Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Joc economic sau politic?

    Privatizarea distributiilor romanesti de gaze a fost un joc in care s-au combinat si economicul si politicul.

    PRESIUNI: In cazul Distrigaz Sud romanii s-au confruntat cu presiunile Gazprom, care a oferit o suma mica, dar a avansat posibilitatea incheierii unui contract de furnizare a gazelor pe termen lung, lucru extrem de dorit de Bucuresti.  

    LOBBY: In acelasi timp importante delegatii franceze si germane au asaltat capitala pentru a face lobby pentru una sau alta din parti. In final, romanii au mizat pe puterea economica a celor doi investitori si pe bunele relatii pe care acestia le au cu grupul rusesc, aceasta fara a mai pune la socoteala apropierea necesara de cele doua mari natii europene.  

    CONTRACTE: Privatizarea Distrigaz Sud s-a semnat sub supravegherea premierului Jean Pierre Raffarin, la „pachet“ cu mai multe contracte care insumeaza peste un miliard de euro si care au iscat deja unele discutii pe malurile Dambovitei.

  • Arma geopolitica

    Gazul natural chiar este o astfel de arma, in mainile rusilor, care incearca sa creeze, spun analistii, o organizatie similara OPEC.

    NOUL OPEC
    Din GECF (Gas Exporting Countries Forum, infiintat in 2001) fac parte Algeria, Brunei, Egipt, Indonezia, Iran, Libia, Malaezia, Nigeria, Norvegia (observator) Oman, Rusia. Trinidad Tobago, Emiratele Arabe Unite, Venezuela si Quatar.

    STRATEGIE
    Oficialii statelor implicate au incercat, sa elimine temerile analistilor, negand intentia formarii unui cartel. Au pomenit in schimb, in preambulul primelor intalniri, de „dialog“ si de „cooperare“ intre producatori si consumatori.


    PUNCTUL PE I
    L-a pus, in vara acestui an, directorul adjunct executiv al Gazprom Alexander Riazanov, care a „clarificat“ politica asociatiei: aceasta ar trebui sa se coordoneze pentru a vinde gazele „la cele mai mari preturi posibile“.

    DE REZOLVAT

    Dupa sampania aferenta semnarilor contractelor de privatizare, germanii si francezii vor trebui sa dea piept si cu realitatile. Iata doar cateva dintre „grijile“ ce vor aparea. 

    • depedenta de gazul rusesc
    • necesarul de investitii pentru modernizari: peste 2 mld. $
    • numarul mare de salariati
    • „obiceiurile de consum si plata“ romanesti


  • Arma geopolitica

    Gazul natural chiar este o astfel de arma, in mainile rusilor, care incearca sa creeze, spun analistii, o organizatie similara OPEC.

    NOUL OPEC
    Din GECF (Gas Exporting Countries Forum, infiintat in 2001) fac parte Algeria, Brunei, Egipt, Indonezia, Iran, Libia, Malaezia, Nigeria, Norvegia (observator) Oman, Rusia. Trinidad Tobago, Emiratele Arabe Unite, Venezuela si Quatar.

    STRATEGIE
    Oficialii statelor implicate au incercat, sa elimine temerile analistilor, negand intentia formarii unui cartel. Au pomenit in schimb, in preambulul primelor intalniri, de „dialog“ si de „cooperare“ intre producatori si consumatori.


    PUNCTUL PE I
    L-a pus, in vara acestui an, directorul adjunct executiv al Gazprom Alexander Riazanov, care a „clarificat“ politica asociatiei: aceasta ar trebui sa se coordoneze pentru a vinde gazele „la cele mai mari preturi posibile“.

    DE REZOLVAT

    Dupa sampania aferenta semnarilor contractelor de privatizare, germanii si francezii vor trebui sa dea piept si cu realitatile. Iata doar cateva dintre „grijile“ ce vor aparea. 

    • depedenta de gazul rusesc
    • necesarul de investitii pentru modernizari: peste 2 mld. $
    • numarul mare de salariati
    • „obiceiurile de consum si plata“ romanesti


  • Privatii sunt inca mici

    Pe piata romaneasca a distributiei de gaze mai activeaza, alaturi de cele doua companii Distrigaz, si alti distribuitori, cum sunt Petrom, Congaz sau Vitalgaz.

    Wintershall: Compania germana Wintershall va intra in urmatoarele saptamani  pe piata distributiei, prin intermediul societatii mixte Wirom Gas. Investitia, de 1,5 milioane de euro, va activa la Turnu Magurele si va fi urmata de infiintarea altor distributii in Alexandria, Oltenita sau Giurgiu.  

    Ruhrgas: Detine aproape o treime din Congaz Constanta, furnizor pentru 6.400 de clienti printr-o retea de conducte de 200 de kilometri.  

    Pondere: Distributiile locale private au o pondere de 10% – 15% in totalul distributiei de gaze din Romania.

  • Privatii sunt inca mici

    Pe piata romaneasca a distributiei de gaze mai activeaza, alaturi de cele doua companii Distrigaz, si alti distribuitori, cum sunt Petrom, Congaz sau Vitalgaz.

    Wintershall: Compania germana Wintershall va intra in urmatoarele saptamani  pe piata distributiei, prin intermediul societatii mixte Wirom Gas. Investitia, de 1,5 milioane de euro, va activa la Turnu Magurele si va fi urmata de infiintarea altor distributii in Alexandria, Oltenita sau Giurgiu.  

    Ruhrgas: Detine aproape o treime din Congaz Constanta, furnizor pentru 6.400 de clienti printr-o retea de conducte de 200 de kilometri.  

    Pondere: Distributiile locale private au o pondere de 10% – 15% in totalul distributiei de gaze din Romania.

  • Tranzactiile pe scurt

    DISTRIGAZ SUD

    CUMPARATORUL

    • Gaz de France este al patrulea cumparator mondial de gaze naturale
    • cel mai important importator de gaz natural lichefiat din Europa
    • 15 milioane de clienti, din care 10,9 milioane in Franta
    • cifra de afaceri in 2003 de 16,6 miliarde de euro
    • profit net in 2003 de 910 milioane de euro
    •  vanzari de 60 mld. metri cubi de gaze 

    PRETUL PLATIT

    • 128 de milioane de euro pentru 30% din actiunile Distrigaz Sud
    • 183 de milioane de euro aport de capital, pentru a ajunge sa detina 51% din actiuni
    • tranzactia va fi finalizata in trimestrul patru 2004 


    CE S-A CUMPARAT

    • Distrigaz Sud acopera 20 de judete din sudul Romaniei (99.000 kmp cu 10,9 milioane de locuitori)          
    • controleaza 30% din piata furnizarii de gaze naturale 
    • circa 900.000 de clienti si 2,8 milioane de puncte de ardere
    • vanzari in 2003 de 426 de milioane de euro
    • profit net in 2003 de 21 milioane de euro

     

    DISTRIGAZ NORD

    CUMPARATORUL

    • E.ON Ruhrgas este lider pe piata gazelor din Germania
    • detine 6,43% din actiunile producatorului rus de gaze Gazprom
    • detine actiuni in 20 de companii de energie din Europa Centrala si de Est
    • cifra de afaceri in 2003 de 12 miliarde de euro
    • vanzari de 58 de miliarde de metri cubi de gaze naturale 

    PRETUL PLATIT

    • 125 de milioane de euro pentru 30% din actiunile Distrigaz Nord
    • 179 de milioane de euro aport de capital, pentru a ajunge sa detina 51% din actiuni
    • tranzactia va fi finalizata in trimestrul patru 2004 

    CE S-A CUMPARAT

    • Distrigaz Nord acopera 20 de judete din nordul Romaniei (122.600 kmp cu 10 milioane de locuitori)
    • controleaza 23% din piata furnizarii de gaze naturale 
    • circa 977.000 de clienti si 3,1 milioane de puncte de ardere
    • vanzari in 2003 de 351 de milioane de euro
    • profit net in 2003 de 11 milioane de euro

  • Tranzactiile pe scurt

    DISTRIGAZ SUD

    CUMPARATORUL

    • Gaz de France este al patrulea cumparator mondial de gaze naturale
    • cel mai important importator de gaz natural lichefiat din Europa
    • 15 milioane de clienti, din care 10,9 milioane in Franta
    • cifra de afaceri in 2003 de 16,6 miliarde de euro
    • profit net in 2003 de 910 milioane de euro
    •  vanzari de 60 mld. metri cubi de gaze 

    PRETUL PLATIT

    • 128 de milioane de euro pentru 30% din actiunile Distrigaz Sud
    • 183 de milioane de euro aport de capital, pentru a ajunge sa detina 51% din actiuni
    • tranzactia va fi finalizata in trimestrul patru 2004 


    CE S-A CUMPARAT

    • Distrigaz Sud acopera 20 de judete din sudul Romaniei (99.000 kmp cu 10,9 milioane de locuitori)          
    • controleaza 30% din piata furnizarii de gaze naturale 
    • circa 900.000 de clienti si 2,8 milioane de puncte de ardere
    • vanzari in 2003 de 426 de milioane de euro
    • profit net in 2003 de 21 milioane de euro

     

    DISTRIGAZ NORD

    CUMPARATORUL

    • E.ON Ruhrgas este lider pe piata gazelor din Germania
    • detine 6,43% din actiunile producatorului rus de gaze Gazprom
    • detine actiuni in 20 de companii de energie din Europa Centrala si de Est
    • cifra de afaceri in 2003 de 12 miliarde de euro
    • vanzari de 58 de miliarde de metri cubi de gaze naturale 

    PRETUL PLATIT

    • 125 de milioane de euro pentru 30% din actiunile Distrigaz Nord
    • 179 de milioane de euro aport de capital, pentru a ajunge sa detina 51% din actiuni
    • tranzactia va fi finalizata in trimestrul patru 2004 

    CE S-A CUMPARAT

    • Distrigaz Nord acopera 20 de judete din nordul Romaniei (122.600 kmp cu 10 milioane de locuitori)
    • controleaza 23% din piata furnizarii de gaze naturale 
    • circa 977.000 de clienti si 3,1 milioane de puncte de ardere
    • vanzari in 2003 de 351 de milioane de euro
    • profit net in 2003 de 11 milioane de euro

  • SARKOMANIA Va reusi Nicolas Sarkozy sa puna punct epocii Chirac?

    Noua Franta va avea un presedinte tanar, ambitios, pro-american, caruia nici ideologia, nici dezbaterile intelectuale nu-i vor sta in cale cand va veni vremea sa ia o hotarare. Cam asa ar trebui sa se incheie, cred suporterii lui Nicolas Sarkozy, serialul politic de mare succes care ruleaza acum in Franta. 

    Personaje principale sunt presedintele Jacques Chirac si Nicolas Sarkozy, ministrul lui de finante. Rivalitatea dintre cei doi dureaza de un deceniu si e notorie. La fel si ambitia lui Sarkozy de a se instala in fotoliul lui Chirac. Mai sunt aproape trei ani pana atunci, dar Sarko, cum il alinta simpatizantii, e gata sa ia, in noiembrie, virajul catre Palatul Elysée. Planul lui Sarkozy e conturat: va parasi luna aceasta guvernul, asa cum i-a cerut presedintele in speranta ca-i va opri ascensiunea, va prelua conducerea Union pour un Mouvement Populaire (UMP) – partidul lui Chirac – si, pe o astfel de platforma politica si financiara, va castiga in 2007 prezidentialele. 

    Este scenariul lui plauzibil? In principiu, da. Dupa catastrofa de la alegerile regionale de anul acesta, cand pierdut in 21 dintre cele 23 de regiuni ale tarii, dreapta politica nu-si mai poate permite nici o greseala. Iar Sarkozy e perla coroanei: in doi ani, de cand e in guvern, a devenit cel mai popular demnitar al Frantei. I-a cucerit pe francezi cu inteligenta, franchetea si dinamismul cu care si-a suflecat manecile si s-a apucat de treaba. 

    Ca ministru de interne, a ordonat raiduri in forta impotriva bandelor organizate, a fugarit prostituatele din zonele rezidentiale, a scos politistii in strada. A introdus si raportari statistice lunare pe care le-a facut publice, astfel incat francezii sa-i poata vedea rezultatele – in mai putin de 2 ani, rata criminalitatii a scazut cu 5%.

    Ca ministru de finante, Sarkozy a starnit deopotriva aplauze si reactii indignate cu interventiile lui neortodoxe pentru salvarea gigantului francez Alstom – prin ceea ce Siemens, interesat de o eventuala preluare, a numit „o subventie mascata“ – sau pentru a forta Sanofi sa fuzioneze cu grupul franco-german Aventis si nu cu elvetienii de la Novartis. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca i-a convocat pe marii retaileri de la care, printr-un mic santaj, a obtinut reduceri de pret de 2-3% la produse de larg consum. Sau despre permanentele lui bombaneli impotriva saptamanii de lucru franceze de 35 de ore. 

    Una peste alta, a fost la fel de activ si ca ministru de interne, si ca ministru de finante. Si toata lumea a vazut asta: a facut din biroul lui ministerial „un studio de productie unde se toarna in fiecare zi cate un episod“, dupa cum spunea iritat un apropiat al presedintelui Chirac. O reteta castigatoare, se pare, de vreme ce cota de popularitate a lui Sarkozy se apropie de 60%, cu peste 10 procente mai mult decat a presedintelui Chirac.

    Dar ministeriatul lui se apropie de sfarsit. Va trebui, din noiembrie, sa se lipseasca de oxigenul mediatic in care a inflorit in ultimii doi ani. Pleaca din vointa proprie, parasind scena pentru a candida pentru obscurul post de presedinte al partidului creat de Chirac, UMP.

    Melodrama politica pe care Franta intreaga a urmarit-o toata vara s-a declansat in ianuarie, cand fostul premier Alain Juppé, presedinte al partidului si succesor desemnat al lui Chirac, a fost condamnat la 18 luni inchisoare cu suspendare pentru coruptie politica. Era exact culoarul de care Sarkozy avea nevoie pentru a-si croi drum spre Palatul Elysée – sefia partidului lui Chirac e trambulina la care aspira orice politician de dreapta cu ambitii prezidentiale. 

    Sufocat de indignare, presedintele a facut tot ce i-a stat in putere pentru a-l opri pe Sarkozy. A inventat chiar o regula pentru a-i opri candidatura in partid: cel care vrea sa conduca UMP trebuie mai inainte sa paraseasca guvernul, a spus Chirac, facandu-se ca uita ca si el, si Alain Juppe, au fost simultan si presedinti ai partidului, si premieri. A calculat insa gresit. Sarkozy stie exact ce vrea. „Stiu si care e pretul care trebuie platit“, declara Sarkozy pentru Paris Match luna aceasta.

    Va reusi Nicolas Sarkozy sa preia controlul partidului pe care Jacques Chirac l-a creat tot pentru a-si face drum catre Presedintie? Dupa toate probabilitatile, da. Aproape 85% dintre membrii partidului il nominalizeaza pe Sarko drept liderul de care au nevoie, fata de doar 3%, care il mentioneaza pe premierul Jean-Pierre Raffarin. 

    Dar a ajunge la carma partidului nu e suficient, iar Sarkozy stie asta. „Du-te undeva si spune ceva macar o data pe zi, asa incat sa nu treaca niciodata 24 de ore fara sa se vorbeasca despre tine“ – pana acum, asta a fost reteta lui. Ii va fi greu sa aplice aceeasi formula – un sef de partid e categoric mai putin interesant pentru presa ca un ministru. Pe asta mizeaza si Jacques Chirac, care, referindu-se la intentia lui Sarkozy de a prelua sefia partidului, declara intr-un cerc de apropiati: „Nu-i voi lasa nici macar un pahar de apa pentru aceasta calatorie prin desert“.

    Cale de reconciliere intre cei doi nu exista. Legendara rivalitate care macina dreapta franceza – si-i lipseste pe socialisti, ca o ironie, de rolul de principali oponenti ai presedintelui – e mai degraba una personala decat ideologica. In 1995, Nicolas Sarkozy, pe atunci protejatul lui Chirac, s-a facut vinovat de crima de a-l fi sustinut pe Edouard Balladur, nu pe Chirac, pentru candidatura la prezidentiale. Presedintele nu l-a iertat niciodata, dupa cum nu-l va ierta nici pentru nerusinarea de a-i fi cerut public sa nu mai candideze pentru un al treilea mandat.

    Ce-i amuza pe analisti e insa asemanarea dintre cariera politica a batranului gaullist – Chirac va avea la alegeri, in 2007, 74 de ani – si cea a lui Sarkozy. In anii ‘70, Chirac abia trecuse de 40 de ani – Sarkozy are acum 49 -, era ambitios, dornic sa ajunga in varf si avea o relatie mizerabila cu presedintele. A parasit guvernul, si-a cladit propria masinarie electorala – Rassemblement pour la République, al carui succesor direct este UMP – si a tintit Palatul Elysée. I-au trebuit 19 ani pentru a ajunge presedinte. Sarkozy e nerabdator si a gasit o scurtatura.

  • SARKOMANIA Va reusi Nicolas Sarkozy sa puna punct epocii Chirac?

    Noua Franta va avea un presedinte tanar, ambitios, pro-american, caruia nici ideologia, nici dezbaterile intelectuale nu-i vor sta in cale cand va veni vremea sa ia o hotarare. Cam asa ar trebui sa se incheie, cred suporterii lui Nicolas Sarkozy, serialul politic de mare succes care ruleaza acum in Franta. 

    Personaje principale sunt presedintele Jacques Chirac si Nicolas Sarkozy, ministrul lui de finante. Rivalitatea dintre cei doi dureaza de un deceniu si e notorie. La fel si ambitia lui Sarkozy de a se instala in fotoliul lui Chirac. Mai sunt aproape trei ani pana atunci, dar Sarko, cum il alinta simpatizantii, e gata sa ia, in noiembrie, virajul catre Palatul Elysée. Planul lui Sarkozy e conturat: va parasi luna aceasta guvernul, asa cum i-a cerut presedintele in speranta ca-i va opri ascensiunea, va prelua conducerea Union pour un Mouvement Populaire (UMP) – partidul lui Chirac – si, pe o astfel de platforma politica si financiara, va castiga in 2007 prezidentialele. 

    Este scenariul lui plauzibil? In principiu, da. Dupa catastrofa de la alegerile regionale de anul acesta, cand pierdut in 21 dintre cele 23 de regiuni ale tarii, dreapta politica nu-si mai poate permite nici o greseala. Iar Sarkozy e perla coroanei: in doi ani, de cand e in guvern, a devenit cel mai popular demnitar al Frantei. I-a cucerit pe francezi cu inteligenta, franchetea si dinamismul cu care si-a suflecat manecile si s-a apucat de treaba. 

    Ca ministru de interne, a ordonat raiduri in forta impotriva bandelor organizate, a fugarit prostituatele din zonele rezidentiale, a scos politistii in strada. A introdus si raportari statistice lunare pe care le-a facut publice, astfel incat francezii sa-i poata vedea rezultatele – in mai putin de 2 ani, rata criminalitatii a scazut cu 5%.

    Ca ministru de finante, Sarkozy a starnit deopotriva aplauze si reactii indignate cu interventiile lui neortodoxe pentru salvarea gigantului francez Alstom – prin ceea ce Siemens, interesat de o eventuala preluare, a numit „o subventie mascata“ – sau pentru a forta Sanofi sa fuzioneze cu grupul franco-german Aventis si nu cu elvetienii de la Novartis. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca i-a convocat pe marii retaileri de la care, printr-un mic santaj, a obtinut reduceri de pret de 2-3% la produse de larg consum. Sau despre permanentele lui bombaneli impotriva saptamanii de lucru franceze de 35 de ore. 

    Una peste alta, a fost la fel de activ si ca ministru de interne, si ca ministru de finante. Si toata lumea a vazut asta: a facut din biroul lui ministerial „un studio de productie unde se toarna in fiecare zi cate un episod“, dupa cum spunea iritat un apropiat al presedintelui Chirac. O reteta castigatoare, se pare, de vreme ce cota de popularitate a lui Sarkozy se apropie de 60%, cu peste 10 procente mai mult decat a presedintelui Chirac.

    Dar ministeriatul lui se apropie de sfarsit. Va trebui, din noiembrie, sa se lipseasca de oxigenul mediatic in care a inflorit in ultimii doi ani. Pleaca din vointa proprie, parasind scena pentru a candida pentru obscurul post de presedinte al partidului creat de Chirac, UMP.

    Melodrama politica pe care Franta intreaga a urmarit-o toata vara s-a declansat in ianuarie, cand fostul premier Alain Juppé, presedinte al partidului si succesor desemnat al lui Chirac, a fost condamnat la 18 luni inchisoare cu suspendare pentru coruptie politica. Era exact culoarul de care Sarkozy avea nevoie pentru a-si croi drum spre Palatul Elysée – sefia partidului lui Chirac e trambulina la care aspira orice politician de dreapta cu ambitii prezidentiale. 

    Sufocat de indignare, presedintele a facut tot ce i-a stat in putere pentru a-l opri pe Sarkozy. A inventat chiar o regula pentru a-i opri candidatura in partid: cel care vrea sa conduca UMP trebuie mai inainte sa paraseasca guvernul, a spus Chirac, facandu-se ca uita ca si el, si Alain Juppe, au fost simultan si presedinti ai partidului, si premieri. A calculat insa gresit. Sarkozy stie exact ce vrea. „Stiu si care e pretul care trebuie platit“, declara Sarkozy pentru Paris Match luna aceasta.

    Va reusi Nicolas Sarkozy sa preia controlul partidului pe care Jacques Chirac l-a creat tot pentru a-si face drum catre Presedintie? Dupa toate probabilitatile, da. Aproape 85% dintre membrii partidului il nominalizeaza pe Sarko drept liderul de care au nevoie, fata de doar 3%, care il mentioneaza pe premierul Jean-Pierre Raffarin. 

    Dar a ajunge la carma partidului nu e suficient, iar Sarkozy stie asta. „Du-te undeva si spune ceva macar o data pe zi, asa incat sa nu treaca niciodata 24 de ore fara sa se vorbeasca despre tine“ – pana acum, asta a fost reteta lui. Ii va fi greu sa aplice aceeasi formula – un sef de partid e categoric mai putin interesant pentru presa ca un ministru. Pe asta mizeaza si Jacques Chirac, care, referindu-se la intentia lui Sarkozy de a prelua sefia partidului, declara intr-un cerc de apropiati: „Nu-i voi lasa nici macar un pahar de apa pentru aceasta calatorie prin desert“.

    Cale de reconciliere intre cei doi nu exista. Legendara rivalitate care macina dreapta franceza – si-i lipseste pe socialisti, ca o ironie, de rolul de principali oponenti ai presedintelui – e mai degraba una personala decat ideologica. In 1995, Nicolas Sarkozy, pe atunci protejatul lui Chirac, s-a facut vinovat de crima de a-l fi sustinut pe Edouard Balladur, nu pe Chirac, pentru candidatura la prezidentiale. Presedintele nu l-a iertat niciodata, dupa cum nu-l va ierta nici pentru nerusinarea de a-i fi cerut public sa nu mai candideze pentru un al treilea mandat.

    Ce-i amuza pe analisti e insa asemanarea dintre cariera politica a batranului gaullist – Chirac va avea la alegeri, in 2007, 74 de ani – si cea a lui Sarkozy. In anii ‘70, Chirac abia trecuse de 40 de ani – Sarkozy are acum 49 -, era ambitios, dornic sa ajunga in varf si avea o relatie mizerabila cu presedintele. A parasit guvernul, si-a cladit propria masinarie electorala – Rassemblement pour la République, al carui succesor direct este UMP – si a tintit Palatul Elysée. I-au trebuit 19 ani pentru a ajunge presedinte. Sarkozy e nerabdator si a gasit o scurtatura.

  • Controverse privind metodele lui Sarkozy

    Ca ministru al finantelor, Nicolas Sarkozy a facut cateva gesturi curajoase, aplaudate de francezi – multi cred chiar ca e singurul politician capabil sa reformeze Franta. Dar masurile lui Sarkozy au fost criticate de Germania si chiar UE, care l-au acuzat pe ministrul francez de interventionism si protectionism.

    • CAZUL ALSTOM

    CERERE UE: Comisia Europeana a cerut in primavara grupului francez Alstom, care inregistra pierderi de peste un miliard de euro, sa se alieze cu grupuri similare pentru a-si asigura supravietuirea. 

    COLAC DE SALVARE: La interventia lui Nicolas Sarkozy, UE a acceptat ca statul si bancile franceze sa se implice intr-o recapitalizare in valoare de aproape 2,5 miliarde de euro a grupului francez Alstom, cu conditia sa initieze parteneriate comerciale in urmatorii patru ani.

    CONFLICT: Decizia a tensionat relatiile franco-germane, intervenind chiar in momentul in care grupul german Siemens parea gata sa preia controlul activitatilor energetice ale Alstom.

    • CAZUL SANOFI

    INTERVENTIE: Nicolas Sarkozy a facut anul acesta presiuni pentru o fuziune intre gigantul farmaceutic franco-german Aventis si competitorul sau francez Sanofi-Synthelabo, ambele companii private.

    CONSECINTE: Decizia Aventis de a accepta, in cele din urma, proiectul de fuziune cu Sanofi pune capat planurilor grupului elvetian Novartis, care si-a exprimat intentia de a inainta o contraoferta, in pofida opozitiei manifestate de guvernul francez.

    MESAJ: Analistii spun ca formarea fortata a unui gigant farmaceutic in Franta este o victorie personala a ministrului francez de finante, dar ca astfel de imixtiuni s-ar putea dovedi daunatoare investitiilor pe termen lung.

    • CAZUL RETAILERILOR

    PROMISIUNE: Cand a preluat functia de ministru de finante, in aprilie, Nicolas Sarkozy a promis ca va da un branci incremenitei economii franceze, iar stimularea cheltuielilor de consum era un bun inceput.

    PRESIUNI: In loc sa actioneze pe cai clasice, Nicolas Sarkozy a convocat cele mai importante retele de retail si le-a cerut sa reduca preturile, cu 2-3%, la sute de produse de larg consum. Intrebat de TIME cum a reusit, Sarkozy a spus ca a amenintiat retailerii ca va da publicitatii numele tuturor celor care refuza sa scada preturile.

    REZULTATE: Cresterea consumului a contribuit la o crestere economica estimata la 2% pentru 2004, comparativ cu 0,5% in 2003.