Czech Airlines (CSA), cea mai mare companie aeriana din noile state membre UE, a selectat Airbus drept castigator al licitatiei pentru 12 avioane de pasageri, care ii vor permite sa-si extinda flota de la 43 la 63 de avioane pana in 2014. Airbus urmeaza sa livreze sase aparate A320 si sase A319, in cadrul unui contract in valoare de circa 510 milioane de dolari. Decizia CSA reprezinta o infrangere pentru firma americana Boeing, care pana acum a furnizat cea mai mare parte a aparatelor utilizate de compania ceha, ca si a celor folosite de liniile aeriene LOT din Polonia si Malev din Ungaria.
Category: Actualitate
Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.
-
Cehii au ales Airbus
-
EDGE de la Orange
Compania de telefonie mobila Orange a lansat, in premiera pentru Romania si Europa de Sud-Est, tehnologia EDGE (Enhanced Data rates for GSM Evolution), intermediara intre telefonia 2G (GSM) si 3G (UMTS). Aceasta inseamna ca abonatii Orange au acum posibilitatea sa vizioneze pe mobil stiri si programe TV in direct sau sa acceseze mult mai rapid Internetul.
Accesul la noua tehnologie se face prin intermediul unui portal specializat, al carui continut este furnizat de grupul MediaPro si agentia de presa Mediafax. Posesorii de calculatoare personale mobile (laptop-uri, notebook-uri) pot avea acces la Internet si la Intranet (reteaua interna a unei companii) cu ajutorul unui card specializat (EDGE Mobile Office Card), fara ajutorul altor accesorii.
Serviciile bazate pe EDGE sunt disponibile, in prezent, in Bucuresti, Timisoara, Cluj-Napoca si Brasov, urmand ca, pana la sfarsitul anului 2005, acoperirea sa depaseasca 70% din actuala retea GSM. Orange a alocat aproximativ 12 milioane de dolari pentru introducerea tehnologiei EDGE, furnizorii echipamentelor fiind Motorola si Alcatel. Compania estimeaza ca investitia sa se amortizeze in trei-patru ani.
-
Coada la actiunile PKO
Mii de polonezi s-au inghesuit, saptamana trecuta, sa devina actionari ai celei mai mari banci din tara, PKO BP, scoasa la privatizare de guvern. Ministrul trezoreriei, Jacek Socha, a declarat ca, dat fiind interesul enorm suscitat de actiunile bancii, guvernul ar putea majora cota oferita micilor investitori individuali de la circa 20% la 40%, dar a precizat ca decizia finala in acest sens sa fie luata in luna noiembrie. Initial, ministrul anuntase ca maxim 25% din actiuni vor fi oferite investitorilor individuali, maxim 35% investitorilor institutionali si 35% investitorilor straini.
Conform programului de privatizare, investitorii individuali pot subscrie minim 10 si maxim 25.000 de actiuni ale PKO. Lunea trecuta, in numai sase ore au fost subscrise actiuni in valoare de 1,1 miliarde de zloti (aproape 256 de milioane de euro). PKO a realizat in 2003 un profit net de 1,2 miliarde de zloti, aproape jumatate din totalul profiturilor inregistrate in intreg sectorul bancar polonez.
-
Inflatie de stele hoteliere
Numarul hotelurilor de trei stele care se construiesc in acest an este cel mai mare din ultimul deceniu si jumatate. Concurenta tot mai acerba va duce la scaderea tarifelor, in urmatorii cativa ani, cu circa 25%.
Acum 10 ani, cand s-a deschis hotelul Caro in Baneasa, zona de nord a Bucurestiului figura pe harti ca fiind Platforma Industriala Pipera. Si cum pe orice harta exista o legenda, aplicata in zona cel mai putin importanta, pe harta Bucurestiului, aceasta era pozitionata peste Platforma. Mai exact, peste locul care ar fi trebuit sa marcheze pe harta hotelul Caro.
In momentul in care clientii straini veneau la receptie, cu harta in mana, si intrebau unde se situeaza hotelul, le explicam cu jena ca este «sub» legenda, isi aminteste Octavian Lazar, directorul general al hotelului. Intre timp, harta Capitalei s-a marit, si zona de nord a devenit de mare interes pentru investitori.
Pe locul vechii legende, care se apropie tot mai mult de Ploiesti, astazi apar pe harti cartiere rezidentiale, cladiri de birouri si, mai nou, hoteluri. Peste 10 hoteluri, aproape toate de trei stele, s-au construit in ultimii ani in zona Baneasa-Otopeni. Alte trei sunt in constructie, urmand ca inca doua proiecte sa inceapa in aceasta primavara, tot in zona de nord.
Nordul nu mai este insa singur. Si in restul Capitalei se construiesc tot mai multe hoteluri, 2004 fiind varful ultimilor 15 ani.
Putem vorbi deja de un efort investitional privat fara precedent in Romania, in domeniul hotelier, apreciaza Paul Marasoiu, presedintele firmei de consultanta hoteliera Peacock Global Hotel Management.
Studiile Peacock estimeaza numai pentru acest an deschiderea a cel putin noua hoteluri noi de trei stele, cu o capacitate totala de circa 480 de camere. Pe plansete sunt in lucru proiecte pentru inca 12 noi hoteluri, care isi vor putea caza primii clienti in maxim doi ani.
Adevarata explozie investitionala in domeniu, estimeaza Marasoiu, se va declansa incepand cu anul 2006, o data cu deschiderea a cel putin patru hoteluri de peste 250-300 de camere fiecare. Aparent, logica acestei explozii este greu de identificat, in conditiile in care gradul mediu de ocupare al hotelurilor din Bucuresti nu depaseste 60%. De ce investesc, totusi, oamenii de afaceri romani in hoteluri?
Primul motiv pentru cresterea acestor investitii este ca o cere piata, iar al doilea este faptul ca un hotel este si o investitie imobiliara, al carei pret creste an de an, considera George Turna, prim-vicepresedintele Federatiei Industriei Hoteliere din Romania si directorul general al hotelului Ambasador.
In Bucuresti, exista acum circa 2.750 de camere in hoteluri de trei, patru si cinci stele. Prin comparatie, Praga si Budapesta au fiecare peste 20.000 de locuri de cazare in structurile hoteliere superioare. Cu alte cuvinte, pe piata mai este, inca, foarte mult loc. Ca in majoritatea sectoarelor economiei, principala speranta se leaga de aderarea tarii noastre la UE in 2007.
Dupa aceasta data, hotelierii se asteapta ca numarul oamenilor de afaceri care vor veni in Romania sa creasca. Asa au vazut ca s-a intamplat in Ungaria, Cehia sau Polonia si nu au motive sa creada ca in Romania s-ar intampla altfel.
In plus, este probabil ca Bucurestiul sa se transforme dintr-un oras in care nu se intampla aproape nimic din punct de vedere al evenimentelor internationale (congrese, conferinte), intr-o capitala activa.
Pana la previziuni, exista insa si o motivatie la zi foarte solida: rentabilitatea industriei pe segmentul de trei stele.
In momentul de fata, spune Octavian Lazar de la Caro, sectorul hotelier are o rentabilitate mult peste a altor sectoare. Pentru Caro, de exemplu, la o cifra de afaceri de 1,5 milioane de euro in primele noua luni ale acestui an, profitul brut a fost de 54%. Parerea mea este ca hotelurile de trei stele din Bucuresti «lucreaza» cu o rata medie de rentabilitate de 40%, apreciaza Lazar. Rentabilitate suficient de mare pentru a determina o companie care pana anul trecut se ocupa doar de importul si comercializarea de mocheta sa investeasca in hoteluri. Este vorba de Pro Confort, unul din cei mai dinamici investitori din ultimii doi ani pe segmentul de trei stele. Compania a deschis doua hoteluri in Bucuresti, unul anul trecut, iar al doilea in urma cu o luna. Un al treilea hotel al companiei, tot de trei stele, care va avea 180 de camere si va fi situat in zona Colentina, urmeaza sa fie inaugurat la sfarsitul anului viitor.
Este o afacere profitabila deoarece exista un deficit in Bucuresti pe acest segment, iar tarifele sunt foarte mari acum. Un hotel de trei stele cu preturi mici poate avea un foarte mare succes, spune Ionut Negoita, unul dintre actionarii companiei.
Regulile economiei de piata vor functiona insa cu siguranta si pentru hotelieri: acolo unde rentabilitatea este mare investitiile cresc si o data cu ele si oferta. Iar cand oferta este mai mare, iar cererea nu tine pasul, preturile scad.
Lucru nu tocmai rau pentru clienti hotelurilor de trei stele, care trebuie sa plateasca acum in Bucuresti cu 30 – 50% mai mult decat in Praga, de exemplu.
Tariful mediu la hotelurile de trei stele din Bucuresti este in prezent de 55-58 de euro pe camera, record pentru capitalele tarilor din Europa Centrala si de Est.
Daca vom putea fi oaspeti intr-un hotel de trei stele cu 30-35 euro/camera/noapte vom putea vorbi in sfarsit de competitivitate, apreciaza Paul Marasoiu, seful Peacock Global Hotel Management.
Pe harta Capitalei, legenda isi va gasi loc din ce in ce mai greu. In cativa ani, vor deveni legenda si tarifele foarte mari, si camerele goale, cum erau cele 12 ale hotelului Caro acum 10 ani.
Pe atunci, Octavian Lazar, fiul unuia dintre actionari, avea 21 de ani, era student si lucra la receptie. La un moment dat, un om de afaceri francez, singurul client al hotelului din ziua respectiva, a sunat la receptie si a cerut un taxi.
L-am intrebat daca nu vrea cumva sa mearga cu masina hotelului. A acceptat si a coborat in hol, moment in care eu am iesit si, spre surprinderea lui, am incuiat hotelul si l-am condus la destinatie, isi aminteste Lazar.
Dupa un deceniu, hotelul Caro are aproape de zece ori mai multe camere, adica 112. Octavian Lazar, receptionerul, e acum director general. Iar Michel Vignon, francezul, a devenit unul dintre actionarii hotelului.
-
OUTDOOR: Liderul panourilor romanesti, la vanzare. Chiriile la panourile romanesti sunt de doua-trei ori mai mici comparativ cu Polonia sau Cehia
In urma cu trei ani, actionarii companiilor romanesti de publicitate outdoor umblau in buzunare dupa ultimii bani pentru a rezista pe o piata in agonie. Acum, unul dintre ei ar putea avea patru oferte pentru a vinde.
Actionarul este Advent International, unul din cele mai importante fonduri de investitii prezente in Romania, iar compania este Euromedia, liderul detasat al pietei de panouri pentru publicitate, cu o cota de 50 – 55%.
Advent se afla in prezent in discutii avansate cu patru companii straine de outdoor care intentioneaza sa intre in Romania prin achizitia Euromedia, au declarat pentru BUSINESS Magazin surse din piata de publicitate.
Cele patru companii sunt jucatori europeni importanti, iar tranzactia ar putea fi incheiata la inceputul anului viitor, spun sursele citate.
Dintre marile grupuri europene de outdoor, cele care ar putea fi interesate de achizitia Euromedia, avand deja operatiuni in Europa Centrala si de Est, sunt JC Decaux (Franta), ClearChannel (SUA), Stroer (Germania), EPA Holding (Austria) si NewsCorp (Statele Unite), prin News Outdoor.
Reprezentantii Advent International nu au dorit sa comenteze informatiile privind vanzarea.
Contactati de BUSINESS Magazin, Jason Senior, director executiv al News Outdoor si Oliver Hildsberg, director de comunicare al Stroer, au declarat ca grupurile lor nu intentioneaza sa cumpere Euromedia.
Reprezentantii JC Decaux, ClearChannel si EPA nu au dorit sa comenteze pe marginea subiectului pana la inchiderea editiei.
JC Decaux este cel mai mare jucator european de pe outdoor, ClearChannel este numarul unu in lume si numarul doi in Europa. Desi de talie mica, daca o comparam cu JC Decaux si ClearChannel, compania austriaca EPA a avut o ascensiune spectaculoasa in ultimii ani, devenind, printr-o campanie agresiva de achizitii, principalul jucator din Europa Centrala si de Est.
Romania este, de fapt, una din putinele tari in care EPA nu este prezenta. Compania detine operatiuni in Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Macedonia si Bulgaria. Ultima achizitie a grupului a avut loc chiar in 2004, in Ungaria. In acest context, este foarte probabil ca EPA sa fie una din companiile interesate de Euromedia, spun sursele citate.
JC Decaux este de asemenea un jucator in expansiune in Europa Centrala si de Est, detinand operatiuni in Slovacia, Ungaria si Bulgaria. ClearChannel este prezenta in Polonia si tarile baltice.
Achizitia Euromedia de catre un investitor strategic ar fi prima dovada ca piata romaneasca de outdoor redevine, pe fondul reluarii cresterii, interesanta pentru straini. Singura intrare a unui investitor strategic pe outdoor in Romania a avut loc in 2000, cand Newscorp (grup controlat de magnatul media american Rupert Murdoch) a cumparat prin divizia News Outdoor compania Exclusiv Media, detinuta de omul de afaceri Elan Schwartzenberg.
Din 2000 pana in 2002, piata romaneasca de reclama outdoor a ramas constanta, in jurul nivelului de 12 milioane de dolari conform estimarilor companiilor, iar interesul grupurilor straine s-a diminuat. In 2000 – 2002, gradul mediu de ocupare a panourilor la nivelul intregii piete a fost estimat la 30 – 40%.
Astfel, oamenii de afaceri sau fondurile de investitii care au pus la bataie zeci de milioane de dolari pentru a crea companii si apoi a le vinde a trebuit sa astepte cativa ani reintoarcerea cumparatorilor.
Din 2003, piata a reinceput sa creasca, atingand in prezent o valoare estimata la 18 – 20 de milioane de dolari. Gradul mediu de ocupare al panourilor a crescut si el, pana la 50 – 60%, in unele perioade inregistrandu-se si varfuri de 80 – 90%. Outdoorul redevine deci o afacere interesanta.
Advent International a fost, alaturi de fondul suedez Oresa Ventures (fost actionar al Churchill Media), principalul consolidator al pietei romanesti de outdoor. Grupul financiar, care mai detine in Romania actiuni la MobiFon (Connex) si Terapia Cluj, a intrat pe piata de outdoor in 1998, cand a cumparat compania Europlakat. In 1999, Advent a cumparat de la un alt fond de investitii si Monopoly Media. Din fuziunea Europlakat – Monopoly a rezultat actualul lider de piata – Euromedia. Alaturi de Advent International, un actionar important al Euromedia este omul de afaceri roman Adrian Draghici.
Draghici mai are experienta construirii de afaceri si vanzarii lor catre grupuri straine. Actualul presedinte si actionar al Euromedia este fondator al companiei Romanian Publishing Group, care editeaza acum revistele Avantaje, Estetica, Elle, si al IDG Romania, ce editeaza PC World, Computer World sau Telecom. Ambele companii au fost vandute in urma cu mai multi ani unor grupuri multinationale. De asemenea, Draghici a fondat si a vandut ulterior societatea de cercetare de piata GFK Romania. Istoria recenta a exiturilor (vanzarilor de actiuni) pe piata de outdoor nu este una fericita pentru fondurile de investitii. In lipsa interesului marilor grupuri de profil, Oresa Ventures a fost nevoit sa vanda Churchill Media catre un om de afaceri roman anul trecut, in conditii nu foarte favorabile.
De asemenea, Innova Capital, un fond de investitii care a fost partener al Oresa in Churchill Media, a ales sa iasa mai devreme din afacere, vanzand in pierdere catre fondul suedez.
Oresa a devenit actionar al Churchill Media in 1998, cand asteptarile privind evolutia pietei de publicitate pe outdoor erau foarte mari, si a vandut in vara lui 2003, cand semnele privind un reviriment nu erau clare. In plus, industria, care depinde inca in proportie mare (cateva zeci de procente) de reclama la tigari era amenintata de pierderea celei mai importante surse de venit din 2005.
Din cauza temerilor privind viitorul industriei, si NewsCorp a oprit achizitiile dupa preluarea Exclusiv Media. Nici strategia privind cresterea organica a Exclusiv nu a fost agresiva, compania mentinandu-si cota de piata in jurul nivelului de 20 – 25% pana in 2003.
Intre timp, termenul de interzicere a reclamelor la tigari a fost amanat pana la 1 ianuarie 2007, iar companiile mari si-au redus dependenta de tutun. In plus, odata cresterea pietei reinceputa, jucatorii reincep sa se gandeasca la potentialul ei. Chiriile la panourile romanesti sunt de doua – trei ori mai mici comparativ cu tari din Europa Centrala si de Est precum Polonia sau Cehia si, in consecinta, loc de crestere exista.
Iar daca in urma cu doi ani Advent putea spera doar sa isi recupereze banii investiti, acum nu este exclus sa fie vorba si de ceva profit.
-
Goana spre Europa Centrala si de Est
In ultimii ani, majoritatea marilor jucatori internationali de outdoor s-au extins puternic in Europa Centrala si de Est prin achizitii.
NEWSCORP (SUA)
- printre lideri in estul Europei
- controlata de magnatul media Rupert Murdoch
- prezenta in zona: Romania, Cehia, Ungaria, Rusia, Polonia, Bulgaria
STROER (GERMANIA)
- printre principalii jucatori europeni
- venituri anuale din outdoor: 236 de milioane de euro
- prezenta in Europa Centrala si de Est: Polonia
CLEARCHANNEL (SUA)
- numarul unu in lume si doi in Europa
- venituri anuale din outdoor: peste 2 miliarde de euro
- prezenta in zona: Polonia, tarile baltice
JC DECAUX (FRANTA)
- liderul pietei europene
- venituri anuale din outdoor: peste 1,5 miliarde de euro
- prezenta in Europa Centrala si de Est: Slovacia, Ungaria,Bulgaria
EPA HOLDING (AUSTRIA)
- liderul pietei austrice
- politica agresiva de achizitii
- prezenta in zona: Cehia, Ungaria, Croatia, Macedonia, Austria, Serbia, Slovacia
-
-
ENERGIE: Consumatorii si distribuitorii vor putea achizitiona energie de pe piata europeana
Romania s-a conectat la reteaua energetica europeana. Miza este importul de energie mai ieftina, mai ales pe timp de noapte, cand europenii au tarife de trei ori mai mici decat ziua. In acelasi timp, piata unica europeana va disciplina tehnic si financiar producatorii.
Marian Cernat este unul din oamenii care au integrat Romania in Uniunea Europeana. Nu este vreun oficial al Guvernului si nu a participat le negocieri sau discutii pe tema integrarii. In schimb a apasat, in calitate de dispecer, butonul care a comandat interconectarea sistemului energetic din Romania cu cel european.
Conectarea liniei electrice de inalta tensiune ce leaga Aradul de Sandorfalva (Ungaria) s-a petrecut duminica, 10 octombrie, la ora 10.34, fiind prima dintr-o serie de cinci actiuni de conectare ce a implicat retelele electrice din Romania, Ungaria, Muntenegru, Bosnia Hertegovina, Serbia, Croatia si Ucraina.
De duminica exista o singura Europa energetica, spune Dan Ioan Popescu, ministrul economiei si comertului. Integrarea fizica a pietelor de energie electrica din sud-estul Europei in piata interna unica de electricitate din Uniunea Europeana este o actiune cu impact major asupra multor actori din economia romaneasca: in primul rand furnizorii, transportatorii si distribuitorii de electricitate, dar si marii consumatori industriali. Concret, integrarea sistemelor energetice a contribuit la incheierea capitolului 14 Energie privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.
In acelasi timp, producatorii romani de electricitate vor putea exporta in Uniunea Europeana, iar consumatorii si distribuitorii vor putea achizitiona energie de pe piata europeana.
Tranzitele de electricitate vor aduce Transelectrica venituri suplimentare. Pentru consumatori, puterea uriasa a retelei europene, de 300.000 MW, este in masura sa elimine orice fluctuatii din sistemul romanesc (8.500 MW). Nu in ultimul rand, interconectarea va reprezenta un argument suplimentar in atragerea de investitori in privatizarea distributiei si productiei de energie electrica.
Va exista o presiune asupra producatorilor de electricitate pentru a avea un pret cat mai competitiv, deoarece exista posibilitatea de a exporta surplusul de energie electrica pe piata UE, dar si pentru ca putem sa luam electricitate la un pret mai redus, a precizat Dan Ioan Popescu. El a apreciat ca piata europeana va fixa pretul de vanzare al electricitatii.
Teorectic, primii beneficiari ai conectarii la sistemul european de energie ar trebui sa fie marii consumatori eligibili romani, printre care se numara Alro Slatina, Lafarge, Oltchim sau Petrotub.
In prezent, acestia cumpara energie aproape exclusiv de pe piata romaneasca, fiecare negociindu-si tarifele. In functie de consum, companiile pot obtine reduceri importante fata de tariful consumatorilor captivi – 2,6 milioane de lei (circa 60 euro)/ MWh. Asta inseamna ca pot negocia tarife aproape de cele mai mici din tari europene precum Suedia (46 euro/MWh) sau Norvegia (44 euro/MWh).
In aceste conditii, adevarata miza pentru consumatorii eligibili este de a putea beneficia de energie cumparata la tarif de noapte de la europeni. In Uniunea Europeana, tarifele la consumul de noapte pot fi de trei ori mai mici decat pentru cel de zi, adica pot ajunge si la 15 euro/ MWh.
Probabil ca achizitii de energie ale companiilor romanesti la tarif de noapte european vor putea avea loc peste minim doi ani, spune Peter Braun, vicepresedinte al Alro Slatina.
Deocamdata, consumatorii eligibili romani acreditati nu s-au inghesuit sa profite nici macar de libertatea de a-si negocia tarifele.
Astfel, mai putin de jumatate dintre acestia au optat pentru schimbarea furnizorului de energie electrica, astfel incat, desi gradul de deschidere al pietei de electricitate a fost stabilit la 40%, nivelul real al contractelor negociate este de 21% din consumul total. Piata energetica romaneasca este in plina transformare. Grupul italian Enel a preluat in vara acestui an distributiile de electricitate Banat si Dobrogea, dupa ce a negociat cu statul roman mai mult de un an. Urmatoarele doua distributii de electricitate scoase la privatizare sunt Electrica Oltenia si Electrica Moldova. De aceste companii s-au aratat interesate CEZ din Cehia, E.ON din Germania si Union Fenosa International din Spania, alaturi de Public Power Corporation din Grecia si AES din Statele Unite. Ofertele finale sunt asteptate de Ministerul Economiei in aceasta saptamana.
Si piata productiei de energie electrica s-a reconfigurat in ultimii ani, in urma reorganizarii Termoelectrica. Dupa externalizarea unor centrale catre autoritatile locale a crescut ponderea producatorilor independenti de pe piata. De asemenea, filiale ale Termoelectrica precum Bucuresti, Deva sau Galati activeaza ca actori in nume propriu pe piata, iar marile centrale din Oltenia – Turceni, Rovinari si Craiova sunt prinse in componenta complexelor energetice scoase la privatizare pentru a atrage investitori straini.
Piata energiei electrice este liberalizata in proportie de 40% in acest moment, fiind prevazuta o deschidere totala pana in 2007. La finele acestui an, autoritatile romane vor trece la o deschidere a pietei de 55%.
-
Cruciada lui Superman
Cel mai frumos vis al lui Christopher Reeve era sa plece in scaun cu rotile in Marea Britanie, sa fie tratat acolo, sa se intoarca acasa, in Statele Unite, sa coboare pe picioarele lui din avion si sa fie arestat pentru ca a incalcat legile americane care interzic clonarea terapeutica.
Visul neimplinit al lui Reeve – cel care a intruchipat, printr-o tragica ironie, mai intai perfectiunea fizica in rolul Superman si mai apoi, timp de 9 ani, neputinta oricarui tetraplegic – s-a legat de celulele stem. Pana in ultima zi a militat, din scaunul lui cu rotile, pentru continuarea cercetarilor. N-a induplecat administratia Bush, dar a reusit, totusi, sa impinga dezbaterea electorala americana pana si in domeniul exclusivist al biologiei celulare.
Presedintele Bush a redus drastic, in 2001, fondurile federale alocate cercetarii in domeniul celulelor stem. Sambata trecuta, John Kerry promitea, in Ohio, ca daca va ajunge presedinte, nu numai ca va ridica interdictia lui Bush, dar va face din cercetarea in domeniul celulelor stem o prioritate nationala.
Care este, de fapt, miezul disputei? Celulele stem, care poarta in ele promisiunea vindecarii unor boli ca maladia Alzheimer, diabetul, SIDA, sectionari ale maduvei spinarii si numeroase altele, apar in embrionul uman la cateva zile dupa fertilizare. Miraculoasa si unica este capacitatea lor de a se transforma in oricare dintre tesuturile care alcatuiesc organele umane. Exista si celule stem adulte – in maduva spinarii, de exemplu – insa acestea nu se pot metamorfoza, se pare, la fel ca cele embrionare, in fiecare dintre cele 210 tipuri de celule din organismul uman.
A extrage insa din embrionul uman celulele stem necesare cercetarilor inseamna a-l crea doar pentru a-l distruge. Este moral sa facem asta? Nu, spune presedintele Bush, cu un ochi la electorat: nici o viata nu trebuie sacrificata cu buna stiinta, nici macar pentru a salva alte vieti.
Bineinteles ca putem face asta, spune John Kerry, de vreme ce nu trebuie sa creezi embrioni pentru acest scop, ci ii poti folosi pe cei ramasi din clinicile de fertilizare in vitro, care oricum raman nefolositi. Iar un embrion de cateva zile nu poate fi considerat, dupa nici un standard, o fiinta umana.
Cert este ca cercetarea americana a fost pusa la zid de decizia administratiei Bush de a taia fondurile federale, incepand din 2001. In ultimii 3 ani, bugetul federal a virat doar 25 milioane de dolari – exact cat recompensa pusa pe capul lui Saddam Hussein anul trecut – pentru celulele stem. Britanicii, israelienii, singaporezii si sud-coreenii – care au reusit, in februarie 2004, prima clonare a unui embrion uman – sunt cu multi pasi inainte.
Iar frustrarea lumii medicale americane creste. Intr-un act de rebeliune politica si stiintifica, o coalitie pestrita, formata din actori si producatori de la Hollywood, miliardari din computere si Internet – printre care si Bill Gates -, oameni de stiinta si oameni de afaceri, a initiat, acum o luna, un proiect legislativ care prevede alocarea pentru cercetari, de la bugetul statului California, a 3 miliarde de dolari in urmatorii 10 ani. Saptamana trecuta, un grup de cercetatori de la Harvard University a solicitat chiar comisiei de etica permisiunea de a realiza o clonare terapeutica pentru a-si putea continua cercetarile.
Scenariul e deja stabilit. Vor fi folositi, mai intai, embrioni umani ramasi nefolositi in clinicile de fertilizare in vitro. In laborator, ovulul fertilizat va incepe sa se divida pana va ajunge la stadiul de blastocit – un ghemotoc de cateva zeci de celule care au deja proprietatea de a se diferentia in diferitele tesuturi umane, supranumite celule stem. E momentul in care cercetatorii le vor extrage din embrionul uman, distrugandu-l. Celulele stem obtinute vor fi cultivate in conditii de laborator si studiate pana in momentul in care cercetatorii vor intelege cum anume le pot determina sa se transforme in tesut muscular, sau nervos, sau pancreatic. Aceste tesuturi vor fi apoi transplantate in organismele bolnave, vindecandu-le.
Atat de simplu? Nu chiar. Orice transplant se face sub semnul riscului ca organismul bolnav sa respinga organul sanatos. De aceea se prefera, de exemplu, in operatiile de transplant de organe, ca rinichiul donat sa provina de la o ruda apropiata, care sa aiba un bagaj genetic comun cu pacientul.
Dar ce-ar fi daca tesutul cultivat in laborator ar avea exact acelasi bagaj genetic cu al bolnavului? Este, teoretic, posibil. Dar cercetatorii trebuie sa dea piept aici cu o noua dezbatere de etica medicala: e vorba de clonarea embrionilor umani, interzisa in Statele Unite, fie ea reproductiva sau terapeutica.
S-ar putea produce astfel, in laborator, tesuturi care ar juca rolul de piese de schimb pentru organele bolnave. Nucleul unui ovul va fi inlocuit cu un nucleu dintr-o celula oarecare provenita, de exemplu, de la un diabetic. Va incepe diviziunea celulara, iar in cateva zile ovulul, continand exact acelasi material genetic cu al bolnavului, va produce celule stem, pe care cercetatorii le vor putea directiona pentru a genera, sa spunem, tesut pancreatic sanatos, care va fi transplantat in pancreasul bolnav, incapabil sa mai produca insulina.
Sigur, lucrurile sunt ceva mai complicate decat suna. O prima piedica vine din faptul ca e dificil sa directionezi celulele stem astfel incat sa se transforme exact in tesutul de care ai tu nevoie. Au «toane». Au tendinta de a se diferentia spontan si de a face tot felul de lucruri neasteptate, spune Daniel Anderson de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). In plus, exista riscul de a se transplanta in organismul bolnav si celule inca netransformate, care, odata ajunse in organism, pot genera tumori.
Dar merita incercat – niciodata, pana acum, n-au existat sperante atat de plauzibile pentru vindecarea bolilor incurabile.
In ce-l priveste pe presedintele Bush, a mizat, dupa toate aparentele, gresit. Un sondaj de saptamana trecuta arata ca 53% dintre americani sunt acum de acord cu cercetari pe celule stem extrase din embrioni umani, fata de 44% anul trecut.
N-au fost in zadar cei 9 ani de militantism ai lui Christopher Reeve. Si-a cheltuit averea si si-a pus la bataie prestigiul pentru cercetarea in domeniul celulelor stem cu o energie care a starnit adesea emotie si respect in America. N-a reusit sa mearga din nou, cum spera. Dar a scos dezbaterea din laboratoare si a trantit-o pe masa de lucru de la Casa Alba.
-
One man show la Madrid
Patentat in afacerile de constructii, stilul autocratic al lui Florentino Pérez n-are intotdeauna aceeasi eficienta si la clubul de fotbal pe care il conduce
N-o sa-i simtim lipsa. Nu-si poate folosi capul si cu greu poate sa paseze mingea mai departe de trei metri. A venit Beckham, au sa vina jucatori tineri si o sa uite toata lumea de Makelele. Asa a gasit de cuviinta presedintele Real Madrid, Florentino Pérez Rodríguez, sa comenteze decizia de a renunta la serviciile mijlocasului Claude Makelele, vandut la Chelsea pentru 27 de milioane de dolari. Era in decembrie 2003.
Enormitatea declaratiei, uluitoare pentru ziaristii sportivi si neasteptat de jignitoare pentru valorosul fotbalist, n-a scapat suporterilor si comentatorilor, care aveau sa reflecteze din plin, in lunile din urma, ce bine ar fi prins unul ca Makelele intr-o echipa unde orgoliul atacantilor galactici n-a mai reusit sa compenseze slabiciunea apararii. Se vede treaba insa ca Florentino Pérez nu i-a iertat lui Makelele ca a indraznit sa ceara un salariu mai mare, comparabil cu cel al colegilor Zidane sau Ronaldo. In viziunea presedintelui, pentru stralucirea echipei nu conteaza decat atacantii: cat de spectaculos poate fi un mijlocas, ba inca unul nici pe departe asa de aratos ca Beckham?
Dupa cum se stie, Pérez a reusit sa castige in 2000 functia de presedinte al Realului cu promisiunea ca va aduce in fiecare an la echipa cate un jucator de talie mondiala si ca va restabili sanatatea financiara a clubului. Ca manager, si-a propus doua lucruri: sa reduca masa salariala in club si sa-l transforme intr-un club modern, de VIP-uri, cu o imagine cat mai comerciala.
Primul obiectiv l-a atins, cum se stie, prin renuntarea la mai bine de 30 de jucatori de valoare medie, in favoarea achizitiei catorva fotbalisti de top (Figo, Zidane, Ronaldo, Beckham), completata cu folosirea unor jucatori din pepiniera proprie. Aceasta este faimoasa strategie cunoscuta sub numele de Zidanes y Pavones – combinatia dintre vedete si necunoscuti veniti de la echipa de tineret.
Al doilea obiectiv a avut nevoie de cateva sacrificii destul de prost primite de suporteri. Antrenorul Vicente del Bosque a fost schimbat din functie anul trecut, numai pentru ca Pérez il considera demodat, desi venea dupa trei ani de rezultate stralucite ale Realului in campionat si in cupele europene. La fel de demodat i s-a parut presedintelui si capitanul Fernando Hierro, un simbol al istoriei madridismului. In schimb, a preferat sa-l aduca pe Beckham, chiar daca nu era neaparata nevoie de el in jocul echipei, fiindca stia ce impact comercial va avea cumpararea englezului.
Si a facut o afacere buna: platit la Real cu 4,8 milioane de dolari pe an, salariu mai mic decat cel pe care il avea la Manchester United, Beckham a fost convins sa cedeze clubului madrilen si jumatate din drepturile sale de imagine (ca, de altfel, si ceilalti galactici straini adusi la Real). Iar randamentul investitiei a fost spectaculos si s-a vazut imediat in finantele clubului.
Prezenta lui Becks, magnetul sponsorilor, a reusit sa transforme turneul promotional al Realului in Asia, de vara trecuta, intr-o isterie colectiva (Pérez i-a spus misiune de evanghelizare). Numai pentru patru meciuri amicale in China si Japonia, clubul a incasat 13,5 milioane de dolari; la sfarsitul turneului, Pérez a obtinut un contract de 25 de milioane de dolari de la o companie japoneza de promovare, care s-a angajat sa dezvolte in Asia lantul de cafenele si restaurante Real Madrid.
Un contract de sponsorizare cu Siemens de 38 de milioane de dolari, 92 de milioane din drepturi de televizare, transformarea Real Madrid intr-unul din cele mai puternice branduri din fotbalul european – ce suporter madridist ar fi visat la asa ceva inainte de venirea lui Don Florentino? Toata lumea a pus aceasta eficienta pe seama faptului ca omul venea din mediul de afaceri, ca director al uneia din cele mai mari firme de constructii din Europa, Actividades de Construcción y Servicios (ACS).
Inginer de drumuri si poduri, Pérez a fost impins toata viata de o urgenta interioara de a iesi mereu in fata si de a straluci. S-a simtit bun sa faca politica si a facut: s-a inscris in Uniunea Democratica de Centru, partid azi desfiintat, dar gratie caruia a capatat functii inalte in diverse institutii de stat. Relatiile cu politicul nu le-a parasit nici acum, prietenia sa cu fostul premier José María Aznar fiind bine cunoscuta. S-a simtit capabil sa se lanseze in afaceri si a facut-o: in anii 80 a cumparat o societate de constructii aproape falimentara, la un pret de o peseta pe actiune, pe care a reusit s-o rentabilizeze. Iar de la o companie a trecut treptat la altele mai mari, ajungand un nume in industria de constructii spaniola, apoi europeana si, mai nou, latino-americana.
Anul trecut a dat lovitura: ACS a reusit sa preia si restul de doua treimi din actiunile grupului rival de constructii si servicii Dragados, tranzactie esentiala pentru scopul principal al lui Pérez – diversificarea afacerilor. Vrem sa ajungem la o mai mare stabilitate financiara, sa nu mai depindem atat de mult de ciclurile economice, care afecteaza activitatea de constructii. Aproape jumatate din veniturile nostre provin acum din servicii si din concesiuni, nu din constructii, declara spaniolul, la sfarsitul anului trecut, unei reviste economice din Chile.
Intr-un sondaj al firmei suedeze de cercetare a pietei Universum, facut in 2003, Pérez figureaza, alaturi de Bill Gates de la Microsoft si de Jack Welch, fostul presedinte al General Electric, printre managerii cei mai admirati de studentii europeni. Iar anul acesta, ziarul El Mundo l-a situat pe locul al cincilea intre cei mai influenti spanioli – deloc rau, daca tinem cont ca in 2001 a ocupat locul al 45-lea.
Profesia este viata mea. Fotbalul este doar un hobby, spune Pérez. Dar un hobby cateodata foarte folositor profesiei: in 2001 a vandut municipalitatii din Madrid locul de antrenament al Realului, pentru aproape 600 de milioane de dolari, cu care a achitat datoriile de atunci ale clubului si a facut rost de bani pentru achizitii de jucatori. Ulterior, primaria a decis sa construiasca pe acele terenuri un centru de afaceri, a carui constructie a fost incredintata, cu totul intamplator, firmei ACS.
In primavara acestui an, Comisia Europeana a anuntat ca investigheaza vanzarea terenurilor, pe motiv ca tranzactia ar fi putut reprezenta o subventie mascata data de stat investitorului privat Pérez, avand in vedere suma exagerata platita de autoritatile locale. Deocamdata insa, fotbalul e pe cale sa ajute din nou ACS, care incearca sa capete un contract de 1,2 miliarde de dolari – proiectul unei linii de tren de mare viteza intre Pretoria si Johannesburg, necesar pregatirii Africii de Sud pentru Cupa Mondiala din 2010.
Don Flore n-a dat niciodata impresia ca si-ar conduce afacerea fotbalistica altfel decat cea de constructii. Noi am aratat ca poate fi profitabil sa investesti in cei mai buni jucatori. La fel ca in orice alt domeniu de business, am incercat sa dezvoltam un produs bun, care sa se vanda, zice el. Si s-a vandut. Numai ca excesele comerciale se intorc intotdeauna impotriva calitatii fotbalului: orgoliile de vedete ale jucatorilor, contractele lor extrafotbalistice, lipsa spiritului de echipa, schimbarile nejustificate de antrenori si lipsa de autoritate a acestora s-au razbunat din plin.
Dupa triplul esec din ultimul sezon (ratarea calificarii in semifinalele Champions League, caderea pe locul 4 in campionatul intern si ratarea Cupei Spaniei), criticile la adresa strategiei lui Florentino Pérez s-au inmultit, amenintand pozitia lui de presedinte al clubului, la alegerile din iulie. Desi contracandidatii n-au fost suficient de puternici ca sa-l invinga, inceputul destul de prost al noului sezon a dovedit ca ei avusesera dreptate sa-l socoteasca vinovat pe trufasul om de afaceri pentru esecurile echipei.
Cazand in pacatul unui Berlusconi sau Abramovici, care ajung sa creada ca se pricep la fotbal pentru ca finanteaza o echipa, Pérez si-a pierdut rabdarea. Din vara incoace a schimbat doi antrenori: actualul, García Remón, e un aghiotant al precedentului, un om suficient de sters ca sa nu-i calce pe nervi pe infumuratii galactici si sa nu-l contrazica pe Pérez, dar suficient de util ca eventual tap ispasitor, in locul presedintelui, daca treaba nu va merge nici de acum inainte.
Real Madrid pare sortit sa ramana un club unde nu trebuie sa conteze antrenorul sau directorul sportiv, ci numai presedintele si jucatorii preferati de el. Greseala manageriala? La ACS, stilul one man show a functionat: directorii din subordinea marelui Pérez sunt niste ilustri necunoscuti. Pe stadion insa, din pacate pentru Don Flore, notiunea de echipa are un cu totul alt alt sens decat in cultura corporatista de la firma lui de constructii.
-
FLORENTINO PÉREZ
NASCUT 8 martie 1947, la Madrid, ca fiu al unui mic comerciant
STUDII inginer de drumuri si poduri, absolvent al Universitatii Politehnice din Madrid
AFACERI constructii – cumpara Construcciones Padrós (1983); presedinte al grupului de constructii OCISA (1992); presedinte al OCP Construcciones (1993); presedinte si actionar al Grupo ACS (din 1997)
POLITICA functii publice obtinute ca fruntas al Uniunii Democratice de Centru (UCD) – consilier in Primaria Madridului (1979), director in Ministerul Transporturilor (1980), presedinte al Institutului de Reforma si Dezvoltare Rurala (1981); secretar general al Partidului Reformist Democratic (1986)
HOBBY fotbalul – presedinte al clubului Real Madrid (din 2000, reales in 2004)
FAMILIE casatorit, trei copii