BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

Cota unica face prozeliti

Impozitele pe venit raman in Marea Britanie cea mai importanta sursa de incasari la buget, aducand 30% din veniturile fiscale. Desi cotele de impozitare au suferit modificari in ultimii 30 de ani, cea mai importanta fiind reducerea cotei marginale de la 98% la 40% in anii 80, sub Margaret Thatcher, nici un politician n-a indraznit pana acum sa propuna modificarea sistemului proportional de impozitare. Acum insa, in arsenalul de lupta electorala al conservatorilor proaspat invinsi in alegeri s-a strecurat o noua idee: cota unica de impozitare. George Osborne, candidatul conservator pentru functia de ministru al finantelor, a anuntat ca va infiinta o comisie care sa studieze o asemenea posibilitate.

La scrutinul din mai, conservatorii n-au avut prea mare succes cu propunerea lor de a reduce anual impozitele cu 4 miliarde de lire (7,4 miliarde de dolari), pur si simplu din cauza meschinariei sumei, raportate la economia britanica de o mie de miliarde de lire. Osborne sustine insa ca ideea cotei unice nu e o gaselnita de recucerire a electoratului, zicand ca sistemul l-a fascinat inca din 1994, cand a fost in vizita in Estonia. E adevarat insa ca moda cotei unice, care a cuprins in ultimii ani Europa de Est, a inceput sa-i tenteze serios pe occidentali, dornici sa impinga inainte economia europeana.

Conservatorii propun ca actuala impozitare proportionala, cu trei trepte – 10%, 22% si 40% – sa fie inlocuita de o cota unica, mult mai joasa decat treapta de 40%, plafonul minim de venit neimpozabil sa creasca si sa fie introduse o serie de alte reforme care sa simplifice stufosul sistem fiscal din Regatul Unit. In afara de folosul administrativ, promotorii cotei unice sustin ca economia n-ar avea decat de castigat. Ce s-ar intampla insa cu golul de venituri la buget? Si mai ales ce se va intampla cu cei cu venituri medii, cei mai dezavantajati de cota unica?

Potrivit The Economist, expertii de la PriceWaterhouseCoopers au calculat ca, la o cota unica de 30% si la un plafon al venitului minim neimpozabil de 10.000 de lire sterline pe an (actualul plafon minim este de 4.895 de lire), singurii care castiga ar fi cei cu venituri mici si foarte mari, ceea ce inseamna ca peste 10 milioane de britanici cu venituri medii, o treime din totalul contribuabililor, vor pierde de pe urma cotei unice. Problema e ca tocmai de votul acestora are cea mai mare nevoie Partidul Conservator.

April 25, 2006
Criza softistilor complica socotelile companiilor din IT

Primii romani care vor castiga la fel de bine ca vest-europenii vor fi IT-istii. Gulerele albastre mai au de asteptat vreo zece ani pana atunci, estimeaza specialistii, dar managerii incep de pe acum sa se bucure de salarii foarte apropiate cu cele din Vest. Ce ii va aduce pe IT-isti pe pozitia de primi salariati ai tarii?

Sase luni pentru a angaja 10 programatori. Atat ii va lua producatorului de software Axigen din grupul GeCAD sa atraga, de la concurenti, oamenii de care are nevoie, estimeaza Oana Bornaz, CEO al companiei. Nu stiu despre altii, dar noi ne chinuim destul de mult.

Daca in urma cu cativa ani Romania era vazuta ca o tara a excedentului de competente tehnice (Aveam atat de multe incat ne permiteam sa dam si la altii, isi aminteste Adrian Lupulescu, directorul de resurse umane al Softwin – detinatorul brandului BitDefender), azi tara se confrunta cu lipsa specialistilor IT.

Specialistii cu expertiza tehnica de top si programatorii cu abilitati manageriale sunt din ce in ce mai greu de gasit, spun angajatorii. Oferta de programatori nu tine pasul cu cererea, spune Calin Fusu, general manager al Neogen. Cel mai greu gasim personal care sa combine cunostintele tehnice cu capabilitati de management. Iar anul trecut a existat un adevarat blocaj al pietei la nivelul programatorilor de Java, spune Mihai Moghior, manager al companiei de recrutare in domeniul IT – Brainspotting. Nu mai puteai muta pe nimeni dintr-o parte in alta, povesteste managerul. A fost o infuzie foarte mare de job-uri atat pe piata interna, cat si pe alte piete. Care mai de care – Nokia si altii – luau oameni de aici.

E greu de stabilit care motiv poarta mai multa vina pentru lipsa specialistilor: faptul ca universitatile nu produc mai multi absolventi, desi cererea este in crestere, sau faptul ca universitatile livreaza tot mai putin invatamant de calitate. Cert este ca piata de softisti a fost zguduita in ultimii doi ani atat de intrarea multinationalelor in Romania (Infineon, Oracle, Amazon), cat si de cresterea masiva a companiilor deja existente pe piata.

In prima categorie va intra si Nokia, care va dezvolta un departament de dezvoltare si cercetare in Romania. Conform unei stiri publicate de Mediafax, Microsoft ar putea face curand acelasi lucru. In a doua categorie intra mai toate firmele, incepand cu Softwin, care are in plan sporirea numarului angajatilor in 2006 cu un sfert din numarul actual, respectiv cu 200 de persoane, mare parte fiind competente tehnice de top (resursa cea mai rara). In piata de soft pentru telefoane mobile, Gameloft – companie din grupul Ubisoft – a crescut de anul trecut de la 350 de angajati la 480 in acest an, conform lui Paul Friciu, Studio Manager al Gameloft. Iar lista companiilor care au crescut si mai cresc e lunga.

Piata de software a crescut in 2004 cu 22%, dar reprezentantii companiilor din piata spun ca la nivelul companiilor de top cresterea a fost de chiar 50%. Si tocmai aceste companii, care au crescut mai mult, au atras cei mai buni oameni din piata. Iar previziunile pentru urmatorii ani arata ca problema lipsei de specialisti in IT ar putea creste. Conform European IT Observatory, Romania are cea mai dinamica piata a tehnologiei din Europa. Aceasta va creste in 2006 cu peste 13%, comparativ cu cresterea de doar circa 4%, estimata pentru acest an in Uniunea Europeana. Aceasta crestere va duce si la o nevoie tot mai mare de specialisti. Astfel, daca in 2004 erau in Romania 30.600 de IT-isti – potrivit IDC IT Economic Impact Study din 2005 -, pana in 2009 vor aparea peste 7.000 de noi locuri de munca in industrie, iar in Europa de Sud-Est se vor crea peste 20.000.

In ce priveste strict softistii, in 2004 numarul lor era de 16.000, urmand ca pana in 2009 numarul locurilor de munca sa creasca la 24.000. Vor avea companiile de unde sa acopere aceste joburi? Ce face piata pentru a se proteja de o adevarata criza? Incet, piata de IT se schimba complet: fie ca vorbim de nivelul salarial, de modul de recrutare sau de motivare a angajatilor.

In ce priveste salariile, companiile care nu le-au marit la timp au pierdut deja oameni. Teodor Blidarus, system architect in cadrul producatorului de software TotalSoft, povesteste cum compania pe care o reprezinta a pierdut oameni in favoarea Oracle. De cand s-a deschis celebrul call-center Oracle, a fost o plecare masiva, inclusiv la Siveco, care dezvolta in mod special cu Oracle. Cativa angajati ai Softwin – au fost rapiti deja de firme de peste ocean, precum Symantech (numarul unu mondial in domeniul solutiilor de securitate date). Alti specialisti au parasit Softwin pentru Microsoft Romania.

Desigur, salariul ramane un element important in atragerea angajatilor. Astfel, daca vrei sa atragi un angajat care e multumit de compania in care se afla in momentul respectiv, nu-l poti convinge fara o crestere de cel putin 30-40%, spune Butnaru. Asta a facut ca un senior programmer, care castiga 600 de euro acum doi ani, sa castige acum minimum 1.000 de euro, ca sa nu spun de cei care sunt specializati pe diverse unelte mai rare, care ajung sa castige 1.500-2.000 de euro net pe luna, fara a avea vreo responsabilitate manageriala.

Fara indoiala, salariile in IT evolueaza la fel de tumultuos ca si piata. In special cele din palierul ierarhic superior. Conform informatiilor detinute de Adrian Lupulescu, directorul de resurse umane al Softwin, salariile de la baza piramidei ierarhice intr-o companie de IT din Romania sunt de circa 3-5 ori mai mici in comparatie cu cele din tarile vestice, chiar daca sunt mai mari decat cele din Bulgaria sau Ucraina. Insa discrepanta intre salariile romanesti si cele vestice de la baza piramidei scade. Astfel, daca in 2004 salariile germanilor erau de circa 5 ori mai mari fata de salariile romanilor, in 2005 raportul a scazut aproape de 3-4.

In tarile care au aderat in ultimul val, precum Polonia si Ungaria, salariile de la baza piramidei sunt de circa doua ori mai mari decat cele din Romania (mai putin in tarile baltice, unde salariile sunt doar cu circa 40% mai mari).

In ce priveste salariile de la nivelul mediu al piramidei, Romania ocupa locul 3-4 in centrul si estul Europei. Adica e in urma Poloniei si a Ungariei, dar a intrecut Cehia, tarile baltice si Slovacia. Iar daca salariile din Germania de pe acest nivel erau in 2004 de 4,5 ori mai mari decat cele romanesti, in 2005 raportul a scazut la 3,5. Pe pozitiile manageriale, discrepanta intre salariile IT-istilor romani si cele ale vesticilor este cea mai mica, nu doar comparativ cu restul industriei, ci raportat la toate industriile.

IT-ul ne apropie cel mai mult de Vest fata de orice alta industrie din Romania, atat ca salarii, cat si ca valoare a competentelor, spune managerul de la Softwin. Iata cum: Germania plateste doar cu circa 40% mai bine managerii din IT decat o fac companiile din Romania, in conditiile in care cu un an in urma romanii erau platiti de doua ori mai slab. Dar lupta pentru angajati nu se duce doar prin mariri de salarii. Determinante pentru deplasarea unui programator de la o companie la alta sunt si apartenenta la un brand puternic, sansele de promovare si de dezvoltare, gradul de creativitate al jobului, atmosfera si flexibilitatea din companie.

Multi angajati de pe pozitii foarte bune in multinationale din Romania sunt atrasi de Softwin pe o pozitie salariala echivalenta, prin simplul fapt ca acolo au ajuns sa dea cu capul de tavan: au deasupra un expat care nu poate fi mutat de acolo, o structura mai rigida, care nu face posibila promovarea, explica Adrian Lupulescu de la Softwin. Si Oana Bornaz de la Axigen spune ca a reusit sa atraga angajati din multinationale, pe baza acelorasi criterii. O a doua consecinta a bataliei pentru angajati este modificarea strategiilor de recrutare.

Daca acum doi ani dadeai un anunt pe Internet sa cauti un programator, aplicau cam 100-200 de candidati. Anul acesta aplica 10 sau mai putini, spune Lucian Butnaru de la TechTeam Akela. Ca atare, companiile au fost nevoite sa inceapa campaniile de imagine si recrutarile directe in centrele universitare, dar si sa recurga la head-hunting si networking pentru a recruta specialisti. Cand am inceput sa recrutez, erau multi candidati pe piata si noi vanam companiile care sa ne devina clienti, povesteste Mihai Moghior, managerul companiei de recrutare in domeniul IT, Brainspotting. Acum este invers, companiile vin la noi, sunt extrem de multe cereri, si totul consta in arta de a gasi angajati. Practic, se apeleaza mult mai mult la firmele de recrutare.

Cautarea angajatorului este mult mai activa decat inainte. Unii angajatori au inceput sa recruteze inclusiv din Bulgaria si Ucraina (Ubisoft) sau chiar din state mult mai dezvoltate. Astfel, Adrian Lupulescu spune ca la Softwin, in Romania, lucreaza deja un japonez, un latino-american si un polonez. La TechTeam Akela, lucreaza un sef de proiect american, ale carui pretentii salariale au fost chiar modeste comparativ cu cererile unui roman, spune Lucian Butnaru, chief executive officer in cadrul companiei. Acum am angajat si un cetatean francez in firma. Mie imi convine sa angajez astfel de oameni pentru ca, din anumite puncte de vedere, nu sunt atat de straluciti programatori, dar sunt mult mai buni sefi de proiect, au mult mai multe capabilitati de management si comunicare.

O alta consecinta a penuriei de angajati sunt fluctuatiile tot mai mari de personal, spun reprezentantii companiilor din industrie. Cred ca in Romania ne apropiem de o fluctuatie de personal (employee turnover – n.r.) de 20% cu pasi rapizi, daca nu cumva s-a depasit deja 20%, spune Lucian Butnaru de la TechTeam Akela . Acum un an-doi, noi am avut o fluctuatie de 3-4%, spune managerul, care are in subordine 130 de angajati, dintre care 95% programatori. Anul acesta noi targetam undeva la 15%, dar nu e usor, si cred ca va fi peste 15%.

Rata fluctuatiei depinde mult de tipul companiei. O companie care concepe un produs se va confrunta cu o fluctuatie mai mica de personal, pentru ca aici oamenii sunt pasionati de ceea ce fac. Daca domeniul de activitate al firmei e mai general si oamenii se pot plimba de la o companie la alta vanand salarii, rata e mult mai mare.

Paradoxal, ponderea softistilor la milionul de locuitori este o cifra care aduce Romania pe un loc fruntas in lume. Din informatiile colectate de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologia Informatiei, densitatea de absolventi de IT in Romania era, in 2003, de circa 270 de IT-isti la un milion de locuitori, fata de sub 250 in SUA, 170 in Rusia, 150 in Ungaria, 40 in China sau circa 20 in India.

Dar reprezentantii companiilor de pe piata spun ca principala cauza pentru o eventuala ingrijorare nu este faptul ca numarul absolventilor de computer science este acelasi de la an la an (4.800), cu toate ca cererea din partea angajatorilor creste, ci faptul ca nivelul calitativ al acestora este in scadere. Explicatia pe care Adrian Lupulescu de la Softwin o gaseste pentru scaderea calitatii absolventilor este legata de calitatea actului academic, in scadere. (Un sfert dintre pro-gramatorii angajati de Softwin in 2006 vor proveni din mediul universitar, spune managerul de resurse umane.)

Alte doua explicatii sunt date de Mihai Moghior de la Brainspotting: pe de o parte, in ce priveste angajatii de la baza piramidei (blue collars), sistemul de valori al generatiei noi este complet diferit de cel al programatorilor de 28-30 de ani, responsabilitatea si loialitatea fata de locul de munca fiind in scadere. Pe de alta parte, daca vorbim de specialisti, programatorii romani nu au beneficiat inca de experienta in companii foarte mari, or, aceasta este una dintre cerintele noilor angajatori intrati pe piata.

Daca cineva iti cere un om care sa fi avut expunere la o baza de date de minimum 10 terra bytes, nici nu exista in Romania, spune Moghior. Angajatorilor le ramane o singura consolare: romanii nu mai prea pleaca din tara, iar cei care s-au dus incep sa se intoarca. Cei din urma, chiar daca in numar mic, aduc cu ei know-how-ul necesar. La pachet cu pretentiile salariale, desigur.

April 25, 2006
Ce spun cifrele

Cresterea pietei de IT romanesti, cea mai dinamica piata a tehnologiei din Europa, a condus, in mare masura, la o insuficienta a specialistilor in domeniu.

100 milioane euro: Cresterea valorii pietei romanesti de IT in 2006 fata de 2005, conform prognozelor European IT Observatory.

872 milioane euro: Valoarea pietei romanesti de IT in 2005.

22%: Cresterea pietei de software in 2004, fata de 2003.

64%: Ponderea softistilor in totalul IT-istilor in 2009, in crestere cu 12 procente fata de ponderea inregistrata in 2004, conform IDC IT Impact Economic Study

7.000: Numarul de noi locuri de munca in industria software care, potrivit IDC IT Economic Impact Study din 2005, vor aparea pana in 2009 in Romania. In Europa de Sud-Est se vor crea peste 20.000 de locuri de munca in acelasi sector.

April 25, 2006
CARDURI: De ce ar avea succes creditele cu o dobanzi care ajung pana la 20-25%

Adus in lumina reflectoarelor de avalansa de carduri co-branded de anul trecut, cardul de credit se lupta sa-si pastreze locul in portofele. De ce ar avea insa succes un imprumut cu o dobanda de 20-25% in fata unui credit de nevoi personale al carui cost a coborat in 2005 chiar la 10-12%?

Dobanda la un credit pe card este, in marea majoritate a cazurilor, cu mult peste cea a altor tipuri de credite oferite de banci. Asa se face ca pentru un credit pe card beneficiarii platesc dobanzi ce variaza in jur de 2-3% pe luna. Un calcul duce procentul, pentru un an intreg, undeva la 24-26% pentru un credit in lei. Imens, in comparatie cu un imprumut de nevoi personale in lei, unde costul anual de 10-12 procente nu mai este de ceva vreme o raritate in oferta multor banci.

Privit din acest unghi, cardul de credit poate parea un produs total neatragator, inutil si fara nici o sansa – dar se pare ca nu e asa. Iar ofertele agresive – promotionale sau nu – ale bancherilor din ultima perioada vor sa faca din 2006, dupa cum il numeste directorul retail banking de la Banca Transilvania, Gabriela Nistor, anul cardului de credit. Cum se explica acest obiectiv, aparent nerealist? Cand merita platit – si cand nu – plusul de dobanda pentru un credit pe card?

In urma cu doi ani, la finele lui 2004, o numaratoare (neoficiala si total orientativa) a BUSINESS Magazin aduna un total de circa 200-250.000 de carduri de credit curate emise de banci. In categoria carduri de credit curate intra acele carduri emise indepen-dent de primirea salariului in cont la banca – asa-numitele carduri cu overdraft. Intre timp, numarul lor a ajuns la aproximativ 700.000, apreciau recent reprezentantii ABN Amro, la evenimentul de lansare a propriilor carduri de credit.

Explozia pietei a venit, in 2005, din lansarea unui numar impresionant – prin comparatie cu anii precedenti – de carduri de credit cobranded, emise de banci in colaborare cu un magazin partener. Anul 2005 a adus practic o schimbare radicala de atitudine din partea bancherilor – daca pana atunci cei mai multi au preferat sa promoveze cardul de credit ca pe un produs elitist, total diferit de un simplu credit de consum, succesul reputat de primele carduri cobranded au adus dupa el o adevarata avalansa de astfel de produse.

Rand pe rand, marii jucatori din sistemul bancar (BCR, BRD, Raiffeisen, Banca Transilvania etc.) si marii comercianti (Altex, Carrefour, Praktiker, Connex, Metro) au intrat in hora, lansand rand pe rand astfel de produse. Cel mai nou venit in familia cardurilor de credit cobrandate este cel emis, la inceputul lunii aprilie, de BRD Finance impreuna cu divizia Real a grupului german Metro. Acesta va putea fi folosit exclusiv pentru cumpararea de produse din hypermarketurile Real, aducand o inovatie si in materie de dobanzi.

Astfel, dobanda perceputa scade pe masura cresterii creditului utilizat: pentru sume mai mici de 800 RON, dobanda este de 2,49% pe luna, pentru cumparaturi intre 800 si 2.000 RON rata este de 2,29%, iar pentru peste 2.000 de lei dobanda scade la 1,99% lunar. Asa au ajuns cardurile de credit – produse elitiste pana in urma cu un an doi – in mainile a tot mai multi romani. Cardurile de credit cobranded nu sunt practic altceva decat un mijloc de a avea acces la un imprumut de consum direct in magazin, iar o parte importanta a creditelor de consum va migra catre piata cardurilor de credit, este de parere Gabriela Nistor.

Tot ea spune insa ca, cel putin pentru moment, cardul cobranded nu este chiar ce ar trebui sa fie. Teoretic, un astfel de card ar trebui sa aduca, pentru utilizator, ceva mai multe beneficii – prin programe de loializare ceva mai puternice, care sa justifice, pana la urma, comisioanele de cateva procente bune incasate la acordarea unui astfel de credit si dobanzile consistente. Si atunci, la ce bun un card de credit? Ce aduce el in plus in fata unui clasic imprumut de nevoi personale?

In primul rand, flexibilitate, spun bancherii. Practic, spre deosebire de imprumutul clasic, creditul de pe card poate fi folosit oricand decide beneficiarul, iar rambursarea imprumutului nu trebuie facuta in rate fixe, stabilite de banca de la bun inceput. La un card de credit exista doar un minim (ce variaza de la banca la banca intre 5 si 10%, in genere) ce trebuie rambursat lunar. La un credit de nevoi personale rata este fixa, in functie de perioada de creditare.

Mai mult de atat, insa, la cardul de credit curat (revolving) exista asa-numita perioada de gratie – ce merge, pe piata romaneasca pana la maxim 55 de zile (exceptand ofertele promotionale) – in care pentru cumparaturile cu cardul nu se percepe dobanda pentru suma utilizata din credit.

Promotional, Banca Transilvania desfasoara in prezent o campanie prin care clientii sai ce solicita un card de credit MasterCard FORTE pana la 31 mai primesc o pe-rioada de gratie de 100 de zile pentru plata dobanzii. Ulterior, cardul va avea in continuare o perioada de gratie de 55 de zile, interval in care clientii trebuie sa ramburseze minim 10% din suma folosita din credit. Limita de credit poate ajunge la trei venituri lunare nete certe, cu caracter permanent, creditul fiind de maximum 5.000 de euro.

Dobanda este de 25% pe an. Spre deosebire de cardurile revolving, la cardul cu overdraft (practic, o linie de credit legata de venituri) dobanda se calculeaza, explica Geo Bavro, directorul adjunct al directiei de monetica si canale la distanta a BRD, din prima zi in care este folosit creditul. La fel de adevarat, un card cu facilitate de overdraft este cu mult mai usor de obtinut, de cele mai multe ori fiind legat de virarea salariului in contul respectiv.

Perioada de gratie nu este insa valabila si pentru extragerile de numerar de la bancomate care, dupa cum spun bancherii, sunt inca, de departe, covarsitoare. Bancherii estimeaza, ferindu-se insa sa dea cifre exacte, ca procentul celor ce isi folosesc cardul de credit pentru a scoate bani de la ATM trece inca de 80%.

Tot ei atrag insa atentia si la altceva: un card de credit este altceva decat un credit de consum, fiind mai degraba potrivit pentru acele cumparaturi pentru care altfel nu vei solicita niciodata un credit. Cu mentiunea: creditul pe card nu este nicidecum indicat pentru achizitia de bunuri de larg consum, de bunuri albe, cum sunt numite frigiderele, aragazurile sau masinile de spalat. Cardul de credit revolving este o sursa de bani «de rezerva», adauga si Geo Bavro. O sursa de rezerva care, pentru a aduce foloase si nu ponoase, ar trebui folosita preponderent pentru platile la comercianti, iar utilizarea creditului ar trebui facuta pentru perioade scurte. Pentru extragerile de numerar de la ATM, spre exemplu, comisionul variaza, in genere, in jurul a 1% din suma extrasa din credit. Pentru platile la comerciant, acesta este zero.

In plus, bancherii au inceput treptat sa adauge pe cardul de credit servicii cu valoare adaugata – tot mai multe produse de acest fel fiind insotite, spre exemplu, de diferite tipuri de asigurari. Cele mai uzuale se refera la asigurarea de calatorii pentru cei ce isi folosesc cardul pentru a plati o excursie. Recent, ABN Amro a venit cu inca o inovatie: asigurarea (oferita gratuit doua luni, apoi optionala) a sumei datorate sau utilizate de pe card in cazul decesului sau a pierderii involuntare a locului de munca.

Suma asigurata este in proportie de 100%, respectiv 5%. Banca olandeza, ce a inclus recent cardurile de credit in portofoliul sau, se adreseaza in principal persoanelor fizice cu venituri medii si peste medie: salariu minim pentru un card Standard este de 700 RON, in vreme ce pentru un card Gold salariul minim este de 2.500 RON.

Limita de credit acordata de banca este de maxim trei salarii: pana la 17.500 RON pentru cardul Standard si pana la 75.000 RON pentru Gold. Rata dobanzii este de 2,33% pe luna, iar perioada de gratie merge pana la maxim 51 de zile. Ca si la celelalte banci, insa, perioada de gratie nu se aplica pentru retragerile de numerar.

Tragand linie si adunand, se poate spune ca, incet dar sigur, bancherii au reusit sa pozitioneze si cardul de credit printre instrumentele financiare ale romanilor, in noianul de tipuri de imprumuturi pe care l-au aruncat, de ani incoace, pe piata.

O dovedeste dublarea pietei intr-un singur an. La fel de bine insa, se poate spune ca, pana ca si acest produs sa devina unul popular mai e cale lunga de batut. O dovedeste proportia de sub 10% carduri de credit din totalul celor peste 7,5 milioane de carduri, cat era piata la finele lui februarie.

April 25, 2006
DELISTARI: Peste 300 de milioane de euro au plecat in doua luni de pe Bursa

Doua luni au fost suficiente pentru ca firme in valoare de peste 300 mil. euro sa-si pregateasca iesirea de pe Bursa. Actionarii majoritari ar putea face – poate – cea mai buna afacere din an, retragandu-si compania de pe piata. Pentru minoritari insa, e o afacere proasta.

Oportunitatea de a-ti delista compania, ridicand doar mana in Adunarea Generala a Actionarilor si fara a scoate nici un ban din buzunar, este greu de refuzat. Posibilitatea acordata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) nu va mai fi valabila probabil mult timp, insa o parte dintre actionari s-au miscat la timp. Dupa cum se prezinta acum datele, bursa – despre care brokerii se plang oricum ca nu ofera suficiente variante de investitii – va fi mai saraca cu peste 15 companii. CNVM a emis la inceputul lunii februarie o dispunere de masuri prin care permite ca o companie sa fie delistata printr-o hotarare a AGA. Cu alte cuvinte, daca actionarul majoritar vrea acest lucru. In schimb, minoritarii care nu sunt de acord au dreptul de a cere societatii sa le rascumpere actiunile la un pret stabilit de un evaluator independent, care poate fi total diferit – in sus sau in jos – de pretul din piata.

Care este avantajul pentru majoritari? Odata delistate, companiile nu mai au obligatii de transparenta, cum ar fi raportarea tranzactiilor incheiate cu majoritarul sau anuntarea rezultatelor financiare la intervale stabilite, iar reglementarile privind protectia actionarilor minoritari sunt mult mai permisive. In plus, prin derularea procedurii de retragere a minoritarilor din societate, majoritarul isi poate majora cota detinuta in cadrul companiei fara a ridica pretul, asa cum s-ar intampla daca ar cumpara actiunile pe piata libera.

Pentru minoritari insa, nici unul dintre cele cateva rapoarte de evaluare publicate pana acum nu semnaleaza afaceri bune. Cei mai generosi evaluatori au ajuns la concluzia ca valoarea companiilor in curs de delistare este, eventual, cu cateva procente mai mult fata de pretul din piata. In schimb, cel mai dezavantajos caz – si cel mai cunoscut, de altfel – este cel al Asirom, care ofera 0,34 lei pentru o actiune care valora dublu pe Bursa in urma cu o luna. De altfel, delistarea Asirom e puternic contestata de minoritari, in special de reprezentantii fondurilor de investitii QVT si Broadhurst, care detin 10%, respectiv 15% din capitalul firmei de asigurari. Dar implicarea in acest conflict nu a impiedicat firma care administreaza Broadhurst, New Century Holdings, sa profite de decizia CNVM si sa inceapa operatiunile de delistare a catorva companii pe care le controleaza. De cealalta parte, CNVM si-a motivat decizia prin faptul ca pe piata sunt prea multe companii si ca nu poate sa le supravegheze pe toate. Concluzia a fost desprinsa, de altfel, din rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene. La Bursa de Valori Bucuresti (BVB), inclusiv piata Rasdaq, sunt listate peste 3.000 de companii, multe dintre ele nefiind tranzactionate niciodata in ultimii zece ani.

Brokerii spun insa ca masura CNVM nu face nici o diferentiere intre companiile care chiar nu au ce cauta pe bursa si marile companii care fac piata si in care au investit mii de investitori. Unii spun in gluma ca poate fi o afacere buna sa iti listezi compania la pretul pe care piata il accepta si sa o delistezi ulterior la un pret stabilit de un evaluator, posibil mai mic. Cand cumperi o actiune, platesti pentru ce crezi ca va fi in viitor. Asa s-a intamplat de exemplu cand s-au listat Flamingo sau SSIF Broker, spune Adrian Manaila, director al Eldainvest din Galati si membru in Comitetul BVB. El crede ca, daca aceste companii s-ar delista de pe piata, ar plati probabil actionarilor doar o fractiune din pretul pe actiune pe care l-au obtinut in oferta publica prin care s-au listat.

Masura CNVM e puternic contestata de investitori, care au reusit sa sensibilizeze Parlamentul, in subordinea caruia se afla comisia. Pe de alta parte, chiar BVB vrea sa anuleze deja celebra dispunere de masuri 2 printr-o reglementare proprie care sa nu permita majoritarilor sa delisteze companiile decat in conditiile prevazute de legislatie: cand reusesc sa stranga peste 95% din actiuni. Asociatia brokerilor si Bursa de Valori doresc oprirea acestui fenomen, spune Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor si membru in Comitetul Bursei. Exista un regulament al CNVM care precizeaza ca societatile se pot delista daca indeplinesc cumulativ doua conditii: o hotarare a Adunarii Generale in acest sens si faptul ca aceasta sa nu contravina regulilor pietei. Noi am introdus in regulamentul Bursei prevederea ca societatile sa se delisteze doar dupa derularea unei oferte publice in cadrul careia sa depaseasca 95% din actiuni, adica dupa ce ofera un pret considerat echitabil de catre piata, explica Paul. Codul bursier urmeaza sa fie supus votului brokerilor la finalul acestei saptamani si inaintat spre avizare CNVM.

Intamplator sau nu, decizia din februarie a CNVM care permite unei companii sa se delisteze printr-o hotarare a AGA a coincis cu inversarea trendului ascendent pe care se afla piata. Brokerii se plang ca investitorii se tem acum sa cumpere actiuni de frica majoritarilor, care au posibilitatea sa delisteze oricand companiile. Din punctul de maxim de pe 7 februarie, indicele BET, care urmareste cele mai importante companii de pe piata, a pierdut aproape 15% din valoare. Eu nu cred in coincidente, afirma presedintele Asociatiei Brokerilor. Paul apreciaza ca la baza schimbarii trendului bursei au stat trei masuri controversate: noile reglementari privind delistarile, majorarea impozitului de la 1% la 16% si modificarea legislatiei in privinta pragului de detinere la SIF-uri.

In primavara lui 2006, unii investitori isi aduc aminte de scandalul delistarilor de acum trei-patru ani. Ultimul val de delistari a avut loc la finalul lui 2002 si 2003, cand au iesit de pe piata companii precum Dacia sau Lafarge Romcim. La vremea respectiva, multi investitori de portofoliu – fie fonduri de investitii, fie mici investitori persoane fizice – au protestat vehement. Legea a fost ulterior schimbata, dar fereastra creata a permis delistarea unora din marile companii de pe piata. Articolele din lege privind delistarea au fost privite atunci ca un semn de bunavointa a autoritatilor fata de marii investitori strategici ca Renault sau Lafarge, care veneau sa preia companii romanesti intr-un moment cand cererea pentru active romanesti nu era la fel de abundenta ca in prezent.

Dar chiar si atunci majoritarii erau nevoiti sa deruleze o oferta prin care sa ajunga la o participatie de 90%. Totusi, preturile actiunilor de pe piata erau in acea perioada mult mai avantajoase pentru majoritari. De la finele lui 2002 si pana in prezent, revigorarea economiei si interesul tot mai ridicat al investitorilor in perspectiva aderarii Romaniei la UE au facut ca principalul indicator al bursei, indicele BET, sa creasca cu aproape 250% in lei, respectiv 300% in euro. Una dintre probleme e ca delistarea se face in interesul unui actionar, al celui majoritar, dar se face pe banii societatii respective, spune Adrian Manaila. El crede ca metoda este incorecta. Consider ca, pentru ca o companie sa fie delistata, majoritarul trebuie sa faca o oferta, deoarece nu e corect ca delistarea sa se faca in interesul majoritarului, insa pe banii companiei, explica reprezentantul Eldainvest.

El exemplifica cu cazul Agricover Buzau, societate in cazul careia evaluatorul care a stabilit pretul de delistare si-a amintit ca societatea era implicata intr-un litigiu pentru care trebuia constituit un provizion in valoare de 30 mil. lei (8,5 mil. euro). Din aceasta cauza, suma stabilita de evaluator este de doua ori mai mica decat cea rezultata din situatiile financiare de la finalul anului trecut – fara provizion – care indicau o valoare a companiei de 17 mil. euro.

Toata tevatura din jurul delistarilor a adus cazul in atentia parlamentarilor. Reprezentantii CNVM vor fi prezenti saptamana aceasta la comisiile reunite de buget-finante pentru a da explicatii. Un sprijin neasteptat pentru minoritari a venit din partea deputatului PRM Gheorghe Funar, la cererea caruia reprezentantii CNVM au fost chemati la comisiile parlamentare. Funar crede ca reglementarile Comisiei in privinta delistarilor nu sunt in concordanta cu legea si ca acestea ar putea distruge intreaga piata de capital in termen de un an. Raul a fost deja facut, iar piata romaneasca de capital va fi probabil mai saraca cu 300 de milioane de euro. Acum, CNVM si BVB ar trebui sa se puna de acord pentru a emite mai degraba masuri de incurajare a cotarii de noi companii, nu de delistare a celor existente.

April 25, 2006
Parasesc bursa

Printre companiile care urmeaza sa iasa de pe piata de capital se numara atat nume de firme cunoscute – ca Asirom, Otelinox sau Electroaparataj -, cat si firme mai putin cunoscute, dar care de multe ori au facut deliciul jucatorilor de pe piata bursiera. Unele dintre companiile care se delisteaza au anuntat deja pretul la care vor fi rascumparate actiunile de la actionarii minoritari care nu sunt de acord cu delistarea.

Asirom

ACTIONAR MAJORITAR: Omul de afaceri Ioan Niculae prin Interagro (49,99%)

CAPITALIZARE: 382,7 mil. lei (cca. 110 mil. )

PRETUL RETRAGERII: 0,3409 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 0,6 lei

SemAnAtoarea

ACTIONAR MAJORITAR: MYO-O (89,9%)

CAPITALIZARE: 68,9 milioane de lei (19,7 milioane de euro)

PRETUL RETRAGERII: 5,065 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 6,7 lei

agricover buzAu

ACTIONAR MAJORITAR: Kanani Jabbar (71,34%)

CAPITALIZARE: 20,4 mil. lei (5,8 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: 0,2960 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 0,24 lei

Sanex

ACTIONAR MAJORITAR: Lasselsberger, prin Goodison Holdings (67,93%)

CAPITALIZARE: 64,8 mil. lei (18,5 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: NA

ULTIMA COTATIE: 0,35 lei

Winmarkt

ACTIONAR MAJORITAR: Ivington Enterprises – fond de investitii controlat de NCH (85,2%)

CAPITALIZARE: 85,9 mil. lei (24,5 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: 1,5441 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 1,5 lei

Otelinox

ACTIONAR MAJORITAR: Samsung Deutschland (74,99%)

CAPITALIZARE: 112 mil. lei (32 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: NA

ULTIMA COTATIE: 10,5 lei

Vel pitar

ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (80,43%)

CAPITALIZARE: 121,2 mil. lei (34,6 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: 1,7247 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 1,72 lei

Mefin sinaia

ACTIONAR MAJORITAR: DCI Walbridge Partners (79,63%)

CAPITALIZARE: 13,4 mil. lei (3,8 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: NA

ULTIMA COTATIE: 2,53 lei

Elpreco

ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (71,2%)

CAPITALIZARE: 83,3 mil. lei (23,8 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: 55,2231 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 54 lei

Electroaparataj

ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (84,74%)

CAPITALIZARE: 65,3 mil. lei (18,7 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: NA

ULTIMA COTATIE: 0,44 lei

international leasing

ACTIONAR MAJORITAR: Ioana Mihaela Necula (71,12%)

CAPITALIZARE: 15,3 mil. lei (4,4 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: 0,2139 lei/actiune

ULTIMA COTATIE: 0,21 lei

Anticorosiv

ACTIONAR MAJORITAR: Broadhurst – fond de investitii controlat de NCH (50,76%)

CAPITALIZARE: 10 mil. lei (2,9 mil. euro)

PRETUL RETRAGERII: NA

ULTIMA COTATIE: 16 lei

April 25, 2006
ACHIZITII SI FUZIUNI: S-au nascut primele multinationale din noua Europa

Companiile romanesti ar putea invata lectia extinderii de la omoloagele din Cehia, Polonia sau Ungaria. Impinse catre noi piete, firmele din centrul Europei fac achizitii in Est.

Compania ceha CEZ prelua oficial, in urma cu un an, filiala de distributie a energiei Electrica Oltenia. CEZ are la dispozitie mai multi bani pentru achizitii pe piata de energie din Romania decat valoarea activelor care sunt de vanzare, spunea atunci Martin Roman, director general executiv al CEZ, cu ocazia finalizarii achizitiei. Intr-adevar, oficialii companiei cehe apreciaza la 3-5 miliarde de euro resursele pe care CEZ le poate aloca pentru achizitii in strainatate in urmatorii trei ani, iar Romania este cea mai interesanta tara pentru ei. Pe lista cehilor mai sunt si Belarus, Bulgaria sau Ucraina. Compania candideaza si la preluarea celei mai interesante distributii de electricitate din Romania – Electrica Muntenia Sud, care acopera zona Bucurestiului -, intentionand sa achizitioneze si capacitati de productie a energiei electrice.

Intrarea cehilor pe taram oltenesc este doar un exemplu al extinderii companiilor din centrul Europei spre est. Dupa mai bine de un deceniu in care obiectivul principal a fost intrarea pe piata Uniunii Europene, companiile din Europa Centrala scotocesc pietele in crestere, dar inca slab dezvoltate, din estul continentului, scrie Financial Times. Firme din Romania, dar si din Bulgaria sau Serbia, Rusia sau Ucraina, sunt printre preferatele companiilor cehe, poloneze sau ungare.

Avantajul companiilor din centrul Europei in fata jucatorilor mai mari din vest este o mai buna cunoastere a economiei regionale si, mai ales, faptul ca aceste piete trec prin aceleasi etape de restructurare si tranzitie prin care au trecut si pietele pe care activeaza actorii respectivi.

Nici managerii romani nu au ignorat potentialul regiunii, dar incercarile de pana acum sunt mai degraba timide si ocazionale. Foarte putine companii romanesti au cumparat jucatori mai mult sau mai putin puternici in tarile invecinate. Mai multe incercari s-au facut pe partea de distributie si retail.

Pionieri au fost proprietarii fabricii de vopseluri bucurestene Policolor. In 1998, la doar un an dupa privatizare, Policolor – controlata de fondurile de investitii RAEF si RIF – a cumparat cel mai mare producator de lacuri si vopsele din Bulgaria, Orgachim. Pentru achizitie, compania romaneasca urma sa plateasca 8,9 milioane de dolari, la care se adaugau investitii de alte cinci milioane de dolari. Dar a urmat o lunga perioada de seceta, in care firmele romanesti au incercat mai degraba sa se concentreze pe piata autohtona, si pe fondul unei situatii economice nu tocmai favorabile. De-abia in ultimii ani, cateva firme au descoperit potentialul de crestere in regiune.

Insa extinderea nu a avut loc in general prin achizitii, cat prin deschiderea de filiale sau reprezentante. Printre exemple se numara companii ca Petrom, La Fantana si retaileri ca Mobexpert, Elvila sau Flamingo. Firmele de software au mers chiar mai departe, deschizandu-si birouri nu numai in est, dar si in Europa Occidentala sau Statele Unite. Produsul fanion al Softwin, antivirusul BitDefender, este distribuit in 90% din marile retele din Europa de Vest, avand birouri de vanzari in Germania, Spania, SUA si Canada, iar GeCAD a inceput sa vanda software in Marea Britanie si in Ungaria.

Dupa ce pachetul majoritar al companiei a fost preluat de fondurile de investitii administrate de Global Finance, TotalSoft isi deschide filiale in state din Europa de Est. Suntem in tratative sa mai deschidem birouri in Ucraina, Bulgaria, Albania si Republica Moldova, declara recent pentru Ziarul Financiar Liviu Dragan, director general si fondator al companiei. TotalSoft este deja prezenta in Serbia, tara in care ar putea sa faca si o achizitie, pe masura ce afacerea se va extinde. De fapt, Bulgaria, Serbia si tarile din fosta Iugoslavie sunt cele mai atractive tinte pentru firmele din Romania. Zona balcanica este inca in plina dezvoltare, pe multe piete nefiind deocamdata prezenti investitori de talie mare.

Ce-i drept, cea mai importanta tranzactie nu s-a realizat in Europa de Est, ci in vest. La sfarsitul anului trecut, Rompetrol facea o achizitie surpriza prin preluarea companiei franceze de distributie a produselor petroliere Dyneff. Pentru o suma estimata de analisti la circa 100 de milioane de euro, grupul condus de omul de afaceri Dinu Patriciu a preluat cel mai mare operator petrolier independent francez, cu o cifra de afaceri anuala de aproape doua miliarde de euro. Rompetrol nu a facut publica valoarea tranzactiei.

Mult mai putin vizibila a fost insa tranzactia prin care furnizorul de servicii online Neogen cumpara o companie cu acelasi profil din Bulgaria. Achizitia firmei Love Eood din Varna, care detinea site-ul love.bg, portal pentru servicii de prietenii/matrimoniale, a schimbat – in urma cu un an – obiectivul Neogen. Am decis sa modificam misiunea firmei. Din cel mai mare jucator pe piata online din Romania dorim sa fim cel mai mare jucator pe piata online din Balcani, declara in aprilie 2005 Calin Fusu, directorul general al companiei, dupa achizitia site-ului bulgaresc. Tot zona balcanica este targetata si de Neogen, care are in buzunar 200.000 de euro pentru investitii regionale, suma foarte serioasa pentru afacerile pe Internet. Croatia, Bosnia si Macedonia se numara printre prioritatile companiei.

Cu cateva saptamani inainte de a fi cumparata de indienii de la Ranbaxy Laboratories, producatorul de medicamente Terapia din Cluj-Napoca isi anunta intentia de a cumpara companii farmaceutice din Bulgaria sau din alte tari invecinate. Terapia este interesata sa faca achizitii, in special pe pietele pe care avem vanzari in crestere, precum Rusia, Polonia sau Ucraina. Pe o piata atat de activa cum este cea farmaceutica nu poti decat sa preiei alti competitori sau vei fi preluat in cele din urma, spunea Stephen Stead, director general al Terapia.

Planurile privind crearea unui grup farmaceutic puternic in jurul fabricii clujene au fost insa zadarnicite doar cateva saptamani mai tarziu, cand Ranbaxy Laboratories, cel mai mare producator de medicamente generice din India, a platit 324 de milioane de dolari pentru 96,7% din actiunile Terapia, detinute de compania americana de investitii Advent International. In randul achizitiilor intra, de asemenea, si preluarea de catre Petrom a retelelor de benzinarii ale OMV (actionarul majoritar al Petrom) din Romania, Serbia si Bulgaria pentru 234 mil. euro. Aceasta operatiune este parte a strategiei grupului austriac de a face din Petrom o companie mai puternica in aceasta regiune, o prelungire a OMV in sud-estul Europei, au explicat oficialii grupului austriac.

De altfel, analistii economici apreciaza ca, desi pana acum achizitiile companiilor romanesti peste hotare au fost sporadice, ar putea urma tranzactii interesante pe piata balcanica. Sunt absolut convins ca vor aparea mai multe achizitii, spune Dragos Pislaru, director executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA). El se bazeaza pe consolidarea unor companii romanesti, in ultimii ani. In conditiile in care exista premise de crestere economica si de stabilitate legislativa, tot mai multe firme din Romania vor miza pe piata balcanica, considera Pislaru.

Analistul GEA considera ca piata romaneasca abia s-a maturizat suficient pentru a lua in calcul extinderea pe pietele externe si prin achizitii, nu numai prin distributie. Mai intai incerci sa te consolidezi pe propria piata si apoi te gandesti la cele externe, spune Pislaru. O mare problema a fost si finantarea, in conditiile in care managerii de multe ori abia daca reuseau sa faca rost de bani pentru investiti in modernizare si restructurare, nicidecum sa obtina sume pentru achizitii.

Cert este ca firmele din Europa Centrala au beneficiat de un avans si o experienta in achizitii, care le-a permis sa devina investitori strategici in tarile alaturate. Cateva companii romanesti aspira totusi la statutul de multinationala. Iar daca nu vor fi inghitite in urmatoarea perioada, in 5-6 ani firmele romanesti – profitand de experienta pe care au acumulat-o in lunga tranzitie la economia de piata – or sa-i invete pe sarbi sau albanezi cum se fac afacerile in Uniunea Europeana.

April 25, 2006
Modelul romanesc

Analistul Dragos Pislaru de la Grupul de Economie Aplicata considera ca patru factori sunt responsabili de lipsa achizitiilor din partea firmelor romanesti:

NIVELUL DE MATURITATE: Nivelul de sofisticare al managementului romanesc este foarte redus, considera Pislaru. Multi manageri nici macar nu au studii economice, au invatat din mers, spune analistul. Poti sa simti piata ta, dar este mult mai dificil sa faci o strategie regionala.

FINANTAREA: Conditiile financiare nu au permis deblocarea unor sume pentru investitii majore in achizitia si apoi restructurarea si integrarea unei companii straine intr-o companie romaneasca.

CONCENTRAREA DE CAPITAL: Companiile central-europene au avut un avans de cativa ani, perioada in care si-au consolidat pozitiile pe pietele interne si au inceput sa caute oportunitati de achizitie. Si firmele romanesti, daca vor mai avea 5-6 ani, se vor misca in regiune, crede Pislaru.

CONJUNCTURA: Pana recent, elaborarea unui plan de afaceri care sa permita o achizitie era destul de dificila, dat fiind ca nu existau premise clare de crestere economica, iar cadrul legislativ era instabil.

April 25, 2006
Investitorii din est

Multe companii din centrul Europei au devenit investitori strategici in Romania. Printre cele mai importante se numara:

CEZ: A cumparat Electrica Oltenia, este pe lista scurta pentru preluarea Electrica Muntenia Sud, iar pe lista de achizitii a cehilor intra si complexurile de producere a energiei din Oltenia – Turceni, Rovinari, Craiova, facilitatile de producere a energiei de la Doicesti sau chiar proiectul de finalizare a Unitatii III a centralei nuclearelectrice de la Cernavoda.

ZENTIVA: O companie creata in cativa ani de fondul de investitii Warburg Pincus – prin fuziunea fabricii de medicamente Leciva din Cehia cu Slovakofarma din Slovacia – a devenit unul dintre principalii jucatori regionali din piata farmaceutica. Zentiva a cumparat cel mai mare producator de medicamente din Romania, Sicomed, evaluat la 200 de milioane de dolari.

LEK: Tot in domeniul farmaceutic, compania slovena Lek – achizitionata ulterior de grupul Novartis – a cumparat o fabrica de medicamente din Targu Mures, Pharmatech.

GEDEON RICHTER: Un alt producator de medicamente, dar din Ungaria, a preluat, in 1998, tot o fabrica din Targu Mures, Armedica.

DANUBIUS: Lantul hotelier Danubius Hotels din Ungaria a cumparat de la statul roman, in anul 2001, mai multe hoteluri din statiunea balneoclimaterica Sovata.

OTP: Grupul bancar OTP din Ungaria a cumparat, in 2004, banca romaneasca Robank pentru 47,5 milioane de dolari. OTP candideaza si la privatizarea CEC, iar o firma din cadrul grupului a preluat, la sfarsitul anului trecut, compania de asigurari Asigurarea Ceccar-Romas.

ZALAKERAMIA: Compania din Ungaria a cumparat producatorul de placi ceramice Cesarom. Ulterior, grupul austriac Lasselsberger – care detinea deja doi producatori de profil din Romania, Sanex si Mondial – a preluat si compania ungara, devenind astfel actionar indirect al Cesarom.

April 25, 2006
Facelift dupa vanzare

In banci sau in telecomunicatii, privatizarea si venirea unei companii straine inseamna automat o schimbare de mod de lucru, o alta filozofie pentru angajati, mai multe ghisee si servicii mai rapide. Cum simte clientul de rand privatizarea companiei care ii furnizeaza electricitate sau gaze?

Visele, exprimate sau nu, ale clientilor de electricitate si gaze sunt cozi mai mici pentru plata facturilor, specialisti prompti care sa repare defectiunile, call-centere cu personal amabil si, bineinteles, facturi mai mici. Multumirea clientului, esentiala pentru companie (dat fiind ca, odata cu liberalizarea partiala a pietei, furnizorul poate fi schimbat), a fost pusa insa pe planul al doilea de catre companiile straine care au cumparat anul trecut cele doua distributii de gaze (Distrigaz Nord si Sud) si patru din distributiile de electricitate (Moldova, Oltenia, Banat si Dobrogea). Primul loc a fost ocupat de refacerea infrastructurii, care, in mare parte, nu a mai fost modernizata de ani buni.

Prioritatea este imbunatatirea eficientei retelei, deoarece aceasta are un nivel inalt de pierderi si o siguranta scazuta, afirma oficialii Enel, care detin in Romania controlul distributiilor de electricitate Banat si Dobrogea. Mai precis, desi tentatia de a da bine in ochii clientului este mare, investitiile care sa-i ajute sa-si scada costurile si pierderile sunt mai importante. Conform country managerului Enel in Romania, Brunello Botte, investitiile pentru 2006 vor fi de 65 mil. euro si vor fi in special dedicate retelelor. Previzibil, oficialii Enel spun insa ca investitiile in retele, pe langa faptul ca scad costurile companiei, ajuta in final tot clientul: Planul de investitii va avea ca rezultat scaderea costurilor de operare, care ar putea duce la o scadere a tarifului de distributie, dar si la o siguranta crescuta: intreruperi mai rare ale curentului si o interventie mai rapida in caz de cadere.

Dincolo de retele, italienii intentioneaza sa aloce o parte din suma de 65 mil. euro si pentru un call-center si noi sisteme de facturare. Asadar, clientilor din Banat si Dobrogea li se vor instala noi sisteme de masurare a consumului: Compania va introduce si in Romania, pe termen mediu, proiectul Telegestore, deja implementat in subsidiarele Enel din Italia si Spania. Sistemul prevede inlocuirea contorului clasic cu un contor digital, conectat in timp real la centrul de calcul al companiei, care permite citirea contorului, facturarea conform consumului real, dar si observarea defectiunilor. Oficialii Enel spun ca acest sistem permite si oferirea de tarife conforme cu nevoile de consum ale clientilor, dupa metoda companiilor de telefonie mobila. Sistemele digitale nu sunt deocamdata in planul altor companii din Romania. Dar inlocuirea contorului la consumatori este si in planurile CEZ Romania, si ale E.ON Electrica Moldova.

Anul acesta vom schimba 280.000 din contoarele cu vechime mai mare de 10 ani si vom aplica un proiect de optimizare a operatiunilor de citire-facturare-incasare a energiei electrice in relatia cu consumatorii casnici, spun oficialii CEZ Romania. Si CEZ are in plan construirea unui call-center, iar E.ON Moldova planuieste sa deschida unul in mai pentru toti clientii Electrica Moldova. Investitia nu e foarte mare, deoarece avem deja sediul si tehnica de calcul, iar acum facem evaluarea exacta a echipamentelor de care avem nevoie, spune Lucian Luca, directorul de comunicare al E.ON Moldova.

In zona Moldovei, unde plata la banca sau prin bancomat a facturilor de energie nu este inca posibila, ghiseele Electrica sunt deseori depasite de situatie: Este un amestec nefericit intre data limita pentru plata facturii, zilele de salariu/pensie si dimineata intre orele 7,30 si 12, cand aglomerarea la ghisee este foarte mare; de aceea dorim sa negociem plata prin bancomat, la banca, la benzinariile OMV sau prin cont bancar, spune Luca.

Companiile de distributie de gaze lucreaza si ele la deschiderea de noi puncte de incasare a facturilor si la deschiderea de call-centere. Neajunsul pentru distributiile de gaze e ca principalul scop pentru acest an este atingerea unui echilibru intre pretul de achizitie a gazelor si cel de livrare pentru a nu majora prea mult pretul la consumator. De asemenea, pe langa investitiile pe care le mai au de facut, aceste companii trebuie sa faca orice pentru a nu mai incheia acest an pe pierderi, asa ca in 2005.

Distrigaz Sud, intrata de anul trecut in portofoliul Gaz de France, are cateva planuri pentru acest an: un program prin care clientul sa depuna mai putine acte pentru a se conecta la retea, dar cu toate acestea sa aiba mai repede acces la ea (scurtarea timpilor necesari pentru obtinerea aprobarilor si instalare mai rapida); inlocuirea treptata a receptiei fizice prin cea telefonica (prin deschiderea unui call-center); comunicari periodice scrise despre cum cum se face economia de energie si noutati despre companie odata cu factura, dar si sisteme noi de citire si incasare pentru a se evita cozile care se creeaza la casierii in jurul datei de 15 ale lunii.

Oficialii companiei nu au dat un cuantum al investitiei, dar acestea vor fi facute din suma de 100 mil. euro. Un alt plan al Distrigaz Sud este extinderea cu peste 400 km a retelei existente, precum si realizarea de retele noi pentru a conecta noi zone – program a carui valoare se ridica la 20 mil. euro. Acum, distributia sudica are 14.000 km, din care mai putin de o treime este formata din conducte de polietilena, material cu o rezistenta mare, restul fiind de otel. Oficialii Distrigaz Sud spun ca vor mentine un ritm de inlocuire a conductelor de 450-500 km/an, ceea ce ar insemna ca inlocuirea actualei infrastructuri a companiei ar putea dura 20 de ani.

In acest an, Distrigaz Sud va implementa o noua modalitate de facturare (de la 1 iulie) prin trecerea contorizarii consumului de gaze de la metri cubi la kw/h, schimbare ce nu va afecta semnificativ valoarea facturilor, conform reprezentantilor Distrigaz Sud. Echivalentul unui metru cub de gaze este de 10 kw/h. Noul sistem va presupune instalarea unor calorimetre la clientii mari si la conexiunea sistemului de distributie al Transgaz cu cel al Distrigaz Sud, care vor masura puterea calorica a gazelor livrate si vor fi citite zilnic. Rezultatul va fi o simplificare a procedurilor si a modului de citire.

Daca noii investitori se tin de cuvant, in luna aprilie a anului viitor vom avea alte conditii de citire, plata si mod de comunicare cu furnizorii nostri de curent si gaze. Asadar, un an de gratie pentru a ne simti ceva mai aproape de conditia clientilor din Vest ai acestor companii.

April 25, 2006