BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • STRATEGIE: Cum se vede piata de dupa un miliard de dolari venituri

    Cea mai mare firma de distributie de pe piata romaneasca a depasit anul trecut pragul psihologic de un miliard de dolari venituri. Este adevarat, cu tot cu TVA. Despre profit insa, conducerea Interbrands nu spune nimic. Cel putin deocamdata.

     

    La finalul lui martie, TIR-urile de marfa care intra si pleaca de la depozitul din Capitala al Interbrands Marketing & Distribution nu vor mai intra in Bucuresti: Depozitul se muta intr-un spatiu inchiriat din parcul Cefin, in apropierea autostrazii Bucuresti-Pitesti. „Vom castiga o capacitate mai mare de depozitare“, declara pentru BUSINESS Magazin Rand Sherif, directorul general al Interbrands.

     

    Rationamentul pe care il expune e simplu: in depozitele Cefin, un proiect greenfield, se pot depozita (pe aceeasi suprafata) pe verticala cinci paleti, fata de trei in spatiul in care mai functioneaza acum. Iar pana la sfarsitul anului in curs se vor muta la Cefin si birourile companiei, spune Sherif, care afirma ca nu a fost facuta pana acum o estimare a costurilor totale pentru mutare. In afara de cresterea capacitatii de depozitare, mutarea are insa si ratiuni de alta natura: in virtutea normelor europene referitoare la calitatea aerului, platformele industriale (unitati de productie si depozite) trebuie mutate in afara oraselor in maxim trei ani de la data aderarii Romaniei la UE. Din acest motiv, in ultimii ani mai multe unitati de productie au migrat catre marginile Capitalei.

     

    Ce se va intampla cu spatiul pe care isi desfasoara acum activitatea compania, situat la o distanta de numai cateva minute de Piata Unirii din Bucuresti? Sherif spune ca cele peste trei hectare din Soseaua Viilor sunt proprietatea unei alte firme din grupul Sarkis, din care face parte si Interbrands, si ca nu stie ce urmeaza sa se intample cu locul. Totusi, pentru terenul respectiv au venit pana in acest moment mai multe oferte de proiecte rezidentiale. „Pretul terenului este de peste 15 milioane de euro“, estimeaza Adrian Crivii, directorul general al firmei de evaluari Darian.

     

    Grupul Sarkis, cu afaceri in distributie si agricultura in Romania, Bulgaria, Mongolia, Liban, Cipru, Libia, mai detine un teren in Bucuresti, unde Interbrands si-ar fi putut construi propriul depozit, in loc sa achite chirie. „Dar varianta pe care am ales-o ne da mai multa libertate de miscare: daca peste cativa ani vom avea nevoie mai mult spatiu decat estimam acum, putem sa ne mutam din nou“, explica managerul companiei. In restul tarii, compania are 23 de centre de distributie, din care patru se vor muta la randul lor in urmatoarele sase luni, iar alte doua pana la sfarsitul anului.

     

    Dincolo de mutare, compania mai are o serie de proiecte pentru anul in curs. Dupa un an 2006 in care veniturile, cu TVA cu tot, au depasit miliardul de dolari (1,1 miliarde de dolari – 885 de milioane de euro), compania doreste sa se concentreze acum mai mult pe marjele operationale. „Prin mainile noastre trec foarte multi bani, dar este vorba de fapt despre valoarea bunurilor pe care le intermediem; mare parte din sume sunt de fapt banii statului – TVA si accize“, spune Sherif, care nu a dorit sa faca publica nicio cifra referitoare la profit.

     

    Interbrands a incheiat anul trecut cu o crestere estimata a cifrei de afaceri de 28% in termeni reali, avand vanzari nete (fara TVA) de peste 950 de milioane de dolari (peste 730 de milioane de euro). Cel mai mare impact asupra afacerii a fost dat de cresterea vanzarilor British American Tobacco (BAT), care este cel mai mare client (ca valoare) al Interbrands. In 2005, vanzarile BAT (410 milioane de euro) au insemnat aproape 70% din totalul cifrei de afaceri a Interbrands (608 milioane de euro), conform datelor de la Ministerul Finantelor. Asa se justifica de fapt si distanta mare dintre Interbrands si alte firme de distributie: in 2006, vanzarile companiei au fost de peste patru ori mai mari decat ale Top Brands, a doua firma de distributie de pe piata romaneasca in functie de valoarea vanzarilor. Dar, desi Top Brands este si el distribuitor de tigarete, pentru marcile din portofoliul Philip Morris, nu se ocupa de aceste produse decat in zece din cele 41 de judete ale tarii. Interbrands, in schimb, este singurul distribuitor pentru BAT.

     

    Un alt proiect este cel de a consolida afacerea pe segmentul noilor parteneri pe care compania i-a cooptat in cursul anului trecut. La inceputul lui 2006 firma avea sase clienti – BAT, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (divizia de hrana pentru animale si produsele pentru farmacii), Gillette si Kotanyi. Pana la sfarsitul aceluiasi an, portofoliul s-a marit si cu produsele companiilor Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    Dar noile parteneriate nu s-au tradus in cifre consistente in cursul anului trecut, iar „roadele le vom vedea abia anul acesta“. Cel putin din acest motiv, tinta declarata pentru cresterea cifrei de afaceri pentru anul in curs – peste 10%, la circa 800 de milioane de euro – are o conotatie modesta. Mai ales daca luam in calcul si evolutiile din ultimii doi ani, in care compania a realizat o crestere in termeni reali de 28% (in 2006) si respectiv 37,8% (in 2005). Iar majorarea numarului de parteneri nu este o prioritate pentru anul in curs. „Poate o sa mai alegem unul sau doi parteneri, dar nu mai mult“, spune el.

     

    Un obiectiv pe termen mai lung – de cativa ani – se refera la cresterea numarului de clienti. Daca Interbrands ajunge acum, saptamanal, la 35.000 de clienti, directorul companiei este de parere ca „pe piata este loc suficient pentru a dubla numarul acestora, cel putin in cazul celor ce vand detergenti si tigari“. Aceasta este si una din principalele directii de crestere pe care le-a ales compania, iar cresterea competitivitatii de pe piata, sustine Sherif, nu-i afecteaza dintr-un motiv simplu: Interbrands detine exclusivitate pentru produsele pe care le are in oferta. Asa ca firma nu are concurenta directa, ci mai degraba companiile ale caror produse le distribuie.

     

    Sherif nu se asteapta la schimbari dramatice nici in ce priveste numarul distribuitorilor, nici in ordinea companiilor din top. Insa, cu siguranta, trebuie sa tina pasul cu alt tip de schimbari. Un exemplu este chiar sistemul de creditare a furnizorilor: in 1995, cand inflatia facea ravagii, „era un mare risc sa acorzi un credit de 30 de zile unui client“. Insa acum, cand media de creditare este de 12 zile, sunt cazuri (farmaciile, spre exemplu) in care termenul de incasare a banilor pentru marfa livrata depaseste frecvent o saptamana. Compania practica insa un sistem de discounturi pentru platile in numerar, iar cazul discountului este numai un exemplu pentru cat de rapid se schimba peisajul distributiei. Si chiar daca Interbrands sustine ca nu se simte amenintata de concurenta, tot trebuie sa gaseasca variante prin care sa-si creasca eficienta afacerii. Desi Rand Sherif nu a dorit sa faca estimari referitoare la eventualul profit pentru anul trecut, datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, anul in care compania a avut cea mai mare crestere a cifrei de afaceri (peste 38%), a fost si momentul cand Interbrands a intrat pe pierderi (2,19 mil. euro), fata de 2004, cand a avut un profit net de 0,15 milioane de euro. Si cu siguranta ca profitul este mai interesant pentru actionari decat pragul de venituri de un miliard – fie in dolari sau in euro.

  • Cartele si taitei

    Ce legatura exista intre cartelele Vodafone preplatite si Kent? Nici una, la prima vedere, dar atat cartelele, cat si tigarile sunt distribuite de aceeasi companie.

     

    CLIENTI NOI Interbrands aproape ca si-a dublat anul trecut numarul de parteneri, adaugand companiile Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    CLIENTI VECHI Inca inainte de a marsa pe cresterea numarului de parteneri, anul trecut, compania distribuia produsele British American Tobacco, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (hrana pentru animale si produse pentru farmacii), Gillette si Kotanyi (condimente).

  • Cresteri si descresteri

    Vanzarile din ce in ce mai mari nu genereaza, obligatoriu, si o crestere a profitului, pentru ca odata cu extinderea afacerii cresc de regula si costurile. In conditiile in care dezvoltarea retelelor de comert pune presiune pe marjele de profit, distribuitorii trebuie sa gaseasca solutii de eficientizare a afacerii.

     

    Compania

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Profit (mil. euro)

     

    2005

    2004

    2005

    2004

    Interbrands

    608

    441

    -2,19

    0,15

    Top Brands

    131

    95

    0,39

    0,11

    Aquila Group

    116

    100

    N/A

    N/A

     

  • Miza pe biocombustibil

    Compania australiana Central EU Biofuels va investi 125 de milioane de euro in Ungaria in doua fabrici: una de producere a uleiurilor din plante si alta de furnizare a combustibilului ecologic. Prin aceasta investitie, firma isi va stabili centrul operatiunilor sale din Europa in Ungaria, informeaza publicatia online Portfolio.hu.

     

    In prima faza, va fi ridicata pe o suprafata de 10,6 hectare fabrica unde vor fi obtinute uleiuri din rapita, floarea-soarelui si soia, din culturi din Ungaria, Romania si Serbia. Fabrica va fi amplasata in sudul tarii, in orasul Hódmezvásárhely si va incepe sa functioneze la capacitate maxima la 1 aprilie 2009. Uleiurile vegetale vor fi comercializate la fabrici de producere a combustibililor din Austria si din alte parti din Europa. In a doua faza a proiectului, va fi construita o rafinarie pentru producerea biocombustibililor, care este programata sa atinga capacitatea maxima de functionare la 1 martie 2010. Se estimeaza ca proiectul va duce la crearea a 3.400 de noi locuri de munca.

  • Aderarea incinge afacerile

    Deutsche Bank vrea sa finanteze in acest an in Bulgaria investitii de peste jumatate de miliard de euro. Acestea vor fi orientate cu precadere spre proiecte de anvergura din infrastructura, piata de capital si industrie, informeaza cotidianul bulgar Monitor.

     

    De la stabilirea in Bulgaria, banca germana s-a implicat in mai multe proiecte, in valoare estimata tot la jumatate de miliard de euro. Numai anul trecut, Deutsche Bank a finantat partial achizitia Business Park, cel mai mare proiect imobiliar din tara, cumparat de trustul de investitii american Gramercy Emerging Markets cu 180 mil. euro.

  • Mult si bun

    Economia Poloniei a inregistrat anul trecut o crestere de 5,8%, cea mai mare din ultimii noua ani. Consumul privat intern si exporturile sustinute au incurajat companiile sa angajeze din ce in ce mai mult personal si sa mareasca salariile, iar dobanzile reduse au incurajat investitiile, relateaza Bloomberg.

     

    Cum somajul este inca ridicat, Banca Nationala a evitat sa mareasca ratele de referinta ale dobanzilor, ceea ce a permis companiilor sa investeasca. Toate acestea au facut ca expansiunea economica sa fie puternica si echilibrata si sa nu constituie un motiv de stimulare a inflatiei. In primele 11 luni ale anului trecut, exporturile au crescut cu 23% fata de perioada similara din 2005, doua treimi avand ca destinatie tari din Uniunea Europeana. Mateusz Szczurek, economist-sef la filiala ING din Polonia, se asteapta ca in acest an ritmul de majorare al exporturilor sa se diminueze, din cauza incetinirii cresterii la nivel global si pe fondul ma-jorarii cererii interne. Tot anul trecut, productia industriala a crescut cu 11,8%, fiind trasa in sus de sectorul constructiilor, care a avansat cu 17,5%.

  • Malev, in portofoliul lui Abramovici

    Omul de afaceri rus Boris Abramovici (nicio legatura cu miliardarul Roman Abramovici) este la un pas de a prelua operatorul aerian ungar Malev.

     

    Agentia de valorificare a activelor guvernamentale din Ungaria a anuntat ca a selectat AirBridge, un vehicul local de investitii detinut de OAO KrasAir, companie aflata in proprietatea lui Abramovici, pentru discutiile finale in vederea incheierii contractului de vanzare. Reprezentantii AirBridge sustin ca se asteapta ca documentul sa fie definitivat in prima parte a lunii februarie. Discutiile cu principalul competitor al AirBridge, operatorul aerian lituanian FlyLAL Group, au fost sistate din cauza „lipsei garantiilor financiare“ in cazul acestuia din urma, conform precizarilor Agentiei. Oferta FlyLAL a fost in valoare de 120 de milioane de euro, in care au fost incluse pretul de achizitie, costurile de restructurare, investitiile viitoare, precum si datoriile asumate. Conform cotidianului rus Kommersant, oferta AirBridge ar fi fost de 160 de milioane de euro. KrasAir, al cincilea operator aerian din Rusia, a transportat anul trecut 3,3 milioane de pasageri, cu precadere in statele fostei Uniuni Sovietice. Prin achizitionarea Malév, compania isi va deschide accesul spre statele din Europa Occidentala.

  • SUA: Inapoi la productie sau cum se abordeaza un deficit comercial gigantic

    Americanii nu mai fabrica garnituri de metrou, iar facilitatile pentru producerea lor sunt pe cale de disparitie in SUA. Importurile sunt o sursa tot mai importanta pentru mobilier casnic, componente auto si multe alte produse uzuale, care se fabrica din ce in ce mai putin in America.

     

    Penetrarea importurilor, asa cum e numit fenomenul, a ingrijorat economistii si factorii de decizie inca din urma cu 20 de ani, atunci cand a devenit evidenta. Multi considerau capacitatea de a fabrica produse drept o componenta cruciala a bogatiei si a puterii tarii. Pe masura ce importurile au castigat insa teren, aceasta viziune s-a modificat; expertii au schimbat accentul de la productie la design si inovare. Sa produca altii chestiile pe care americanii le imagineaza. Sau, dupa cum a spus-o Mark Zandi, economist-sef la site-ul Economy.com, apartinand de Moody’s: „Noi vrem oameni care pot sa proiecteze iPod-uri, nu care sa le produca“.

     

    Dar pe termen lung, inventia si proiectarea pot fi oare separate de productie? Intrebarea aceasta este rar pusa astazi. Dezbaterea se concentreaza in schimb pe pierderea slujbelor bine platite din fabrici si pe deficitul comercial in crestere in cazul bunurilor produse industrial. Cand se face legatura intre notiunile de mai sus, raspunsul este, surprinzator, afirmativ: da, inventia si productia sunt interconectate.

     

    „Cea mai mare parte a inovatiilor nu vin din anumite laboratoare izolate“, spune Stephen S. Cohen, codirector la Berkeley Roundtable on the International Economy de la Universitatea California din Berkeley. „Ca sa poti sa inovezi in domeniul in care produci, trebuie sa te pricepi binisor la productie – si noi ne pierdem aptitudinea asta.“

     

    Cohen, desigur, nu e impartial in chestiunea productiei. A fost coautor al volumului „Productia conteaza“ din 1987, unul dintre primele care au tras alarma atunci cand importurile incepeau sa detroneze bunurile din productia interna. Dar chiar si Asociatia Nationala a Producatorilor, care sprijina membri precum Whirlpool si General Electric, companii ce isi transfera productia peste hotare, este de acord ca mai devreme sau mai tarziu inovarea si productia trebuie sa stea alaturi.

     

    Franklin J. Vargo, vicepresedintele pentru afaceri economice internationale al asociatiei, a parut chiar mai ingrijorat decat Cohen. „Daca productia autohtona scade in SUA, la un moment dat o sa trecem dincolo de punctul critic si apoi centrul inovatiei se va muta in afara tarii. Atunci va incepe cu adevarat un declin in standardele noastre de viata.“

     

    La fel ca si in cazul incalzirii globale, criza e localizata in viitor. Este putin probabil ca volumul productiei sa scada sub punctul critic, dupa cum l-a denumit Vargo, in timpul acestei generatii – sau poate nici chiar timp de mai multe generatii. Statele Unite sunt inca o forta in domeniul productiei, iar volumul livrarilor de la fabricile din tara continua sa creasca. Problema este ca, mai repede decat oferta, cererea pentru produse fabricate in SUA creste, iar importurile sunt cele ce umplu aceasta diferenta, in special in domeniile industriale principale.

     

    Masurarea acestei diferente crescande e imprecisa. Guvernul nu face calcule, iar altii trebuie sa puna laolalta mai multe baze de date federale pentru a face estimarile. Zandi de la Economy.com estimeaza ca 20,5% din bunurile cumparate in SUA anul trecut proveneau din import. Ponderea respectivelor importuri a urcat de la 11,7% in 1997 si 20% in 2004. O singura data incepand din 1992 aceasta rata de penetrare a importurilor a scazut, cu 0,4% in 2001 – an de recesiune. Celelalte state puternic industrializate – Franta, Germania, Japonia, Anglia si Canada – sunt si ele in situatia de a importa din ce in ce mai mult din ceea ce consuma. In aceasta comparatie, America nici macar nu e pe locurile fruntase in respectiva lista, ceea ce reflecta punctul de plecare in etapa preglobalizare din anii ’70, cand era o economie mult mai inchisa decat celelalte.

     

    Dar comparatiile de la tara la tara ascund o tendinta ingrijoratoare. Alan Tonelson, cercetator asociat la Consiliul pentru Afaceri si Industrie al SUA, sustine ca in SUA, penetrarea importurilor creste mai repede in industriile de baza, precum constructia de utilaje, decat o face in alte state. Si tocmai acestea sunt industriile care sunt sau ar trebui sa fie centre de inovare si inventii. „Daca mai pastrezi o parte din productie aici, e bine“, spune Cohen. „Dar o multime de companii nu fac asta sau incetul cu incetul nu mai fac asta. E un mozaic complicat.“

     

    Eforturile lui Tonelson de a cuantifica acest exod sunt parte a muncii sale. Organizatia lui reprezinta micii producatori care isi mentin productia pe plan intern mai mult decat o fac General Electric sau Whirlpool. Iar cei mici sufera de penetrarea importurilor mai mult decat multinationalele. Consiliul pentru Afaceri si Industrie este chiar in favoarea unor taxe pe importuri, ca masura de protectie.

     

    Totusi, Tonelson, folosind aceleasi date si aceeasi metodologie ca si Zandi, dar defalcandu-le pe industrii, a descoperit ca SUA importa mai mult de jumatate (in unele cazuri chiar aproape 90%) din utilajele folosite in economie – motoare de avioane si elementele lor, componente pentru masini si camioane, valve industriale, instrumente optice si lentile, utilaje care modeleaza plasticul, aparatura de transmisie radio, TV si wireless. Si lista continua. „E greu sa-ti imaginezi cum o economie internationala poate sa ramana performanta daca isi arunca peste bord componentele cele mai avansate tehnologic“, spune Tonelson.

     

    Semnalul lui de alarma nu e impartasit pe scara prea larga. Multi economisti si analisti spun ca sectorul de servicii, in plina crestere, al Americii si puternicul sector financiar vor compensa deteriorarea sectorului de productie. Pe termen scurt, acesti optimisti mizeaza pe un dolar in scadere, in special fata de yuanul chinezesc, care sa puna frana importurilor facandu-le mai scumpe si sa incurajeze exporturile facandu-le mai ieftine in valuta. Astfel ar reusi America treptat sa-si contrabalanseze deficitul comercial inca ridicat.

     

    Dar ceea ce este implicit in aceasta solutie e credinta ca domeniile industriale pierdute sau aproape pierdute vor reveni la viata si ca deprinderile la care s-a renuntat pot fi repede recuperate. „Economistii presupun ca factorii de productie raspund foarte repede“, spune Cohen. „Dar nu e asa. Si daca ai fi CEO, ai construi o fabrica scumpa aici bazandu-te pe o modificare a cursului de schimb?“

     

    Traducere si adaptare de Mihai MitricA

  • TIMP: Calculatoarele nu tin cont de ora in plus a lui George W. Bush

    Din ratiuni energetice, presedintele Bush schimba data la care americanii trec la ora de vara. Se va intampla la 11 martie. Dar va trebui ca si milioanele de calculatoare de care depind afaceri sau vieti omenesti sa inteleaga asta.

     

    S-au stins de mult ecourile generate de problema trecerii la un nou prefix al anului, din 1999 in 2000, cand sistemele informatice a trebuit sa fie reprogramate manual de inginerii de software, ca sa nu creeze blocaje. Acum, la orizont apare o noua problema. La prima vedere, nici nu e vorba de un eveniment de mare impact. Ceasurile in Statele Unite vor trece anul acesta la ora de vara in a doua duminica din martie si nu in prima duminica din aprilie. La fel, trecerea la ora de iarna va fi facuta cu o saptamana mai tarziu, in prima duminica din noiembrie si nu in ultima din octombrie.

     

    Luna in plus castigata prin decret prezidential va face ca ora afisata de ceasuri sa se potriveasca mai firesc cu realitatea luminii de afara. Adica va fi castigata o ora intreaga de lumina in prima zi a celor patru saptamani care sunt adaugate la lunile aliniate la ora de vara si, descrescator, cateva minute sau zeci de minute in fiecare zi. Acesta a fost si motivul pentru care presedintele George W. Bush a inclus, acum doi ani, in documentul Congresului SUA numit „Energy Policy Act“ mentiunea privind schimbarea orei, care isi va face pentru prima oara efectul acum, in 2007. Cele cateva ore de activitate in care americanii se vor bucura in plus de lumina soarelui vor scuti o parte din energia consumata pentru iluminarea locuintelor, a strazilor si a birourilor.

     

    Dupa ce virusul mileniului sau Y2K, cum a fost numita trecerea ceasurilor calculatoarelor la prefixul anului 2000, nu a iscat efecte notabile, asa cum avertizau multi dintre analisti, cei care ar putea fi afectati acum de decizia presedintelui Bush nu mai cred intr-o noua amenintare. Dar s-ar putea sa greseasca, din doua motive. In primul rand, e vorba de tocmai aceasta tendinta de a ignora, spun ei, inca o alarma falsa.

     

    Putine publicatii au scris despre aceasta modificare, in conditiile in care mai sunt doar doua luni pana cand va intra in vigoare. Y2K a fost anuntat cu aproape cinci ani inainte si nu putine au fost firmele care s-au imbogatit facand un lucru aparent simplu: rescrierea partii din codul software al sistemelor informatice pentru a face calculatoarele sa inteleaga ca vor trece curand intr-un alt mileniu.

     

    Compania de telecomunicatii SBC (acum AT&T) a cheltuit pentru asta, in cei patru ani anteriori anului 2000, nu mai putin de 235 de milioane de dolari. Cheltuielile nu au fost doar pentru echipele de ingineri de software care sa asigure trecerea lina in anul cu prefix nou, ci mai ales pentru dotarea tuturor punctelor de lucru cu sisteme de back-up, generatoare paralele de curent electric sau pur si simplu provizii pentru angajatii aflati la serviciu. „Au fost bani bine cheltuiti, pentru ca acum totul functioneaza asa cum trebuie“, declara in primele zile ale lui 2000 Janet Rainford, Y2K communications director al SBC.

     

    De fapt, nicaieri in lume nu a fost semnalat la acea vreme niciun incident major. Controversele intre sustinatorii a doua opinii diferite dureaza si acum – cei care spun ca fara acele investitii ar fi fost inregistrate accidente importante si cei care sustin ca oricum Y2K nu ar fi avut vreun impact, cu sau fara bani cheltuiti. Chiar si acum, cautarea pe Google dupa termenul Y2K genereaza 9,7 milioane de rezultate. La vremea respectiva, mai multe companii de asigurari au vandut polite pentru a suporta eventualele pagube ce ar fi fost generate de virusul mileniului si mai multe filme avand aceasta tema au fost turnate la Hollywood.

     

    Pana acum, printre putinele companii care au avertizat asupra repercusiunilor deciziei lui Bush au fost Microsoft si Cisco. „Va avea un impact mult mai mare ca Y2K“, este de parere si Mike Sly, senior consultant la compania Evolving Solutions, citat de presa internationala. „Va avea impact asupra a tot ce lucreaza cu date, timpi si programari“, continua Sly.

     

    Vanzatori de tehnica de calcul ca IBM, Novell, Red Hat si Sun au la randul lor pagini dedicate pe Internet acestui subiect, unde ofera sfaturi pentru depasirea momentului de trecere la ora de vara la fel de usor cum a fost depasit Y2K.

     

    Un al doilea motiv pentru care evenimentul din martie ar trebui sa ingrijoreze este ca la trecerea in anul 2000, o parte a sistemelor de calcul puteau sa „inteleaga“ si fara interventia umana ca dupa 1999 urmeaza 2000. Nici vorba de intelegere automata de aceasta data. Daca ora nu este schimbata de catre utilizatori sau online de catre producatorii de software, calculatoarele vor ramane cu o ora in urma. Si pericolul merge dincolo de incurcaturi cu intalnirile fixate pe organizer sau cu programele zilnice decalate. Vor fi afectate procesele care opereaza in functie de timp, critice pentru afacerile unei companii, procese ca acelea de facturare, deadline-uri ale contractelor si programele software care inregistreaza documentele unei companii in functie de data. Pentru dispozitivele de securitate, unde create, corelate si stocate log-uri (jurnale de activitate), aceste schimbari de ora ar putea duce la afisarea unor rezultate eronate – ca in cazul, de pilda, al unui sistem de supraveghere video care a filmat o scena ce ar trebui folosita ca proba intr-un proces.

     

    Cele mai sensibile industrii vor fi, ca si inainte de 1 ianuarie 2000, cea aviatica, a transporturilor, centralele de producere a energiei electrice. In cele mai multe cazuri, operatiunea de trecere la noua ora dictata de lege va fi o sarcina minora: utilizatorii doar vor schimba manual ora afisata pe dispozitivele electronice pe care le folosesc. Dar, tinand cont de diversitatea sistemelor si a tehnologiilor folosite astazi, cei ce ar trebui sa decida daca si ce modificari trebuie facute vor fi administratorii de retele si angajatii departamentului de IT.

     

    Pentru utilizatorul obisnuit, poate singurele observatii pe care le vor face vor fi ca le vor ramane cu o ora in urma ceasurile de pe calculator sau telefon mobil. Si, pana la urma, doar cele ale utilizatorilor din Statele Unite si Canada, statele care au adoptat aceste schimbari. Microsoft a publicat recent pe site o lista cu aplicatiile proprii care ar putea fi afectate. Printre ele, sistemul de operare pentru telefoanele mobile, Outlook, Exchange si Dynamics. Noul sistem de operare Windows Vista va trece fara probleme peste schimbare. In Romania, eventualele efecte vor fi de o mai mica amploare si doar pentru companiile care au operatiuni, sunt sau au clienti in America de Nord.

     

    Criticii sustin ca solutia cea mai buna din partea presedintelui SUA ar fi fost nu schimbarea zilelor cand se trece la/de la ora de vara. Ideea lor ar fi ca tocmai pastrarea aceleiasi ore pe tot parcursul anului ar duce la o crestere a productivitatii, pornind de la premisa ca angajatii de fapt intarzie la serviciu in ziua care are o ora mai putin, pentru ca, la fel ca si calculatoarele, uita sa-si regleze ceasul. Doar daca nu cumva aceiasi angajati cresc productivitatea venind mai devreme la birou cand se trece la ora de iarna.

  • Capcana timpului

    Pentru sistemele informatice, schimbarile calendaristice sau orare continua sa puna probleme, chiar daca unul dintre cele mai importante momente – Y2K, de la 1 ianuarie 2000, a fost depasit cu bine de departamentele IT ale companiilor din intreaga lume.

     

    Y2K – Acronimul pentru „anul 2000“ vine din alaturarea prescurtarii cuvantului „year“ (an) si cea a grecescului „kilo“, care denumeste o mie de unitati. Calculatoarele nu au fost programate sa stie ca dupa anii cu prefix 19- urmeaza anul 2000 si cei mai pesimisti specialisti anticipau ca mare parte a sistemelor informatice din lume vor ceda. Din cauza varietatii programelor si a echipamentelor folosite, unele companii au platit sume de ordinul zecilor de milioane de euro pentru a-si „invata“ calculatoarele sa reziste si dupa 1 ianuarie 2000.


    DST (daylight saving time) – Pentru prima data dupa 200 de ani, anul acesta in Statele Unite si Canada va fi modificata ziua in care se trece la ora de vara si va fi intarziata ziua in care are loc trecerea la ora de iarna. Vara va avea astfel cu 4 saptamani mai mult, pentru a se suprapune mai bine peste intervalul din an cand noaptea este mai scurta. Astfel, autoritatile spera sa reduca din consumul de energie necesar iluminarii stradale sau a locuintelor. Din nou, afacerile care se bazeaza pe sisteme informatice ar putea fi afectate daca nu sunt luate masuri.


    Y2K38 – Se pare ca o parte a calculatoarelor vor mai avea un test de trecut in 2038. Un an calendaristic are, din cauza oscilatiei minore a distantei dintre Pamant si Soare, cu cateva secunde mai putin in mod absolut decat secundele adunate in 365 sau 364 de zile. Aceste secunde „sarite“ nu sunt cunoscute de sistemele de operare care in general iau ca punct de referinta ziua de 1 ianuarie 1970. Pana in 2038 se va crea un decalaj suficient de mare pentru a ridica din nou probleme, in special pentru sistemele scrise in limbajul de operare C, ca Unix.