Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Pentru cine moare duty-free-ul

    Inchiderea duty-free-urilor este o gura de aer pentru magazinele specializate in vanzarea de bauturi alcoolice: reteaua Top Drinks din Cluj vrea sa deschida in numai doi ani zece magazine.

     

    Cele 25-26 de milioane de euro, cat insemnau vanzarile anuale ale magazinelor duty-free ce si-au inchis portile din prima zi a acestui an, n-au disparut in neant. Mare parte din acesti bani sunt atrasi acum de alte afaceri ce au de castigat de pe urma inchiderii magazinelor de la frontiere. „Am asteptat inchiderea duty-free-urilor pentru a-mi extinde si mai mult reteaua de magazine“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Doru Bolos, unul dintre cei doi actionari ai Top Drinks, retea de magazine specializate in vanzarea de bauturi alcoolice. In prezent, sub sigla Top Drinks exista acum trei magazine, doua in Cluj si unul in Sibiu, ultimul fiind deschis la inceputul lui 2006.

     

    Planurile de dezvoltare „batute in cuie“ prevad cresterea retelei cu inca zece magazine pana la sfarsitul anului 2008, din care patru – la Targu-Mures, Oradea, Satu Mare si Alba-Iulia – vor fi deschise numai in cursul acestui an.

     

    Investitia necesara pentru un magazin, ce are in medie 20-25 de metri patrati si este dezvoltat mai mult pe inaltime, este de 150.000 de lei (aproape 45.000 de euro). Pe rafturile fiecarui magazin se regasesc intre 800 si 1.000 de tipuri de vin si bauturi alcoolice, in conditiile in care intr-un supermarket de circa 2.500 de metri patrati se afla circa 3.500 de produse. Magazinele Top Drinks din Cluj, aparute in 1999, au avut anul trecut o cifra de afaceri de 1,8 milioane de lei (peste 530.000 de euro), iar cel din Sibiu, deschis la inceputul anului trecut, 800.000 de lei (cam 240.000 de euro).

     

    Mai departe de orasele pe care le-au luat, deocamdata, in calcul nu au planuri concrete. „Ramanem in zona Ardealului“, spune Bolos, adaugand ca nu va ajunge cu magazinele pana la Bucuresti, pentru ca „e prea departe“.

     

    De altfel, piata Capitalei este atipica fata de restul Romaniei nu numai ca nivel al veniturilor si cheltuielilor pe cap de locuitor, ci si ca etapa de dezvoltare a comertului: aici se afla deja aproape toti comerciantii internationali si ponderea comertului modern este mai mare decat in orice alta regiune a tarii. Iar magazine specializate si-au facut deja un loc in peisajul comercial al Capitalei. Reteaua Galeriilor Vinexpert a facut primii pasi in Bucuresti inca din 1999 si numara acum trei spatii de vanzare in Capitala si unul in Brasov.

    Reteaua este completata de anul trecut si de un magazin virtual. In Galeriile Vinexpert se afla peste 1.000 de produse, dar, dupa cum spune si numele, specializarea se concentreaza pe zona vinului. Spre deosebire de alte magazine, la Vinexpert se gasesc si produse legate de consumul de vin – de la pahare si tirbusoane si pana la carti despre vin.

     

    Care este imaginea magazinelor specializate in ochii clientilor ce le trec pragul, intr-o era in care magazinele de tip hipermarket sunt „la moda“? Deoarece imaginea magazinelor specializate „se identifica cu imaginea categoriei respective“, spune Marius Caluian, director general la firma de cercetare de piata MEMRB, „consumatorii pleaca de la premisa ca sortimentul de produse pentru categoria respectiva este mult mai variat decat cel din alte tipuri de magazine“. Atat din punctul de vedere al intervalului de pret, cat si din punctul de vedere al calitatii produselor.

     

    Cel mai des (inca) intalnite magazine specializate in vanzarea de bauturi sunt cramele, a caror activitate este insa bazata pe vanzarile de bauturi vrac. Odata cu maturizarea comertului si cu cresterea puterii de cumparare, magazinele specializate castiga tot mai mult teren.

  • Planuri pentru Romania

    Ekspress Group, cea mai mare companie de pu­bli­shing din Estonia, a anuntat ca planurile de expansiune ale firmei includ si Romania. Hans Luik, proprietarul grupului, declara ca afacerea se va extinde si pe piata baltica, unde Ekspress vrea sa obtina aceeasi po­zi­tie ca si pe piata locala.

    Reprezentantii Ekspress sustin ca 60% din populatia Esto­niei citeste publicatiile grupului, scrie saptamanalul The Baltic Times. Compania a fost creata in 1989, principalele titluri edi­tate fiind Eesti Paevaleht, Eesti Ekspress si SL Ohtuleht. La sfarsitul lunii martie, com­pania s-a listat la bursa. Anul trecut, veniturile Ekspress Group au atins aproape 60 mil. euro, in cres­tere cu 25% fata de cele din 2005, pe fondul unei cresteri semnificative a pietei de pu­bli­citate. Profitul obtinut a fost de 6 mil. euro, mai mult cu 130% decat cu un an in urma.

  • Asigurari de la sloveni

    Slovenica Life, membra a KD Group, a anuntat ca la in­ce­pu­tul anului viitor vrea sa intre pe pietele din Cehia, Serbia si Ucraina. Compania, isi va concentra activitatea pe vanzarea de asigurari de viata legate de investitii in fondurile mutuale administrate de grupul-mama.

     

    Matija Senk, CEO al Slo­venica Life, citat de portalul de afaceri SeeNews, a spus ca scopul firmei pe pietele pe care intra este de a obtine o cota de cel putin 10% din piata in cel mult zece ani. KD Group, grup sloven de servicii financiare specializat pe mana­ge­ment al activelor, controleaza in prezent 32 de companii care opereaza in opt tari din Europa Centrala si de Est, in Luxemburg si Statele Unite. Valoarea totala a activelor administrate este de 1,1 mld. euro.

  • Multiplexurile domina piata

    Retelele de cinematografe multiplex au adus anul trecut peste 75% din incasarile totale ob­ti­nute in Cehia din difuzarea de filme.

    La sfarsitul anului trecut, in Cehia erau inre­gis­trate 19 cinematografe multiplex, cu trei mai multe decat cu un an in urma, scrie agentia de presa ceha CTK, citand datele oferite de Uniunea Distribuitorilor de Film. Acestea au contabilizat venituri de 28,1 mil. euro, cu 6,4 mil. mai mult decat in 2005. In total, trei spectatori din cinci care au vizionat filme anul trecut in Cehia au fost la un multiplex. In 2006, numarul spectatorilor de film din Cehia a fost de 11,5 mil., cu 2 mil. mai mult decat cu un an in urma. Pentru biletele de intrare, acestia au cheltuit in total 37,2 mil. euro.

  • TENDINTE: Spune-mi cu ce te incalti ca sa-ti spun cat CO2 elimini

    Cand se gandesc la cum contribuie ei la incalzirea globala, cetatenii ingrijorati se raporteaza la masinile pe care le conduc, la calatoriile cu avionul sau la energia consumata in locuintele lor. Dar putini s-ar uita la pantofii pe care-i poarta sau la mancarea pe care o mananca.

     

    Lucrurile se schimba. La fel cum alimentele au pe eticheta informatii despre calorii si continutul nutritional, si alte produse de larg consum incep sa dea detalii despre impactul lor asupra mediului, cum ar fi cantitatea de gaze cu efect de sera care s-a produs in timpul fabricatiei, al transportului sau al vanzarii lor.

     

    Sir Terry Leahy, directorul executiv al lantului britanic de supermarketuri Tesco, a vorbit la inceputul anului despre aceasta idee intr-un discurs catre actionari. El a anuntat ca Tesco va cheltui aproape un miliard de euro in urmatorii cinci ani ca sa preia conducerea unei „revolutii in consumul ecologic“.

     

    Ca sa le ofere eventualilor critici informatiile necesare, el a propus instituirea unor etichete pentru produse, care sa le reflecte acestora „amprenta de dioxid de carbon“, incepand cu zecile de mii de produse de imbracaminte si alimentare care intra sub brandul Tesco. Leahy nu a dat detalii despre momentul cand publicul va putea vedea aceste etichete in magazinele Tesco. Compania are de gand deocamdata sa sustina infiintarea unui Institut pentru Consumul Sustenabil (Sustainable Consumption Institute), care sa dezvolte un etalon universal pentru  dioxidul de carbon, dar aceasta ar putea dura ani de zile.

     

    Alte cateva companii merg si ele pe aceeasi cale a „ecoetichetelor“. Una dintre ele este Timberland, care, incepand de toamna trecuta, a incorporat o „eticheta nutritionala“ in incaltamintea sportiva pe care o produce, eticheta ce indica energia folosita pentru producerea pantofilor, portiunea din respectivul pantof care poate fi reutilizata si detalii despre forta de munca folosita in fabrica furnizoare.

     

    Directorul executiv al Timberland, Jeffrey B. Swartz, spune ca vrea sa le ofere cumparatorilor „capacitatea de a face judecati de valoare inca din magazin“.

     

    Dar e mai usor de zis decat de facut. Timberland, ca multe alte companii, are sute de fabrici partenere in toata lumea, care folosesc materie prima de la mii de furnizori. Si e nevoie de o investitie serioasa ca sa culegi informatii atat de raspandite. „Am descoperit ca lantul nostru de furnizori merge mai departe decat ne-am imaginat“, spune Swartz. „Trebuie sa ajungi pana la vaca de la care s-a luat pielea.“

     

    Cei de la Timberland au fost surprinsi sa descopere ca peste jumatate din energia folosita (si gazele cu efect de sera emise) in procesul de fabricatie a unei perechi de pantofi vine din producerea si procesarea materiilor prime. Urmatoarea zona cu consum mare de energie este mediul din magazine (ganditi-va la toate acele mall-uri viu luminate), urmat de operatiunile din fabrica si in fine, transportul – o inversare aproape completa fata de cum crezusera initial oamenii de la Timberland ca arata ierarhia consumului de energie. „Cea mai mare parte a „amprentei de dioxid de carbon“ apare inca dinainte de producerea pantofului“, spune Swartz.

     

    Odata ce companiile inteleg ceea ce se intampla in lanturile lor de aprovizionare, sunt sute de calcule care se pot face. Cata energie este folosita pentru transportul unei perechi de pantofi? Depinde. Presupunem ca e vorba de niste camioane pline ochi sau doar in proportie de doua treimi? Ce fel de combustibil folosesc? Dar kilometrii de naveta ai angajatilor? Ar trebui inclusi si acestia?

     

    Din aceste motive, Timberland s-a axat initial pe cifrele productiei sale globale de pantofi, astfel ca fiecare pereche avea afisate caracteristici similare: s-au folosit 3,1 kilowati-ora de energie pentru productie, 5% energie regenerabila si nu s-a folosit munca copiilor.

     

    In februarie, compania americana a introdus urmatoarea generatie a etichetelor sale, numite etichete ale indicelui verde – un pas mai aproape de masurarea precisa a impactului pe care fabricarea fiecarei perechi de pantofi il are asupra mediului. In loc de date brute, etichetele folosesc o scara de la 0 la 10, unde limita minima denota cel mai mic impact de mediu (sau cea mai buna alegere) pe baza unei serii largi de criterii.

     

    Efectele asupra climei sunt masurate de la materia prima, trecand prin productie si ajungand apoi la produsul finit. Un rating 0 inseamna ca au fost generate mai putin de 4,9 kg de dioxid de carbon, in timp ce 10 denota o cantitate de 100 de kilograme sau chiar mai mult. (100 de kg este aproximativ echivalentul arderii a 41 de litri de benzina.) Etichetele afiseaza si substantele chimice folosite si proportia de materii reciclate, organice si regenerabile care au fost consumate. Etichetele verzi sunt atasate doar la cinci modele de pantofi, dar compania doreste sa-si eticheteze toti pantofii si toate produsele de incaltaminte pana in 2009.

     

    Informatia nu este totusi prea folositoare, decat daca un client are cu ce sa o compare. Daca o pereche de Timberlands are un rating de 2 in privinta impactului asupra climei, foarte bine. Dar cum poti sa compari asta cu perechea de Nike pe care o ai in picioare?

     

    Tesco incearca sa traseze un cod de conduita al industriei, asemanator cu etichetele alimentare standardizate din SUA. Un sistem de masura de comun acceptat, spune Leahy, „ne va permite sa etichetam toate produsele astfel incat consumatorii sa poata compara amprenta de CO2 pentru fiecare articol, la fel de usor cum pot acum sa compare pretul sau valoarea nutritionala“. Timberland a sperat sa poata extinde indicele verde, printr-o initiativa la nivel de industrie. Swartz spune ca daca ar convinge 10-12 companii sa i se alature, si celelalte s-ar simti presate sa-i urmeze.

     

    Gary Hirshberg, cofondator si CEO al producatorului de lactate organice Stonyfield Farm, a laudat eforturile Timberland si Tesco. Dar in cele din urma, spune el, certificarea independenta de catre o terta parte este mai credibila. In aceasta primavara, se asteapta ca Stonyfield sa anunte ca un ONG pe care l-a sprijinit sa se infiinteze, Climate Counts („Clima conteaza“ – n.red.), va face o evaluare independenta a eforturilor din partea producatorilor de a gestiona efectele activitatii lor asupra climei. Ideea este sa se creeze un sistem care sa le permita consumatorilor sa compare, sa spunem, McDonald’s si Burger King. Climate Counts va intra pe un teren care este deja aglomerat cu certificari de mediu ale tertilor.

     

    Poate ca va exista intr-o zi o super-eticheta. Sau, dupa cum a prezis Swartz, consumatorii vor putea sa-si indrepte pur si simplu telefoanele mobile sau celelalte gadget-uri spre etichetele electronice interactive ale produselor, ca sa obtina mai multe informatii decat ar putea fi vreodata puse pe o eticheta clasica. Dar va schimba informatia modul in care se comporta clientul? Studiile cercetatorilor arata ca, la pret si calitate echivalente, consumatorii prefera produsele mai ecologice si companiile mai preocupate de responsabilitatea sociala. Dar un rating slab de mediu s-ar putea sa nu influenteze deloc dorinta de a avea o pereche de pantofi la moda, dupa cum nicio eticheta nutritionala nu ii opreste pe oameni sa manance de la fast-food.

     

    Traducere si adaptare Mihai Mitrica

  • Viitor milionar cumpar actiuni

    Companii, cele mai multe fara perspective clare, cu productia in continua scadere si care activeaza in domenii aflate in deriva, se transforma in mainile investitorilor de pe piata bursiera in adevarate mine de aur, terenurile sau amplasarea buna determinand investitorii sa le cumpere actiunile.

     

    Cresteri procentuale cu patru sau chiar cinci cifre i-au imbo­-ga­tit pe unii dintre investitorii de la bursa, in special pe cei care vaneaza actiunile mai putin urmarite pe pe piata RASDAQ si care au avut curajul si rabdarea sa caute sau sa cum­pere actiuni in astfel de companii.

     

    Companii precum Tesatoriile Reunite sau Matex despre care ma­jo­ritatea investitorilor nici nu au auzit sunt doar doua exemple de actiuni care puteau transforma un investitor cu cateva mii de euro intr-un milionar.

     

    „Sunt multe societati cu active valoroase pe RASDAQ, cum ar fi terenuri sau cladiri si a caror valoare nu se regaseste in ca­pi­ta­lizarea bursiera a acestora. Dar vine un moment in care piata le des­copera sau apare un investitor important interesat si atunci pre­tul actiunilor se apropie de valoarea reala. Din pacate, din cau­za lipsei de transparenta asemenea societati sunt foarte greu de gasit,“ spune Adrian S., investitor pe piata de capital care a vandut recent un pachet de actiuni cu un profit de 3.000%.

     

    Fabricile de textile precum Matex sau Tesatoriile Reunite ra­sufla cu greu sub invazia importurilor din China; nu acelasi lucru se poate spune insa despre actiunile acestor societati.

     

    Actiunile societatii Matex, listate pe RASDAQ, au crescut in ultimele 12 luni de peste 300 de ori, aducand un randament actio­narilor de 31.900%, castig care ar face invidios si un castigator la lo­terie. In timp ce actiunile Tesatoriile Reunite au crescut cu 10.316% in ultimul an.

     

    Ce impulsioneaza cresterile spec­ta­cu­loase ale acestor ac­ti­uni, daca profitul si productia societatii sunt in scadere si nu amin­tesc cu nimic de performantele bursiere ale actiunilor?

     

    In opinia lui Catalin Mitu, director general al societatii de bro­keraj IEBA Trust, trei sunt factorii care stau in spatele cresterilor spectaculoase ale acestor actiuni. Primul factor este legat de avansul inregistrat de piata imo­bi­liara in ultimul timp. Terenurile pe care sunt amplasate sediiile sau unitatile de productie ale acestor societati pot deveni extrem de valoroase in perspectiva deschiderii unui centru comercial sau pur si simplu a vanzarii. Astfel ca investitorii cumpara pachetul ma­jo­ritar de actiuni, determinand o crestere fabuloasa a actiu­nilor, in scopul detinerii controlului total asupra societatii.

     

    Cu peste 2.000 de companii listate pe RASDAQ, multe dintre ele companii cu probleme reale, astfel de mine de aur sunt greu de gasit, iar informatiile exacte privind activele imobiliare pe care stau companii ale caror rapoarte financiare nu le dau mari sanse de supravietuire pot valora milioane de euro.

     

    Actiunile Tesatoriile Reunite, cu o crestere de peste 10.000%, au drept actionar majoritar SIF Moldova, care a cumparat in ulti­mele luni actiuni de pe piata punand umarul la cresterea pretului. Reprezentantii SIF spun ca au cumparat pentru a-si „consolida po­zitia“ si „a se implica in gestiunea costurilor“

     

    „Am cumparat actiuni Tesatoriile Reunite pentru a ne conso­li­da pozitia de actionar pe care o detinem in ca­drul societatii Tesatoriile Reunite. Deti­nem un portofoliu istoric la aceasta socie­ta­te si intentionam sa ne implicam in reor­ga­nizarea si restructurarea activitatii te­sa­to­riilor, in gestiunea costurilor pentru a obtine un randament cat mai bun pe piata“, spune Cos­tel Ceocea, director general adjunct la SIF Moldova.

     

    La finalul lui septembrie compania inre­gis­tra o cifra de afaceri de sub un milion de euro si un profit de circa 60.000 de euro. Ca­pi­ta­lizarea bursiera este in prezent de 9 mi­li­oane de euro, adica de 150 de ori profitul pe care l-a facut in noua luni.

     

    Compania este constituita din doua unitati de productie, una de tesatorie si alta de finisaj textil, amplasate in Bucuresti pe stra­da Spataru Preda si pe strada Eufrosina Popescu, la circa 12 km una de alta. Tesatoria, unde se afla si sediul firmei in sectorul 3, cu­prin­de o preparatie pentru tesatorie, tesatoria si activitatile auxiliare.

     

    Compania a aprobat in aprilie anul trecut „demararea procedurii de disponibilizare a personalului ca urmare a incetarii activitatii de productie“, o veste care nu pare la prima vedere de bun augur pentru un actionar. Din acest moment a inceput insa cresterea puternica a actiunilor.

     

    Descoperita de investitori anul trecut, cresterea actiunilor Tesatoriile Reunite, despre care multi investitori stiau ca „face pulovere“, o depaseste si pe cea a actiunilor clasice din sectorul imobiliar, aflat in plin avant, actiunile magazinului Cocor urcand de exemplu cu 181% in ultimul an. Tesatoriile Reunite a transmis saptamana trecuta pietei RASDAQ informatia ca intentioneaza sa se divizeze. Informarea adresata investitorilor nu precizeaza insa care ar fi justificarea unei asemenea masuri, in cate companii intentioneaza sa se divi­zeze, cu ce ar urma sa se ocupe companiile rezultate sau daca acestea vor mai fi listate pe piata de capital.

     

    Al doilea factor al cresterii unor actiuni mici de pe RASDAQ enumerat de Catalin Mitu de la IEBA Trust este legat de impor­tanta sectorului petrolier si continua scumpire a utilitatilor. „Exista investitori pentru care sectorul petrolier repre­zinta un punct fierbinte, astfel ca achizitionarea de actiuni la o societate de domeniu este primul pas in punerea in aplicare a in­tereselor de investitii. Chiar daca la o privire mai putin avizata acestea pot parea neprofitabile“, spune Mitu.

     

    Actiunile emise de societatea Me­can­petrol Gaesti (MEGY), cu activi­tate in domeniul utilajelor petro­liere, au avut o crestere de 8.300%. Actionarul majoritar este International Lazar Company din Pitesti, societate de transport in­tern si international de marfa. Nu­mitorul comun al camioanelor de marfa din Pitesti si al utilajelor de la Gaesti este fara niciun dubiu petrolul.

     

    Cel de-al treilea factor enu­me­rat de Catalin Mitu este „interesul ma­nifestat de anumiti investitori de a se implica in restructurarea sec­toa­relor de activitate care au mare nevoie de o mana de ajutor din partea unor finantatori cu dare de mana. Acestia cumpara acti­unile de pe RASDAQ, pentru a avea libertatea de decizie in pri­vin­ta viitorului companiilor. Pre­tul actiunilor explodeaza sub acti­u­nea achizitiilor masive“, este de parere Mitu.

     

    Cum poate un investitor sa ga­seasca astfel de chilipiruri pe piata de capital? Din cele peste 2.000 de ac­tiuni tranzactionate la RASDAQ, in­cer­carea de a le gasi pe ade­va­ratele mine de aur si de a cum­para aceste actiuni care aduc cas­ti­guri fabuloase „este un efort mult peste puterile unei persoane fizice. Exista firme de consultanta in domeniu care analizeaza per­s­pec­tivele de crestere ale actiunilor, astfel ca de unul singur e cam mica probabilitatea de a descoperi actiuni care cresc vazand cu ochii“, este de parere Catalin Mitu.

     

    In plus, chiar daca este descoperita o astfel de actiune la RASDAQ, apare nesansa de a nu mai exista posibilitatea de a cum­para, pentru ca ele au ajuns deja in mainile unui actionar majo­ritar, care detine cvasitotalitatea actiunilor si nu are nicio in­ten­tie de a le vinde. „Aceste actiuni nu sunt lichide, sunt cumparate doar pentru a fi detinute si de a beneficia de calitatea de actionar majoritar al so­cietatii“, spune Mitu. Cea mai mare parte a actiunilor listate la RASDAQ, care au cres­cut insutit in ultimele 12 luni, nu au facut obiectul unor tran­zactii numeroase, media situandu-se sub 100 de tranzactii.

     

    Un criteriu important in luarea deciziei de achizitionare a actiu­nilor este, potrivit lui Catalin Mitu, informarea despre rezul­ta­tele financiare ale societatii si despre obiectivele de dezvoltare ale conducerii.

     

    „Achizitiile de actiuni sunt precedate de analize atente ale acti­vitatii economice pe care societatea emitenta o desfasoara. Astfel, decizia de a deveni actionar majoritar este facuta in cu­no­stinta de cauza, bazata pe infor­matii suficiente incat sa nu existe riscuri majore. Asa incat cine de­ti­ne informatia face diferenta“, spune el.

     

    Lipsa de transparenta si de in­for­matii legate de activitatile pe care le desfasoara sunt din pa­ca­te caracteristici ale acestor societatii.

     

    Presedintele Tesatoriile Reu­nite, Aurel Hoffman,  nu a fost dis­po­nibil timp de mai multe sap­ta­mani pentru a comenta cresterea ex­po­nentiala a actiunilor com­paniei pe care o conduce.

     

    Daca pe piata reglementata a Bursei de Valori Bucuresti in 2006 cel mai mare randament, de 721,43%, l-a avut actiunea Mech­tel Targoviste, pe piata electro­nica Rasdaq, actiunile fabricii de in­caltaminte Pretim Timisoara au cres­cut cu 6.300%.

     

    Daca la inceput emiterea de actiuni avea savoarea procesului de privatizare in masa, astazi, dupa mai bine de zece ani de la eliberarea primelor certificate de actionar, actiunile au prins gustul profitului.

     

    Topul celor mai mari cres­teri la RASDAQ include actiunile emi­se de societatea Retezat din Sibiu si pe cele ale fabricii Precizia din Bucuresti, care au crescut cu 2.711%, respectiv cu 2.275% in ultimele ulti­mele 12 luni.

     

    Actiunile Gastroserv, com­pa­nie detinatoare de spatii co­mer­cia­le,  au adus un randament de pes­te 2.100%, iar  actiunile socie­ta­tii Petrocart o crestere de 1.828%.

     

    Actiunile de pe piata RASDAQ in general au revenit la moda in ultimul an, astfel ca investitorii nu se pot plange nici de castigurile aduse de companiile cele mai urmarite de pe piata. Dintre primele 25 de companii din punctul de vedere al lichiditatii de pe RASDAQ nu mai putin de noua au triplat cel putin banii investiti. Cele mai cunoscute din acestea sunt Albalact, care a adus un castig de 384%, daca se ia in calcul si majorarea de capital operata de companie, sau producatorul de elicoptere IAR Brasov, cu un profit de 325% pentru investitori in ultimul an.

  • Cele mai mari castiguri de pe RASDAQ*

    Companie

    Castig**

    Tranzactii**

     

     

    Valoare (mil. euro)

    Numar

    Matex SA Deva

    31.900%

    1,32

    43

    Tesatoriile Reunite SA**

    10.317%

    2,07

    406

    Mecanpetrol SA Gaesti**

    8.344%

    0,03

    88

    Pretim SA Timisoara**

    6.300%

    0,04

    79

    Matcon Bistrita SA

    3.882%

    0,01

    37

    Prospectiuni SA Buc.**

    3.229%

    0,51

    480

    Retezat SA Sibiu**

    2.711%

    1,91

    69

    Precizia SA Buc.**

    2.275%

    0,07

    165

    Gastroserv

    2.116%

    5,55

    51

    Petrocart SA P. Neamt**

    2.043%

    0,07

    39


    * au fost luate in calcul companiile cu actiunile carora s-au derulat cel putin 10 tranzactii in ultimele 12 luni
    ** in ultimele 12 luni

     

  • Si actiunile mari* fac profit

    Companie

    Castig**

    Tranzactii**

     

     

    Valoare (mil. euro)

    Numar

    Marub SA** Brasov

    1.111%

    5,72

    189

    Albalact SA Alba Iulia*

    384%**

    17,19

    9.887

    Matricon SA

    380%

    3,87

    91

    Ipromet SA Buc.**

    364%

    3,28

    553

    IAR SA Brasov*

    325%

    3,82

    5.699

    Conpet SA Ploiesti*

    299%

    4,03

    3.827

    SOCOT SA

    295%

    2,44

    377

    Remarul 16 Februarie SA

    293%

    3,77

    2.631

    Generalcom SA Buc.**

    206%

    3,33

    93

    Mittal Steel Roman SA*

    181%

    11,41

    4.401


    * cele mai mari castiguri dintre cele mai lichide 25 de actiuni pe RASDAQ        

    ** in ultimele 12 luni

    *** inclusiv castigul din drepturile de subscriere la majorarea de capital derulata de companie

  • HOTELURI: De ce sa facem camere? Nu mai bine facem o gradina?

    Se da un hotel, un spatiu suficient de generos in jurul lui si un concept foarte in voga la ora actuala, acela de „green hotel“. Cum investim?

     

    La nivel mondial, conceptul de „green hotel“ a aparut cam prin 1997, in sen­sul larg de incorporare a unor ele­men­te prietenoase pentru mediu, de la incal­zi­rea cu energie solara sau „adoptarea“ unei ferme catre care se duc resturile de man­ca­re si pana la vecinatatea unor gradini unde sunt amenajate spa-uri naturale in aer liber ori a unor parcuri naturale valabile ca atrac­­tii turistice in sine. Unde avantajul unui cadru natural spectaculos lipseste, ho­­te­lierii au recurs la construirea unor gra­dini pe acoperis, ca in cazul Orchard Garden Hotel din San Francisco, de pilda, deschis toamna trecuta, care in plus a bifat conceptul de „green hotel“ prin politica de eco­nomisire stricta a electricitatii, uzul unor produse ecologice de curatat, folo­si­rea exclusiva de hartie reciclata si inter­zi­cerea fumatului in tot arealul hotelului.

     

    La noi, in special hotelurile care au spatiu suficient imprejur au considerat ca ar putea sa foloseasca acest spatiu pentru ame­najarea unei gradini. Crowne Plaza este cel mai central hotel cu gradina, spa­tiul din spatele hotelului, programat initial pentru constructia unui aparthotel de cinci stele, fiind amenajat in aceasta primavara ca o gradina japoneza, careia i s-a adaugat si un sistem nou de irigatie. „Spatiul este foarte potrivit acum pentru realizarea unor petreceri in aer liber, dar si pentru nunti in corturi speciale, pe care le putem aseza in gradina“, spune Octavian Stoica, ban­que­ting manager la Crowne Plaza.

     

    Si alte hoteluri, care au putin spatiu in jurul hotelului, au preferat sa il speculeze prin amenajarea de gradini. Un exemplu ar fi JW Marriott, care a amenajat pe spatiul liber o gradina cu terasa. Alte exemple vin din partea proprietarilor de sali de con­fe­rin­te: fiecare dintre cele doua sali ale  Tura­bo Grand Ballroom este incadrata intr-o gradina japoneza, astfel ca invitatii din cele doua sali sa nu se intalneasca.

     

    Un plan coerent de integrare a tuturor investitiilor hoteliere intr-un ansamblu de gra­dini are familia Lazar, proprietara com­ple­xului Caro din Bucuresti. Com­ple­xul, compus acum din trei hoteluri – Caro Horoscop (2 stele – 11 camere), Caro Parc (3 stele – 54 de camere) si Caro Golf (4 stele – 97 de camere) -, urmeaza sa fie extins cu inca o cladire de birouri, inca un hotel, o sala de conferinte, cu galerie comerciala, parcare si un spa. Bugetul pentru proiectele in curs (sala de conferinte, spa-ul si extinderea hotelului actual) este de 8 milioane de euro. Toate cladirile, cele actuale si cele care urmeaza sa fie construite, vor fi incadrate de o gradina englezeasca, unitar con­ceputa. „Vom relansa hotelul sub ideea de «green hotel», conform tendintei actuale la nivel mondial. Preferam aceasta varianta afi­lierii la un lant extern“, spune Octavian Lazar, care conduce, alaturi de tatal sau, Ioan Lazar, complexul Caro.

     

    „Avem un avantaj pe care il mai au rela­tiv putine hoteluri din oras – terenul foar­te mare, ceea ce ne permite sa cons­truim ori­ce concept ne dorim“, spune Octavian Lazar. La momentul actual, hotelurile Caro se in­tind pe mai putin de o treime din cele cinci hectare de teren pe care familia le con­tro­leaza in zona Lacul Tei-Pipera. Fiul conduce hotelurile, iar tatal coor­do­neaza investitiile, ce includ pentru acest an finisarea salii de conferinte, a unei noi aripi a hotelului Golf si inceperea cons­truc­tiei unui imobil de birouri, a unui spa si a unui hotel de cinci stele, pentru a in­tregi ideea de lant cu toate ni­ve­lurile de servicii.

     

    Prima investitie, inaugurata partial sap­tamana trecuta, a fost sala de conferinte. Este vor­ba de o cladire de sine sta­tatoare in cur­­tea complexului, cu o capa­ci­tate de 500 de per­soa­ne in sala prin­ci­pala, modulara (se poate imparti in doua, trei sau patru sali mai mici) plus inca 100 de persoane in sala mai mica de la etaj. Investitia pentru constructia salii a fost de 4 mil. euro, dintre care 200.000 de euro au fost folositi pentru cen­tra­la de tri­ge­­nerare, care va acoperi necesarul de ener­gie al complexului. O alta in­vestitie in curs, ce va fi inau­gu­rata in ur­ma­toa­rele luni, este o noua aripa, de 58 de ca­me­re, a hotelului Caro Golf, costurile fiind estimate la 2,5 mil. euro. De­ci­zia extinderii ho­telului Caro a venit din gra­dul bun de ocupare pe care l-a avut aceasta aripa de la infiintare (media gra­dului de ocupare a fost de 65% pentru tot complexul si de 78% pen­tru hotelul Caro).

     

    „Cand vom termina santierul de la Caro, vom incepe alte investitii, ca sa am si eu o ocupatie“, glumeste Ioan Lazar, care, de cand l-a numit director general pe fiul sau, se ocupa de dezvoltarea complexului.

     

    Dat fiind ca prima cladire de birouri din complex a avut succes inca de acum mai bine de 10 ani (fiind inchiriata de Uni­le­ver pen­­tru o perioada de 15 ani, pentru suma de 13 mil. $), Ioan Lazar considera ca langa a­ceas­ta ar fi oportuna constructia a inca unei cla­­diri de birouri clasa A, unde vor fi si restaurante, dar si o galerie comerciala „Va fi o cons­truc­tie cu parter si 11 etaje, cu 40.000 mp de birouri de inchiriat, iar inves­ti­tia ne­ce­sara va fi de 45 mil. euro“, spune Ioan Lazar, care cauta un partener pentru dez­voltarea acestui proiect. Daca pana acum ceea ce s-a dezvoltat a fost in „curtea din fata“ a primului hotel din com­­­plex, Horoscop, Ioan Lazar vrea sa in­cea­­pa sa exploreze si o bucata din tere­nul din spate. Primul pas va fi cons­truc­tia unui spa (de 2.000 de metri pa­trati, a carui cons­truc­tie si dotare vor costa 1,5 mil. euro), iar urmatorul – o par­care su­pra­terana cu opt niveluri.

     

    Cea mai mare investitie planificata de proprietarii Caro nu este deocamdata cal­cu­lata in planul de investitii. Este vorba despre un hotel de cinci stele, cu 200 de camere, pe care familia Lazar vrea sa il cons­truiasca pen­tru a intregi paleta de servicii hoteliere (pentru a avea, cu re­cep­tii si toate dotarile dife­rite, hoteluri de la doua la cinci stele). Ioan Lazar nu a calculat deocamdata care va fi investitia in acest hotel, aflat acum in sta­diul de proiect, dar o estimeaza in jurul valo­rii de 12 mil. euro (luandu-se in calcul o investitie de 60.000 de euro pe camera).

  • Afacere de familie

    PROFIT. Hotelul Caro, detinut de Ioan si Octavian Lazar, a avut anul trecut un profit de 1,2 milioane de euro, la o cifra de afaceri de 4,6 milioane de euro, in crestere cu 23% fata de 2005.

    RESURSE. Anul trecut, 60% din venituri au venit din cazare, 25% din food & beverage, iar restul din servicii conexe (shuttle, laundry, room service).

    ISTORIC. Primul hotel Caro, Horoscop, a fost deschis in 1994, pe structura fostei Fabrici de Glucoza, aflandu-se in pro­prie­ta­tea firmei Editura Adevarul. Numarul came­re­lor a crescut de la 110 la 160 in 2005, iar gradul mediu de ocupare s-a mentinut la 65%.