in vest. La sfarsitul anului trecut, Rompetrol facea o achizitie surpriza prin preluarea companiei franceze de distributie a produselor petroliere Dyneff. Pentru o suma estimata de analisti la circa 100 de milioane de euro, grupul condus de omul de afaceri Dinu Patriciu a preluat cel mai mare operator petrolier independent francez, cu o cifra de afaceri anuala de aproape doua miliarde de euro. Rompetrol nu a facut publica valoarea tranzactiei.

     

    Mult mai putin vizibila a fost insa tranzactia prin care furnizorul de servicii online Neogen cumpara o companie cu acelasi profil din Bulgaria. Achizitia firmei Love Eood din Varna, care detinea site-ul love.bg, portal pentru servicii de prietenii/matrimoniale, a schimbat – in urma cu un an – obiectivul Neogen. „Am decis sa modificam misiunea firmei. Din cel mai mare jucator pe piata online din Romania dorim sa fim cel mai mare jucator pe piata online din Balcani“, declara in aprilie 2005 Calin Fusu, directorul general al companiei, dupa achizitia site-ului bulgaresc. Tot zona balcanica este targetata si de Neogen, care are in buzunar 200.000 de euro pentru investitii regionale, suma foarte serioasa pentru afacerile pe Internet. Croatia, Bosnia si Macedonia se numara printre prioritatile companiei.

     

    Cu cateva saptamani inainte de a fi cumparata de indienii de la Ranbaxy Laboratories, producatorul de medicamente Terapia din Cluj-Napoca isi anunta intentia de a cumpara companii farmaceutice din Bulgaria sau din alte tari invecinate. „Terapia este interesata sa faca achizitii, in special pe pietele pe care avem vanzari in crestere, precum Rusia, Polonia sau Ucraina. Pe o piata atat de activa cum este cea farmaceutica nu poti decat sa preiei alti competitori sau vei fi preluat in cele din urma“, spunea Stephen Stead, director general al Terapia.

     

    Planurile privind crearea unui grup farmaceutic puternic in jurul fabricii clujene au fost insa zadarnicite doar cateva saptamani mai tarziu, cand Ranbaxy Laboratories, cel mai mare producator de medicamente generice din India, a platit 324 de milioane de dolari pentru 96,7% din actiunile Terapia, detinute de compania americana de investitii Advent International. In randul achizitiilor intra, de asemenea, si preluarea de catre Petrom a retelelor de benzinarii ale OMV (actionarul majoritar al Petrom) din Romania, Serbia si Bulgaria pentru 234 mil. euro. Aceasta operatiune este parte a strategiei grupului austriac de a face din Petrom o companie mai puternica in aceasta regiune, „o prelungire a OMV in sud-estul Europei“, au explicat oficialii grupului austriac.

     

    De altfel, analistii economici apreciaza ca, desi pana acum achizitiile companiilor romanesti peste hotare au fost sporadice, ar putea urma tranzactii interesante pe piata balcanica. „Sunt absolut convins ca vor aparea mai multe achizitii“, spune Dragos Pislaru, director executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA). El se bazeaza pe consolidarea unor companii romanesti, in ultimii ani. „In conditiile in care exista premise de crestere economica si de stabilitate legislativa, tot mai multe firme din Romania vor miza pe piata balcanica“, considera Pislaru.

     

    Analistul GEA considera ca piata romaneasca abia s-a maturizat suficient pentru a lua in calcul extinderea pe pietele externe si prin achizitii, nu numai prin distributie. „Mai intai incerci sa te consolidezi pe propria piata si apoi te gandesti la cele externe“, spune Pislaru. O mare problema a fost si finantarea, in conditiile in care managerii de multe ori abia daca reuseau sa faca rost de bani pentru investiti in modernizare si restructurare, nicidecum sa obtina sume pentru achizitii.

     

    Cert este ca firmele din Europa Centrala au beneficiat de un avans si o experienta in achizitii, care le-a permis sa devina investitori strategici in tarile alaturate. Cateva companii romanesti aspira totusi la statutul de multinationala. Iar daca nu vor fi inghitite in urmatoarea perioada, in 5-6 ani firmele romanesti – profitand de experienta pe care au acumulat-o in lunga tranzitie la economia de piata – or sa-i invete pe sarbi sau albanezi cum se fac afacerile in Uniunea Europeana.

  • Modelul romanesc

    Analistul Dragos Pislaru de la Grupul de Economie Aplicata considera ca patru factori sunt responsabili de lipsa achizitiilor din partea firmelor romanesti:

     

    NIVELUL DE MATURITATE: Nivelul de sofisticare al managementului romanesc este foarte redus, considera Pislaru. Multi manageri nici macar nu au studii economice, au invatat din mers, spune analistul. „Poti sa simti piata ta, dar este mult mai dificil sa faci o strategie regionala.“

     

    FINANTAREA: Conditiile financiare nu au permis deblocarea unor sume pentru investitii majore in achizitia si apoi restructurarea si integrarea unei companii straine intr-o companie romaneasca.

     

    CONCENTRAREA DE CAPITAL: Companiile central-europene au avut un avans de cativa ani, perioada in care si-au consolidat pozitiile pe pietele interne si au inceput sa caute oportunitati de achizitie. „Si firmele romanesti, daca vor mai avea 5-6 ani, se vor misca in regiune“, crede Pislaru.

     

    CONJUNCTURA: Pana recent, elaborarea unui plan de afaceri care sa permita o achizitie era destul de dificila, dat fiind ca nu existau premise clare de crestere economica, iar cadrul legislativ era instabil.

  • Investitorii din est

    Multe companii din centrul Europei au devenit investitori strategici in Romania. Printre cele mai importante se numara:

     

    CEZ: A cumparat Electrica Oltenia, este pe lista scurta pentru preluarea Electrica Muntenia Sud, iar pe lista de achizitii a cehilor intra si complexurile de producere a energiei din Oltenia – Turceni, Rovinari, Craiova, facilitatile de producere a energiei de la Doicesti sau chiar proiectul de finalizare a Unitatii III a centralei nuclearelectrice de la Cernavoda.

     

    ZENTIVA: O companie creata in cativa ani de fondul de investitii Warburg Pincus – prin fuziunea fabricii de medicamente Leciva din Cehia cu Slovakofarma din Slovacia – a devenit unul dintre principalii jucatori regionali din piata farmaceutica. Zentiva a cumparat cel mai mare producator de medicamente din Romania, Sicomed, evaluat la 200 de milioane de dolari.

     

    LEK: Tot in domeniul farmaceutic, compania slovena Lek – achizitionata ulterior de grupul Novartis – a cumparat o fabrica de medicamente din Targu Mures, Pharmatech.

     

    GEDEON RICHTER: Un alt producator de medicamente, dar din Ungaria, a preluat, in 1998, tot o fabrica din Targu Mures, Armedica.

     

    DANUBIUS: Lantul hotelier Danubius Hotels  din Ungaria a cumparat de la statul roman, in anul 2001, mai multe hoteluri din statiunea balneoclimaterica Sovata.

     

    OTP: Grupul bancar OTP din Ungaria a cumparat, in 2004, banca romaneasca Robank pentru 47,5 milioane de dolari. OTP candideaza si la privatizarea CEC, iar o firma din cadrul grupului a preluat, la sfarsitul anului trecut, compania de asigurari Asigurarea Ceccar-Romas.

     

    ZALAKERAMIA: Compania din Ungaria a cumparat producatorul de placi ceramice Cesarom. Ulterior, grupul austriac Lasselsberger – care detinea deja doi producatori de profil din Romania, Sanex si Mondial – a preluat si compania ungara, devenind astfel actionar indirect al Cesarom.

  • Facelift dupa vanzare

    In banci sau in telecomunicatii, privatizarea si venirea unei companii straine inseamna automat o schimbare de mod de lucru, o alta filozofie pentru angajati, mai multe ghisee si servicii mai rapide. Cum simte clientul de rand privatizarea companiei care ii furnizeaza electricitate sau gaze?

     

    Visele, exprimate sau nu, ale clientilor de electricitate si gaze sunt cozi mai mici pentru plata facturilor, specialisti prompti care sa repare defectiunile, call-centere cu personal amabil si, bineinteles, facturi mai mici. Multumirea clientului, esentiala pentru companie (dat fiind ca, odata cu liberalizarea partiala a pietei, furnizorul poate fi schimbat), a fost pusa insa pe planul al doilea de catre companiile straine care au cumparat anul trecut cele doua distributii de gaze (Distrigaz Nord si Sud) si patru din distributiile de electricitate (Moldova, Oltenia, Banat si Dobrogea). Primul loc a fost ocupat de refacerea infrastructurii, care, in mare parte, nu a mai fost modernizata de ani buni.

     

    „Prioritatea este imbunatatirea eficientei retelei, deoarece aceasta are un nivel inalt de pierderi si o siguranta scazuta“, afirma oficialii Enel, care detin in Romania controlul distributiilor de electricitate Banat si Dobrogea. Mai precis, desi tentatia de a da bine in ochii clientului este mare, investitiile care sa-i ajute sa-si scada costurile si pierderile sunt mai importante. Conform country managerului Enel in Romania, Brunello Botte, investitiile pentru 2006 vor fi de 65 mil. euro si vor fi in special dedicate retelelor. Previzibil, oficialii Enel spun insa ca investitiile in retele, pe langa faptul ca scad costurile companiei, ajuta in final tot clientul: „Planul de investitii va avea ca rezultat scaderea costurilor de operare, care ar putea duce la o scadere a tarifului de distributie, dar si la o siguranta crescuta: intreruperi mai rare ale curentului si o interventie mai rapida in caz de cadere“.

     

    Dincolo de retele, italienii intentioneaza sa aloce o parte din suma de 65 mil. euro si pentru un call-center si noi sisteme de facturare. Asadar, clientilor din Banat si Dobrogea li se vor instala noi sisteme de masurare a consumului: „Compania va introduce si in Romania, pe termen mediu, proiectul Telegestore, deja implementat in subsidiarele Enel din Italia si Spania“. Sistemul prevede inlocuirea contorului clasic cu un contor digital, conectat in timp real la centrul de calcul al companiei, care permite citirea contorului, facturarea conform consumului real, dar si observarea defectiunilor. Oficialii Enel spun ca acest sistem permite si oferirea de tarife conforme cu nevoile de consum ale clientilor, dupa metoda companiilor de telefonie mobila. Sistemele digitale nu sunt deocamdata in planul altor companii din Romania. Dar inlocuirea contorului la consumatori este si in planurile CEZ Romania, si ale E.ON Electrica Moldova.

     

    „Anul acesta vom schimba 280.000 din contoarele cu vechime mai mare de 10 ani si vom aplica un proiect de optimizare a operatiunilor de citire-facturare-incasare a energiei electrice in relatia cu consumatorii casnici“, spun oficialii CEZ Romania. Si CEZ are in plan construirea unui call-center, iar E.ON Moldova planuieste sa deschida unul in mai pentru toti clientii Electrica Moldova. „Investitia nu e foarte mare, deoarece avem deja sediul si tehnica de calcul, iar acum facem evaluarea exacta a echipamentelor de care avem nevoie“, spune Lucian Luca, directorul de comunicare al E.ON Moldova.

     

    In zona Moldovei, unde plata la banca sau prin bancomat a facturilor de energie nu este inca posibila, ghiseele Electrica sunt deseori depasite de situatie: „Este un amestec nefericit intre data limita pentru plata facturii, zilele de salariu/pensie si dimineata intre orele 7,30 si 12, cand aglomerarea la ghisee este foarte mare; de aceea dorim sa negociem plata prin bancomat, la banca, la benzinariile OMV sau prin cont bancar“, spune Luca.

     

    Companiile de distributie de gaze lucreaza si ele la deschiderea de noi puncte de incasare a facturilor si la deschiderea de call-centere. Neajunsul pentru distributiile de gaze e ca principalul scop pentru acest an este atingerea unui echilibru intre pretul de achizitie a gazelor si cel de livrare pentru a nu majora prea mult pretul la consumator. De asemenea, pe langa investitiile pe care le mai au de facut, aceste companii trebuie sa faca orice pentru a nu mai incheia acest an pe pierderi, asa ca in 2005. 

     

    Distrigaz Sud, intrata de anul trecut in portofoliul Gaz de France, are cateva planuri pentru acest an: un program prin care clientul sa depuna mai putine acte pentru a se conecta la retea, dar cu toate acestea sa aiba mai repede acces la ea (scurtarea timpilor necesari pentru obtinerea aprobarilor si instalare mai rapida); inlocuirea treptata a receptiei fizice prin cea telefonica (prin deschiderea unui call-center); comunicari periodice scrise despre cum cum se face economia de energie si noutati despre companie odata cu factura, dar si sisteme noi de citire si incasare pentru a se evita cozile care se creeaza la casierii in jurul datei de 15 ale lunii.

     

    Oficialii companiei nu au dat un cuantum al investitiei, dar acestea vor fi facute din suma de 100 mil. euro. Un alt plan al Distrigaz Sud este extinderea cu peste 400 km a retelei existente, precum si realizarea de retele noi pentru a conecta noi zone – program a carui valoare se ridica la 20 mil. euro. Acum, distributia sudica are 14.000 km, din care mai putin de o treime este formata din conducte de polietilena, material cu o rezistenta mare, restul fiind de otel. Oficialii Distrigaz Sud spun ca vor mentine un ritm de inlocuire a conductelor de 450-500 km/an, ceea ce ar insemna ca inlocuirea actualei infrastructuri a companiei ar putea dura 20 de ani.

     

    In acest an, Distrigaz Sud va implementa o noua modalitate de facturare (de la 1 iulie) prin trecerea contorizarii consumului de gaze de la metri cubi la kw/h, schimbare ce nu va afecta semnificativ valoarea facturilor, conform reprezentantilor Distrigaz Sud. Echivalentul unui metru cub de gaze este de 10 kw/h. Noul sistem va presupune instalarea unor calorimetre la clientii mari si la conexiunea sistemului de distributie al Transgaz cu cel al Distrigaz Sud, care vor masura puterea calorica a gazelor livrate si vor fi citite zilnic. Rezultatul va fi o simplificare a procedurilor si a modului de citire.

     

    Daca noii investitori se tin de cuvant, in luna aprilie a anului viitor vom avea alte conditii de citire, plata si mod de comunicare cu furnizorii nostri de curent si gaze. Asadar, un an de gratie pentru a ne simti ceva mai aproape de conditia clientilor din Vest ai acestor companii.

  • Pentru clientii mari

    Cum cea mai importanta lupta se da pe frontul clientilor eligibili (mari consumatori care pot lua electricitate si gaze si de la furnizori alternativi), cele patru companii de distributie electricitate si gaze fac strategii separate.

     

    SERVICII DEDICATE: Dupa achizitia filialelor Banat si Dobrogea, Enel a creat departamente speciale pentru relatia cu consumatorii eligibili – account manager dedicati si planuri tarifare personalizate, pe care furnizorii mici de electricitate nu si le permit.

     

    PRODUCTIE: Reprezentantii CEZ Romania, care controleaza distributia de electricitate din Oltenia, spera sa cumpere unul din complexurile energetice din zona pentru a putea lansa pachete mai bune marilor clienti.

     

    COMPETITIE: Cum legislatia prevede ca fostele si actualele Electrica trebuie sa isi separe pana in 2007 distributia de furnizare (activitatea reglementata de cea comerciala), companiile de furnizare divizate din Enel,

     

    CEZ, Gaz de France sau E.ON vor putea oferta clientii comerciali din alta zona de distributie decat a lor, ceea ce va intensifica semnificativ concurenta.

  • Curat afacere!

    O afacere care s-a dezvoltat la noi, ca atatea altele, ca element al culturii de business occidentale: multinationalele au adus aici serviciile de cleaning profesionist, care alimenteaza astazi o piata in plina crestere. E drept, deocamdata, mai mult in Bucuresti.

    In 1991, cand presta servicii de curatenie in vagoanele de calatori din Germania, lui Cristian Grecu i-a venit ideea sa incerce marea cu degetul si in Romania. A fost printre pionierii serviciilor de curatenie in tara natala. In peste 13 ani de activitate in Romania, compania pe care a infiintat-o – Derubar – nu a inregistrat nici un an de regres, desi admite ca „in primii doi-trei ani de activitate nu ne-am putut lauda cu realizari deosebite“.

    Motivul e lesne de inteles. Piata nu era pregatita pentru astfel de servicii, nu neaparat din punct de vedere financiar, cat al mentalitatii. „Era ceva atipic sa spui «facem curatenie in incinta firmei sau acasa cu o firma specializata». Ce-i aia firma specializata de curatenie?, intrebau cei mai multi“, isi aminteste administratorul Derubar. Incet-incet, situatia s-a modificat substantial, iar pentru anul acesta Grecu estimeaza o cifra de afaceri de circa 400.000 de euro, cam cu 20% mai mare fata de 2004.

    In general, notiunea de curatenie ca serviciu prestat s-a schimbat foarte mult, cel putin in ce priveste sediile din firme: de la femeia de serviciu inarmata cu galeata si mop catre firmele specializate in astfel de servicii, care au nevoie de personal antrenat sa foloseasca nu numai echipamente profesionale, ci si substante speciale. Unele produse de curatat „sunt acide si pot face mai mult rau, decat bine“, spune Cristian Panait, director general al firmei de curatenie Bog’art, unde angajatii se specializeaza la locul de munca.

    Administratorul Derubar, in schimb, prefera sa-si trimita personalul la cursuri de calificare pentru cleaning. Diplomele pentru cursurile de curatenie sunt normale, spune Cristian Grecu. De cativa ani, in nomenclatorul meseriilor a aparut cea de „agent de curatenie de cladiri si mijloace de transport“. 

    In ultimii patru ani, piata a explodat. „Asta o arata cel mai simplu Paginile Aurii. Din trei in trei ani, segmentul firmelor de curatenie creste o data cu numarul de pagini“, spune Grecu, care estimeaza la cateva sute firmele din domeniu. 

    „Statistic“, numai in Pagini Aurii sunt listate 382 de firme de curatenie. Totusi, daca sunt excluse asociatiile familiale cu doi-trei angajati si firmele foarte mici, numarul acestora se reduce drastic. De fapt sunt cam 30 de firme, spune Anca Nastase, proprietara A&B Cleaning, o firma infiintata in 1999, si care a realizat in 2004 o cifra de afaceri de circa 90.000 de euro. In opinia sa, piata se va aseza in urmatorii ani, iar firmele se vor „cerne“ o data cu introducerea obtinerii acreditarilor de calitate ISO, „care nu sunt deloc banal de obtinut“. 

    In aceste conditii, singura nisa ramasa libera pentru firmele de talie mica va fi cea a persoanelor fizice. Deocamdata, mai nici una dintre firmele mari sau medii din domeniu nu pun mare baza pe clientii „fizici“. Si asta pentru ca din partea lor vin comenzi ocazionale, pe baza carora „nu-ti poti face un business plan sau investitii“, dupa cum spune administratorul companiei Derubar.

    In schimb, un teren tot mai manos pare sa fie cel al cleaning-ului de locuinte. „Pentru cineva care are venituri cel putin medii, cumpararea serviciilor de curatenie este ca si cum ar lua o masina de spalat“, este de parere Grunia Chitu, actionar la Perfect Clean din Bucuresti. Infiintata in 1997, firma curata cam 4-5 apartamente/zi. Pentru un apartament de doua camere, de exemplu, cu o suprafata de 50 mp, tarifele percepute de Perfect Clean variaza intre 50 si 400 RON, in functie de diversi factori, intre care gradul de ocupare si tipul serviciilor solicitate.

    Cei de la Perfect Clean remarca, drept tendinte ale pietei, faptul ca anul acesta a scazut cererea pentru servicii de intretinere, in schimb s-au inmultit serviciile pentru cei ce au terminat de renovat sau de construit o casa sau un apartament.

    Diferenta pe piata serviciilor de curatenie au facut-o in timp multinationalele, care au adus cu ele si ideea externalizarii serviciilor de cleaning si au determinat cresterea pietei. Acum, insa, in acest tip de afaceri, sumele mari vin mai ales de la companiile care fac abonamente pentru curatenie – contracte permanente. 

    Astfel de clienti fac 90% din cifra de afaceri a firmei Bog’art, infiintata in 2000. Serviciile au fost „cerute de clientii grupului“, spune Cristian Panait, directorul general al firmei de curatenie Bog’art, parte din grupul de constructii omonim.

    „Cladirile construite de compania de constructie Bog’art sunt predate la cheie“, spune Panait. Ceea ce inseamna si „curatenie la cheie“. Iar curatenia oferita de firma a costat anul trecut 300.000 de euro, in vreme ce in prima parte a acestui an, cifra de afaceri a crescut cu 15-20% fata de perioada similara a lui 2004. Cele mai profitabile segmente sunt activitatile speciale, ca prelucrarea si intretinerea marmurii sau interventiile cu alpinisti, care sterg geamurile exterioare, tencuiesc calcane, zugravesc si vopsesc cladirile in exterior. Astfel de servicii sunt cautate pentru ca „sunt mult mai ieftine decat daca s-ar realiza prin montarea de schele“, explica Panait.

    Reprezentantul Bog’art admite ca firma are avantajul de a face parte din grupul de firme Bog’art, care a avut in 2003 o cifra de afaceri de 26 de milioane de dolari, pentru ca multi clienti vin pe filiera constructorului. Iar domeniul serviciilor de curatenie este atipic in ceea ce priveste promovarea. „Clientii sunt foarte reticenti daca le este prezentata o oferta fara s-o fi cerut. Este genul de afacere in care clientii te cauta cand au nevoie de tine“, spune Anca Nastase de la A&B Cleaning. 

    Care este, totusi, algorimul la care recurg acestia? In momentul in care o companie vrea sa contracteze o firma de servicii de curatenie, cere mai multe oferte, din care face selectii si, ulterior, poate chiar organiza o licitatie. Pe baza unui pret standard, clientul si furnizorul de curatenie stabilesc termenii contractului: servicii si pret. „E ca atunci cand cumperi o masina. Diferenta e data de optionalele alese din «pliantul» de prezentare“, explica Cristian Grecu. 

    Acesta ar putea fi si unul dintre motivele pentru care estimarile in cazul serviciilor de curatenie variaza in plaje foarte largi, in functie de aglomerarea spatiului de curatat, de zona in care este plasat (si costul carburantului intra in pret), de intervalul orar in care trebuie efectuate serviciile de curatenie, dar si cat de amanuntit este serviciul propriu-zis. Astfel, intr-o oferta standard de intretinere zilnica a unui spatiu, sa spunem, nu este inclusa si spalarea geamurilor, care intra intr-o alta mai completa.

    Promovarea prin media nu are foarte mare cautare in randul companiilor din domeniu. „Eu nu vand un produs care sa se adreseze publicului larg, cum e sapunul sau o bautura racoritoare“, spune Cristian Grecu. „Ce sens are sa cumpar spatiu publicitar la radio sau TV? Un om caruia ii este sete, daca aude o reclama la un suc, poate merge imediat sa-si ia unul. Dar un spot pentru servicii de curatenie ce impact poate sa aiba? Ar trebui ca un om care vrea sa faca «o curatenie» sa auda chiar atunci spotul meu. Si sa-si spuna «Ia sa angajez o firma». Dar nici atunci n-am sanse foarte mari sa ma caute pe mine. Poate alege orice alta firma listata intr-un ghid“, marturiseste el. 

    Dar fara radio si TV, care oricum au rate-card-uri prohibitive pentru afacerile din domeniu care cel mai adesea nu depasesc cifre de afaceri de cateva sute de mii de euro, in cel mai fericit caz, ce le ramane la indemana? Cum pot fi/sunt, totusi, promovate astfel de servicii? Raspunsul e mai simplu decat pare: prin pliante, anunturi pe Internet, listari in ghiduri de servicii, reclame in anuare. Dar mai presus de toate, recomandarea – chiar cea „prin viu grai“ – joaca un rol esential, admit, la unison, cei direct implicati.

    Pentru ca, in licitatii si oferte pentru un anumit contract, recomandarile constituie cartea de vizita. Mai ales daca e vorba de un client nou, care nu a mai lucrat niciodata cu cel care face oferta. Iar pentru ca multinationalele care merg pe outsourcing au sediul, de regula, in Bucuresti, e limpede ca tot e si e si piata. Sau „grosul“ ei. Pentru ca, usor-usor, firmele de cleaning se extind si catre provincie, deci exista oferta si-acolo. Diferenta e ca acolo „clientii nu sunt aproape deloc dispusi sa scoata bani din buzunar pentru curatenie profesionista“, spune Anca Nastase. Tot ea explica felul in care a ajuns in provincie, „deocamdata doar la Constanta, Sibiu si Galati“: prin clientii ei, care s-au extins si i-au pastrat ca furnizori. Tot prin clienti se extinde si Bog’art, care va deschide anul acesta reprezentante la Timisoara si Constanta.

    Dar sunt doar primii pasi. Urmand modelul comunitar, si Romania trebuie sa-si indrepte tot mai multa forta de munca in domeniul serviciilor. Si mai e cale lunga.

    E bine, totusi, ca macar exista oferta. 

  • O piata in trepte

    Din sutele de firme care au ca domeniu de activitate prestarea de servicii de curatenie, doar cateva zeci au contracte ferme, de durata, care le asigura nu doar o cifra de afaceri confortabila, ci si stabilitate.

    MARI: Cam 12-15 firme care ofera, de obicei, si servicii specifice, cum sunt cele de curatare a parchetului sau a marmurii. Sunt cele care au o cifra de afaceri de peste 100.000 de euro anual.

    MEDII: In jur de 15 firme care lucreaza si ele pe baza de contracte pe perioade de unu, doi sau mai multi ani.

    MICI: Sunt de ordinul sutelor la nivelul intregii tari, au o cifra de afaceri mai mica de 10.000 de euro si doar cativa angajati. 

    • CAT COSTA CURATENIA

    Valoarea serviciilor de curatenie variaza foarte mult, in functie de aglomerarea spatiului, perioada in care se efectueaza serviciile, frecventa acestora, gradul de „profunzime“ – mentenanta sau de curatenie dupa amenajarea spatiului etc.

    SPATIU DE BIROURI: Curatenie zilnica de intretinere pentru un spatiu de 1.000 de metri patrati: intre 600 si 900 de euro pe luna (A&B Cleaning).

    APARTAMENT: Doua camere, cu o suprafata de 50 mp: 50 – 400 RON (Perfect Clean). Trei camere, 70 mp: 250 – 300 RON (Derubar).

    SPATIU DE BIROURI: Curatenie zilnica de intretinere pentru un spatiu de 100 de metri patrati: 1 euro / 1 mp (Derubar). 

    • TIPURI DE CLEANING

    Serviciile de curatenie se impart in mai multe tipuri. In afara de frecventa, curatenia este clasificata si dupa spatiul in care este realizata.

    BIROURI: Fie ca sunt contractati de proprietarul spatiului sau de firma care functioneaza in spatiul respectiv.

    LOCUINTE: Serviciile sunt fie de intretinere, fie de anvergura – de tip curatenie generala.

    DUPA CONSTRUCTOR: In spatii proaspat construite sau renovate.

    SERVICII SPECIALE: Cum ar fi prelucrarea si intretinerea marmorei sau interventiile echipelor de alpinisti.

    SERVICII SUPLIMENTARE: Sunt variate si merg de la furnizarea produselor consumabile (cum sunt sapunul si hartia igienica) pana la ofertele de preluare a administrarii cladirii.

  • CENTRE COMERCIALE: Analistii cred ca investitia intr-un mall se recupereaza mai repede decat orice alt timp de proiect imobiliar

    Mall-ul a fost inventat pentru a vindeca o frustrare. Un socialist austriac, Victor Gruen, si-a pus in gand sa daruiasca americanilor care migrasera spre suburbii propriul lor „downtown“, locul de promenada marginit de buticuri cu vitrine elegante fara de care se simteau mai putin oraseni. Azi in America sunt mai multe mall-uri decat licee – circa 47.000. Noi avem mai putin de zece, dar numaratoarea abia a inceput.

    Mall-urile romanesti nu vindeca o frustrare, pentru ca romanii n-au apucat sa migreze spre suburbii si nu „centrul“ e cel care le lipseste. Nu le-a lipsit niciodata: pe vremea lui Eminescu, oamenii ieseau la promenada pe strada mare, in perioada interbelica faceau plimbari „la bulevard“ si targuiau in pravalii cu nume nemtesti si italiene, in anii comunismului ieseau „in centru“ si-si faceau cumparaturile „la magazinul universal“ – iar acum exista centrul comercial si varianta sa cea mai sofisticata si mai completa, importata cu nume cu tot: mall-ul.

    Daca in cei 15 ani care au trecut de la Revolutie s-au construit in intreaga tara doar 5 complexe de acest tip, analistii se asteapta in anii urmatori la o adevarata explozie de noi proiecte. Iar primele „proiectile“ vor fi trase in urmatoarele saptamani, cand este asteptata inaugurarea altor doua mall-uri: unul la Bucuresti, in zona Eroii Revolutiei (City Mall) si altul la Timisoara (Iulius Mall). Primul dintre ele apartine firmei Jaguar Development, detinuta de investitori greci si israelieni, iar cel de-al doilea omului de afaceri iesean Iulian Dascalu, care a mai deschis un mall in orasul natal. 

    Ce ii determina pe investitori sa parieze, brusc, pe acest tip de afacere, in conditiile in care in primii opt ani de dupa 1990 nu s-a construit nici macar un singur mall? Valentin Preda, director general al Jaguar Development, este de parere ca bancile „poarta“ o buna parte din „vina“, dovedindu-se in ultima perioada „foarte flexibile in relatiile cu dezvoltatorii“. Si nu e de mirare. In cazul unui astfel de proiect, investitiile ating zeci de milioane de euro. City Mall, de exemplu, a costat 30 de milioane de euro, iar cel de la Timisoara 25 de milioane de euro. 

    E mult? E putin? Analistii imobiliari sunt de parere ca investitia intr-un mall se recupereaza mai repede decat cea intr-o cladire de birouri sau intr-un alt tip de proiect imobiliar. Intr-adevar, daca, in cazul unei cladiri de birouri de clasa A, chiria lunara pe metru patrat nu trece de 20 de euro, cel care inchiriaza un spatiu intr-un mall poate scoate din buzunare si peste 150 euro/luna pentru aceeasi suprafata. Chiar si la acest nivel al tarifelor, mall-urile nu se pot plange ca ar duce lipsa de clienti. Dimpotriva. 

    City Mall Bucuresti – complexul comercial care se va deschide la jumatatea lunii octombrie – bunaoara, a fost ocupat in totalitate cu mai bine de o jumatate de an inainte de inaugurare. Practic, a fost „arvunit“ intreg spatiul de 25.000 de metri patrati inchiriabili de catre peste 100 de firme (magazine si restaurante) din diverse domenii. „In acest moment, mai mult de 50 de alte companii sunt pe lista de asteptare pentru spatii in acest complex“, spune Costel Alecu, directorul departamentului de spatii comerciale si industriale din cadrul agentiei imobiliare Regatta, companie care s-a ocupat de inchirierea spatiilor din noul mall. Din cate spune acesta, spatiile din City Mall s-au inchiriat la preturi cuprinse 40 si 120 euro/metru patrat/luna, carora li se adauga alti 9,63 euro/metru patrat/luna, cu titlu de cheltuieli de intretinere – curatenia si iluminatul pe spatiile comune, serviciile de paza si incalzirea. Curatenia in magazinul propriu si curentul electric sunt platite separat. Tarifele amintite nu includ TVA. 

    Un calcul simplu – 40 de euro x 12 luni x 25.000 de metri patrati – arata ca Jaguar Development incaseaza intr-un singur an din inchirieri cel putin 12 milioane de euro. In aceste conditii, investitia initiala (30 de milioane de euro) ar putea fi amortizata in decurs de 3 ani. Cat de aproape de realitate este acest calcul?  Raspunsul il da acelasi Costel Alecu: „In afara impozitelor si taxelor pe proprietate, proprietarul unui mall dat in folosinta nu mai are alte mari cheltuieli“. 

    Cei care au adus in Romania acest gen de centru comercial sunt turcii de la Anchor Group, care au deschis Bucuresti Mall acum sase ani. Tot ei sunt si cei care au inaugurat anul trecut cel mai mare spatiu comercial din tara, Plaza Romania. Cele doua mall-uri construite in Bucuresti – primul in zona Vitan, iar al doilea in cartierul Militari – au costat 50 de milioane de dolari, respectiv 45 de milioane de euro. Rezervati in declaratii, turcii spun totusi ca, in functie de mai multi factori (in mod special in functie de suprafata inchiriata), chiria pe metrul patrat variaza intre 6 si 160 de euro. „Zil-nic primim atat de multe cereri de spatii comerciale, incat am putea inchiria inca un mall“, marturiseste Ali Ergun Ergen, directorul general al Anchor Group Romania. 

    Daca asa stau lucrurile, cate mall-uri mai poate „inghiti“ Bucurestiul? Dar restul Romaniei? La aceasta ora, aproape 1.000 de firme se pot lauda ca au inchiriat un spatiu in cele cinci mall-uri de pe piata romaneasca: doua la Bucuresti si cate unul la Iasi, Constanta si Oradea. Alte cateva sute de companii s-au inscris deja pe listele de asteptare. Iar rabdarea lor ar putea incepe sa dea roade. La sfarsitul saptamanii trecute, compania Magnum Development SRL din Bucuresti a castigat o  licitatie organizata de Primaria Mangalia pentru vanzarea unui teren cu o suprafata de aproape 6.000 de metri patrati, pe care urmeaza sa fie construit un complex comercial de tip mall. Potrivit caietului de sarcini, acesta trebuie sa fie inaugurat de firma castigatoare in cel mult doi ani de la obtinerea autorizatiei de constructie.

    Printre viitoarele proiecte ale firmei GTC Romania, controlate de grupul israelian Kardan, se numara si construirea unui mall in nordul Bucurestiului. Primul pas a fost deja facut: o investitie de 15,5 milioane de euro intr-un teren cu o suprafata de 12 hectare.  Si Bank Austria-Creditanstalt (BA-CA), filiala a grupului german HVB, a anuntat ca are in vedere  finantarea unor proiecte imobiliare din segmentul de retail, mai exact a unui mall in Bucuresti si a unei retele de astfel de centre comerciale mai mici in provincie.

    Planuri asemanatoare au si cei de la fondul de investitii elen Global Emerging Property Fund (GEPF), care intentioneaza sa investeasca 270 de milioane de euro pe piata imobiliara romaneasca. „Obiectivele“ vizate de GEPF sunt birourile de clasa A, spatiile comerciale de tipul complexelor mall si spatiile industriale. Pe langa  acestea, s-a anuntat si construirea a ceea ce ar insemna cel mai mare centru comercial de acest tip din Romania – Baneasa Mall, care necesita fonduri de 50 mil. euro si va fi realizat, in parteneriat, de societatea Euro Mediterranee Consulting (EMCT) si o asociatie formata  din Aeroportul International Bucuresti Baneasa si firma Grivco. Centrul comercial va avea o suprafata totala de peste 105.000 de metri patrati (cu 1.000 de metri patrati mai mult decat Plaza Romania) si va fi amplasat in apropierea drumului national 1 Bucuresti-Ploiesti, in zona Aeroportului Baneasa, si ar putea fi dat in folosinta la sfarsitul anului viitor.  

    Tot saptamana trecuta, grupul francez Flash Consulting Invest a anuntat ca va dezvolta in Romania o serie de mall-uri sub marca Euromall, prima „veriga“ a noului „lant“ urmand sa fie inaugurata la Pitesti, la sfarsitul anului viitor. Valoarea investitiei: 30 de milioane de euro. Suprafata: 32.000 de metri patrati, din care vor fi inchiriati 20.000. „Speram sa obtinem o cifra de afaceri de peste sase milioane de euro in primul an“, marturiseste Mosche Turgeman, responsabil cu activitatile de marketing ale companiei.

    Dupa finalizarea proiectului, cei de la Flash Consulting si-au propus sa mai deschida mall-uri si in alte orase cu peste 200.000 de locuitori, primul pe lista fiind Galatiul.  Pana atunci, mall-ul din Pitesti, care va include 170 de magazine, a semnat deja primele contracte de inchiriere. Printre cele parafate pana acum, spun proprietarii Euromall, se numara cele cu MobiFon si Altex. De altfel, grupul Altex, liderul pietei de electronice si electrocasnice din Romania, este prezent cu cate un magazin de mare suprafata in toate mall-urile care s-au construit sau urmeaza sa se construiasca in perioada imediat urmatoare. „Din punctul nostru de vedere, prezenta intr-un mall presupune un win-win situation.

    Pe de o parte, un magazin de tip «destinatie», de electrocasnice, electronice, IT si multimedia, dispus pe suprafete mari atrage, prin oferta bogata de produse si servicii, un numar mare de vizitatori, care, cu siguranta, merg si in celelalte magazine Pe de alta parte, mall-ul, printr-o oferta atragatoare de posibilitati de divertisment, atrage la randul sau peste 80% din populatia din proximitate, asigurand un trafic constant de clienti si facand astfel diferenta dintre magazinul nostru din mall si magazinul nostru din afara mall-ului, cu exact aceeasi oferta de produse si servicii“, explica Adrian Urda, Chief Operation Officer la Altex.

    Cat de importanta este diferenta dintre vanzarile unui magazin dintr-un mall si unul din afara lui o spune chiar Iulian Dascalu, proprietarul mall-urilor de la Timisoara si Iasi: „In general, un magazin prezent intr-un mall vinde de peste doua ori mai mult decat unul similar din cartier“. Si tot raportat la cartiere, Dascalu isi exprima convingerea ca mall-ul suplineste cumva lipsa asa-numitelor strazi comerciale. Idee agreata si de sociologul Mircea Kivu, in opinia caruia „mall-urile inlocuiesc institutia Corso-ului. Mall-ul poate fi privit ca un mod de socializare, unde important este si elementul de noutate, si aerul occidental. Oamenii merg la mall sa faca cumparaturi, dar si sa se plimbe, sa vada si sa fie vazuti“. 

    Este limpede pentru toata lumea ca aceste plimbari cu aer „socio-monden“ sunt, in fond, motorul unor bune afaceri. Iar cifrele spulbera si cea mai mica urma de indoiala: numai anul trecut, spune Dascalu, la Iulius Mall din Iasi au fost eliberate peste 4,5 milioane de bonuri de casa, valoarea totala a cumparaturilor ridicandu-se la mai bine de 60 de milioane de euro. 

    Estimarile celor de la Anchor Group indica pentru primul an de functionare al City Plazza un numar de 15 milioane de vizitatori, recordul absolut fiind detinut de Bucuresti Mall, cu circa 70.000 de vizitatori/zi. 

    Anchor Group a refuzat sa comenteze volumul vanzarilor anuale din cele doua mall-uri, invocand faptul ca toate cifrele de afaceri ale clientilor lor sunt confidentiale. Cert este ca Anchor Group intentioneaza sa construiasca mall-uri si in provincie, primele orase vizate fiind Cluj, Timisoara si Galati.

    Analistii imobiliari sunt de parere ca, in urmatorii ani, abia cu greu se va putea gasi pe harta Romaniei un oras cu peste 200.000 de locuitori in dreptul numelui caruia sa nu existe si un mall. Iar exemplul cel mai des invocat de ei este cel al Ungariei. „Numai in Budapesta sunt peste 20 de mall-uri“, arata Costel Alecu. Optimismul sau este impartasit si de Iulian Dascalu: „In fiecare oras cu peste 150.000 de locuitori este nevoie de cel putin un mall“. Iar cand spune asta, e foarte probabil ca Dascalu tine cont si de faptul ca mall-ul pe care-l va deschide la sfarsitul acestei luni la Timisoara a fost inchiriat in totalitate inca de acum patru luni. „La mall-ul de la Iasi avem pe lista de asteptare peste 50 de firme, iar la cel de la Timisoara, peste 100“, spune Dascalu, care estimeaza ca in urmatorii ani va mai deschide cel putin alte trei astfel de complexe comerciale. 

    Incet, dar sigur, mall-ul a inceput sa-si dezvaluie valentele si pentru romanul de rand: afacere cu multe zerouri la coada, locul in care poti gasi de toate pentru toate gusturile, „moft“ socio-monden, iar lista ramane deschisa. Promenada prin mall-urile Romaniei a inceput.