BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Cifre pe patru roti

    Daewoo Automobile Romania a fost infiintata in 1994, ca societate mixta intre grupul Daewoo – reprezentat prin Daewoo Heavy Industries, care detinea 51% din actiuni – si statul roman, prin Automobile Craiova SA, cu 49% din actiuni. Acum statul detine aproximativ 86% din uzina de la Craiova.

     

    CIFRA DE AFACERI:  260 mil. dolari (208 mil. euro) in prima jumatate a lui 2006, fara sa inregistreze profit. In 2004, compania a avut o cifra de afaceri de aproape 250 mil. dolari, iar in 2005 nu si-a facut publice rezultatele financiare, conform www.mfinante.ro.

     

    NUMAR DE ANGAJATI: 3.700

     

    CAPACITATE DE PRODUCTIE: 150.000 de masini pe an, conform Ministerului Economiei si Comertului. Investitia totala a grupului Daewoo in uzina se cifreaza la aproximativ 850 de milioane de euro.

     

    MODELE PRODUSE: din 1996, la Daewoo Craiova s-au produs circa 220.000 de masini din modelele Tico, Cielo, Espero, Leganza, Nubira sau Tacuma.

  • AVIATIE: „Bun“, „mult“ si „cat mai ieftin“, tradus in coordonate de zbor

    Daca e bun, nu e neaparat sa fie si putin si scump. Cel putin nu si in aviatie. Reteta dupa care se ghideaza companiile aeriene e, mai degraba, „bun, mult si cat mai ieftin“. Dar ce inseamna „bun“, mult“ si „cat mai ieftin“ tradus in coordonate de zbor?

     

    Vi s-a intamplat vreodata sa zburati, sa zicem, spre Viena, dimineata, intr-un avion mai mult gol decat plin? V-ati intrebat de ce in cursele spre Roma ati gasit cu greu un loc, desi plecau mai multe aeronave in acelasi interval orar?

     

    Nu, nu este un exercitiu de retorica de dragul retoricii, intrucat raspunsurile sunt strict legate de dinamica pietei: cursele spre Viena, Paris sau München, cele mai bine deservite orase europene (din punctul de vedere al numarului de curse) de catre companiile de aviatie prezente in Romania (pana la sapte-opt curse pe zi) transporta si cei mai multi clienti, chiar daca gradele de ocupare nu sunt intotdeauna satisfacatoare.

     

    Zborurile spre Paris, bunaoara, deservite de aproape 50 de curse saptamanal, au crescut in ultimul an ca si grad de ocupare cu aproximativ 10%, pana la o medie de 75%. Pentru Viena, si nu numai, avioanele cele mai pline pleaca din Bucuresti, cu un grad mediu de incarcare de 80%, dupa cum arata datele companiei austriece Austrian Airlines, pe cand cursele din Iasi si Sibiu (lansate in acest an in code share cu TAROM) au deocamdata 60%. Dar, se grabeste sa adauge Heinrich Vystoupil, regional manager al operatorului aerian austriac pentru Romania si Republica Moldova, sunt „foarte dinamice“.

     

    Stabilirea celor mai bune rute pentru companiile aeriene prezente in Romania (din perspectiva gradului de ocupare si, deci, al profitabilitatii) se poate face din perspectiva numarului de curse catre o anumita destinatie (suplimentarile vin odata cu cresterea cererii). Dat fiind ca operatorii straini prezenti in Romania (companii precum Air France-KLM, British Airways, Austrian Airlines etc.) opereaza doar spre capitalele tarilor de provenienta, de unde ofera zboruri de conexiune, datele oferite de acestia vor arata cererea spre acea destinatie; cand insa acele destinatii (de obicei sustinute cu cel putin un zbor zilnic) sunt sustinute si de zboruri ale altor companii, mai precis ale companiilor romanesti, atunci se poate spune ca destinatia este intr-adevar ceruta.

     

    Un exemplu foarte bun in acest sens este Parisul, spre care Air France ofera zilnic cinci zboruri (dintre care doua in code share cu TAROM), iar gradul lor de ocupare depaseste 80%, dupa cum spune Rodolphe Lenoir, country manager Air France in Romania. Parisul este insa concurat si de celelalte doua companii romanesti de pe piata: Carpatair (companie care ofera zboruri de linie) si Blue Air (companie low cost).

     

    Carpatair, care opera trei zboruri spre Paris, a introdus din iulie si un al patrulea zbor, iar Blue Air, care renuntase la aceasta destinatie, a reintrodus-o in urma cererii crescute, iar acum are trei zboruri pe saptamana, cu grade de ocupare intre 65 si 80%.

     

    Londra este insa o destinatie catre care, desi cererea este mare, concurenta este scazuta: aici zboara doar compania britanica British Airways si TAROM. Motivele ar fi mai multe: pentru Marea Britanie e nevoie de viza, numarul romanilor care muncesc acolo nu este foarte mare, astfel ca majoritatea zborurilor sunt fie de business, fie de conexiune. Mai precis, raportul este: 70% din zboruri sunt pentru Londra, iar 30% sunt curse de transfer. Cele mai bine vandute bilete cu escala la Londra sunt cele pentru New York, Miami, Boston, Los Angeles, San Francisco si Hong Kong, dupa cum arata datele British Airways. Compania britanica are doua zboruri zilnice din Bucuresti catre Londra si retur (respectiv 14 zboruri saptamanale) si 12 de pe aeroporturile din Timisoara (7) si Targu Mures (5), cu transfer in Budapesta, si a avut in primele 5 luni un grad de ocupare de 85%, in crestere cu 10% fata de aceeasi perioada a anului trecut, dupa cum spune Corina Enciu, country commercial manager al  British Airways pentru Romania si Moldova.

     

    Daca cele mai bine acoperite si cele mai cerute capitale europene sunt Parisul, Londra si Viena, cele mai bine acoperite tari sunt, in ordine, Italia, Germania si Spania. Dincolo de faptul ca relatiile de business dintre Romania si aceste tari nu sunt deloc de neglijat (Italia si Germania fiind in primii cinci in topul investitiilor straine directe in Romania), acestea sunt si destinatiile preferate ale romanilor plecati la munca – se estimeaza ca numai in Italia lucreaza peste 2 milioane de romani. De aceea, Blue Air, companie low cost, ale carei venituri provin in majoritate din traficul etnic, dupa cum spun oficialii companiei, si-a structurat orarul de zbor in functie de acestia: compania detinuta de omul de afaceri Nelu Iordache are saptamanal 12 zboruri spre Italia si alte 12 spre Spania, iar vara (cand muncitorii vin in vacanta) le suplimenteaza. Carpatair, care a dezvoltat la Timisoara un hub aerian prin care aduce pasageri din toata tara, dar si din Moldova si Ucraina, are cea mai buna acoperire pe orasele italiene, dar si pe cele germane. „Avem curse zilnice catre opt orase italiene: Torino, Milano, Verona, Venetia, Florenta, Roma, Ancona si Bologna (de trei ori pe saptamana), catre patru orase germane München (de doua ori pe zi, dimineata si seara), Stuttgart, Düsseldorf si Frankfurt am Main (de trei ori pe saptamana, dupa amiaza)“, dupa cum spune Dragos Popescu, director de marketing al companiei. Un alt oras pe care Carpatair a decis sa il deserveasca mai bine este Budapesta, catre care vor zbura din 29 octombrie patru curse pe saptamana: doua din Cluj si doua din Timisoara. Pe aceasta ruta, singura concurenta este din partea TAROM, care opereaza impreuna cu Malev patru curse pe saptamana, dar si din partea Wizz Air, care are o cursa pe saptamana din Targu Mures. Pe aceasta ruta va incepe sa zboare din ianuarie Wizz Air si din februarie Sky Europe.

     

    O alta modalitate de a desemna cele mai cautate rute sunt datele statistice, conform carora in primele noua luni din 2006 aproape 3 milioane de persoane au calatorit cu avionul. Cum isi impart insa companiile cei peste 80.000 de calatori care zboara saptamanal cu avionul? Datele statisticii arata ca cei mai multi (o treime) au intrat cu avionul in Italia, Spania si Germania, iar ca 15% dintre cei care iau un avion catre Europa o fac pentru escala intr-un oras de unde vor pleca mai departe spre o destinatie transatlantica. Asadar, cam aceasta din urma este piata pe care se vor baza TAROM si Delta Airlines cand vor incepe sa zboare, din 2007, spre New York direct din Romania. Atunci probabil ca New York va intra pe lista cu cele mai bine vandute rute.

  • Destinatii cheie

    Companiile aeriene romanesti au anumite rute pe care raporteaza, constant, rate bune de ocupare.


    TAROM: Madrid, Londra, Tel Aviv, Larnaca, Dubai, Atena, Salonic.


    CARPATAIR: München, Stuttgart si orasele italiene, in special Milano.


    BLUEAIR: Orasele italiene, in special Torino si Roma, si cele spaniole, in special Barcelona si Valencia. Spre Italia, Blue Air are cate trei curse saptamanale catre Milano si Bologna, cinci pentru Roma (vara sapte) si una pentru Torino; iar spre Spania, cate trei pentru Madrid si Barcelona (vara cinci), trei pentru Madrid si doua catre Malaga.

    Sursa: Companiile

  • Cine da mai mult?

    Marile orase europene sunt o prezenta constanta pe harta companiilor aeriene din Romania. Care sunt destinatiile cele mai solicitate?

     

    Oras

    Companie

    Nr. curse

    Decolare

    München

    Lufthansa

    6

    Bucuresti

     

    Lufthansa

    12

    Timisoara

     

    Carpatair

    6

    Timisoara

    Viena

    Austrian Airlines*

    24

    Bucuresti

     

    Austrian Airlines

    3

    Iasi

     

    Austrian Airlines

    3

    Sibiu

     

    Sky Europe***

    2

    Bucuresti

    Londra

    British Airways

    14

    Bucuresti

     

    British Airways

    7

    Timisoara

     

    British Airways

    5

    Targu Mures

    Paris

    Air France**

    35

    Bucuresti

     

    Carpatair

    4

    Timisoara

     

    Blue Air

    4

    Bucuresti

     

    * Curse operate In code share cu TAROM;

    ** Doua dintre acestea operate In code share cu TAROM;

    *** Cursa este de fapt spre Bratislava, de unde biletul include un shuttle bus pana la Viena (100 km);

    Sursa: Companiile

  • RETAIL: Un roman de 34 de ani <br/> joaca la dublu pentru Sparkassen

    Are 34 de ani si administreaza proiecte imobiliare in valoare de 250 de milioane de euro. Suma pe care si-a propus sa o dubleze pana in 2010. Ce planuri are Claudiu Negrisan, country managerul Sparkassen, divizia de investitii imobiliare a grupului Erste?

     

    Cu patru ani in urma, nici nu si-ar fi pus problema ca va lucra in real estate. A intrat in contact cu lumea imobiliara abia in 2003, dar nu in Romania, ci in Copenhaga, unde a lucrat pentru un fond de investitii, in timp ce studia pentru un MBA. „Cand m-am intors, eram convins ca voi lucra in real estate.“ Odata revenit in tara, s-a angajat la Sparkassen, care tocmai isi cauta un reprezentant pentru Romania.

     

    Acum are pe mana un portofoliu de un sfert de miliard de euro si are ca obiectiv adaugarea a inca pe atat in urmatorii trei ani. „E interesant ca, la 34 de ani, sa administrezi investitii de 250 de milioane, plus celelalte pe care le urmarim“, spune zambind Negrisan. Pana in 2010, oficialii Sparkassen – fond de investitii imobiliare controlat de grupul austriac Erste – au ca obiectiv atingerea nivelului de 500 de milioane de euro investitii. Ceea ce „inseamna 130-150 de milioane de euro anual, in medie“, explica country managerul fondului.

     

    Sparkassen si-a facut o intrare in forta pe piata imobiliara romaneasca, anuntand saptamana trecuta nu mai putin de trei investitii. Compania a preluat pentru aproape 30 de milioane de euro hotelul Novotel, dezvoltat de grupul francez Accor in centrul Capitalei, pe Calea Victoriei. Fondul austriac va finanta si un centru comercial din sudul Bucurestiului – Sun Plaza – o investitie care poate ajunge la 150 mil. euro. In plus, in parteneriat cu Immorent – companie de leasing imobiliar, care face parte tot din grupul Erste – Sparkassen va dezvolta un complex multifunctional in Piata Victoriei. Acesta va avea o suprafata de 50.000 de metri patrati si va necesita fonduri de 80 milioane de euro.

     

    „Initial, targetul era destul de mic – 100 de milioane“, isi aminteste acum Negrisan. De ce aceasta schimbare radicala? „Le-am aratat celor din Austria ca aici sunt foarte multe posibilitati si ca tot ce trebuie sa faca este sa fie mai oportunisti.“ Mai precis, country managerul si-a sfatuit conducerea sa lase la o parte politica mai conservatoare de a investi doar in cladiri finalizate si sa se implice si pe partea de dezvoltare. Drept dovada, doua dintre cele trei proiecte anuntate de Sparkassen sunt noi dezvoltari.

     

    Deja sunt discutii pentru urmatoarele investitii. Mai avansate sunt cele pentru constructia unui alt centru comercial in partea de sud a Bucurestiului. „E un teren care ar fi pretabil pentru o astfel de dezvoltare“, spune Negrisan, fara a da alte detalii.

     

    Insa cele 250 mil. euro ar putea fi lejer investite intr-un singur proiect – portofoliul imobiliar al Bancii Comerciale Romane (BCR). Vanzarea bancii catre Erste a fost recent finalizata, iar noul proprietar a anuntat deja ca intentioneaza sa „scape“ de el. Iar cea mai logica miscare ar fi transferul catre divizia imobiliara a grupului, crede si Holger Schmidtmayr, membru in consiliul de conducere al Sparkassen. In urma cu un an, in preajma anuntarii castigatorului cursei pentru BCR, surse din piata imobiliara apreciau pentru BUSINESS Magazin ca portofoliul de real estate al bancii ar valora intre 300 si 350 mil. euro. Strategia de investitii a Sparkassen va ramane totusi una conservatoare, cum o apreciaza oficialii fondului. „Nu vrem sa le oferim actionarilor profituri mari. Vrem sa oferim un castig stabil, cu riscuri scazute“, spune Negrisan. Dar, in pofida prudentei, rentabilitatile celor trei investitii sunt peste media pietei imobiliare romanesti.

     

    „Proiectiile noastre spun ca o sa avem peste 10% randament initial“, sustine reprezentantul fondului. Randament care poate fi mai ridicat odata cu refinantarea investitiilor. Si la urmatoarele proiecte, Negrisan mizeaza pe o medie similara. Totusi, piata este din ce in ce mai aglomerata, dupa ce primului val de fonduri de investitii austriece li s-au adaugat in ultimul an o serie de investitori britanici, irlandezi, americani sau germani. Astfel ca strategia conservatoare – care a reusit totusi sa scoata randamente de peste 10% – va avea de furca cu politicile mult mai agresive ale concurentei.

  • Tooble

    1,65 miliarde de dolari. Atat a platit Google pentru site-ul de continut video YouTube, achizitie care le-a dat serios de gandit competitorilor celui mai mare motor de cautare. Google vrea acum titlul de lider si pe continut video pe Internet, dar asta nu inseamna ca a facut mutarea decisiva.

     

    Dintre toti pretendentii YouTube, printre care si gigantii Microsoft, News Corp., Yahoo! si Viacom, victorios a iesit Google, care, in urma unor negocieri deloc usoare, a scos din buzunar cea mai mare suma de bani platita vreodata pentru un site de continut multimedia.

     

    Dar de ce atata graba si ce au cumparat, de fapt, cei de la Google? Cofondatorii YouTube  – Chad Hurley (29 de ani), care este si directorul executiv, si Steve Chen (27 de ani) – au venit cu ideea de a crea un portal care sa le ofere utilizatorilor nu doar clipuri video „home made“, ci si posibilitatea de a-si posta intr-un mod simplu si rapid propriile creatii.

     

    „Creierul“ a fost insa un al treilea actionar, care a preferat sa ramana in umbra. Este vorba despre Jawed Karim, 27 de ani, nascut in Germania de Est, un intreprinzator care a mizat nu o data pe afacerile online. Jawed Karim s-a implicat activ in YouTube pana in momentul in care compania a inceput sa functioneze pe cont propriu, dupa care s-a retras  de bunavoie pe pozitia de consultant, pentru a se putea concentra asupra studiilor. 

     

    Domeniul „YouTube“ a fost activat in 15 februarie 2005, portalul propriu-zis fiind dezvoltat in lunile urmatoare. Un prim preview a fost facut public in mai 2005, pentru ca sase luni mai tarziu YouTube sa-si faca debutul oficial in lumea continutului video.

     

    Astazi, ascensiunea YouTube este considerata de analisti de-a dreptul fulminanta, avand in vedere cei peste 50 de milioane de utilizatori si faptul ca, asa cum au anuntat oficialii companiei la mijlocul lunii iulie, a stocat in baza sa de date peste 100 mil. clipuri video. La fel ca si Google, YouTube s-a dezvoltat intr-un garaj. Lucrurile s-au schimbat, insa, in noiembrie 2005, cand cei doi au atras o finantare de 3,5 mil. dolari de la fondul Sequoia Capital, urmate de alte opt mil. in aprilie 2006. In paranteza spus, de-a lungul anilor acesta a sustinut si Google la inceputurile sale, dar si alte mari nume din Silicon Valley precum Apple, Cisco, Oracle sau Yahoo!.

     

    Acum, Sequoia Capital, care detinea aproximativ 30% din companie, a scos un profit estimat la 495 mil. dolari. Restul de 1,15 miliarde de dolari au intrat in buzunarele fondatorilor. Hurley si Chen au cerut sa ramana in continuare in cadrul companiei, numele acesteia sa fie tot YouTube, iar sediul sa ramana in San Bruno, California, la peste 40 de kilometri distanta de Mountain View, unde se afla cartierul general al Google. „Am preferat ca YouTube sa ramana o afacere independenta“, a spus Chad Hurley, mentionand ca ar fi cerut acelasi lucru oricarui cumparator, deci Google nu face exceptie. „Este mult mai bine asa. Mi-este greu sa-mi imaginez o colaborare diferita dintre doua companii de Internet“, a completat Steve Chen. Google a fost de acord cu aceste conditii, pentru ca stie ca, daca nu a dat lovitura pe domeniul continutului video cu al sau serviciu Google Video, prin YouTube poate concura la nivel mai inalt pe aceasta piata si poate castiga nu doar clienti dar si o cota mai mare. Inainte de achizitie, YouTube avea o cota de 46% din piata continutului video online. Reteaua sociala MySpace detine 23%, iar Google Video numai 10%, conform unui studiu realizat de compania de monitorizare a traficului pe Internet Hitwise. Dar, in toata aceasta poveste exista si un „dar“ – drepturile de autor. Deja YouTube a fost comparata cu Napster – serviciul de download devenit pentru multi sinonim cu pirateria pe Internet si care a fost inchis in urma unor procese cu marile studiouri de inregistrari -, iar compania a fost nevoita de cateva ori sa scoata clipuri de pe site ca urmare a reclamatiilor venite de la detinatorii de copyright. In consecinta, Hurley si Chen au limitat dimensiunile  clipurilor incarcate pe YouTube la cel mult 100 MB (un film de lung metraj in format .avi are cca. 700 MB) si o durata de max. 10 minute.

     

    Pe de alta parte, mai multi specialisti din industrie considera insa ca Google nu a avut temeri in ceea ce priveste problemele juridice ale YouTube. Un posibil motiv ar putea fi si faptul ca ar fi avut acces la informatii la cald despre situatia companiei de continut video online de la unul dintre partenerii Sequoia Capital, Michael Moritz, care face parte din consiliul director al Google.

     

    „Investitia fondului este putin agresiva, avand in vedere comportamentul sau de pana acum“, este de parere Paul Kedrosky, investitor si autor al blog-ului Infectious Greed. „In general, investitorul principal atragea si alti investitori in faza initiala, pentru a nu risca sa ajunga victima unor procese juridice extrem de costisitoare pe fondul eventualelor probleme ale companiei aflate inca la inceput“, a mai spus el. „Dar Sequoia a avut foarte multa incredere in actiunile sale si deci in decizia de a fi unic investitor al YouTube.“ Tot de incredere se poate vorbi si in cazul Google, care mizeaza pe YouTube pentru a-si rezolva problemele intampinate pe partea de continut multimedia online. Daca Google este lider in cautarea pe Internet, cu o cota de piata de 51%, nu a excelat in schimb pe continut video. Google Video se afla abia pe locul al  cincilea in piata, dupa Yahoo! Video, MySpace – detinut de News Corp., YouTube si MSN Video, serviciul similar de la Microsoft. Cu toate acestea, Google aspira in continuare la pozitia de top. „Unul dintre elementele cheie in cautarea pe Internet il reprezinta cautarea de clipuri video“, considera Sergey Brin, cofondatorul Google. Si intr-adevar, prin YouTube, motorul de cautare poate sa publice un numar mult mai mare de clipuri video si are astfel mai mult spatiu pentru reclamele online, afacere care genereaza cea mai mare parte din veniturile companiei. La capitolul cautarii de clipuri video, Google foloseste o tehnologie prin care cauta clipurile video in functie de titlurile oferite de furnizorii de continut. Insa metoda nu a fost intotdeauna exacta. Spre exemplu, la o cautare dupa „Lonely Girl 15“, un clip foarte controversat pe Internet, Google a returnat clipuri denumite de utilizatori astfel, insa clipul original nu se afla printre primele rezultate.

     

    „Astfel de cautari functioneaza de cele mai multe ori, dar dau gres in momentul in care furnizorii de continut isi descriu eronat clipurile video sau folosesc intentionat anumite cuvinte cheie care nu au legatura cu continutul pentru a atrage utilizatori“, a spus Suranga Chandratillake, directorul executiv al motorului de cautare Blinkx. Tocmai din acest motiv, strategia Google este sa-si perfectioneze tehnologiile de cautare pe segmentul de continut video. „Continutul video este un motor de crestere extraordinar pentru publicitatea online si din acest punct de vedere suntem extrem de incantati de achizitia facuta“, a mai spus Sergey Brin. „Cat despre eventualele probleme legale, cu continutul protejat prin drepturi de autor, avem deja solutii.“ Pana acum, YouTube a fost acuzat in instanta de un fotograf independent pentru ca a publicat pe Internet materialele sale, fara a avea permisiune. Iar Universal Music Group a avut de asemenea tentativa de a da in judecata compania.

     

    „YouTube este extrem de valoroasa datorita traficului mare pe care il genereaza, aspect foarte important in zona Internetului, dupa cum pozitionarea unui imobil este relevanta pe piata imobiliara“, este de parere Sasa Zorovic, analist la firma Oppenheimer.

     

    Asadar, daca iei un portal care domina piata de continut video si-l combini cu o companie care dispune de expertiza tehnica necesara pentru a le permite utilizatorilor sa navigheze prin lumea clipurilor video, rezultatul nu poate fi altul decat un competitor care sa ameninte serios piata. „Continutul YouTube, impreuna cu tehnologiile Google ar putea conduce la aparitia unui nou business pe piata de Internet“, este de parere Ken Marlin, partener la Marlin & Associates.

     

    Sa fie o batalie castigata din start? Greu de spus. Google tinteste sa devina centru universului digital online si o poate face. Totul este o chestiune de timp.

  • Cine se teme de cine?

    In urma preluarii YouTube de catre Google, spiritele in piata au inceput sa se agite. Gigantii care concureaza pe piata online incearca acum sa gaseasca metode pentru a nu fi afectati de pasul facut de cel mai mare motor de cautare din lume.

     

    YAHOO!: Cel mai important portal de Internet din lume a adoptat in ultimii doi ani o politica bazata pe achizitii, strategie care i-a adus venituri destul de mari. Numai in decursul ultimelor 18 luni, Yahoo! a platit cateva zeci de milioane de dolari pentru Flickr, Del.icio.us, si Upcoming, iar acum incearca sa cumpere si reteaua sociala Facebook pentru o suma ce se invarte in jurul a un miliard de dolari. Compania a fost interesata si de YouTube, insa Google a reusit sa i-o ia inainte. Este si motivul pentru care unii analisti sunt de parere ca Yahoo! ar putea grabi achizitia Facebook de teama concurentei.

     

    MICROSOFT: Gigantul software il considera pe Google o reala amenintare. Compania fondata de Larry Page si Sergey Brin a muscat deja din piata Microsoft prin lansarea unor aplicatii software care concureaza direct cu cele dezvoltate de compania lui Bill Gates. Cele doua companii concureaza si pe segmentul de cautare online, continut video si publicitate online. Steve Ballmer (foto), directorul executiv al Microsoft, crede ca prin achizitia YouTube, Google va deveni un concurent si mai puternic, insa compania considera ca strategia pe termen lung pe care se bazeaza o va ajuta sa tina piept „piedicilor“ venite din zona motorului de cautare.

     

    TIME WARNER: Gigantul media se teme ca va pierde o parte din cota de piata pe segmentul de continut video online. Singura solutie fiabila, din punctul de vedere al specialistilor din piata, este sa achizitioneze o companie din acest domeniu aflata inca la inceput. O posibila tinta – Veoh, reteaua de clipuri video de tip peer-to-peer unde Time Warner detine deja o parte din actiuni.

     

    NEWS CORP.: Compania este destul de bine pozitionata in piata, mai ales de cand a achizitionat reteaua sociala MySpace cu 580 de milioane de dolari. Un singur lucru ridica semne de intrebare in ceea ce priveste viitorul stabil al News Corp. pe partea de continut video pe Internet. MySpace a incheiat un parteneriat cu Google pentru cautare online din care compania lui Robert Murdoch (foto) va incasa cel putin 900 de milioane de dolari. E de asteptat acum o declaratie de razboi a Google catre MySpace?

     

    VIACOM: Proprietarul MTV s-a confruntat recent cu cateva probleme, precum concedierea directorului executiv Tom Freston, in principal pentru ca nu a reusit sa cumpere MySpace. Presiunea este acum si mai mare, pentru ca trebuie sa gaseasca metode sa-si pastreze utilizatorii tineri, pe care Google, dar si alte companii ii pot atrage prin noi servicii. Si totusi, Viacom a exclus pana acum varianta unei achizitii, in ideea ca, la final, strategia sa se va dovedi cea mai eficienta.

  • Jurnal de front din razboiul bancar

    Jurnal de razboi, toamna 2007. Austriecii de la Erste au luat pozitii in transeele BCR si lanseaza atacuri de marketing agresiv. Alianta italo-romano-austriaca a UniCredit a incheiat jonctiunea celor trei ostiri ale sale si se pregateste sa atace citadela francofona de la BRD-SocGen, care a ingrosat zidurile de aparare in 2006. Tabara austriaca rivala de la Raiffeisen s-a retras in codru neconsolata si asteapta o noua campanie pentru a incerca sa recastige locul trei. Se anunta un razboi surd, fara un invingator profilat de la inceput. Poate clientul sa fie acela.

     

    Cam asa ar incepe probabil unul dintre cele mai animate episoade din povestea pietei bancare autohtone, care are sansa unei cresteri si mai spectaculoase decat pana acum, pe seama confruntarii pentru suprematie dintre cei patru jucatori amintiti.

     

    Intarzierea cu cinci luni a finalizarii tranzactiei prin care a fost privatizata BCR a lasat concurentei ragazul sa mai faca ceva pregatiri pentru confruntarile din 2007-2008. Pe unii i-a deranjat insa tocmai perioada de tranzitie de la momentul desemnarii castigatorului si pana la preluarea efectiva a pachetului majoritar de actiuni la BCR. Explicatia nici nu era greu de gasit: conducerea bancii s-a straduit din rasputeri sa-si intampine noul patron cu rezultate spectaculoase.

     

    A deschis aproape 80 de unitati, micute, destinate retailului, exact pe gustul austriecilor. A largit porfoliul de produse de retail, mizand pe formula serviciilor la pachet. Iar la sfarsitul lunii august, pe cand austriecii se rugau ca partea romana sa incheie odata procedurile, managementul BCR a avut ce raporta. A majorat activele cu aproape 24% fata de august 2006 si a strans in opt luni un profit net de 178 mil. euro, mai mare cu peste 50% fata de aceeasi perioada din 2005.

     

    Asa se face ca oficialii BRD, de pilda, au remarcat inca din primavara o crestere a agresivitatii BCR inclusiv la nivelul abordarii de noi clienti si al practicarii unor preturi mai mici decat concurenta. Pe piata se vorbea deja de un comportament „dezordonat“ al oamenilor BCR, care fusesera scosi din birourile marilor sucursale si trimisi la vanatoare de clienti. Apoi prelungirea provizoratului, pana cand Erste avea sa inceapa sa ia decizii si sa tureze motoarele BCR la viteza dorita, nu era tocmai placuta pentru simplul fapt ca piata nu prea stia la ce sa se astepte.

     

    Steven van Groningen, seful Raiffeisen Bank, anticipeaza o serie de „surprize“ din partea Erste, desi probabil ca banca mama de la Viena poate furniza anumite „secrete“, dupa ani de zile in care si-a urmarit concurenta umar la umar, atat in Austria cat si prin Europa Centrala si de Est. Oricum, de un lucru e sigur: „Vor avea un marketing agresiv“. Iar planurile anuntate deja de oficialii Erste intaresc o asemenea perspectiva, austriecii incluzand in planul de afaceri majorarea cheltuielilor de marketing. Van Groningen se pregateste pentru confruntari puternice, incepand din toamna anului viitor. „Cred ca marea batalie va incepe in a doua jumatate a lui 2007“, spune Van Groningen.

     

    Rasvan Radu, seful deja numit al conglomeratului care va rezulta din fuziunea UniCredit cu HVB-Tiriac, este mai relaxat. „Nu cred ca Erste va fi gata de razboi pana in toamna viitoare pentru ca totusi au pierdut destul timp in aceasta perioada in care nu au putut lua decizii de restructurare, iar procesul va fi de durata“, spune Radu. In acelasi timp, el crede ca nici intarzierea nu este buna pentru ca se intretine o anumita stare de confuzie pe piata. Pe de alta parte, si tabara lui Rasvan Radu se lupta cu timpul, pentru ca integrarea a trei banci intr-una singura nu prea lasa multe resurse de aruncat in lupta pentru cota de piata. Teoretic, fuziunea ar urma sa se incheie pana la jumatatea anului viitor, insa experienta recenta a HVB cu Banca Tiriac a aratat ca pot aparea intarzieri mai ales din cauza procedurilor administrative care trebuie parcurse.

     

    Noua banca se va putea bucura insa de ocazia rara de a profita de o selectie de personal din trei echipe deja rodate si de know-how complementar pe principalele segmente ale pietei. Asa ca macar din punct de vedere teoretic conglomeratul rezultat va fi bun de lupta chiar la putin timp dupa incheierea procesului de integrare. Cu atat mai mult cu cat va avea in spate cel mai puternic grup bancar continental, care ii va putea furniza atat finantare cat si expertiza, chiar mai valoroasa decat cea pe care o poate aduce Erste la BCR. Din acest punct de vedere, pozitia BRD la numai cateva puncte procentuale cota de piata in fata viitorului UniCredit ar putea deveni vulnerabila in scurt timp. Francezii s-au pregatit insa in ultimii doi ani pentru a rezista unei concurente acerbe, asa ca nu se pune problema unei victorii usoare de partea bancherilor de la UniCredit.

     

    Ramane de vazut ce va mai putea face Raiffeisen in vederea unei reveniri in forta, avand in vedere ca si in conditiile actuale de competitie este nevoie de sase luni de marketing agresiv pentru castigarea catorva zecimi de punct la cota de piata.

     

    Probabil ca de-abia in 2008 BCR-Erste si noul UniCredit vor fi gata sa-si arunce in lupta toate fortele. Insa cu toate fortele lor, va fi nevoie de ceva mai mult pentru a avea loc o schimbare in ierarhia celor patru mari: BCR-Erste, BRD-SocGen, UniCredit, Raiffeisen. Fara influenta unui factor din exterior, asa cum s-a intamplat cu UniCredit-HVB, jocurile sunt in mare facute. Pozitia BCR este practic de neatins, iar Erste are instrumentele sa o consolideze cel putin. BRD-SocGen nu va bate pasul pe loc, asteptand ca UniCredit sa ocupe locul trei cu ambele picioare, asa ca diferenta chiar de cateva puncte procentuale este greu de inghitit.

     

    Raiffeisen isi tot subtiaza cota de piata de la inceputul acestui an, asa ca, pana sa atace UniCredit, va trebui sa se stabilizeze. In fine, ING, de pe locul al cincilea, se afla la peste doua puncte procentuale distanta, si nici olandezilor nu le va fi prea usor sa urce pentru ca deocamdata au preferat sa scada, asa cum au facut si Raiffeisen Bank, dar si HVB. Motivul? Cunoscutele restrictii impuse de BNR creditarii in valuta, care au deformat substantial imaginea activelor raportate de filialele de banci straine, o felie consistenta din creditele in valuta fiind exportata in bilanturile bancilor mama.

     

    Avand in vedere ca discutia despre activele totale devine relativa, mai ales din cauza creditelor corporate, se va ascuti o data in plus lupta pe retail, acolo unde exportul nu are rost, mai ales in conditiile cresterii creditelor in lei. Tocmai pe frontul de retail se vor ciocni probabil cel mai puternic primii patru jucatori, ING avand un portofoliu inca restrans de produse. Iar din asemenea ciocniri, clientul ar putea fi in sfarsit favorizat, dupa ani de zile in care bancile doar au profitat fara scrupule de nevoia lui de bani pentru consum, masina si casa.

  • Standarde vieneze

    Primele proiecte de integrare vizeaza alinierea Bancii Comerciale Romane la practicile Erste si renuntarea la „obiceiurile locului“ pe sase segmente principale: trezorerie, managementul riscului, contabilitate, raportare, control si implementare a regulilor Basel II de evaluare a riscului de credit. Ce vor sa faca austriecii, concret, la BCR:

    • SA SPOREASCA cheltuielile cu actiuni de marketing, promovate mai ales printr-o agentie de publicitate preferata, si pentru inchirierea de noi spatii pentru unitati;
    • SA MAJOREZE portofoliul de credite intr-un ritm ceva mai mare decat viteza de crestere a pietei in ansamblu – ceea ce ar echivala cu o crestere usoara a cotei de piata;
    • SA DESCHIDA 200 DE NOI UNITATI pana in 2009 prin inchiriere de spatii, cu precadere in Bucuresti si in capitalele de judet – adica Erste nu vizeaza in mod deosebit zonele din mediul rural;
    • SA RESTRANGA substantial spatiile detinute in locatiile actuale, actiune compensata de deschiderea unor noi unitati, de mici dimensiuni;
    • SA CENTRALIZEZE functiile de back-office (adica administrare, decontari, contabilitate, control, audit intern etc.) si sa restructureze centrele regionale ale bancii;
    • SA MAREASCA numarul personalului care intra in contact cu clientela;
    • SA INVESTEASCA in recalificarea unui numar mare de angajati;
    • SA SCHIMBE structura activelor, cu accent pe segmente de retail aducatoare de randamente mai mari – credite de consum, credite ipotecare; astfel ar urma sa fie compensat efectul ingustarii marjelor de dobanda asupra veniturilor nete;
    • SA INCURAJEZE cresterea volumului de plati procesate pentru majorarea incasarilor obtinute din comisioane;
    • SA MAREASCA rata de utilizare a cardurilor prin investitii in dublarea retelelor de bancomate si in majorarea de sase ori a numarului de POS-uri pana in 2009, prin extinderea cooperarii cu comerciantii.

  • Benzinarii autohtoni pariaza pe motorina

    Dat fiind ca masinile pe motorina inseamna jumatate din vanzarile auto, era imposibil ca rafinariile sa ramana insensibile. Motorina e la Petromidia 40% din productie, iar OMV investeste masiv la Petrobrazi tot pentru a-si mari livrarile de combustibil pentru diesel.

     

    David C. Davies, directorul financiar al OMV, era in sfarsit multumit saptamana trecuta. Anuntul facut la summit-ul de la Viena de board-ul OMV – investitiile in rafinaria Petrobrazi – i-a readus optimismul. „Nu mai suportam sa vad atatia bani evaporandu-se zilnic in aer la Petrobrazi sau Arpechim“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Davies, care isi aminteste nu cu foarte multa placere ca, din cauza situatiei gasite in rafinariile cumparate odata cu Petrom, cei de la OMV au fost nevoiti sa isi reconfigureze sumele estimate pentru investitii.

     

    „Vom investi in rafinare, explorare si productie cam cu 20% mai mult decat am estimat atunci cand am cumparat Petrom si speram ca la nivelul anului 2011 Petrobrazi sa ajunga cea mai performanta rafinarie din Romania“, spune Davies, admitand faptul ca Petromidia (rafinaria apartinand grupului Rompetrol) este „greu de atins si depasit“ din acest punct de vedere.

     

    Dar poate ca 1 mld. euro va putea face diferenta, aceasta fiind suma pe care OMV spune ca vrea sa o investeasca in rafinaria Petrobrazi, atat pentru cresterea capacitatii de rafinare, cat si pentru a repozitiona rafinaria din Ploiesti pe productie de motorina, care ar trebui sa ajunga, peste cinci ani, la un sfert din intreaga productie. „Pana in 2011, rafinaria Petrobrazi va produce 2,1 milioane de tone de motorina pe an, comparativ cu productia de 700.000 de tone pe care aceasta o inregistreaza in prezent, iar capacitatea de productie a rafinariei va creste de la 4,5 mil. tone, ceea ce inseamna un grad de utilizare de 69%, pana la 6 mil. tone, adica un grad de utilizare de 94%“, dupa cum spune Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele si CEO al OMV.

     

    Si Rompetrol a anuntat saptamana trecuta investitii in cresterea productiei de motorina. Net inferioara ca valoare, investitia de 7 mil. euro planificata de grupul lui Dinu Patriciu va fi facuta pentru cresterea calitatii motorinei (instalatia automata de amestec in linie a motorinelor – Diesel In Line Blending – asigura calitate superioara si costuri mai mici). La capitolul cantitate, Rompetrol produce deja mai multa motorina decat OMV – la Petromidia, din totalul productiei, 40% este reprezentata de motorina.

     

    Raspunsul la intrebarea de ce atata motorina il dau vanzatorii – sau cumparatorii – de masini, procentul de masini diesel vandute in Romania fiind in continuare in crestere: de la inceputul anului, ponderea vanzarilor diesel a urcat de la 21,8% in 2005 la 44,2% in primele trei luni din acest an, cand a fost consemnata o dublare a vanzarilor, de la 10.547 de masini la 22.220, conform datelor Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA). Un motor sigur pentru piata de diesel e si nou lansata versiune Logan pe motorina; Loganul a facut ca numarul masinilor diesel romanesti vandute sa ajunga in perioada ianuarie-martie la 9.203, cu 21,8% mai mult decat in aceeasi perioada a lui 2005. Acestea au fost si explicatiile pe care presedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, le-a dat pentru aceasta investitie: Ruttenstorfer si-a motivat decizia de a investi la Petrobrazi o suma apropiata de cea platita pentru Petrom – 1,3 mld. euro – prin tendinta de crestere a consumului de diesel la nivel mondial. Potrivit datelor OMV, cererea pentru acest produs ar urma sa creasca pe piata europeana cu aproximativ 27%, pana la un nivel de 5,52 milioane de barili pe zi.

     

    In 2010, cand se va termina si investitia la Petrobrazi, OMV vizeaza sa rafineze zilnic un milion de barili, dublu comparativ cu capacitatea raportata de grup in prezent. Grupul austriac are cinci rafinarii, dintre care doua in Romania – Petrobrazi Ploiesti si Arpechim Pitesti; celelalte trei rafinarii sunt situate in Germania si Austria si cumuleaza o capacitate de 382.000 de barili pe zi. Cand investitia la Petrobrazi se va fi incheiat, nu numai ca furnalele rafinariei vor fi mai prietenoase cu mediul, dar si petrolul va avea poate un pret mai prietenos, dupa cum crede presedintele OMV. Acesta estima saptamana trecuta ca la anul pretul petrolului va ajunge la 80-100 de dolari pe baril, dar ca, „in cativa ani“, pretul va cobori la 40 dolari pe baril. Doar petrolul e o afacere ciclica, nu-i asa?