BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Celebrex ramane pe piata

    O comisie de experti care consiliaza autoritatile americane in privinta politicii de autorizare a punerii pe piata a medicamentelor a stabilit ca medicamentele Celebrex si Bextra, produse de firma Pfizer, pot fi vandute in continuare pe piata. Comisia a studiat cazul medicamentului Vioxx, produs de Merck, retras anterior de pe piata dupa ce anumite studii aratasera ca folosirea lui ar creste riscul de infarct.

    Celebrex si Bextra, sunt medicamente antiartritice, din aceeasi clasa cu Vioxx. Comisia de experti a stabilit ca toate cele trei medicamente pot fi comercializate in continuare pe piata americana. Presedintele comisiei medicale, Alastair Wood, a declarat ca, in urma studiilor efectuate, Celebrex s-a dove-dit a fi cel mai sigur dintre cele trei medicamente analizate.

  • Cat de tare bate vantul schimbarii la BCR?

    A devenit clar in ultimele saptamani ca atmosfera din jurul BCR se schimba. Curtata intens, banca ar putea sa aiba parte de o privatizare mai rapida decat calendarul initial. Dar si de un sef nou, conform zvonurilor de pe piata bancara.

    Pe langa functia de presedinte al Bancii Comerciale Romane, Nicolae Danila a mai avut cel putin o constanta in viata sa in ultimii cinci ani. Aproape ciclic, pe piata apar zvonuri ca urmeaza sa fie schimbat din functie.

    S-a intamplat in martie 2001, cand sistemul bancar „gemea“ de zvonuri ca va fi inlocuit cu Dan Pascariu, pe atunci presedintele Bank Austria Romania. S-a intamplat si anul trecut, cand Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si IFC (divizia de investitii a Bancii Mondiale) au cumparat 25% din actiunile BCR.

    Se intampla din nou acum, cand schimbarea regimului politic a redat viata zvonurilor privind schimbarea lui Danila. Schimbare care, spun unele voci, ar fi dorita chiar de Cotroceni. Sau care, spun altele, ar fi chiar optiunea presedintelui BCR, deja in discutii pentru un post la Banca Mondiala. Potrivit altor surse, discutiile legate de inlocuirea lui Danila au survenit pe fondul nemultumirii BERD legata de evolutia activitatii bancii.  Zvonurile s-au intensificat in ultimele saptamani, pe fondul disparitiei aproape totale a lui Nicolae Danila din viata publica. Dar si a tacerii pe care banca prefera sa o pastreze pe aceasta tema, in ciuda solicitarilor BUSINESS Magazin de a-si preciza pozitia oficiala. In lipsa acesteia, zvonurile s-au intensificat, pe piata fiind vehiculate si nume ale posibililor inlocuitori. 

    Unul dintre ele ar fi cel al lui Mihai Bogza, fost viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei si viitor sef al bancii pentru locuinte pe care grupul german HVB urmeaza sa o infiinteze in Romania.

    Alt nume este cel al lui Dan Sandu, actual vicepresedinte al Citibank Romania.  In sfarsit, a treia varianta vehiculata este cea inlocuirii lui Danila cu Dan Bunea, actual director financiar al BCR.

    Dan Sandu si Dan Bunea nu au dorit sa comenteze pe marginea zvonurilor. „De cateva zile nu sunt in tara si nu stiu nimic despre aceasta chestiune“, a spus si Mihai Bogza. Bogza a fost schimbat anul trecut din functia de viceguvernator al bancii nationale o data cu alegerea noului Consiliu de Administratie al BNR. Schimbarea sa a fost pusa pe seama „neindurarii“ de care a dat dovada in functia de sef al supravegherii bancare, fapt care ar fi deranjat conducerea Partidului Social Democrat, pe atunci la guvernare.

    Schimbarea lui Bogza a survenit in ciuda sprijinului pe care acesta l-a avut din partea parlamentarilor PNL-PD. 

    Varianta numirii lui Bogza in locul lui Nicolae Danila a inceput sa fie vehiculata tocmai datorita sprijinului pe care fostul viceguvernator l-a avut din partea partidelor aflate acum la putere.

    Aducerea lui Bogza la BCR in locul lui Danila ar putea fi impiedicata insa si de faptul ca Bogza si-a preluat doar de curand functia la HVB.

    Dan Sandu, cel de-al doilea nume vehi-culat pentru BCR, lucreaza pentru Citibank de zece ani, iar principalul impediment in calea venirii sale la BCR ar putea fi chiar procesul de privatizare prin care va trece banca. Proces care nu va garanta sefului BCR ca va ramane in functie incepand cu 2006.

    Dan Bunea, ultimul dintre cele trei nume vehiculate, a fost promovat in structura de management a BCR chiar de catre Nicolae Danila. Cum Danila a fost considerat permanent in ultimii ani un apropiat al PSD (si din cauza pozitiilor comune pe care conducerea PSD si presedintele BCR le-au avut in timp fata de privatizarea bancii), aceiasi a fost opinia generala si vizavi de Dan Bunea.

    Surse din banca spun insa ca acesta este in relatii bune cu actualul premier, Calin Popescu Tariceanu, si cu viceprim-ministrul Adrian Videanu.

    Bunea nu a dorit sa comenteze pentru acest articol.

    Schimbarea lui Nicolae Danila va fi greu de realizat daca el isi va dori sa sa ramana in functia de presedinte executiv. Asta pentru ca Nicolae Danila este cunoscut in piata si ca „om al guvernatorului Mugur Isarescu“.

    In 1998, Danila a fost consilier al lui Isarescu la BNR iar ulterior, in 1999, a pre-luat, la insistentele guvernatorului, postul de administrator al falimentarei Bancorex. La scurt timp dupa ce BCR a „inghitit“ Bancorex, Danila a preluat, in februarie 2000, conducerea BCR.

    Miscarea a fost considerata suprinzatoare pentru ca Danila a luat locul lui Ion Ghica, cel care conducea BCR inca de la infiintarea bancii, dupa 1989. Varianta oficiala atunci a fost ca Ghica s-a pensionat. Cu toate acestea, el a revenit dupa nici patru luni in sistemul bancar, in plina criza FNI, ca presedinte al CEC.

    In afara de eventualele jocuri politice, mai exista insa si alte cauze care ar putea duce la schimbarea lui Danila. Iar una este chiar accelerarea procesului de privatizare al BCR, devenita probabila dupa vizita Fondului Monetar International (FMI) la Bucuresti. Si chiar foarte probabila dupa ce reprezentantii a doua mari grupuri financiare europene l-au vizitat saptamana trecuta pe Gabriel Zbarcea, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Este vorba de manageri ai grupului italian Unicredit si al celui german Deutsche Bank, care au exprimat intentia celor doua banci de a participa la privatizarea BCR. Lor li se adauga HVB, grup german ce isi afirma dorinta de a cumpara BCR de mai bine de un an.

    „Finalizarea privatizarii BCR este unul dintre obiectivele pe care intentionam sa il atingem cat mai curand si in cele mai avantajoase conditii“, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, Gabriel Zbarcea. Cine are cele mai mari sanse sa preia BCR nu se poate estima in momentul de fata. 

    Tot ce se poate spune deocamdata este ca interesul Deutsche Bank pare ciudat, din moment ce banca abia a finalizat un proces dur de restructurare, renuntand la 6.000 de angajati, si a anuntat ca prioritatea sa este dezvoltarea afacerii de investment banking, nu de retail. De asemenea, HVB, al doilea grup financiar din Germania, a incheiat anul trecut cu pierderi, agentia de rating Standard & Poor’s intrevazand chiar posibilitatea revizurii calificativului pentru aceasta banca. Pe de alta parte, Bank Austria, banca austriaca membra a grupului HVB, are o situatie financiara buna. Iar Bank Austria va fi cea care va face oferta pentru CEC si/sau BCR. 

    Surse apropiate procesului de privatizare sustin ca actiunile BCR ar putea fi vandute chiar anul acesta, cu cateva luni mai devreme decat estimase premierul Tariceanu. Grabirea procesului de trecere in proprietare privata a BCR s-ar face pe fondul negocierilor cu Fondul Monetar International (FMI). Privatizarea BCR si CEC a fost una dintre conditiile pe care Romania trebuie sa le indeplineasca in cadrul acordului semnat cu FMI. 

    O varianta care ar multumi Fondul Monetar ar fi, dupa unele surse, chiar si ajungerea intr-o faza finala a negocierilor pana la sfarsitul lui 2005. Acest lucru inseamna ca AVAS ar trebui sa finalizeze, pana atunci, toate procedurile de preselectare a investitorilor si de depunere a ofertelor.

    Daca toate acestea se vor intampla cu sau fara presedintele Nicolae Danila, nu se stie clar. Mai ales ca exista posibilitatea ca peste 2-3 ani, zvonurile privind schimbarea lui Danila din functia de presedinte BCR sa revina. 

  • Cat de tare bate vantul schimbarii la BCR?

    A devenit clar in ultimele saptamani ca atmosfera din jurul BCR se schimba. Curtata intens, banca ar putea sa aiba parte de o privatizare mai rapida decat calendarul initial. Dar si de un sef nou, conform zvonurilor de pe piata bancara.

    Pe langa functia de presedinte al Bancii Comerciale Romane, Nicolae Danila a mai avut cel putin o constanta in viata sa in ultimii cinci ani. Aproape ciclic, pe piata apar zvonuri ca urmeaza sa fie schimbat din functie.

    S-a intamplat in martie 2001, cand sistemul bancar „gemea“ de zvonuri ca va fi inlocuit cu Dan Pascariu, pe atunci presedintele Bank Austria Romania. S-a intamplat si anul trecut, cand Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si IFC (divizia de investitii a Bancii Mondiale) au cumparat 25% din actiunile BCR.

    Se intampla din nou acum, cand schimbarea regimului politic a redat viata zvonurilor privind schimbarea lui Danila. Schimbare care, spun unele voci, ar fi dorita chiar de Cotroceni. Sau care, spun altele, ar fi chiar optiunea presedintelui BCR, deja in discutii pentru un post la Banca Mondiala. Potrivit altor surse, discutiile legate de inlocuirea lui Danila au survenit pe fondul nemultumirii BERD legata de evolutia activitatii bancii.  Zvonurile s-au intensificat in ultimele saptamani, pe fondul disparitiei aproape totale a lui Nicolae Danila din viata publica. Dar si a tacerii pe care banca prefera sa o pastreze pe aceasta tema, in ciuda solicitarilor BUSINESS Magazin de a-si preciza pozitia oficiala. In lipsa acesteia, zvonurile s-au intensificat, pe piata fiind vehiculate si nume ale posibililor inlocuitori. 

    Unul dintre ele ar fi cel al lui Mihai Bogza, fost viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei si viitor sef al bancii pentru locuinte pe care grupul german HVB urmeaza sa o infiinteze in Romania.

    Alt nume este cel al lui Dan Sandu, actual vicepresedinte al Citibank Romania.  In sfarsit, a treia varianta vehiculata este cea inlocuirii lui Danila cu Dan Bunea, actual director financiar al BCR.

    Dan Sandu si Dan Bunea nu au dorit sa comenteze pe marginea zvonurilor. „De cateva zile nu sunt in tara si nu stiu nimic despre aceasta chestiune“, a spus si Mihai Bogza. Bogza a fost schimbat anul trecut din functia de viceguvernator al bancii nationale o data cu alegerea noului Consiliu de Administratie al BNR. Schimbarea sa a fost pusa pe seama „neindurarii“ de care a dat dovada in functia de sef al supravegherii bancare, fapt care ar fi deranjat conducerea Partidului Social Democrat, pe atunci la guvernare.

    Schimbarea lui Bogza a survenit in ciuda sprijinului pe care acesta l-a avut din partea parlamentarilor PNL-PD. 

    Varianta numirii lui Bogza in locul lui Nicolae Danila a inceput sa fie vehiculata tocmai datorita sprijinului pe care fostul viceguvernator l-a avut din partea partidelor aflate acum la putere.

    Aducerea lui Bogza la BCR in locul lui Danila ar putea fi impiedicata insa si de faptul ca Bogza si-a preluat doar de curand functia la HVB.

    Dan Sandu, cel de-al doilea nume vehi-culat pentru BCR, lucreaza pentru Citibank de zece ani, iar principalul impediment in calea venirii sale la BCR ar putea fi chiar procesul de privatizare prin care va trece banca. Proces care nu va garanta sefului BCR ca va ramane in functie incepand cu 2006.

    Dan Bunea, ultimul dintre cele trei nume vehiculate, a fost promovat in structura de management a BCR chiar de catre Nicolae Danila. Cum Danila a fost considerat permanent in ultimii ani un apropiat al PSD (si din cauza pozitiilor comune pe care conducerea PSD si presedintele BCR le-au avut in timp fata de privatizarea bancii), aceiasi a fost opinia generala si vizavi de Dan Bunea.

    Surse din banca spun insa ca acesta este in relatii bune cu actualul premier, Calin Popescu Tariceanu, si cu viceprim-ministrul Adrian Videanu.

    Bunea nu a dorit sa comenteze pentru acest articol.

    Schimbarea lui Nicolae Danila va fi greu de realizat daca el isi va dori sa sa ramana in functia de presedinte executiv. Asta pentru ca Nicolae Danila este cunoscut in piata si ca „om al guvernatorului Mugur Isarescu“.

    In 1998, Danila a fost consilier al lui Isarescu la BNR iar ulterior, in 1999, a pre-luat, la insistentele guvernatorului, postul de administrator al falimentarei Bancorex. La scurt timp dupa ce BCR a „inghitit“ Bancorex, Danila a preluat, in februarie 2000, conducerea BCR.

    Miscarea a fost considerata suprinzatoare pentru ca Danila a luat locul lui Ion Ghica, cel care conducea BCR inca de la infiintarea bancii, dupa 1989. Varianta oficiala atunci a fost ca Ghica s-a pensionat. Cu toate acestea, el a revenit dupa nici patru luni in sistemul bancar, in plina criza FNI, ca presedinte al CEC.

    In afara de eventualele jocuri politice, mai exista insa si alte cauze care ar putea duce la schimbarea lui Danila. Iar una este chiar accelerarea procesului de privatizare al BCR, devenita probabila dupa vizita Fondului Monetar International (FMI) la Bucuresti. Si chiar foarte probabila dupa ce reprezentantii a doua mari grupuri financiare europene l-au vizitat saptamana trecuta pe Gabriel Zbarcea, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Este vorba de manageri ai grupului italian Unicredit si al celui german Deutsche Bank, care au exprimat intentia celor doua banci de a participa la privatizarea BCR. Lor li se adauga HVB, grup german ce isi afirma dorinta de a cumpara BCR de mai bine de un an.

    „Finalizarea privatizarii BCR este unul dintre obiectivele pe care intentionam sa il atingem cat mai curand si in cele mai avantajoase conditii“, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, Gabriel Zbarcea. Cine are cele mai mari sanse sa preia BCR nu se poate estima in momentul de fata. 

    Tot ce se poate spune deocamdata este ca interesul Deutsche Bank pare ciudat, din moment ce banca abia a finalizat un proces dur de restructurare, renuntand la 6.000 de angajati, si a anuntat ca prioritatea sa este dezvoltarea afacerii de investment banking, nu de retail. De asemenea, HVB, al doilea grup financiar din Germania, a incheiat anul trecut cu pierderi, agentia de rating Standard & Poor’s intrevazand chiar posibilitatea revizurii calificativului pentru aceasta banca. Pe de alta parte, Bank Austria, banca austriaca membra a grupului HVB, are o situatie financiara buna. Iar Bank Austria va fi cea care va face oferta pentru CEC si/sau BCR. 

    Surse apropiate procesului de privatizare sustin ca actiunile BCR ar putea fi vandute chiar anul acesta, cu cateva luni mai devreme decat estimase premierul Tariceanu. Grabirea procesului de trecere in proprietare privata a BCR s-ar face pe fondul negocierilor cu Fondul Monetar International (FMI). Privatizarea BCR si CEC a fost una dintre conditiile pe care Romania trebuie sa le indeplineasca in cadrul acordului semnat cu FMI. 

    O varianta care ar multumi Fondul Monetar ar fi, dupa unele surse, chiar si ajungerea intr-o faza finala a negocierilor pana la sfarsitul lui 2005. Acest lucru inseamna ca AVAS ar trebui sa finalizeze, pana atunci, toate procedurile de preselectare a investitorilor si de depunere a ofertelor.

    Daca toate acestea se vor intampla cu sau fara presedintele Nicolae Danila, nu se stie clar. Mai ales ca exista posibilitatea ca peste 2-3 ani, zvonurile privind schimbarea lui Danila din functia de presedinte BCR sa revina. 

  • BCR IN CIFRE

    Anul trecut, principalii indicatori financiari ai BCR au fost in crestere. 

    ACTIVE: Au atins circa 5 mld. euro la jumatatea anului trecut, in crestere cu 13,43% fata de 2003.

    PROFIT: Profit net de 89 mil. euro in primul semestru al lui 2004, in crestere cu 46,2% comparativ cu aceeasi pe-rioada a lui 2003.

    CREDITE: Peste 2 mld. euro la sfarsitul lui iunie 2004, cu aproape 11% mai mult decat la finele lui 2003.

    CLIENTI: Numarul clientilor BCR a crescut cu 8%, ajun-gand la 4,2 milioane, in primul semestru al anului trecut

    ACTIONARI: AVAS detine 36,8% din actiunile BCR, BERD si IFC – 25%, salariatii bancii – 8%, iar cele cinci SIF detin fiecare cate 6%.

     

     

  • BCR IN CIFRE

    Anul trecut, principalii indicatori financiari ai BCR au fost in crestere. 

    ACTIVE: Au atins circa 5 mld. euro la jumatatea anului trecut, in crestere cu 13,43% fata de 2003.

    PROFIT: Profit net de 89 mil. euro in primul semestru al lui 2004, in crestere cu 46,2% comparativ cu aceeasi pe-rioada a lui 2003.

    CREDITE: Peste 2 mld. euro la sfarsitul lui iunie 2004, cu aproape 11% mai mult decat la finele lui 2003.

    CLIENTI: Numarul clientilor BCR a crescut cu 8%, ajun-gand la 4,2 milioane, in primul semestru al anului trecut

    ACTIONARI: AVAS detine 36,8% din actiunile BCR, BERD si IFC – 25%, salariatii bancii – 8%, iar cele cinci SIF detin fiecare cate 6%.

     

     

  • Monopol de vanzare

    Abela Rocas, compania care detine monopolul pe catering aerian in Romania, va fi preluata de Alpha Airports Group Plc, liderul pe piata de catering din Marea Britanie, conform unor surse din piata. Tranzactia, care cuprinde si operatiunile Abela de la Sofia, este estimata la cateva milioane de euro.

    Povestea incepe de fapt cu peste patru decenii in urma, cand Albert Abela a pus bazele unei afaceri in catering. Dezvoltarea spectaculoasa a dus la crearea unui imperiu, Albert Abela Group of Companies ajungand al treilea grup din domeniu, la nivel mondial. Numai ca imperiile au, in general, obiceiul de a se destrama o data cu disparitia intemeietorilor.

    Iar Abela Rocas nu este o exceptie. Dupa moartea fondatorului companiei, cei trei mostenitori – sotia si doi fii, n-au cazut de acord in privinta conducerii afacerii. Solutia? Vanzarea. Cum? Bucata cu bucata.

    Procesul dureaza de mai bine de sase ani. Iar acum, vanzarea a ajuns in regiunea est-europeana, unde fostul grup de companii are operatiuni la Bucuresti si Sofia. In Romania, Abela Rocas a fost infiintata in 1993, actionarul majoritar fiind Abela Holding (64%), care a vandut partea sa catre compania olandeza Vacoom, in 2002. Restul actiunilor este detinut de Tarom (31%) si Aeroportul International Bucuresti Otopeni (5%).

    Cei doi parteneri au drept de preemptiune, conform termenilor contractuali, dar e greu de crezut ca sunt dispusi sa plateasca mai multe milioane de euro pe o afacere in catering.

    Mai ales ca Tarom nu-i chiar in zilele lui cele mai bune. Prin urmare, Abela Rocas a iesit pe piata internationala dupa cumparatori pentru filialele din Romania si Bulgaria. Iar acestia au aparut, procesul de vanzare fiind pe ultima suta de metri, spun surse apropiate companiei. Posibilul cumparator este  grupul britanic Alpha Airports Group, in plina extindere in Europa.

    In Romania, Abela a fost infiintata ca societate mixta cu durata de viata de 16 ani (care poate fi prelungita). Cateringul aerian este principala afacere a companiei, desi firma mai are doua divizii: una pentru cate-ring industrial si alta pentru servicii in aeroportul Henri Coanda.

    Cat valoareaza Abela Rocas? Estimarile ajung pana la 4 – 5 milioane de euro. Un atu este dat de monopolul pe care il detine in cateringul pentru linii aeriene pe piata romaneasca.  Starea de monopol este cauzata de lipsa altor jucatori cu forta financiara pe piata romaneasca. De ce?

    Lucrurile sunt simple, de fapt. Pentru a duce mancarea la avion, e nevoie de camioane speciale, cu sistem hidraulic – pentru a putea fi ridicate la nivelul aeronavei. Camioane care nu numai ca sunt foarte scumpe (sute de mii de euro), dar se mai fabrica doar in putine locuri.

    Divizia de servicii de aeroport, care are un aport de 30 – 35% la cifra de afaceri, „tuteleaza“ cafenelele si restaurantele din Aeroportul International Henri Coanda.  O pondere mica in cifra de afaceri are divizia de catering industrial, care a realizat, in 2004, vanzari mai mici de 100.000 de euro. Abela Rocas vrea sa atace mai puternic si pe acest segment, in care vede o oportunitate de dezvoltare, conform managerilor companiei. Asta deoarece criza companiilor aeriene a afectat si furnizorii acestora. Lucru reflectat clar si in rezultatele finaciare. In 2004, cifra de afaceri a companiei in Romania a fost mai mica decat cea din 2000 si 2001. Dar cine e cumparatorul? Alpha Airports Group Plc este, in Marea Britanie, cel mai mare furnizor de servicii de catering si retail, pentru aeroporturi si linii aeriene. 

    Compania a realizat, in primele cinci luni ale anului trecut, o cifra de afaceri de 239,2 milioane de lire sterline (circa 500 de milioane de dolari).

    Reprezentantii Alpha Airports nu au confirmat, dar nici nu au infirmat ca ar fi in negocieri pentru preluarea operatiunilor Abela Rocas. Dar au fost „in vizita“ aici.  David King, Managing Director al Alpha Airport Shopping, una din diviziile grupului englez, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca „momentan, nu detinem actiuni ale afacerii, nici in Romania, nici in Bulgaria“.

    Surse apropiate discutiilor afirma de altfel ca, desi negocierile s-au incheiat, contractul de vanzare – cumparare va fi semnat peste cel putin doua luni. Alpha Airports se afla, dupa cum arata raportul financiar al companiei din septembrie 2004, in plin proces de expansiune internationala prin preluari.

    In afara de monopolul pe cateringul aerian pe care il ofera in Romania, Abela Rocas poate fi pentru englezi o foarte buna pista de lansare catre piata de catering de evenimente. 

    Piata dominata acum de cativa jucatori romani, ca Gala Catering, Elite Catering sau Privileg Catering, care nu au nici pe departe forta financiara a Alpha Airports. In urma cu circa o luna si jumatate, pe aceste pagini se afla o analiza care prevestea ca piata romaneasca de catering va fi martora unei sarabande de preluari sau fuziuni in urmatorii ani. Toate sub semnul unui necesar ridicat de investitii in vederea atingerii standardelor UE. 

    Iata ca sarabanda incepe, si nu oricum, ci cu intrarea pe piata a unuia din cei mai mari competitori europeni.

  • Monopol de vanzare

    Abela Rocas, compania care detine monopolul pe catering aerian in Romania, va fi preluata de Alpha Airports Group Plc, liderul pe piata de catering din Marea Britanie, conform unor surse din piata. Tranzactia, care cuprinde si operatiunile Abela de la Sofia, este estimata la cateva milioane de euro.

    Povestea incepe de fapt cu peste patru decenii in urma, cand Albert Abela a pus bazele unei afaceri in catering. Dezvoltarea spectaculoasa a dus la crearea unui imperiu, Albert Abela Group of Companies ajungand al treilea grup din domeniu, la nivel mondial. Numai ca imperiile au, in general, obiceiul de a se destrama o data cu disparitia intemeietorilor.

    Iar Abela Rocas nu este o exceptie. Dupa moartea fondatorului companiei, cei trei mostenitori – sotia si doi fii, n-au cazut de acord in privinta conducerii afacerii. Solutia? Vanzarea. Cum? Bucata cu bucata.

    Procesul dureaza de mai bine de sase ani. Iar acum, vanzarea a ajuns in regiunea est-europeana, unde fostul grup de companii are operatiuni la Bucuresti si Sofia. In Romania, Abela Rocas a fost infiintata in 1993, actionarul majoritar fiind Abela Holding (64%), care a vandut partea sa catre compania olandeza Vacoom, in 2002. Restul actiunilor este detinut de Tarom (31%) si Aeroportul International Bucuresti Otopeni (5%).

    Cei doi parteneri au drept de preemptiune, conform termenilor contractuali, dar e greu de crezut ca sunt dispusi sa plateasca mai multe milioane de euro pe o afacere in catering.

    Mai ales ca Tarom nu-i chiar in zilele lui cele mai bune. Prin urmare, Abela Rocas a iesit pe piata internationala dupa cumparatori pentru filialele din Romania si Bulgaria. Iar acestia au aparut, procesul de vanzare fiind pe ultima suta de metri, spun surse apropiate companiei. Posibilul cumparator este  grupul britanic Alpha Airports Group, in plina extindere in Europa.

    In Romania, Abela a fost infiintata ca societate mixta cu durata de viata de 16 ani (care poate fi prelungita). Cateringul aerian este principala afacere a companiei, desi firma mai are doua divizii: una pentru cate-ring industrial si alta pentru servicii in aeroportul Henri Coanda.

    Cat valoareaza Abela Rocas? Estimarile ajung pana la 4 – 5 milioane de euro. Un atu este dat de monopolul pe care il detine in cateringul pentru linii aeriene pe piata romaneasca.  Starea de monopol este cauzata de lipsa altor jucatori cu forta financiara pe piata romaneasca. De ce?

    Lucrurile sunt simple, de fapt. Pentru a duce mancarea la avion, e nevoie de camioane speciale, cu sistem hidraulic – pentru a putea fi ridicate la nivelul aeronavei. Camioane care nu numai ca sunt foarte scumpe (sute de mii de euro), dar se mai fabrica doar in putine locuri.

    Divizia de servicii de aeroport, care are un aport de 30 – 35% la cifra de afaceri, „tuteleaza“ cafenelele si restaurantele din Aeroportul International Henri Coanda.  O pondere mica in cifra de afaceri are divizia de catering industrial, care a realizat, in 2004, vanzari mai mici de 100.000 de euro. Abela Rocas vrea sa atace mai puternic si pe acest segment, in care vede o oportunitate de dezvoltare, conform managerilor companiei. Asta deoarece criza companiilor aeriene a afectat si furnizorii acestora. Lucru reflectat clar si in rezultatele finaciare. In 2004, cifra de afaceri a companiei in Romania a fost mai mica decat cea din 2000 si 2001. Dar cine e cumparatorul? Alpha Airports Group Plc este, in Marea Britanie, cel mai mare furnizor de servicii de catering si retail, pentru aeroporturi si linii aeriene. 

    Compania a realizat, in primele cinci luni ale anului trecut, o cifra de afaceri de 239,2 milioane de lire sterline (circa 500 de milioane de dolari).

    Reprezentantii Alpha Airports nu au confirmat, dar nici nu au infirmat ca ar fi in negocieri pentru preluarea operatiunilor Abela Rocas. Dar au fost „in vizita“ aici.  David King, Managing Director al Alpha Airport Shopping, una din diviziile grupului englez, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca „momentan, nu detinem actiuni ale afacerii, nici in Romania, nici in Bulgaria“.

    Surse apropiate discutiilor afirma de altfel ca, desi negocierile s-au incheiat, contractul de vanzare – cumparare va fi semnat peste cel putin doua luni. Alpha Airports se afla, dupa cum arata raportul financiar al companiei din septembrie 2004, in plin proces de expansiune internationala prin preluari.

    In afara de monopolul pe cateringul aerian pe care il ofera in Romania, Abela Rocas poate fi pentru englezi o foarte buna pista de lansare catre piata de catering de evenimente. 

    Piata dominata acum de cativa jucatori romani, ca Gala Catering, Elite Catering sau Privileg Catering, care nu au nici pe departe forta financiara a Alpha Airports. In urma cu circa o luna si jumatate, pe aceste pagini se afla o analiza care prevestea ca piata romaneasca de catering va fi martora unei sarabande de preluari sau fuziuni in urmatorii ani. Toate sub semnul unui necesar ridicat de investitii in vederea atingerii standardelor UE. 

    Iata ca sarabanda incepe, si nu oricum, ci cu intrarea pe piata a unuia din cei mai mari competitori europeni.

  • Fostul grup Abela

    In 40 de ani, Albert Abela Group of Companies a ajuns un imperiu, cu afaceri in peste 30 de tari. Domeniile in care desfasura activitati sunt:

    • catering aerian – asigurarea serviciilor de alimentatie pentru linii aeriene
    • catering industrial – pregatirea meselor pentru clienti mari: firme, gradinite, spitale, scoli etc.
    • management de hotel & restaurant
    • procesare alimentara 
    • vanzare de mancare preparata in supermarketuri

  • Fostul grup Abela

    In 40 de ani, Albert Abela Group of Companies a ajuns un imperiu, cu afaceri in peste 30 de tari. Domeniile in care desfasura activitati sunt:

    • catering aerian – asigurarea serviciilor de alimentatie pentru linii aeriene
    • catering industrial – pregatirea meselor pentru clienti mari: firme, gradinite, spitale, scoli etc.
    • management de hotel & restaurant
    • procesare alimentara 
    • vanzare de mancare preparata in supermarketuri

  • LEGISLATIE: Munca suplimentara va putea fi efectuata fara acordul salariatului in anumite conditii

    Inceputul primaverii va fi mai fierbinte decat de obicei, cel putin pentru sindicate. Initiativa cabinetului Tariceanu de a modifica Codul muncii a starnit mania  acestora, iar discutiile care vor urma – atat cele dintre partenerii sociali cat si cele din Parlament – se anunta a fi aprinse. Problema e ca, indiferent de opiniile celor implicati, problematica de fond a legislatiei muncii nu este rezolvata.

    Pana la 1 iulie, proiectul de modificare a Codului muncii ar trebui aprobat de Parlament si publicat in Monitorul Oficial, termenul fiind inclus in calendarul convenit cu Fondul Monetar International de catre fostul Executiv si reconfirmat in scrisoarea de intentie rezultata in urma negocierilor purtate in ultima pe-rioada de Cabinetul Tariceanu cu reprezentantii institutiei. Patronatele au acuzat ca actuala forma a legii, adoptata in martie 2003, genereaza mai multe avantaje salariatilor, considerand actul normativ drept restrictiv.

    Patronii au numarat, in cele aproape 300 de articole ale Codului muncii, 246 de drepturi pentru salariati – din care 120 directe – si numai 58 de drepturi pentru angajatori, din care 43 directe. Obligatiile salariatilor sunt in numar de 58, din care directe 15, in timp ce angajatorii au 246 de obligatii, din care 126 sunt directe. Pozitii critice fata de Codul muncii au avut si institutiile financiare internationale – Banca Mondiala, FMI si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, precum si reprezentanti ai comunitatii straine de afa-ceri si fostul ambasador al SUA in Romania Jack Dyer Crouch II.

    „Trebuie sa recunoastem ca actualul Cod al muncii este unul socialist, negociat de angajati, adica de sindicate, cu alti angajati, adica cu Guvernul conditionat de voturile sindicatelor, pentru angajati. Din cauza conjuncturii politice si economice din 2003, angajatorii nu prea au avut multe de spus, desi sunt unul dintre cei doi actori principali ai acestor reglementari“ spune Nicoleta Tudorancea de la Advice Human Resources, companie de recrutare a fortei de munca.

    „Forma initiala era rigida si restrictiva pentru angajatori. In practica s-au vazut situatii osciland de la hilar la ridicol. La modificarile propuse de minister se vor adauga multe altele din partea societatii civile si asociatiilor patronale“, crede Marilen Popa, legal & public affairs director la Interbrew Romania.

    „Codul muncii de dinainte de 1989 era chiar liberal, a fost o surpriza chiar si pentru mine“, spune avocatul Dragos Brezeanu. 

    „In schimb cel din 2003 mi se pare carpit, sunt bucatele de legislatie europeana lipite una de alta. O tara este o organizatie care se dezvolta, iar legea nu este aliniata cu conditiile din Romania si cu stadiul nostru de dezvoltare“, spune Annelise Anghel, vicepresedinte pentru resurse umane la Rompetrol. 

    Potrivit propunerilor, patronii nu mai sunt obligati sa asigure formarea profesionala a salariatilor sau sa caute noi locuri de munca pentru angajatii concediati. Angajatii pot fi obligati sa munceasca suplimentar in anumite conditii, iar sindicalistii sau reprezentantii salariatilor nu mai sunt imuni in fata angajatorilor.

    Reprezentantii angajatorilor spun ca noua versiune ar asigura o mai mare flexibilitate a pietei muncii, iar cei ai sindicatelor critica proiectul, spunand ca va produce dezechilibre la nivel social. Durata maxima de lucru, de 48 de ore pe saptamana, ramane in vigoare. Neschimbate raman si sanctiunile pentru munca la negru – amenzi cuprinse intre 20 si 50 de milioane de lei. In forma actuala, Codul muncii stipuleaza ca munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazurilor de forta majora. Noile prevederi spun ca „munca suplimentara poate fi efectuata fara acordul salariatului, pentru a satisface cerintele urgente de productie, livrarea de servicii sau alte obligatii ale angajatorului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil“. 

    Ministerul Muncii justifica propunerea prin faptul ca este extrem de restrictiva solicitarea consimtamantului salariatului de a efectua ore suplimentare in orice moment, cu exceptia „cazurilor de forta majora“ sau „pentru a preveni accidente“, asa cum se prevede in articolul existent. „Aici am putea avea o invitatie adresata angajatorului roman la impunerea unui program prelungit. Sa nu uitam ca nu toti angajatorii au un anume respect pentru lege. Generalitatea termenilor din articol nu pot decat sa lase loc interpretarilor aleatorii si partinitoare“, apreciaza Nicoleta Tudorancea.

    Timpul de lucru saptamanal obligatoriu ramane de 48 de ore. Totodata, din alineatul care prevede ca „pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili (…) o durata zilnica a timpului de lucru mai mica sau mai mare de opt ore“ va disparea expresia „mai mare“. „Prevederea cu durata maxima legala a timpului de munca este limitativa si inflexibila, motiv pentru care se impune abrogarea articolului si fixarea unei limite de ore suplimentare anual. Se impune, de asemenea, reglementarea muncii in tura, schimburi sau foc continuu“, spune Anneliese Anghel.

    Noul Cod al muncii elimina si contractele colective de munca, in timp ce contractele la nivel de unitate nu mai sunt obligatorii. Potrivit actualului Cod al muncii, „negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati“. Ministerul propune abrogarea acestui articol si invoca prevederile unei conventii a Organizatiei Internationale a Muncii. „In practica ne-am izbit de o problema: care contract primeaza, cel individual, cel pe intreprindere, cel pe ramura sau cel national? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unele prevederi se contraziceau“, spune Anneliese Anghel.

    Concedierile colective sunt simplificate, fiind definite prin trimiterea in somaj a minimum zece salariati, fata de cinci, in actuala forma a legii. Prin noua lege, patronii nu mai sunt obligati sa intocmeasca un plan de masuri sociale si nici sa propuna salariatilor programe de formare profesionala, in cazul concedierilor colective. „Intr-o economie de piata normala, de care sunt semne ca ne apropiem, frecventa si numarul concedie-rilor colective vor scadea. Un angajator falimentar nu mai are resursele necesare platii obligatiilor catre stat, cu atat mai putin pentru programe sociale. Crearea unor proiecte viabile doar pe hartie era o pierdere de timp si o Fata Morgana pentru angajati“, spune Nicoleta Tudorancea de la Advice HR. 

    Clauza de neconcurenta – cea care obliga salariatului sa nu presteze o activitate care se afla in concurenta cu cea a angajatorului sau – ramane in vigoare, insa este platita mai putin. „Reconsiderarea clauzei aduce clarificari atat in ceea ce priveste perioada in care clauza isi produce efectele cat si in ceea ce priveste continutul acesteia“, crede Adrian Popa, corporate & regulatory affairs director la BAT Romania.

    Ministerul Muncii mai propune prelungirea de la 18 luni la doi ani a duratei contractelor de munca cu perioada determinata. In privinta contractelor individuale de munca cu timp partial, este prevazuta eliminarea limitei minime de ore lucrate saptamanal, de zece ore. „Angajatul este liber sa negocieze o perioada mai scurta sau unul pe o perioada nedeterminata. Un angajat bine pregatit nu trebuie sa-si faca probleme, interesul companiei este sa-l motiveze si sa-l pastreze. Pe de alta parte, in toate statele civilizate, un profesionist angajat temporar este si mai bine platit si nici nu se imbata cu apa rece, sperand in prelungirea contractului“, spune Nicoleta Tudorancea.

    Ministerul mai propune abrogarea articolelor care obliga patronii sa contribuie la fondurile de garantare pentru plata creantelor salariale rezultate din contractele individuale de munca.

    La cele 63 de articole propuse spre modificare se vor adauga altele noi, potrivit Ministerului Muncii. Printre acestea se numara, potrivit ministrului Gheorghe Barbu, si reintroducerea conventiilor civile in relatiile de munca. „Conventiile civile nu au fost mentionate explicit, dar au functionat tot timpul, existand in Codul civil inca din 1865, ca locatiune a serviciilor“, explica avocatul Dragos Brezeanu.

    Nicoleta Tudorancea de la Advice HR crede ca in actuala etapa este importanta gasirea echilibrului intre drepturile si obligatiile angajatilor si angajatorilor, pentru a elimina pe cat posibil inechitatile.

    „Problema este ca atat Codul muncii in vigoare cat si propunerile Ministerului Muncii nu pot rezolva problemele de fond de pe piata muncii. Modificarile vizeaza aspecte neesentiale. Ar trebui un singur pachet, care sa cuprinda si sa reglementeze toate aspectele legate de munca, actuala le-gislatie fiind mult prea stufoasa si ineficienta. Sa ne gandim ca nu exista tribunalele muncii, iar actualele instante sunt tentate sa dea sentinte care ii avantajeaza pe cei multi“, spune Anneliese Anghel. Principiile care ar trebui sa stea la baza unui Cod al muncii sunt libertatea contractuala si asigurarea protectiei sociale. 

    Libertatea contractuala va permite atat angajatorului si angajatului cat si partenerilor sociali, patroni si sindicate, sa stabileasca drepturile si obligatiile pe care le insereaza in contractele individuale de munca si in contractele colective. Statul ar trebui sa nu intervina in acest proces. 

    Asigurarea protectiei sociale este apanajul statului, care ar trebui sa asigure protectia persoanelor neocupate, sa ii despagubeasca pe asigurati sau sa ajute categoriile profesionale defavorizate. 

    „Modificari legislative care nu sunt luate in calcul in prezent dar care se impun sunt eliminarea fondului de garantare, renuntarea la Registrul general de evidenta a salariatilor, precum si abrogarea prevederilor privind somajul tehnic, institutie juridica incompatibila cu economia de piata. In pri-vinta Registrului de evidenta, ganditi-va ca la noi, unde avem peste 7.000 de angajati, se scrie de mana, in fiecare luna, pentru fiecare angajat, pe documente de format A3“, spune vicepresedinta Rompetrol. De altfel si fostul ambasador american Dyer Crouch II pomenea de „scribii“ care scriu de mana date in registrele de tip „secolul XIX“, in timp ce tinerea unor evidente electronice nu este permisa. Expertii spun ca exista si alte prevederi ce necesita  imbunatatiri, de exemplu instituirea libertatii angajatorului in ceea ce priveste verificarea aptitudinilor profesio-nale la angajare si  posibilitatea de a negocia perioada de proba. Trebuie redefinite atat raspunderile materiale ale salariatilor cat si ale daunelor morale pe care semnatarii contractului de munca le pot solicita (angajatorul – in cazul unui prejudiciu adus imaginii sale, angajatul – in situatia in care i-a fost atins prestigiul profesional).

    Pozitia sindicatelor e clara: nu vor sa renunte la ceea ce au dobandit deja, saptamana trecuta au lipsit de intalnirea programata cu reprezentantii Ministerului Muncii, iar in-tr-o scrisoare adresata premierului Tariceanu au invocat, pentru a-si motiva lipsa de la negocieri, lipsa „legislatiei subsecvente“. „Vrem sa stim la modul concret, din economia reala si nu din teoriile Bancii Mondiale, care sunt problemele iscate de acest Cod. Inspectia Muncii este in masura sa faca astfel de rapoarte iar asistentii judiciari ne pot spune despre cazurile ajunse in instanta. Sa stim clar ce prevederi din Cod, ce articole au creat dificultati si necesita modificari sau imbunatatiri“, a spus liderul BNS Dumitru Costin.

    Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa crede ca modificarile sunt urmarea presiunilor facute de companiile multinationale care doresc sa creeze in tarile candidate un model social diferit de cel din UE, care sa fie extins in Uniune dupa aderarea acestora.  

    Indiferent de punctele de vedere ale sindicatelor si ale Guvernului, cei care lucreaza efectiv in domeniul angajarilor spun ca actuala legislatie este incompleta sau neclara si ca trebuie modificata. A imparti simplu oamenii in doua categorii – patroni si angajati – pare sa nu mai fie suficient; in ecuatie trebuie inclusi o multime de alti factori: productivitate, raspundere, performanta, stimulente, cariera, libertate de decizie sau protectie reala.