BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Eni cumpara in Rusia

    Compania italiana Eni intentioneaza sa achizitioneze in Rusia doua active in domeniul productiei de petrol si gaze. Suma disponibila este de aproximativ 10 miliarde de dolari, a anuntat CEO al Eni, Paolo Scaroni, fara a indica insa despre ce active este vorba.

     

    Potrivit analistilor, tintele posibile ar putea fi Tomskneft si Arktikgaz, subsidiare ale Iukos. In luna noiembrie, Deutsche UFG a evaluat Tomskneft si Arktikgaz la aproximativ 8,15 miliarde de dolari. In cazul in care va rata preluarea acestora, Scaroni a precizat ca Eni va incerca sa cumpere active din portofoliul Gazprom. O sursa apropiata de Gazprom a declarat cotidianului Kommersant ca discutiile dintre cele doua parti au inceput deja, fiind parcursa lista cu posibilele active ce ar putea face obiectul achizitiei.

  • Gara pentru doi

    Serbia si Bulgaria au inaugurat o statie de cale ferata comuna, care va deservi simultan ambele state. Statia este situata in oraselul Dimitrovgrad, amplasat in vestul Bulgariei.

     

    Constructia ei a fost finantata printr-un proiect al Bancii Europene de Investitii, intre cele doua parti incheindu-se un acord in anul 2005. Investitia totala s-a ridicat la 5,2 milioane de euro. Din aceasta suma, 3,7 milioane de euro s-au cheltuit pe instalatia de semnalizare, iar restul de 1,5 milioane pe refacerea infrastructurii.

  • Trei banci intr-una

    Pentru a sustine exporturile si marile proiecte de investitii, guvernul de la Moscova vrea sa uneasca trei mari banci de stat intr-una singura. Aceasta se va numi Banca de Dezvoltare si va avea un capital de doua miliarde de dolari.

     

    Cele trei banci care vor fuziona sunt Vnesekonombank, Roseximbank si Banca Ruseasca pentru Dezvoltare. Aleksei Kudrin, ministrul finantelor, a precizat ca rezervele de la Fondul de Investitii al statului, pe care guvernul le-a acumulat pentru finantarea marilor proiecte de infrastructura, ar putea fi folosite pentru capitalizarea noii institutii.

  • Un fratior pentru Moscova

    Un dezvoltator din Dubai va construi langa Moscova un nou oras. Botezat deja Marele Domodedovo, acesta se va intinde pe 18.000 de hectare si va necesita o investitie initiala, pentru prima faza, de 11 miliarde de dolari.

     

    Limitless, divizia de real estate a companiei Dubai World, a descris proiectul ca fiind unul dintre cele mai mari initiate azi in lume. Prima etapa a proiectului, in care firma din Dubai va avea ca partener compania rusa Coalco, specializata in investitii si dezvoltare imobiliara, va incepe anul viitor. Ea va include constructia a 150.000 de locuinte, 600.000 de metri patrati de spatii de retail si o suprafata identica de spatii comerciale, iar 750 de hectare vor fi alocate centrelor de afaceri, unde va lucra o mare parte din viitorii locuitori ai orasului. Presedintele Dubai World, Sultan Ahmed Bin Sulayem, unul din cei mai cunoscutii oameni de afaceri din Dubai, vede in Rusia o piata extrem de atractiva datorita cresterii economice si potentialului pentru dezvoltarea unor proiecte imobiliare de mari dimensiuni. Compania araba este, printre altele, initiatoarea proiectului Palm Island, despre care se spune ca, atunci cand va fi finalizat, va deveni a opta minune a lumii. In cadrul lui vor fi construite cele mai mari trei insule artificiale din lume. Lucrarile la acest proiect, lansat in scopul dezvoltarii turismului in Emiratele Arabe Unite, au inceput in 2001 si vor fi incheiate in 10-15 ani.

  • SALARII: Efectele favorabile ale inechitatilor din sistemul american de plati

    Directorul executiv al magazinelor Wal-Mart, H. Lee Scott Jr., a castigat anul trecut peste 15 mil. dolari – bani gheata, actiuni si optiuni de cumparare de actiuni, potrivit raportului anual al companiei -, suma echivalenta cu aproximativ de 850 de ori valoarea castigului mediu al unui vanzator de la Wal-Mart.

     

    Scott nu e nici macar la varful clubului celor cu venituri disproportionate fata de cele ale angajatilor din companiile lor. Bruce E. Karatz, fostul director executiv la firma de constructii rezidentiale KB Home, a castigat 150 de milioane de dolari anul trecut, potrivit companiei de cercetare Corporate Library. Conform statisticilor guvernamentale, un lucrator in domeniul constructiilor rezidentiale castiga mai putin de a 4.000-a parte din suma respectiva.

     

    S-ar zice ca executivii se imbuiba in toata economia americana. Intr-un studiu publicat in acest an, economistii Emmanuel Saez de la Universitatea Berkeley din California si Thomas Piketty de la école Normale Supérieure din Paris au aratat ca 0,1% dintre americani primesc aproape 7% din totalul veniturilor din economie, ceea ce inseamna cea mai mare pondere din anii 1920 incoace. Si totusi, in timp ce prapastia dintre pachetele financiare foarte generoase platite executivilor americani de top si salariile angajatilor de pe treptele ierarhice inferioare ar putea incurca notiunile arhetipale despre echitate, economistii subliniaza ca nu orice inechitate este rea. Desi poate avea efecte secundare suparatoare, putina inegalitate este necesara pentru a incuraja cresterea.

     

    „Sa fie clar, egalitarismul perfect nu ar duce la un efort sau la un rezultat mai bun“, spune Lawrence Katz, economist la Harvard. „Daca e vorba doar sa facem placinta cat de mare putem, nu e limpede ce nivel de inegalitate e cel mai bun.“

     

    Ca orice alta diferenta de preturi, spun economistii, inegalitatea veniturilor le permite oamenilor si companiilor sa-si aloce mai bine investitiile de efort si bani. Diferentele salariale ii incurajeaza pe cei mai buni sa acceada pe cele mai profitabile segmente ale procesului de productie si incurajeaza cele mai profitabile companii sa ii angajeze. Inegalitatea, conform acestei viziuni, ofera un stimulent pentru a munci mai mult pentru a ajunge in varf.

     

    Intr-un studiu recent, care a facut ceva valva in lumea academica, doi tineri economisti, Xavier Gabaix de la Massachusetts Institute of Technology si Augustin Landier de la Leonard N. Stern School of Business de la Universitatea New York, au argumentat ca urcarea rapida a veniturilor platite directorilor executivi nu a facut decat sa urmeze cresterea de dimensiuni a companiilor americane. Diferenta de talent intre executivul numarul 1 si executivul numarul 150 s-ar putea sa nu fie prea mare, dar cand companiile pentru care lucreaza ei sunt de dimensiuni impresionante, aceste mici diferente se pot traduce in bani adevarati. Pe masura ce s-au extins, gigantii corporatisti americani au licitat in sus pretul executivilor, in incercarea de a-i obtine pe cei mai buni.

     

    Potrivirea de cerere si oferta intre cei mai buni executivi si companiile care pot profita cel mai mult de pe urma lor – si prin urmare cele ce ii pot plati cel mai bine – va produce bogatie, spune Gabaix. „Inegalitatea optima este orice decide piata la un anumit moment dat“, spune el. Altfel spus, eforturile de a imparti placinta intr-un mod mai aproape de un ideal egalitar ar putea reduce dimensiunea acesteia.

     

    In studiul lor, Saez si Piketty au desco-perit ca tarile unde cresterea economica a fost mai mare in ultima vreme au fost acelea unde procentul de venit care a mers catre cei bogati a crescut cu rapiditate – incluzand aici Statele Unite, Marea Britanie si Canada – spre deosebire de tari mai egalitariste, precum Franta sau Japonia.

     

    „In ultimele decenii, aceasta legatura a parut reala“, spune Saez. Totusi, viteza ametitoare cu care bogatii Americii au acaparat din ce in ce mai mult din veniturile pe economie, incepand cu anii ‘80, este dezarmanta pentru multi analisti. Multi sunt sceptici fata de ideea ca prapastia dintre recompensele pentru cei bogati si ceilalti ar trebui sa fie chiar asa de mare pentru ca economia sa aiba parte de un imbold de crestere.

     

    „Daca adancirea inegalitatii inseamna doar amplificarea stimulentelor pentru cresterea economica, atunci clar a trecut dincolo de ceea ce pare necesar“, spune Katz. „Nu cred ca stimulentul creat de faptul ca incasezi 100 de milioane de dolari peste 50 de milioane de dolari este foarte diferit de stimulentul pe care il ai atunci cand castigi 10 milioane de dolari in plus fata de 5 milioane.“ Saez arata ca boom-ul economic al Japoniei de dupa razboi, care a durat pana in 1990, nu a fost afectat de distributia relativ omogena a veniturilor. Iar Katz a observat ca economia americana a crescut foarte repede din 1947 pana in 1970, o perioada in care distributia recompenselor materiale era mai egalitara decat este astazi. Mai mult, diferentele de venituri dintre bogati si saraci atrag costuri care ar putea fi mai greu de cuantificat. Pe de o parte, inegalitatea in crestere ii va deranja pe multi si va starni tensiuni sociale. Dar dincolo de temerile privind linistea sociala, sunt si alte ingrijorari. Procentul in crestere de venituri alocate celor de la varf lasa restului societatii din ce in ce mai putin.

     

    Intr-un studiu recent, Robert Gordon si Ian Dew-Becker, economisti la Northwestern University, au descoperit ca jumatate din cresterile salariale provenite din cresterea productivitatii intre 1966 si 2001 au mers catre cei mai bine platiti 10% din angajati. In acelasi timp, salariile lucratorului mediu american abia daca se urnisera putin.

     

    O cota in scadere din sistemul de recompense la nivel national nu numai ca va reduce motivatia lucratorilor in actuala ecuatie economic, dar le va lasa si putine resurse pentru investitii in domenii economice cruciale, precum educatia. Inegalitatea in crestere va ingreuna munca in echipa. Si ar putea pana la urma sa distruga ideea de stimulent. Daca recompensele cresterii economice sunt monopolizate de cei cu veniturile cele mai mari, restul societatii va gasi prea putine motive ca sa mai faca vreun efort.

     

    Folosind o metafora din golf, Richard Freeman, un economist la Harvard si la National Bureau of Economic Research, spune ca „daca Tiger (Woods, n.red.) ar castiga totul, nimeni n-ar mai vrea sa joace“.

     

    Iar daca disparitatile extreme dintre venituri produc anomie la baza, ele pot avea efecte chiar mai perverse asupra stimulentelor la varful ierarhiei. Spre exemplu, cei care beneficiaza cel mai mult de pe urma sistemului actual vor fi tentati sa-i ajute pe politicienii prietenosi cu ei sa castige alegerile, ca sa se asigure ca aranjamentele economice viitoare vor functiona in acelasi fel. Si, dupa cum a demonstrat-o managementul creativ al retributiilor, practicat de companii ca Enron sau de WorldCom in urma cu cativa ani sau prin recent descoperita antedatare a optiunilor de cumparare de actiuni, unii executivi pur si simplu vor trisa.

     

    Richard Freeman, impreuna cu Alexander Gelber, doctorand in economie la Harvard, a organizat recent un experiment ca sa demonstreze cum inegalitatea afecteaza eforturile lucratorilor. Trei grupuri de participanti au primit puzzle-uri spre rezolvare si au fost recompensati in moduri diferite. Primul grup, in care fiecare a primit aceeasi recompensa, indiferent de performanta, nu a rezolvat prea multe puzzle-uri. Grupul in care cel mai bun rezolvator a primit toate recompensele puse in joc – si nimeni altcineva n-a mai primit nimic – nu s-a descurcat cu mult mai bine. Grupul care a beneficiat de recompense esalonate crescator in functie de performante s-a descurcat cel mai bine.

     

    Totusi, cel mai interesant rezultat al experimentului lui Freeman a fost nu despre maximizarea performantelor. Printr-o intorsatura neasteptata, unii subiecti ai testului au gasit metode sa pacaleasca sistemul. Putini au facut asta cand recompensele au fost impartite in mod egal. Dar cand recompensele le-au dat participantilor un stimulent ca sa intre in competitie, ele le-au dat si o puternica motivatie sa triseze.

  • Pentru cinci la suta

    Promotia Tarom pentru cursele interne se va termina pe 15 decembrie. Dupa o luna cu bilete reduse in medie la jumatate, gradul de imbarcare pe avioane a crescut cu cinci procente. A meritat?

     

    Cincizeci de oameni incap cu greu in salonul de asteptare al aeroportului de la Iasi. Este aglomerat, iar barul e neincapator. Cand se anunta imbarcarea, in lipsa mijloacelor de transport pentru pasageri pe pista, un cordon de angajati ai aeroportului stau aliniati pentru a indica drumul pasagerilor spre scara avionului ATR 42-500, cu care vor zbura spre Bucuresti.

     

    Cursele spre estul tarii, unde gradul de ocupare a fost intotdeauna mai mic decat cele spre vest, sunt operate de mult timp cu ATR-uri, avioane mai mici, iar gradele de ocupare au oscilat in jurul valorii de 50% in ultimii doi ani. De la inceputul promotiei Tarom, care a anuntat o reducere in medie la jumatate a biletelor pe cursele interne in perioada 15 octombrie – 15 decembrie, gradul de ocupare a Iasiului, mai ales, a crescut, avioanele fiind pline mai ales in week-end.

     

    Iasiul, in special, si usoarele plusuri pe cursele pentru Timisoara si Cluj au fost cele care au adus cresterea cu 5 procente a gradului de ocupare mediu pe cursele interne, de la 65% (in prima parte a acestui an) la 70% (grad de ocupare raportat de Tarom pentru BUSINESS Magazin dupa prima luna de promotie cu biletele reduse la jumatate).  

     

    Aceasta probabil si datorita faptului ca Iasiul a fost destinatia cu cel mai bun pret in cadrul promotiei Tarom: 33 de euro (60 de euro cu tot cu taxe de aeroport). Reducerile au variat pe perioada promotiei, de la 33 de euro pentru Iasi si 38 de euro pentru Timisoara si Cluj, pana la 60-70 de euro pentru alte orase, precum Satu Mare, Bacau, Oradea sau Sibiu.

     

    Timisoara, Cluj si Iasi, exact in aceasta ordine, au fost cele mai profitabile curse pe parcursul promotiei, dupa cum erau si cele mai bune curse si pana acum, spun oficialii Tarom. „Gradul mediu de ocupare pe cursele interne a fost de-a lungul acestui an de 65%, peste medie situandu-se cursele spre Timisoara – 70% si Cluj – 69%. In perioada 1-21 noiembrie, media pe toate cursele interne s-a situat la 70%“, comunica oficialii Tarom. Ceea ce inseamna ca gradul de ocupare mediu care va fi indicat de Tarom dupa incheierea promotiei va reprezenta o medie intre Timisoara si Cluj (curse foarte bune si pana acum) si Iasi, respectiv alte orase, care au crescut mai mult.

     

    Pentru pasagerii care calatoreau mult in vestul tarii (si ei calatoreau oricum cu avionul, drumul fiind prost pentru masina si foarte lung cu trenul), reducerea pretului la jumatate a fost o surpriza placuta. Dar cum poate fi explicata reducerea la jumatate a pretului unui serviciu care se vinde si asa foarte bine? Strategia nu a fost inteleasa nici de angajatii companiei: la cateva saptamani dupa inceperea promotiei, directorul de operatii la sol al Tarom, Doru Columb, declara pentru MEDIAFAX ca pe unele rute, precum Bucuresti-Timisoara sau Bucuresti-Cluj-Napoca, nu se impunea aplicarea acestei masuri, pentru ca avioanele erau oricum pline.

     

    O posibila explicatie ar putea fi ca Tarom a lansat de fapt o campanie de sustinere a brandului si ca o luare de atitudine fata de concurenta. „La prima vedere, as spune ca aceasta reducere de tarife nu pare foarte justificata. Pe de alta parte, poate fi privita ca o investitie in cota de piata“, spune Szabolcs Nemes, consultant al Roland Berger. Acesta apreciaza insa ca o promotie de doua luni (desi semnificativa din punctul de vedere al costurilor) ar putea avea „bataie scurta“: „Daca maine se opreste promotia, este posibil ca pasagerii sa se intoarca la concurenta“.

     

    Pe ruta Timisoara, Tarom concureaza cu Carpatair (care zboara tot de pe Otopeni), iar pe Cluj concureaza cu Blue Air (companie low-cost). Carpatair mai are si alte zboruri interne, mai precis de la hub-ul din Timisoara catre Iasi, Constanta si Suceava, dar cursa catre Bucuresti este singura pe care se intersecteaza cu Tarom.

     

    Promotia Tarom pentru cursele interne se va incheia pe 15 decembrie, cand conducerea companiei si Ministerul Transporturilor vor face o analiza despre cat de buna a fost ideea reducerii tarifelor.

     

    La inceputul acestei luni, ministrul transporturilor, Radu Berceanu (cel care a avut si ideea acestei promotii), declara ca „Tarom va introduce tarife intermediare pentru unele destinatii dupa incheierea perioadei in care pretul biletelor pe rutele interne este redus la jumatate“. Radu Berceanu a precizat ca decizia de a mentine sau nu tarife scazute pentru urmatoarea perioada va depinde de raspunsul pietei.

     

    Decizia va depinde insa si de situatia veniturilor companiei dupa aceasta promotie. Ministrul Radu Berceanu spune ca, dupa o scadere initiala a incasarilor determinata de promovarea slaba a reducerii de tarife, incasarile Tarom au inceput sa creasca in a doua parte a perioadei de promotie.

     

    „Fata de luna octombrie, in noiembrie vanzarile pe zborurile interne au crescut cu peste 20%, cele mai solicitate destinatii fiind Timisoara, Cluj si Iasi“, indica oficialii TAROM, care spun ca in primele trei saptamani din noiembrie, compania a transportat 12.000 de persoane pe cursele interne. 

     

    La o scadere de 50% a tarifelor, o crestere de 20% a vanzarilor nu inseamna un plus in venituri – chiar poate insemna un minus. „Promotia mai poate fi privita si ca un mod de a arata concurentei ca Tarom are forta financiara de a sustine o reducere de tarife, in conditiile in care de la anul este de asteptat ca mai multe companii aeriene vor considera oportun sa intre pe piata de zboruri interne din Romania“, spune Szabolcs Nemes de la Roland Berger.

     

    Forta financiara de a sustine doua luni de promotie nu a fost insa completata cu reduceri de costuri: pentru zborurile interne, Tarom foloseste atat aeronave de tip Boeing 737, cat si ATR 42-500, pe fiecare cursa exista trei sau patru stewardese (trendul in cadrul companiilor low-cost este ca, in cadrul reducerilor de costuri, sa foloseasca o singura stewardesa), iar canalele de distributie pentru bilete au ramas predominant birourile Tarom (vanzarile pe Internet nu sunt deocamdata semnificative).

     

    In astfel de conditii, este posibil ca, din punct de vedere valoric, cursele interne in ultimele doua ale anului sa aduca mai putine venituri companiei decat pana acum. „Procentual, cursele interne, la nivelul ultimelor noua luni (este vorba de perioada ianuarie-septembrie, n. red.), au adus in jur de 10% din totalul incasarilor Tarom“, arata oficialii companiei. Pentru acest an, Tarom estimeaza ca va inregistra o cifra de afaceri de aproximativ 236 de milioane de euro, in crestere cu 6% fata de 2005.

  • Un an de crestere

    Promotia Tarom pentru cursele interne a venit la sfarsitul unui an in care aceste curse au consemnat o crestere de aproape 20%.

     

    TAROM. In prima jumatate a anului, numarul de pasageri transportati pe cursele interne a crescut cu 16%.

     

    CARPATAIR. Dupa deschiderea mai multor rute, compania de la Timisoara opereaza acum 2 curse interne saptamanal, care deocamdata au o cota mica din veniturile totale ale companiei.

     

    BLUE AIR. Compania a deschis in acest an o cursa catre Cluj, dupa ce cursa spre Timisoara a fost retrasa la doua luni de operare.

     

    AIHC. De pe Aeroportul International Henri Coanda (Otopeni), in primele noua luni ale acestui an au plecat catre orase din tara 201.922 de persoane, cu 21,60% peste nivelul traficului intern inregistrat pe acest aeroport in primele noua luni ale anului trecut.

  • Bani pentru sistem

    Poate sa nu para cine stie ce important la prima vedere, insa departamentul IT este esential pentru functionarea unei companii. Cat trebuie sa cheltuiasca o firma ca sa-si poata sustine baza informatica fara de care n-ar putea sa existe?

     

    Au afaceri de peste 15 miliarde de euro si investesc aproximativ 1,5% din aceasta suma in departamentul IT. Este vorba de 21 dintre cele mai mari companii din Romania, cuprinse intr-un studiu realizat de Gartner/CIO Council Survey, care vor cheltui anul acesta aproximativ 220 mil. euro pentru achizitia de echipamente hardware sau aplicatii software, pentru remunerarea echipei de specialisti IT si pentru tehnologizarea proceselor de business. In departamentele IT ale acestor companii lucreaza aproximativ 1.900 de oameni, dintr-un total de peste 120.000 de angajati, adica tot cam 1,5%.

     

    In studiu nu se specifica exact care sunt companiile analizate, ci doar ponderea lor in economie: afacerile celor 21 de companii reprezinta un procent de 9,6% din PIB, care s-a cifrat la aproximativ 155 de miliarde de euro in anul 2005.

     

    Pe ansamblu, in Romania, investitiile in departamentele IT variaza destul de mult in functie de dimensiunea companiei. Bugetul alocat departamentelor IT a crescut anul acesta cu aproximativ 10% fata de 2005, iar pentru anul viitor este estimat sa creasca in continuare cu inca 10%, reiese din studiul CIO Council. Tendinta de crestere a fost confirmata de aproximativ 70% din marile companii din Romania. „In unele domenii nu se poate spune ca departamentul IT este un factor diferentiator, dar asta nu inseamna ca numarul companiilor care considera necesara investitia in acest domeniu nu este in crestere“, spune Felix Enescu, Chief Information Officer (CIO) in cadrul grupului Rompetrol si presedinte al CIO Council.

     

    La nivel european insa, cresterea bugetelor pentru IT anul acesta va fi de 3%, fata de 2,5% in 2005 comparativ cu anul precedent. O companie de dimensiuni mari din Europa, cu o cifra de afaceri de aproximativ 150 de milioane de euro, cheltuie aproximativ 5,5% din aceasta suma pentru departamentul IT. Anul trecut bugetul alocat de o astfel de companie pentru IT a fost de aproximativ 8,3 milioane de euro, in timp ce anul acesta bugetul este estimat la peste 8,5 milioane de euro, in crestere cu 3%. In SUA, investitiile in departamentele IT sunt asteptate sa se majoreze cu 5,5% anul acesta, comparativ cu 2005.

     

    Una dintre companiile cuprinse in studiul CIO Council este Rompetrol, a carei cifra de afaceri a fost de peste 1,5 miliarde de euro in 2005. Compania cheltuie anual cateva milioane de euro pentru departamentul IT, format dintr-o echipa de aproximativ 120 de oameni, care sustine necesitatile tuturor celorlalte 13 filiale internationale ale companiei. „Investitia in IT este extrem de importanta, iar pe masura ce grupul se extinde, cheltuielile necesare sunt mai mari“, spune Enescu. In cazul Rompetrol, valoarea investitiilor de anul acesta a crescut cu 14% fata de 2005, mai mult decat cresterea medie de 10% a bugetelor de IT in Romania. Explicatia? La Rompetrol, partea de IT este esentiala pentru functionarea tuturor proceselor din companie, motiv pentru care este nevoie de tehnologizare la zi. „In rafinarie, spre exemplu, sistemul IT optimizeaza productia, iar inginerii au posibilitatea sa faca planificarea productiei in functie de anumiti parametri astfel determinati“, a spus Enescu.

     

    Rompetrol face si outsourcing de servicii IT, deocamdata pentru trei companii de pe piata locala – compania aeriana KLM Romania, compania de publicitate Odyssey si compania de constructii Hein Romania, insa exista posibilitatea ca incepand cu anul viitor, clientii de outsourcing sa se inmulteasca.

     

    KLM Romania are aproximativ 30 de angajati, iar echipa IT a preferat sa o externalizeze inca din 2003. „Ne-a interesat o companie cu specialisti buni, asa ca am facut cercetare de piata pentru a vedea unde lucreaza unii din cei mai cunoscuti“, a spus Alexandru Dobrescu, country manager in cadrul companiei. „Am avut aproximativ 8 sau 9 variante de unde sa alegem, astfel incat selectia unei companii care sa ne furnizeze serviciile IT a durat foarte mult. In final, ne-am hotarat asupra Rompetrol.“

     

    In cazul Odyssey, compania furnizeaza serviciile de publicitate pentru Rompetrol, asa ca s-a decis sa se faca un schimb de servicii, in urma caruia departamentul IT al companiei de publicitate sa fie asigurat de Rompetrol. Insa nu este vorba de un barter, intrucat de ambele parti se emit facturi pentru aceste servicii.

     

    „Pentru noi a fost o simpla oportunitate sa preluam si clienti externi pentru serviciile IT. De altfel, noi facem si outsourcing de servicii de resurse umane, relatii publice si legal relations, insa numai pentru celelalte companii din grup; momentan nu este nici un plan de a oferi astfel de servicii si clientior externi“, afirma Felix Enescu de la Rompetrol.

     

    Serviciile IT furnizate pornesc de la consultanta pentru achizitionarea de echipamente si aplicatii software, instalarea unei retele, rezolvarea problemelor de natura tehnica si asa mai departe. Cei trei clienti platesc un abonament anual pentru diferite servicii prevazute prin contract, iar pentru interventiile speciale se percepe o taxa suplimentara.

     

    Costurile de IT ale KLM Romania sunt de aproximativ 4.000 de euro pe an, bani platiti catre Rompetrol pentru serviciile furnizate, conform lui Alexandru Dobrescu. La aceasta suma se adauga cheltuieli speciale si noile achizitii software si hardware „In mod normal, computerele se schimba odata la doi ani. La un pret mediu de 700 de euro pentru un PC, este nevoie de 21.000 de euro, avand in vedere ca fiecare angajat din cadrul companiei are propriul computer“, a spus Dobrescu.

     

    Anul acesta KLM a considerat importanta si investitia intr-un sistem de videoconferinta. Nu a fost insa vorba de o investitie foarte mare – 3.000 de euro. In ceea ce priveste aplicatiile software, acestea vin direct de la grupul olandez, pe baza licentelor detinute de KLM pentru toate programele specifice domeniului.

     

    Chestiunea investitiilor in IT are doua aspecte principale pentru companiile romanesti. Pe de o parte, cheltuielile de IT sunt importante in mod direct proportional cu ponderea proceselor din companie care implica obligatoriu informatizarea.

     

    La importatorul de automobile Porsche Romania, de pilda, sistemele IT sunt esentiale pentru toate fazele businessului, de la service si diagnoza auto pana la contabilitate si vanzari. „Toti angajatii companiei au acces la computer, iar 90% dintre ei au computerul lor personal“, a explicat un oficial al companiei.

     

    Pe de alta parte, un volum relativ ridicat al investitiilor IT in Romania este inca necesar, intrucat in majoritatea companiilor nu s-a ajuns la un prag de tehnologizare suficient de inalt pentru a scadea aceste costuri. Ca urmare, cheltuielile in departamentele IT sunt peste media europeana, ca si cresterile lor anuale. Este adevarat ca marile companii si-au pus deja la punct sistemele IT, insa pe ansamblul economiei situatia este diferita. Daca pe piata locala o companie investeste in medie aproximativ 10 milioane de euro in IT, la nivel european media este de 8,5 milioane de euro. Numai ca aici trebuie luat in calcul faptul ca, in cazul Romaniei, media a fost calculata pentru companii mari, cu o cifra de afaceri medie de 700 de milioane de euro, in timp ce la nivel european au fost luate in calcul cateva sute de companii de dimensiuni variate, cu o cifra de afaceri medie de 150 de milioane de euro.

     

    Cert este ca investitiile in IT difera mult in functie de dimensiunile companiei, dar si de evenimentele legate de expansiunea sau restructurarea acesteia. Spre exemplu, investitiile companiei farmaceutice Zentiva in departamentul IT estimate pentru anul acesta sunt de aproximativ un milion de euro, bani cheltuiti pentru infrastructura de comunicatii, pentru licentele de software, echipamentele hardware si intretinerea infrastructurii informatice.

     

    „Investitiile IT au avut un salt semnificativ anul trecut, in principal datorita integrarii fostei companii Sicomed in noua structura Zentiva, integrare care a implicat extinderea infrastructurii existente si a sistemelor de business“, a explicat un oficial al companiei. „Insa de anul viitor, volumul investitiilor in IT se va reduce, deoarece procesul de integrare a fost incheiat.“

     

    Zentiva cheltuie anual cu un computer aproximativ 450 de euro, dintre care 67% reprezinta costuri cu licentele pentru software, 22% intretinerea si restul de 11% in componente hardware.

     

    In cazul BCR, investitia in IT este apreciabila pentru piata din Romania: banca a alocat in fiecare din ultimii ani 25 de milioane de euro pentru sistemele informatice si salariile oamenilor care le deservesc. Explicatia ar fi faptul ca BCR a schimbat foarte mult structura de IT, ca sa creeze un sistem de date centralizat pentru toate functiile bancare. In plus, o buna parte din investitii a fost alocata pentru tehnologizarea noilor sucursale din tara. Daca acum cinci ani, banca avea aproximativ 250 de sucursale, acum numarul a ajuns la peste 450.

     

    „Pe viitor este de asteptat ca nivelul investitiilor sa scada, avand in vedere ca in urma cheltuielilor de acum se va ajunge la maturizarea sistemului BCR“, apreciaza Radu Varduca, director executiv in cadrul Directiei de Informatica a BCR.

     

    Economiile care ar trebui sa devina posibile la cheltuielile de IT in urmatorii ani nu tin doar de incheierea unor faze de modernizare tehnologica, ci si de restructurarea sistemelor, in sensul simplificarii. Pentru marile afaceri din comert, de exemplu, astfel de restructurari sunt extrem de importante. „Evolutia segmentului IT se bazeaza pe centralizare. Centralizarea se traduce prin aplicatii web la utilizator, servere performante si centre de calcul care furnizeaza servicii pentru zeci de tari“, explica Delia Nica, director de comunicare al grupului Metro.

     

    Concluzia? Firmele romanesti au inca nevoie de investitii semnificative in IT, ca sa ajunga la standardele in materie ale companiilor europene. Iar orice miscare de genul unei fuziuni, achizitii sau expansiuni inseamna pentru o companie cheltuieli in plus pentru adaptarea sistemelor IT. Dar tendinta o dau marile companii, care vad primele orizontul: pentru ele, apropierea tehnologica de Occident s-a cam incheiat, iar cea mai mare parte a banilor pentru IT merg deja pentru cheltuieli curente.

  • Cat de mult e prea mult?

    Cursa contra cronometru in care s-au lansat hipermarketurile in deschiderea de noi magazine ridica deja intrebarea cate mai au inca loc fara sa se calce pe picioare.

     

    Cand merg la cumparaturi, bucurestenii au de ales: sa fie cel mai mare magazin, de unde sa-si poata lua si mobila, si schiuri, si mancare pentru pisici, sau unul ceva mai mic, dar unde neaparat sa poata sa ia masa dupa ce cumpara, iar copilul sa aiba acolo loc de joaca. Mai nou, pentru clientii de hipermarket au aparut dileme in alegerea magazinului – sa fie Cora, Carrefour sau Auchan? Iar astfel de alegeri nu vor mai fi rezervate doar locuitorilor Capitalei, pentru ca intreaga tara va fi impanzita „in cinci ani de peste 100 de hipermarketuri“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Jacobo Caller Celestino, director general al Carrefour Romania.

     

    O parere asemanatoare are si directorul general al Auchan Romania, Regis Mougel, care insa nu da un orizont de timp la fel de exact, motivand ca dezvoltarea hipermarketurilor depinde „de conturarea cu exactitate a clasei de mijloc – oameni care au foarte putin timp pentru cumparaturi, dar care aleg un mod agreabil si rapid, chiar daca mai scump, de a le face“. Iar entuziasmul cu care consumatorii romani au intampinat si frecventeaza hipermagazinele sunt argumente suficiente pentru ca numele, internationale sau nu, prezente in piata sa aiba incredere sa se dezvolte in continuare.

     

    Termenul de comparatie este dat de tarile vestice, care au inventat conceptul comertului modern: in Franta, spre exemplu, la o populatie de 60 de milioane de locuitori, sunt peste 800 de hipermarketuri, spune Mougel. „Piata romaneasca, in schimb, suporta un hipermarket la fiecare 200.000 de locuitori.“ La un calcul simplu, gradul de saturatie a pietei se traduce, asadar, prin existenta a 100-150 de astfel de magazine, acest numar incluzand si hipermarketuri mai mici decat cele cu care suntem acum obisnuiti. Si totusi, „nu se va ajunge la 200 de hipermarketuri“, este de parere Nicolae Danciu, fostul director de dezvoltare al Carrefour Romania. Si aceasta pentru ca, „la un moment dat, cand pe piata vor fi cam 120 de hipermarketuri, companiile se vor speria“, intrucat cifrele de afaceri, care pana acum au crescut galopant, vor stagna sau chiar vor descreste, sustine Danciu.

     

    Deocamdata, pe piata nu sunt mai mult de 40 de astfel de magazine. Insa elanul deschiderilor tot creste. Segmentul este foarte dinamic: „numarul hipermarketurilor va ajunge in 2007 sa fie de patru ori mai mare decat cel din 2005“, estimeaza Cristina Banfi, manager responsabil cu serviciile pentru retaileri in cadrul MEMRB. La o privire atenta, chiar si numarul operatorilor de hipermarketuri a cunoscut o schimbare drastica in cursul acestui an. Daca pana la inceputul acestui an, in randul numelor internationale, pe acest segment se confruntau doar Carrefour, Cora si Kaufland, bilantul finalului de an va fi mai bogat cu trei nume fata de 2005. Auchan a inaugurat primul magazin de mai putin de o luna de zile, in timp ce lantul real, divizia de hipermarketuri a grupului german Metro, si-a facut intrarea pe piata din prima parte a acestui an. Si olandezii de la Spar au anuntat deschiderea primului hipermarket pentru aceasta luna, la Targu Mures, dupa ce in ultimele 11 luni au testat piata cu formatul supermarket, deschizand pana acum patru astfel de magazine.

     

    In plus, o privire asupra planurilor de expansiune ale companiilor prezente pe piata convinge ca toate au schimbat deja viteza de dezvoltare. Carrefour, cea mai mare retea ca valoare a vanzarilor, care are acum sapte magazine, a anuntat, prin directorul sau general, ca va mari ritmul de deschideri, chiar daca spatiile viitoarelor magazine nu vor mai fi la fel de mari ca si pana acum.

     

    Intrat pe piata in urma cu numai 15 luni, Kaufland n-a lasat sa treaca nicio luna fara a mai deschide un nou magazin. Astfel incat a ajuns pana acum la 16 magazine, iar deschiderile ar urma sa continue si de acum incolo in acelasi ritm. Nici real, intrat pe piata in cursul acestui an, dar pe poarta de vest a tarii, cu primul magazin la Timisoara, nu bate pasul pe loc. La deschiderea celui de-al treilea magazin, John Rix, directorul general al real Romania, anunta ca pana la finele anului in curs inca alte cinci magazine isi vor deschide portile pentru cumparatori.

     

    De fapt, 2006 este pentru real primul dintre cei trei ani pe parcursul carora se va desfasura un program de expansiune rapida. In urma unui program de investitii de peste 400 de milioane de euro, prevazut sa se desfasoare pe o perioada de trei ani, declara John Rix pentru BUSINESS Magazin, „vom avea un portofoliu national de 21 de hipermarketuri“. Reteaua mizeaza pe o strategie de expansiune rapida in orasele in care acest tip de magazine lipsesc, „astfel incat sa beneficiem de asa-numitul avantaj al primului venit“, conform lui Rix.

     

    La randul sau, reteaua Auchan va ajunge la 20 de magazine in urmatorii cinci ani, promite Regis Mougel, ceea ce inseamna o noua deschidere la fiecare doua luni si jumatate. Numai planurile pentru Bucuresti vizeaza patru sau cinci magazine, „pentru a acoperi toata piata“, spune oficialul Auchan. Dar expansiunea depinde mult de gasirea unor amplasamente, pentru ca „terenul este foarte scump, ajungand, in unele cazuri, la peste 30% din totalul investitiei“. Pe scurt, pretul terenului in Bucuresti, adauga Mougel, este mai mare decat in alte capitale europene. Iar cu aceleasi greutati se confrunta toti retailerii.

     

    Mai nou, in peisajul hipermarketurilor apar si nume romanesti. Unul este Pic, un nume sub umbrela caruia s-a deschis pana acum un magazin in Pitesti si se pregateste inaugurarea a inca doua – la Craiova si Braila. Magazinul Pic face parte din grupul de firme cu acelasi nume, dezvoltat si detinut de fratii Cornel si Ilie Penescu. Grupul are una din cele mai puternice firme de taximetrie din Pitesti (peste 600 de autoturisme), sucursale si divizii de distributie in Pitesti, Bucuresti, Brasov, Craiova, Sibiu, Constanta si Cluj. Pic are si o fabrica de decorticat orez la Stefanesti Arges, o fabrica de ulei si o fabrica de ambalat zahar (35% din zaharul romanesc a fost ambalat in 2004 la Pic Pitesti), o firma de constructii si un ziar local.

     

    Tot in retail, pe segmentul hipermarketurilor doresc sa se extinda si sibienii de la Trident Trans Tex, care au inaugurat primul lor magazin de mari dimensiuni (cu o suprafata de 5.500 mp) la finele anului trecut, la Deva, in urma unei investitii de sase milioane de euro. In planurile companiei figureaza insa un magazin si mai mare – cu o suprafata totala de 10.000 mp – care va fi construit la Sibiu. Compania a intrat pe piata de retail in aprilie 2004, prin deschiderea unui supermarket la Medias, grupul Trident Trans Tex avand si o divizie de transport international de marfuri si o divizie de import si distributie de produse alimentare si nealimentare. Compania si-a declarat intentia ca pe viitor sa se concentreze doar pe partea de retail, urmand ca divizia de transport sa devina componenta de logistica interna a magazinelor Trident. Divizia de retail a realizat in 2005 afaceri de 45,5 milioane de lei (circa 12,5 milioane de euro), pentru acest an fiind estimat un rulaj de 100 de milioane de lei (aproape 28 de milioane de euro).

     

    Dincolo de numele, mai vechi sau mai noi, care vor completa harta retailului romanesc, o alta discutie care merita amintita este cea in jurul notiunii de hipermarket, respectiv a chestiunii daca un lant sau altul de magazine se incadreaza sau nu in notiunea de hipermarket. Legea romaneasca nu defineste „hipermagazinele“ in functie de produsele pe care acestea le vand – tipuri, numar sau varietate, prin obligativitatea locurilor de parcare gratuite sau prin aranjamentul rafturilor. Elementul care face diferenta dintre un supermarket si un hipermarket este, conform legii, suprafata (conform Hotararii de Guvern 1.454 din 9 octombrie 2004), care in cazul hipermarketului trebuie sa fie de peste 2.500 mp. A aplica strict acest criteriu ar insemna ca in Romania sa avem deja zeci de astfel de magazine. Pe de alta parte, studiul MEMRB nu considera hipermarket reteaua Kaufland, care corespunde din punctul de vedere al suprafetei, dar se pozitioneaza pe piata drept discounter, in cazul sau contand mai mult nivelul de pret al produselor pentru incadrarea intr-un anumit concept de comert.

     

    Pentru client conteaza insa mai putin definitia legala a magazinului in care intra si mai mult ceea ce i se ofera acolo, iar pentru a alege intre doua retele de magazine incep sa conteze tot mai mult argumentele pe care retailerii le arunca in joc pentru fidelizare. Odata terminata etapa de expansiune agresiva, companiile vor miza pe „trucuri“ pe care incearca sa le creioneze de pe acum. Fie ca e vorba de promotii pe care le comunica agresiv, de solutii de creditare prin carduri cobranded sau de mici servicii care sa faca diferenta, ca livrarea la domiciliul cumparatorului a produselor greu de transportat – electrocasnicele si mobila. Sau pur si simplu prin evenimente si noutati care sa-l distreze pe client. Fiindca, asa cum orice copil are o jucarie preferata, lucrurile nu stau cu mult altfel nici in cazul adultilor care aleg un magazin sau altul pentru partida saptamanala de cumparaturi.

  • Hiper-afaceri

    Brandurile internationale consacrate si romanii se lupta pentru cel mai mare format de magazin de pe piata.

     

    CARREFOUR: Francezii au deschis primul hipermarket din Romania, in 2001, in Capitala (Militari). Previziunile pentru anul in curs indica incasari de 600 mil. euro, fata de aproape 400 mil. euro anul trecut. Reteaua numara acum sapte magazine.

     

    CORA: Reteaua Cora a ajuns la trei magazine, primul fiind deschis in 2003. Anul trecut afacerile companiei au fost de 177 mil. euro, in crestere cu 56% fata de 2004.

     

    REAL: Divizia de hipermarketuri a grupului german Metro si-a facut intrarea pe piata la inceputul acestui an, primul magazin fiind deschis la Timisoara. Reteaua numara acum cinci magazine.

     

    KAUFLAND: Reteaua germana, care a intrat in toamna anului trecut pe piata romaneasca a ajuns la 16 magazine. Kaufland a avut, potrivit datelor de la Ministerul Finantelor, afaceri de peste 15 milioane de euro in 2005. Compania are in plan sa ajunga la 50 de magazine in urmatorii ani.

     

    UNIVERS’ALL: Reteaua romaneasca Univers’all a deschis in centrul Capitalei, anul trecut, un magazin autointitulat „hipermarket alimentar“. Univers’all este insa acum in plin proces de vanzare.

     

    PIC: Cele doua magazine Pic – din Pitesti si Craiova – fac parte din grupul de firme cu acelasi nume, dezvoltat si detinut de fratii Cornel si Ilie Penescu.

     

    TRIDENT: Trident Trans Tex a deschis anul trecut un hipermarket la Deva si vizeaza inca unul la Sibiu. Compania a intrat pe piata de retail in aprilie 2004, prin deschiderea unui supermarket la Medias. Previzioneaza afaceri de 30 mil. euro pentru anul in curs.

     

    AUCHAN: Grupul francez a deschis de curand primul magazin in Bucuresti si are un program agresiv de expansiune.

     

    SPAR: Reteaua de origine olandeza va deschide primul hipermarket in aceasta luna, la Targu Mures, dupa ce si-a facut intrarea pe piata cu formatul supermarket.