BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Intre tehnologii

    REVOLUTIA: Un repros care se aduce tehnologiei 3G este ca nu vine cu suficienta viteza de transfer al datelor pentru a-si tine promisiunea unei experiente multimedia complete. Fata de HSDPA, o tehnologie considerata un progres la 3,5G cu o viteza de acces de 3,6 Mbps, generatia a patra permite viteze de transfer de pana la 70 Mbps. La o astfel de conexiune s-ar putea folosi, de exemplu, apelul video simultan cu privitul la TV pe mobil, in format de inalta definitie, in timp ce se descarca un fisier de pe Internet.

     

    STANDARDE: In iunie 2001, mai multe companii au fondat WiMax Forum, infiintata pentru a elabora standarde comune de dezvoltare. Presedintele organizatiei este unul dintre directorii de marketing ai Intel. Numarul membrilor a ajuns acum la mai mult de 350 de companii care sprijina WiMax. Printre ele – France Telecom, proprietara Orange. Vodafone lipseste din aceasta lista.

     

    TEHNOLOGIE: Cu tot sprijinul de care beneficiaza 4G prin WiMax, inca nu s-a ajuns la un consens in ceea ce priveste frecventa pe care ar trebui sa opereze. In Romania, Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei a deschis saptamana trecuta pentru consultare publica subiectul spectrului de frecvente potrivit pentru alocarea WiMax.

  • Avantajul noilor veniti

    Zapp si RCS&RDS, cei care au castigat dreptul de operare in 3G odata cu al doilea val al eliberarii licentelor, vor incepe primele teste la inceputul anului viitor. Iar intarzierea lor s-ar putea dovedi un avantaj.

     

    „Zapp va experimenta solutiile planificate (3G – n.r.) la inceputul anului 2007, iar pana la sfarsitul aceluiasi an va lansa primele servicii comerciale“, a declarat in premiera pentru BUSINESS Magazin Victor Stan, directorul tehnic al Telemobil. Anterior, oficiali ai RCS&RDS au declarat presei ca la inceputul anului vor incepe testele pentru reteaua 3G, dar fara a raspunde la intrebarile BUSINESS Magazin cu privire la asteptarile de dezvoltare. Paradoxal, dupa ce cei doi operatori dominanti, Orange si Vodafone, opereaza deja comercial retele de generatia a treia, avand asadar un start in avans, analistii sunt de parere ca intarzierea ar putea juca in avantajul celor din al doilea esalon.

     

    In studiul la nivel european „Playing 3G: Advantage Second Mover“, consultantii de la compania de cercetare de piata Capgemini spun ca primii operatori intrati pe aceasta piata au deschis apetitul clientilor pentru serviciile 3G si ca investitiile in promovarea tehnologiei vor fi mai mici din partea celor din valul al doilea. Mai mult, preturile echipamentelor necesare dezvoltarii retelei au scazut, iar calcaiul lui Ahile de pana acum, oferta redusa de telefoane compatibile 3G, nu mai este una din caracteristicile pietei de telefoane mobile.

     

    In cazul particular al operatorului Zapp, Victor Stan mentioneaza ca reteaua are si un avantaj tehnologic. Practic, viteza de transfer pe care o asigura 3G este comparabila cu cea oferita de tehnologia CDMA a Zapp, dar in benzi de frecventa diferita. Practic, operatorului ii va fi mai comoda financiar extinderea retelei. „Zapp va oferi pietei romanesti servicii 3G cu acoperire nationala incepand cu anul 2008“, sustine directorul tehnic al Telemobil.

  • Inteligenta ieftina, la mare pret

    Au investit in ultimii ani sute de milioane de euro in capacitati de productie a componentelor auto. Acum sunt mai interesati de creierele romanilor decat de forta bratelor si de aceea au inceput sa cheltuie milioane de euro in training de personal si centre de cercetare.

     

    “Piata fortei de munca din Romania e deja suprasolicitata”, spuneau recent reprezentantii grupului Continental, unul dintre cei mai importanti investitori germani din industria componentelor auto.

     

    Aflati in cautare de forta de munca cu un grad ridicat de calificare, germanii care au pompat deja peste 250 de milioane de euro in capacitati de productie de anvelope si piese auto se orienteaza acum spre universitatile tehnice aflate in vecinatatea facilitatilor lor de productie. Au un singur scop: sa-si formeze proprii ingineri, fie ca sunt deja angajati Continental cu mai putine calificari sau studenti aflati inca pe bancile facultatii.

     

    „Colaborarea cu universitatile ne va usura procesul de recrutare“, precizeaza Thomas Sattelberger, membru in consiliul director al grupului Continental si responsabil pentru departamentul de resurse umane.

     

    De aceea, Continental a decis sa investeasca – de anul viitor – in crearea unor programe de formare a inginerilor, in parteneriat cu universitatile tehnice din Timisoara si Sibiu. „Ar putea fi vorba de programe de master sau de doctorat pentru angajatii nostri, dar si de internshipuri pentru studenti in cadrul companiei“, explica Sattelberger.

     

    Continental a inceput deja parteneriatul cu universitatea tehnica din Sibiu, in care a investit pentru echiparea a trei laboratoare pentru practica. Studentii care intra in contact cu grupul german vor avea ulterior posibilitatea de a se angaja in cadrul subsidiarelor din Romania, mai cu seama cu cat centrul de cercetare detinut de grup la Sibiu, aflat chiar langa fabrica de sisteme electronice pentru autoturisme, va angaja inca 100 de ingineri in trei ani.

     

    Continental va ajunge astfel la 300 de salariati in divizia de cercetare din Romania si in acelasi timp la 5.000 de angajati in total, fata de aproximativ 3.500 in prezent. „Studiul pe care l-am realizat anul trecut in randul studentilor din Romania ne-a semnalat un lucru foarte important: educatia teoretica este excelenta, dar experienta practica lipseste in mod drastic“, afirma Sattelberger.

     

    Continental nu este singurul investitor strain din industria componentelor auto care se confrunta cu lipsa de ingineri calificati disponibili pe piata. Grupurile Draxlmaier, Delphi-Packard si BOS GmbH&Co, care si-au localizat facilitatile de productie in principal in vestul tarii, sunt in aceeasi situatie.

     

    „Suntem localizati intr-o zona cu o rata de somaj scazuta, angajatii calificati nu mai sunt la fel de flexibili cum erau la inceput. In aceste conditii, cresterea personalului este o provocare a dezvoltarii capacitatilor noastre de productie“, spune Ger Joris, director general al Bos Automotive Products Romania.

     

    Practic, investitorii din domeniul componentelor auto se vad pe de o parte in fata unui numar tot mai redus de personal, pe fondul emigrarii in strainatate a fortei de munca, iar pe de alta parte sunt nevoiti sa creasca salariile cu mult peste planurile initiale, in incercarea de a-si pastra angajatii „momiti“ de alti investitori straini.

     

    „Investim mult timp si bani. Ii motivam (pe angajati – n. red.) si prin conditii bune si sigure de munca“, adauga Ger Joris. El sustine ca managementul este format astfel incat sa comunice bine cu salariatii in timpul sau in afara programului de munca. „In plus, avem un sistem de bonusuri pentru calitate, eficienta si curatenie“, spune Ger Joris.

     

    Schimbarile de pe piata fortei de munca din Romania i-au luat prin surprindere pe unii dintre jucatorii activi in domeniul productiei de componente auto.

     

    Grupul Draxlmaier e un astfel de exemplu, fabricile detinute pe piata autohtona inregistrand anul trecut cresteri salariale peste nivelul planificat de oficialii germani.

     

    „In acest an ne concentram pe programele de training pentru angajati, de la nivelul de top management pana la muncitori“, declara Ferdinand Zilcher, directorul administrativ al grupului Draxlmaier. El spune ca daca anii trecuti cele mai importante investitii au fost directionate catre fabricile din diverse orase ale tarii, in ultima perioada strategia grupului s-a schimbat.

     

    Este si normal sa se intample asa, mai ales ca in fabricile din Romania ale Draxlmaier lucreaza peste 17.000 de persoane, adica mai mult de jumatate din numarul total de angajati ai germanilor din intreaga lume.

     

    Astfel, dupa ce anul trecut a fost construita la Pitesti o cladire pentru departamentele de cercetare-dezvoltare si administrativ, in acest an Draxlmaier Romania a lansat o investitie de aproximativ un milion de euro in training-uri si transfer de know-how pentru angajatii din pozitii middle si top management. In plus, aproximativ 300 dintre angajatii din Romania sunt implicati in prezent intr-un program international de schimb de experienta, fiind relocati in noua fabrica a grupului Draxlmaier din Mexic pentru o perioada de trei ani.

     

    Pregatirea angajatilor a devenit o prioritate si pentru SEWS Romania (filiala a Sumitomo Electric Wiring Systems Europe), dupa ce investitiile in productie au ajuns sa se apropie de pragul de 50 de milioane de euro. „Training-urile sunt in majoritate organizate in interiorul companiei, prin forte proprii si cu sprijinul specialistilor din cadrul grupului Sumitomo“, spune Florin Ionut, directorul economic si administrativ al SEWS Romania, companie care anul acesta ar putea ajunge la afaceri de 100 de milioane de euro.

     

    Costul mediu anual pe salariat cu aceste training-uri se ridica la aproximativ 200 de euro, ceea ce reprezinta per total cheltuieli ale companiei de aproximativ 0,9-1 milion de euro pe an, potrivit datelor SEWS.  

     

    „Training-urile externe sunt mult mai reduse si ele se refera in special la calificari care necesita certificare independenta“, completeaza Florin Ionut. SEWS detine trei fabrici in Romania, unde lucreaza aproape 4.000 de angajati, dintr-un total de 10.000 in toata Europa, potrivit ultimelor informatii.

     

    Insa cea mai importanta investitie in materia cenusie a inginerilor romani pare a fi centrul de design pe care il va realiza grupul francez Renault, proprietarul Dacia. Francezii au inceput deja sa caute angajati, luna aceasta ziarele centrale publicand anunturi pe cate o pagina pentru promovarea „forumului de recrutare“, organizat de Renault Technologie Roumanie (denumirea entitatii care va include centrul de design).

     

    Chiar si site-ul grupului francez include anunturi privind angajarea a mai multe mii de ingineri si specialisti pana la orizontul anului 2009, pentru pozitii precum designer (de caroserii, sasiu sau alte elemente), ingineri de calcul sau chiar piloti de incercari.

     

    Responsabil de acest proiect este Constantin Stroe, cel care si-a asociat imaginea in ultimii zeci de ani cu fabrica Dacia. Stroe anunta recent ca la centrul de design din Romania vor fi dezvoltate modele de masini dedicate pietelor emergente.

     

    Practic, francezii au speculat cum nu se poate mai bine „schema“ Logan, o masina ieftina facuta intr-o tara cu forta de munca ieftina pentru tari cu putere de cumparare redusa. De ce nu s-ar aplica aceasta strategie si in cazul tuturor elementelor legate de conceperea unei masini (de la cheltuielile de dezvoltare si pana la testare)?

     

    In aceste conditii, mai multe mii de angajati romani ar putea fi implicati pe termen mediu si lung in conceperea unor masini pe care, foarte posibil, alte mii de romani (de pe platforma Dacia) le vor si produce.

    La fel ca si Continental, reprezentantii Renault au pus deja la cale un plan de atragere a viitorilor ingineri: in perioada urmatoare vor organiza intalniri cu studentii din anii terminali de la universitatile tehnice din tara, pentru a le prezenta noul proiect dezvoltat de grupul francez in Romania.

     

    Ramane de vazut cat de deschisi sunt tinerii la noile oportunitati de pe piata. Pentru ca dupa liberalizarea pietei fortei de munca s-ar putea inversa rolurile.

  • Ordin de marime

    CCA. 6 MLD. EURO: Volumul investitiilor atrase pana acum de industria auto si domeniile conexe, potrivit estimarilor datelor Asociatiei Constructorilor de Automobile din Romania (ACAROM). Valoarea nu se refera doar la investitiile straine directe, ci si la cele realizate de sutele de furnizori locali de profil.

     

    9-10 MLD. EURO: Valoarea la care ar putea ajunge afacerile industriei auto la orizontul anului 2010, potrivit estimarilor din piata.

  • RETAIL: Mai este destul loc pentru mall-uri: sa investim, asadar!

    Interesante, mai usor de vandut, o piata inca subdezvoltata. Cuvintele definesc piata centrelor comerciale din Romania. Definitia nu va fi valabila mult timp insa, pentru ca dezvoltatorii se inghesuie deja sa construiasca mall-uri pe unde nimeni nu s-ar fi gandit acum doi-trei ani.

     

    Vrem sa dezvoltam proiecte comerciale in orase mari din Romania, precum Constanta, Sibiu, Cluj sau Brasov“, spuneau – rostind numele oraselor intr-o romana stalcita – reprezentantii unor dezvoltatori puternici din retail prezenti la Cannes.

     

    Ca in fiecare noiembrie, Palatul Festivalurilor – cunoscut pentru mult mai faimosul festival al filmului – din Cannes s-a umplut de investitori, consultanti, dezvoltatori si reprezentanti ai marilor fonduri de investitii reuniti la MAPIC, cel mai mare targ imobiliar de retail din lume.

     

    Dupa premiile primite de filmele romanesti, a venit si randul pietei imobiliare din Romania sa fie in centrul atentiei la Cannes. O dovada clara a fost ca, desi formatiile muzicale care vin in Romania inca mai incurca Bucurestiul cu Budapesta, investitorii straini au invatat deja numele oraselor importante din tara. Evident, nu dezinteresat, ci pentru ca sunt in cautare acerba de oportunitati de dezvoltare a afacerilor.

     

    Iar sectorul centrelor comerciale pare sa fie borcanul cu miere in jurul caruia roiesc mari nume din industria mondiala de real estate. Astfel ca cele trei zile ale MAPIC au confirmat enormul interes al lumii imobiliare pentru Romania, dar si deschiderea romanilor catre piata mondiala. La MAPIC au participat anul acesta peste 500 de expozanti, dintre care 15 au fost din Romania. Numarul total al vizitatorilor a crescut fata de anul trecut cu circa 20%, ajungand la circa 9.000 de participanti.

     

    „Din fiecare trei persoane cu care am vorbit, una era din Romania“, spunea reprezentantul biroului de arhitectura londoneza Burrows Cave International, prezent cu stand la MAPIC. Cu mici exceptii, standurile la care au participat companii cu activitati in Romania au fost asaltate de investitori pe tot parcursul targului.

     

    Majoritatea fondurilor de investitii prezente la MAPIC stiau ca piata romaneasca s-a dezvoltat in ultimii ani, dar nu se asteptau la o prezenta atat de puternica la targ. „Acest proiect este in Romania? Deja este in faza a doua de dezvoltare? Nu ma asteptam“, exclamau investitorii straini la vederea unor proiecte precum Baneasa Shopping City, centrul comercial din cadrul proiectului Baneasa.

     

    „Dezvoltatorii imobiliari erau interesati sa intre pe piata romaneasca, dar nu credeau ca exista atat de multe proiecte“, spune Ali Ergun Ergen, retail development manager al Baneasa Developments, compania care se ocupa de dezvoltarea Baneasa Shopping City. El a semnat la Cannes si primul contract de inchiriere a unui spatiu din viitorul mall – care va necesita investitii de 150 de milioane de euro -, dar nu a dorit sa precizeze numele viitorului chirias.

     

    De ce vor sa vina tot mai multi investitori pe piata locala? Segmentul romanesc de retail este subdezvoltat in materie de oferta, in prezent numarul centrelor comerciale moderne fiind doar de 12, in timp ce stocul este de 261.000 mp, suprafata bruta inchiriabila, potrivit reprezentantilor Eurisko. „Developerii internationali, precum si retailerii, sunt interesati de Romania datorita dezvoltarii sale economice, a cresterii puterii de cumparare, precum si pentru potentialul urias pe care il prezinta o piata cu 21 de milioane de consumatori“, crede Luiza Moraru, manager al departamentului de retail din cadrul Eurisko. „Am avut aproximativ 600 de vizitatori la standul nostru“, adauga Moraru, precizand ca erau „atat retaileri interesati sa inchirieze spatii in mall-urile prezentate de noi, cat si investitori dornici sa dezvolte sau sa achizitioneze centre comerciale“. Eurisko a prezentat la MAPIC doua proiecte comerciale din Iasi si Craiova: Era Shopping Park si, respectiv, Craiova Mall.

     

    La fel de aglomerate au fost si standurile celorlalte proiecte din Romania prezentate la Cannes, precum Sun Plaza – dezvoltat de EMCT si Sparkassen Immobillien, Galleria – prezentat de GTC, Colosseum Center – centru comercial al Modus Properties, Liberty Center – dezvoltat de Mivan sau Cotroceni Park – dezvoltat de Africa Israel si fondul de investitii New Century Holdings. Toti mizeaza pe apetitul tot mai mare al romanilor pentru cumparaturi. Apetitul a fost dovedit in ultimii ani de rezultatele financiare tot mai bune obtinute de retailerii prezenti pe piata.

     

    De fapt, avalansa investitorilor se vede si in cresterea numarului de proiecte anuntate pe piata, precum si in tranzactiile de vanzare a unor centre comerciale recent incheiate. Astfel, tot mai multi investitori sunt decisi sa aduca pe piata locala 500.000 de metri patrati de spatii comerciale numai in Bucuresti, in urmatorii trei ani. Dar se construieste mult si in celelalte mari orase, precum Brasov, Constanta, Iasi sau Timisoara, care au deja cel putin cate un mall.

     

    Mai mult, analistii imobiliari spun ca in majoritatea localitatilor cu peste 70.000 de locuitori sunt anuntate, pentru urmatorii ani, constructia unor centre comerciale moderne.

     

    Pe langa dezvoltarea economica a oraselor din Romania, exista si explicatii financiare ale interesului ridicat pentru centrele comerciale din partea investitorilor imobiliari. Pe segmentul spatiilor de birouri, randamentele anuale (yield) au scazut dramatic in ultimii ani, astfel ca multi dezvoltatori s-au reorientat catre segmente neglijate anterior, cum ar fi complexurile comerciale si centrele logistice.

     

    Evolutiile recente arata ca si pe partea spatiilor comerciale moderne yield-urile scad puternic. Cererea mare din partea potentialilor cumparatori ai proiectelor confera dezvoltatorilor putere sporita de negociere.

     

    Fondul de investitii Immofinanz – cel mai mare din Austria – a cumparat recent de la Trigranit proiectul centrului comercial Polus din Cluj-Napoca. Suma oferita de Immofinanz (prin divizia sa de investitii in estul Europei Immoeast) este de 210 milioane de euro, ceea ce ar corespunde, potrivit unor surse din piata imobiliara, unui yield de 7% sau chiar ceva mai mic.

     

    De asemenea, APN Funds Management, o companie australiana de administrare a fondurilor de investitii imobiliare, a preluat centrul comercial City Mall, al treilea mall ca marime din Bucuresti. Potrivit unui raport al investitorului, valoarea City Mall este de aproximativ 103,5 milioane de euro. Daca suma platita de fondul australian este apropiata de valoarea din raport, atunci randamentul anual ar fi de aproximativ 5%, un record absolut pentru piata tranzactiilor imobiliare din Romania. Cert este ca City Mall isi schimba pentru a treia oara proprietarii in doar trei ani de la startul proiectului.

     

    Una dintre tranzactiile care ar putea fi anuntate in urmatoarea perioada este vanzarea parcului de retail deschis de curand langa Sibiu. Carl Decoopman, directorul general al companiei BelRom, care a investit la Sibiu in cel mai mare parc de retail din Transilvania, a declarat recent ca negociaza cu mai multe fonduri de investitii straine vanzarea European Retail Park. „Vrem sa vindem retail park-ul, iar valoarea lui a fost estimata la 80-90 de milioane de euro“, a spus el. In plus, Decoopman a precizat ca firma are mai multi cumparatori pentru cele zece parcuri de retail pe care le dezvolta.

     

    De altfel, analistii imobiliari spun ca afluxul de cumparatori – care faciliteaza un exit rapid – este un alt motiv pentru numarul mare de investitii in retail. „Sunt mai usor de vandut“, rezuma Bogdan Georgescu, directorul general al biroului local al Colliers International. Cat de usor – vom vedea in tranzactiile din urmatoarea perioada.

  • Bani de cheltuit

    Lista investitorilor interesati sa cumpere sau sa dezvolte centre comerciale pe piata romaneasca se extinde pe zi ce trece.

     

    GTC va dezvolta centre comerciale de 140 mil. euro, atat in Bucuresti, cat si in orasele cu peste 100.000 de locuitori.

     

    OMILOS, firma cu capital elen, va dezvolta la Iasi proiectul Era Shopping Park in urma unei investitii de 100 de milioane de euro.

     

    AFRICA ISRAEL dezvolta in prezent, in parteneriat cu compania de investitii NCH, complexul Cotroceni Park (un proiect de 200 de milioane de euro) si a pregatit alte 400 de milioane de euro pentru investitii in toate sectoarele pietei imobiliare.

     

    GE REAL ESTATE ar fi interesata sa investeasca 50-100 de milioane de euro in proiecte de retail sau logistice.

     

    ING REAL ESTATE are pregatiti circa 200-300 de milioane de euro pentru achizitii si proiecte pe piata locala, in retail, dar si imobile de birouri si spatii logistice.

  • Vrei credit? Ia si un card, o asigurare…

    Presati de necesitatea de a-si reduce costurile si de a-si majora veniturile, bancherii romani invata lectia Vestului. Reteta succesului: cat mai multe produse vandute aceluiasi client. 

     

    Statisticile vorbesc de la sine: in Romania, numarul de produse vandute de o banca fiecarui client din „ograda“ proprie este de trei-patru ori mai mic decat pe alte piete europene. Pentru bancheri (ca de altfel pentru orice om de afaceri din orice domeniu de activitate), a vinde mai multe produse aceluiasi client inseamna eficienta mai mare si costuri mai mici. Iar intr-o piata bancara in care marjele de profit intra la apa incet, dar sigur, cum este cea romaneasca, iar numarul de clienti noi care se mai incadreaza in conditiile de eligibilitate pentru a lua un credit scade, telul e clar: „trebuie sa vindem mai multe produse clientului“.

     

    Asa decreta recent seful pentru Europa al diviziei International Retail Banking a Groupe Société Générale, Jean-Didier Reigner, avand drept termen de comparatie piata-mama, Franta, unde grupul vinde cam sapte-opt produse fiecarui client, raportat la Romania, unde numarul scade la putin peste doua.

     

    Obiectivul lui Reigner este insa unul mult mai general, in conditiile in care toti bancherii se confrunta, de fapt, cu aceleasi probleme: numarul de clienti noi care intra in sucursale scade, restrictiile bancii centrale imputineaza sensibil numarul de clienti ce se incadreaza pentru a lua un credit, iar concurenta nu sta nici ea degeaba. Incercand marea cu degetul, cateva banci au lansat deja pachete de produse, iar altele se pregatesc acum sa o faca. Cum arata combinatia castigatoare? Cele mai multe oferte puse de bancheri pe piata in ultima vreme implica – in mod natural, de altfel, privind si de partea cealalta a baricadei, la cererea crescanda de consum pe datorie – un imprumut.

     

    Imprumut in jurul caruia fiecare bancher a construit asa cum a simtit ca poate convinge mai bine: unii au adaugat un card de credit, altii o asigurare, nu putini un serviciu de home banking sau Internet banking. „Daca tot iti iei un credit, nu are sens sa bati drumul pana la banca luna de luna pentru a-ti plati la ghiseu rata; poti folosi la fel de bine un serviciu de plata la distanta“, explica directorul de dezvoltare de produse de la BRD-Groupe Société Générale, Rozaura Stanescu.

     

    In viziunea ei, odata ce a luat un credit de la o banca, un client poate fi mai usor „agatat“ si pentru un serviciu de Internet banking sau pentru unul de plata prin virament automat. Pe de alta parte, pentru cei care isi primesc salariul prin banca, la pachet se pot vinde, la fel de bine, si un descoperit de cont (mai usor de obtinut de client, dar la fel de profitabil si pentru banca – in conditiile in care dobanzile sar bine de 20%) sau, daca respectivul client este eligibil, chiar si un credit mai mare. „Astfel de vanzari incrucisate se fac si acum“, adauga Stanescu, completand ca in viitorul destul de apropiat banca va lansa si pachete de produse. Deocamdata, BRD vinde „ceva mai mult de doua produse per client“, spune directorul, in conditiile in care baza de clienti de retail se apropie de doua milioane. 

     

    Un pas mai sus in top, oferta Bancii Comerciale Romane include pachete construite atat in jurul creditelor, cat si in jurul depozitelor. Vanzarea incrucisata este extinsa chiar mai departe de portile bancii, aproape toate pachetele incluzand pe langa un credit, un depozit sau un card, si o asigurare – emisa, bineinteles, de companiile de profil din cadrul grupului.

     

    Carligul din ofertele BCR este dobanda, cu cateva puncte procentuale mai redusa la creditele din pachet decat la cele standard. Spre exemplu, clientii ce cumpara asa-numitul pachet „Turist“ au pentru creditul in lei inclus o dobanda cu trei puncte mai mica decat in oferta standard, iar la „Rezidential Plus“, dobanda fixa pe primii doi ani este mai redusa cu 1% decat in oferta standard. Si la Alpha Bank, reteta de vanzari „en-gros“ este, in mare, aceeasi: credit (cu o suma maxima de 100.000 de euro sau echivalent in dolari sau lei pe cel mult 20 de ani), card de credit cu limita maxima de creditare de 5.000 de euro, o asigurare de viata si serviciu de Internet banking.

     

    Fara doar si poate, „elementul central al oricarui astfel de pachet inca ramane creditul“, confirma si Paul Isoiu, vicepresedinte responsabil cu retailul la Banca Romaneasca – ce a lansat, la inceputul lunii, o astfel de oferta. Practic, pe perioada sarbatorilor, cei care iau un credit de nevoi personale pot primi, fara sa plateasca taxa de emitere sau comisionul de administrare in primul an, si un card de credit cu o limita maxima de 5.000 de euro (in echivalent lei).

     

    Dupa un an insa, clientul ramane cu cardul, iar comisioanele incep sa curga – principiu, de altfel, aplicabil la mai toate ofertele promotionale. In plus, explica Isoiu, cardul este un instrument care sustine, in timp, si vanzarea unor produse suplimentare – si „nu neaparat strict bancare“, incheie el, dand ca exemplu asigurarile. Nici banca unde Isoiu conduce activitatile de retail nu face exceptie de la ceea ce pare a fi o regula pentru bancile romanesti: per client, numarul de produse vandute, spune el, este in jur de 2-2,3, in conditiile in care baza de clienti este de circa 200.000.

     

    Tot doua produse per client se vand, in medie, si la Raiffeisen Bank, al treilea jucator de pe piata in functie de active – baza de retail fiind insa de peste doua milioane, potrivit oficialilor bancii. Austriecii au in oferta, pana la finele lunii decembrie, un pachet ceva mai atipic pe piata romaneasca, alcatuit din unitati la unul din fondurile Raiffeisen Prosper sau Raiffeisen Benefit si depozite. Astfel, oricine investeste minim 2.000 de lei in unitati de fond poate constitui un depozit in lei pe trei luni (cu o suma maxima egala cu cea plasata in fonduri) cu dobanda fixa anuala de 10%.

     

    O astfel de oferta poate fi, mai degraba, interpretata ca un mijloc de promovare a „surorii“ din grup lansate recent: societatea de administrare a investitiilor, Raiffeisen Asset Management, intrata efectiv pe piata la jumatatea acestui an. „Acest pachet a avut un impact semnificativ asupra volumelor de activitate si asupra pozitiei noastre pe piata“, sustine Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management, fara a da insa cifre exacte, „pentru ca este prea devreme“. Spune insa ca in circa sase saptamani de la inceputul campaniei, numarul de clienti in cele doua fonduri a crescut cu circa 1.000 de persoane si ca, alaturi de subscrierile doar in fonduri, „pachetul a facut ca Fondul Raiffeisen Prosper sa devina primul fond din aceasta categorie, cu active de peste 10 milioane de euro“.

     

    Un pas mai jos in topul bancar, HVB Tiriac Bank mizeaza pe alt produs central atunci cand isi promoveaza ofertele de tip pachet: contul curent, la care se pot adauga, optional, mai multe produse. Prin utilizarea acestor pachete, „clientii beneficiaza de economii fata de cazul in care ar opta pentru achizitionarea separata a componentelor“, sustine directorul pentru dezvoltarea produselor de retail al bancii, Eliza Erhan. Ea da ca exemplu pachetul „Flexibil“, care include, pe langa contul curent in lei, si alte conturi curente aditionale, carduri de debit, serviciul de online banking sau asa-numitul Telephone Service (servicii bancare prin telefon), care costa 109 lei pe an.

     

    Aceleasi produse si servicii achizitionate individual costa in total 352 de lei pe an – altfel spus clientul face o economie de 243 de lei sau aproape 70%, iar banca vinde, dintr-o lovitura, trei produse in plus. In prezent, numarul mediu de produse vandute de HVB Tiriac Bank unui client persoana fizica este de 2,5, in conditiile in care baza de clienti activi ai bancii este de aproape 500.000.

     

    Fara doar si poate, combinatiile pe care bancherii le pot face pentru a atrage clientii (dar mai ales pentru a-i pastra pe termen lung) nu se opresc aici. Pana la urma, doar imaginatia (si calculele de rentabilitate) e limita. Principiul dupa care se ghideaza este insa cam acelasi pentru toti, explica plastic Rozaura Stanescu de la BRD: „E ca intr-un mariaj – cu cat ai mai multe lucruri in comun cu celalalt, cu atat despartirea e mai grea“. Si cine vrea sa se desparta de un client bun?

  • ASIGURARI: In Asirom a inceput sa bata vant de furtuna inainte de AGA

    Adunarea actionarilor din decembrie va aduce dispute in interiorul Asirom, dupa ce abia s-a asternut linistea intre asigurator si autoritatea de reglementare.

     

    La mijloc a fost doar o greseala de comunicare, argumenteaza acum, dupa incheierea crizei, Boris Schneider, directorul general al Asirom. „Am intarziat cu transmiterea unor date catre CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor – n.red.)“, explica el motivul pentru care CSA a trecut, recent, si Asirom „in carantina“ unui plan de redresare financiara, impus nu cu multa vreme in urma si altor companii de profil, Ardaf si Asiban. Vestea ca o a treia companie de asigurari se afla in dificultate a creat valva in piata, insa la scurta vreme oficialii Asirom (si respectiv ai CSA) au lamurit lucrurile. Dupa transmiterea datelor solicitate de catre autoritatea de reglementare a pietei, confuzia s-a lamurit, iar „CSA a vazut ca indicatorii de solvabilitate erau in regula si a inchis procedura de redresare“, incheie Schneider.

     

    O stare mai generala de confuzie greveaza insa intreaga evolutie a companiei al carei nume echivala pana in urma cu 15 ani cu notiunea de asigurare. Daca pana in urma cu zece ani Asirom se putea lauda ca detine mai bine de jumatate din piata asigurarilor, concurenta din ce in ce mai puternica, strategia uneori tremurata, schimbarile dese de management si, mai nou, conflictele intre actionari au diminuat forta companiei. Asa se face ca, dupa primele noua luni, Asirom avea doar putin peste 10% din piata asigurarilor. 

     

    „Ne intereseaza profitul, nu daca suntem pe locul unu sau doi“, sustine insa Boris Schneider, actualul director general al companiei, ce ocupa aceasta functie din iunie 2005. Schneider a venit la Asirom intr-un an in care compania mai schimbase patru structuri de conducere, la carma stand mai intai actualul presedinte al CSA, Angela Toncescu, ulterior Catalin Stroe, britanicul Fred Heath si Ion Bratulescu.

     

    La mai bine de un an de la preluarea functiei, austriacul Schneider spune ca, dupa o perioada de reducere a costurilor, se asteapta la o rentabilitate mai mare. Rezultatele dupa primele luni nu-l sustin insa intru totul: declinul cotei de piata la noua luni a continuat, iar primele brute subscrise au stagnat la 134 mil. euro. Schneider bifeaza insa si reusite: dupa noua luni, profitul net a fost de peste 280.000 de euro, fata de o pierdere de 2,35 mil. euro in perioada similara a lui 2005.

     

    In lupta cu nume mari, precum Allianz-Tiriac (actualul lider), Omniasig sau ING Asigurari, Asirom isi defineste acum o strategie de recucerire a pietei pe toate segmentele.

     

    Dar perspectiva pozitiva se schimba cand vine vorba despre relatiile intre actionari. Asirom a resimtit in ultima perioada mai multe conflicte intre actionarul cu pozitie de control – Ioan Niculae, care detine prin Interagro 50% din actiuni – respectiv fondurile de investitii Broadhurst Investments Ltd., cu circa 15%, si QVT Fund, cu 12%. Conflictul dintre Niculae si fonduri a pornit de la intentia primului de delistare a societatii de pe piata Rasdaq, tranzactionarea titlurilor fiind stopata din luna aprilie a acestui an. Delistarea Asirom a fost contestata mai ales de reprezentantii QVT Fund si Broadhurst, in conditiile in care pretul oferit era de 0,34 lei pentru o actiune, jumatate fata de cel de pe Bursa.

     

    Disputa s-a accentuat dupa intentia lui Niculae de a prelua portofoliul Asirom-Concordia (controlata de Asirom). O decizie in acest sens ar putea fi adoptata in data de 14 decembrie. Dezbinarile intre actionari nu au ramas fara urmari: intentia AGA de majorare a capitalului social cu 43 mil. euro din luna ianuarie a acestui an a ajuns sa fie blocata in instanta de QVT Fund. „Desi am solicitat in nenumarate randuri institutiilor statului roman sa aplice legea, acestea au refuzat“, e punctul de vedere oferit BUSINESS Magazin de catre reprezentantii Interagro, care acuza QVT Fund de o achizitie ilegala. Afirmatie contestata insa de Angelo Moskov, managerul QVT, care sustine ca fondul a cumparat de pe Bursa printr-o tranzactie legala.

     

    Discutiile in contradictoriu nu se opresc insa aici: pe 4 decembrie va fi luata in discutie o noua majorare de capital, de 13 mil. euro, insa Moskov spune deja ca nu agreeaza ideea. „Orice majorare de capital trebuie acceptata doar in situatia in care actionarii minoritari sunt reprezentati in board“, argumenteaza el. Lucru pe care Asirom l-a respins pana acum, dupa cum sustine reprezentantul QVT. Majorarea de capital in disputa face parte din planul in urma caruia s-au inchis procedurile de redresare impuse de CSA.

     

    Greu de anticipat cum vor lua sfarsit toate aceste dispute, cu atat mai mult cu cat actionarul majoritar nu vrea sa vanda. Mai mult, sustine ca un actionar care urmareste „cu consecventa cresterea capitalului se gandeste la dezvoltarea pe termen lung a societatii si nu la vanzarea ei“. La fel de adevarat insa, o prajitura apetisanta se vinde mai bine decat una necrescuta, nu?

  • Locuinta de lux, doar un accesoriu

    Nu mai e de mult un secret ca milionarii rusi care vor sa-si cumpere locuinte in strainatate au o predilectie pentru Londra. Numai de la inceputul acestui an, rusii au achizitionat aici peste 240 de proprietati in valoare de peste un miliard de lire sterline.

    Aceasta avalansa de cumparatori a dus la cresterea preturilor in cartierele de lux din Londra cu aproximativ 25%. Conform unui studiu realizat de compania de cercetare in domeniul imobiliar Knight Frank, clientii rusi detin in prezent proprietati in valoare de aproximativ 2,2 miliarde de lire sterline la Londra si in imprejurimi. In 2000, valoarea acestora era de doar 93 de milioane de lire. Gary Hersham, director executiv la agentia imobiliara Beauchamp Estates, a afirmat pentru The Sunday Times ca pentru milionarii rusi achizitionarea unei proprietati nu mai este o problema de pret, ci una de dorinta. El a dat exemplul unei tinere rusoaice care a cumparat o proprietate de 8,5 milioane de lire.

     

    „Si-a ales posetele, apoi hainele, dupa care locuinta. Aceasta era doar un accesoriu“, a comentat Hersham. Multe din agentiile imobiliare de top au inceput sa angajeze vorbitori de rusa care sa stabileasca relatii de afaceri cu milionarii rusi tentati de capitala britanica sau cu aceia care detin deja o proprietate in Londra, dar doresc sa-si mareasca portofoliul. Lulu Egerton, seful biroului din cartierul Chelsea al agentiei Lane Fox, spune ca rusii au un comportament diferit de cel al cumparatorilor de alte nationalitati. Acestia vin sa viziteze locuintele de obicei in grupuri de cate patru, astfel incat niciodata nu se stie cine este cumparatorul. In plus, niciodata nu se tocmesc. Cand o casa de 12 milioane de lire din Ascot a fost scoasa la vanzare in luna iunie, jumatate dintre vizitatori au fost rusi. Daca in urma cu 20 de ani agentiile aveau un vizitator din Rusia pe an, acum au cel putin unul pe saptamana.

  • Dobanzile scad, de fapt cresc

    Cu un ochi la BNR, cu altul la deciziile Rezervei Federale si ale Bancii Centrale Europene, cu mai putini bani in vistierii, dar si cu surse de finantare mai ieftine, bancherii romani trebuie sa ia o decizie – daca umbla sau nu la politica de dobanzi in lunile urmatoare.

     

    Interesant“, este cuvantul cu care economistul-sef de la ING Bank, Florin Citu, crede ca se poate caracteriza cel mai bine anul urmator atunci cand vine vorba despre dobanzi. Interesant este, de fapt, tot contextul in care bancherii din Romania trebuie sa-si defineasca acum politica de dobanzi, pentru ca resorturile tabloului general trag in directii total diferite. Iar pretul imprumuturilor va depinde in urmatoarele luni de greutatea pe care fiecare bancher va crede de cuviinta s-o dea elementelor ce justifica acum o majorare sau o reducere de dobanda.

     

    Argumente sunt, de fapt, pentru orice directie de evolutie a dobanzilor. Luna urmatoare ar putea aduce din partea Bancii Centrale Europene (BCE) o noua majorare a dobanzii de politica monetara, situata acum la 3,25%. Miscarea, cea de-a sasea doar in acest an, nu ar avea cum sa nu se rasfranga si pe piata romaneasca in costul finantarilor in euro. Peste Ocean, banca centrala a Statelor Unite da semne ca, cel putin pentru moment, nu va mai umbla la dobanda – este de parere Florin Citu -, in conditiile in care aceasta este deja la un maxim istoric de 5,25%. Asadar, pentru cei ce au un credit in dolari (din ce in ce mai putini insa in Romania), nicio schimbare previzibila. Dar peste inca un ocean, si Banca Japoniei a dat de inteles ca ar putea ridica rata dobanzii, in premiera dupa ani buni – lucru pe care l-ar putea resimti si romanii ce au prins gustul creditelor „exotice“ in yeni.

     

    Pe strada Lipscani, la sediul bancii centrale, e (inca) liniste: dobanda de politica monetara a ramas neschimbata si in noiembrie, la 8,75%. Nici in privinta rezervelor minime obligatorii, oful cel mare al bancherilor, nu au venit vesti noi. Pentru moment, bancile raman cu obligatia de a pastra in seiful BNR, fara a castiga nimic de pe urma acestor bani, 40% din toate fondurile atrase in valuta si 20% din cele in lei.

     

    Pe de alta parte, BNR pare a fi repurtat (cel putin pentru moment) o izbanda in lupta cu inflatia, care promite sa stea la finele anului sub 5 procente (fata de peste sapte anul trecut) – iar scaderea ei ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la o ieftinire a creditelor. Cel putin asa spune logica – aceeasi logica in care bancherii au invocat, ani de-a randul, inflatia ca unul dintre principalele motive de a tine dobanzile sus.

     

    Decizia BNR de a renunta de la anul la limita de 300% din fondurile proprii ale bancilor pentru volumul de credite in valuta acordate de acestea ar putea reaprinde competitia creditelor in moneda straina. Altfel spus, batalia procentelor (tot mai mici si mai promotionale) ar putea reaparea, cel putin in materie de credite in valuta. Concurenta unor banci straine, ce nu au sediu in Romania si care, teoretic, de la anul vor putea da credite in valuta mai ieftine direct din tara de origine va pune pe jar, la randul ei, bancile locale. Asadar, alte motive pentru care dobanzile ar putea-o lua-o in jos. Cu atat mai mult cu cat imbunatatirea ratingului de tara pentru Romania aduce si ieftinirea resurselor in valuta atrase de banci din strainatate.

     

    Asa se prezinta tabloul general pe baza caruia se iau acum deciziile la varful bancilor. Se scumpesc sau nu creditele? Sau poate, dimpotriva, anul nou vine cu surprize placute?

     

    La credite, „dobanzile vor fi relativ constante sau putin in scadere“, este de parere economistul-sef de la ABN Amro, Radu Craciun. „Putin“ pare a fi, de fapt, cuvantul-cheie, pentru ca in opinia sa – impartasita si de alti analisti – daca va exista o scadere a costului la credite (la cele in lei, cel mai probabil), aceasta va fi de „jumatate sau poate un punct procentual fata de dobanzile din 2006“. Pe de alta parte, este convins Radu Craciun, bancile vor face tot ce vor putea pentru a nu creste dobanzile la creditele in lei, chiar daca dinspre partea bancii centrale ar veni vesti de majorare a dobanzii de referinta. „Concurenta e mare si, de aceea, multe banci vor alege mai degraba sa-si diminueze marjele decat  sa creasca dobanzile.“ Nici la creditele in valuta – in euro, in special – economistul de la ABN Amro nu vede posibila o crestere a dobanzilor, nici chiar daca BCE ar decide o majorare a dobanzii de politica monetara. La valuta, marjele de castig ale bancilor raman  „consistente“ si deci bancherii mai au loc de miscare, fara a transmite clientilor o astfel de majorare.

    Ca nu vede nici un motiv pentru „a-si pedepsi clientii“ in eventualitatea in care BCE ar creste dobanda, sustine si directorul general al Bancii Transilvania, Robert Rekkers. Pe de alta parte, pentru ca la banca pe care o conduce mai bine de 60% din creditele acordate sunt in lei, Rekkers subliniaza ca nu a avut niciodata probleme din cauza restrictiei BNR in privinta creditarii in valuta. „Am avut tot timpul posibilitatea sa dam imprumuturi in valuta“, spune el, motiv pentru care nu vede motive de a se lansa acum intr-o cursa a (eventualelor) oferte promotionale. Si cum nici dinspre partea BNR Rekkers nu vede modificari ale dobanzii de referinta, „cel putin pe urmatoarele trei luni, la Banca Transilvania nu va exista vreo schimbare in politica de creditare“.

     

    Experienta din trecut arata totusi ca orice majorare a dobanzilor la nivel international – fie ca este vorba despre euro sau dolar – ajunge sa se simta si in buzunarul clientilor romani, in rate mai mari de plata la banca. Iar numarul celor care sunt afectati de astfel de miscari nu e mic, in conditiile in care in totalul creditelor acordate de banci, circa 47% sunt in moneda straina.

     

    „Dobanzile in euro in Romania urmeaza tendinta data de BCE, deci in mod cert vor fi ajustate“, este de parere Bogdan Gherghe, Head of Asset-Liability Management la HVB Tiriac Bank. In opinia sa, ridicarea restrictiilor BNR privind creditarea in valuta nu afecteaza dobanzile, fiind vorba doar de o limitare a expunerii, fara implicatii asupra costului de refinantare. HVB Tiriac Bank a fost una dintre bancile ce a gasit cale de scapare in fata restrictiei BNR, transferand masiv din portofoliul de credite catre banca mama, Bank Austria Creditanstalt. Miscarea a costat banca in privinta cotei de piata – in conditiile in care, la noua luni, activele totale ale bancii erau mai mici cu circa 3% decat in septembrie 2005.

     

    In opinia lui Bogdan Gherghe, numai modificarea rezervei minime obligatorii poate afecta in sens pozitiv sau negativ dobanda la creditele in valuta. Si in privinta celor in lei, greutate au tot miscarile bancii centrale, dat fiind ca impactul inflatiei asupra dobanzii creditelor in moneda nationala „este insignifiant in comparatie cu dobanda de interventie a BNR“. O banca nu se uita la inflatie cand isi stabileste dobanda la credite, sustine reprezentantul HVB Tiriac Bank, ci la celelalte oportunitati de investitii – in cazul Romaniei, numai depozitele la BNR.

     

    La inflatie se uita insa foarte atent banca centrala atunci cand stabileste politica monetara. Iar pe fondul presiunilor inflationiste care se intrevad pentru anul urmator, scaderi prea mari de dobanzi nu sunt de asteptat curand. In cadrul unui seminar organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar, toti bancherii prezenti au fost de opinia ca dobanda va fi mentinuta in cursul anului viitor la un nivel apropiat de cel actual, undeva intre 8% si 8,75%.

     

    Totusi, odata cu scaderea inflatiei, „ne asteptam ca BNR sa relaxeze politica monetara, posibil in a doua jumatate a anului viitor“, spune Ionut Dumitru, seful cercetarii de la Raiffeisen Bank. In opinia sa, instrumentele la care autoritatea monetara va recurge ar putea fi cele administrative, respectiv o reducere a rezervei minime obligatorii la valuta, posibil si la lei. Pe de alta parte, Dumitru nu se asteapta in cursul anului viitor la scaderi ale dobanzii de politica monetara. In aceste conditii, nici costul creditelor in lei nu ar avea prea multe motive sa scada.

     

    Pe de alta parte, si analistul bancii austriece anticipeaza o scumpire a valutelor. Cresterea dobanzii de catre BCE „va influenta cu siguranta“ costul creditului in euro din Romania, spune Dumitru. De ieftiniri nici vorba, mai ales ca in opinia sa, eliminarea restrictiei de 300% din fondurile proprii pentru creditele in valuta nu va determina un boom al creditarii in moneda straina, „dupa cum introducerea sa nu a reprezentat o incetare“. Bancile au gasit solutii (fie prin marirea capitalurilor, fie prin transferarea portofoliilor de credite in strainatate) pentru a credita in valuta in continuare, chiar cu aceasta restrictie.

     

    Cercetarile bancherilor de la Unicredit Romania spun ca in 2007 dobanzile la creditele in valuta ar putea creste undeva la o medie de 8%, de la 7,9% anul acesta si 7,6% in 2005, in concordanta cu miscarile de pe plan international. Eliminarea restrictiilor BNR nu va avea, nici in viziunea lor, un impact major asupra evolutiei ratei dobanzii. In privinta imprumuturilor in lei si a corelarii costului acestora cu o inflatie in scadere (cel putin pentru moment), Rozalia Pal, senior economist al bancii, spune ca „in principiu dezinflatia reprezinta o preconditie pentru alinierea nivelului dobanzii“. Cu toate acestea, avand in vedere conditiile monetare inca restrictive de pe piata, ea adauga ca nu se asteapta ca nivelul dobanzilor sa fie influentat in mod semnificativ de perspectivele mai bune ale inflatiei pentru sfarsitul lui 2006.

     

    Inflatia nu mai pare a fi, asadar, un determinant in stabilirea pretului banilor, ci mai degraba concurenta. De fapt, majoritatea scaderilor inregistrate in nivelul dobânzilor pentru creditele in lei au venit dintr-o competitie tot mai puternica a bancilor pe acest segment de piata, tocmai in urma restrictiilor BNR pentru cele in valuta. Concurenta care s-ar putea intensifica si mai mult de la anul, odata cu aderarea Romaniei, chiar si pe segmentul de creditare in valuta. Dupa acest moment, banci straine fara sediu in Romania vor putea acorda credite in valuta mai ieftine direct din tara de origine, nefiind supuse restrictiilor bancii centrale romanesti.

     

    O astfel de concurenta ar putea sa puna presiune asupra bancherilor romani, determinandu-i sa mai taie un procent-doua din marja. Teoretic cel putin, pentru ca in practica „ne asteptam doar la presiuni minore din partea unor jucatori noi pe piata bancara romaneasca“, crede Rozalia Pal de la UniCredit Romania. Deja 88% din activele nete ale bancilor romanesti (in martie 2006, incluzand BCR) sunt detinute de banci cu actionariat strain. Consolidari mai pot aparea, dar mai ales prin fuziuni internationale – in tarile Europei Occidentale, adauga Pal.

     

    Pe de alta parte insa, mai ales pe segmentul corporatiilor si pe cel al finantarilor pentru autoritatile locale, concurenta bancilor straine „va fi foarte puternica pe creditarea in valuta“, anticipeaza Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank. Motivul e simplu: bancile din afara sistemului romanesc nu sunt obligate sa constituie rezerve la BNR, iar pe pietele de origine nivelul acestora este mult mai mic. Pentru a da doar un exemplu, in Cehia rezervele minime sunt stabilite la 2% din depozitele clientilor si sunt purtatoare de dobanda – dar lucrurile nu difera prea mult nici in alte tari. Implicit, si costul creditului scade. Dar „in niciun caz nu poti sa scazi dobanda la credit si sa intri sub costuri doar ca sa te aliniezi preturilor unei banci din afara“, dupa cum spune Bogdan Gherghe de la HVB Tiriac Bank. In opinia lui, bancile locale ar putea doar sa actioneze ca agenti de vanzari ai bancii-mama pentru a putea face fata concurentei preturilor.

     

    Asadar, daca Anul Nou va aduce surprize pentru romanii ce intra in banca sa-si ia un credit, acestea vor fi destul de probabil din cele nedorite. Florian Libocor, economist la BRD, sustine ca pe partea de dobanzi la lei „sunt de asteptat doar miscari marginale“ in urmatoarele trei-patru luni, in timp ce „prospectiile privind dobanzile la euro indica mentinerea unei tendinte de crestere graduala“. Altfel spus, cu sau fara promotii de Sarbatori, de platit tot vom plati mai mult.