BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • PETROL: Rafo-Petromidia, fuziune imposibila?

    Balkan Petroleum da ca posibila o eventuala preluare a Rafo de catre Petromidia. In schimb, Dinu Patriciu declara ca nu este interesat de o asemenea fuziune.

     

    Valul de anchete ale autoritatilor in cazul rafinariei Rafo Onesti a starnit, pe langa protestele actualului patron, Balkan Petroleum (BKP), si o serie de speculatii. Speculatii izvorate tot din acuzatiile BKP. Asa a prins contur ideea formarii unei noi asocieri, cea intre Rafo si grupul Rompetrol.

     

    Maria Anton, consilier la grupul BKP, a  lansat varianta ca Rompetrol ar fi interesat de preluarea Rafo. S-ar forma astfel o societate apropiata ca marime de Petrom, cea mai mare companie petroliera romaneasca. Teoria a prins valoare de plauzibilitate si datorita contextului: Rompetrol vrea intr-adevar sa isi majoreze capacitatea de productie. De altfel, intentiile de extindere ale companiei pe plan regional au fost facute cunoscute in repetate randuri.

     

    Mai mult, Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol, spune ca s-ar fi facut presiuni pentru ca societatea pe care o conduce sa preia Rafo. In acelasi timp, presedintele Rompetrol si-a confirmat planurile de extindere. „Dorim sa crestem capacitatea de rafinare“, a declarat Dinu Patriciu pentru BUSINESS Magazin. El a adaugat ca deocamdata, posibilitatile de rafinare ale companiei sunt mai mici decat cererea de carburanti. Chiar si in aceste conditii, seful Rompetrol a negat intentia de a prelua rafinaria din Onesti: „Rafo a fost prost condusa, prost echipata si este prost asezata. Nu ma intereseaza preluarea acestei rafinarii“, a spus Patriciu.

     

    Pe de alta parte, Rompetrol proceseaza titei de tip ural, importat din Rusia. Iar pozitia Rafo, aproape de Republica Moldova, ar crea un oarecare avantaj logistic. Ce-i drept, si Petromidia are o pozitie foarte buna pentru importurile de titei. Se afla in apropierea companiei Oil Terminal (care depoziteaza titeiul importat), a conductelor de transport al titeiului si are acces direct la Portul Midia. Se pune, deci, intrebarea: de ce ar prelua o rafinarie cu un istoric cel putin controversat? In plus, planurile de extindere ale Rompetrol s-ar putea indrepta intr-o alta directie.

     

    Caci pare foarte posibila o eventuala unire a rafinariei Arpechim (in proprietatea OMV) si a combinatului chimic. Codrut Seres, ministrul economiei, a declarat ca aceasta chestiune depinde de planurile pe care le va avea OMV cu partea de petrochimie preluata o data cu Petrom.

     

    In cazul in care s-ar agrea ideea vanzarii „la pachet“ a Arpechim cu Oltchim, atunci Rompetrol ar avea dublu avantaj daca ar prelua cele doua societati: si-ar pune in practica planul de extindere a activitatii petrochimice si ar prelua si capacitati de productie a carburantilor. Iar Dinu Patriciu si-a aratat, in trecut, interesul fata de Oltchim. Dar, deocamdata, acestea sunt doar variante care nu au fost puse in practica.

  • Ajutoare de stat pentru Rafo

    Intr-o prima etapa, datorii de peste 45 de milioane de dolari ale Rafo Onesti au fost transformate in actiuni. Acestea au fost cumparate de proprietari (la vremea respectiva Imperial Oil, a omului de afaceri Corneliu Iacobov si Canyon Servicos).

     

    CIFRA DE AFACERI: Rafo a inregistrat, anul trecut, o cifra de afaceri de un miliard de dolari, potrivit estimarilor BKP.

     

    CAPACITATE DE PRODUCTIE: Rafinaria are o capacitate de productie de aproximativ trei milioane de tone de titei pe an.

     

    PRODUCTIE: Rafo a realizat, anul trecut, o productie de aproximativ doua milioane de tone.

     

    DATORII: Rafinaria are datorii de peste 15.000 de miliarde de lei (500 de milioane de dolari), din care jumatate la bugetul statului.

     

    AJUTOR DE STAT: Datorii de peste 45 de milioane de dolari au fost transformate in actiuni, dupa privatizarea Rafo si rascumparate de proprietari pentru 11 milioane $.

  • Modelul Petromidia

    Rafinaria Petromidia a beneficiat, la un moment dat, de un plan de asanare a datoriilor pe care le acumulase. Acesta a constat in transformarea creantelor in obligatiuni si plata lor de catre Rompetrol intr-o perioada de sapte ani.

     

    CIFRA DE AFACERI: Petromidia a inregistrat, anul trecut, o cifra de afaceri de 1,44 miliarde de dolari.

     

    CAPACITATE DE PRODUCTIE: Rafinaria are o capacitate de productie de cinci milioane de tone pe an.

     

    PRODUCTIE: Petromidia a realizat, anul trecut, o productie de 3,3 milioane de tone.

     

    AJUTOR DE STAT: Datorii de 600 de milioane de dolari au fost transformate in obligatiuni. Petromidia a achitat, anul trecut, 27 de milioane de dolari, o prima transa din aceste datorii.

  • PRIVATIZARE: Sprint final pentru patru privatizari

    Anul 2005 ar putea fi inceputul sfarsitului. Sfarsitul privatizarii unor mari companii romanesti, la care statul roman mai detine inca pachete importante de actiuni si pentru care cauta, de cativa ani, investitori strategici. 

     

    Evolutiile spectaculoase din ultima perioada ale Bursei nu-i lasa indiferenti nici pe noii guvernanti. Pentru a profita de „aceasta perioada buna din piata de capital“, ministrul de stat Adriean Videanu vrea sa inceapa vanzarea pe Bursa a „tot ceea ce inseamna pachete reprezentative pe care le detine statul“. In acest moment, statul roman mai detine circa 46% din actiunile RomTelecom, 38% din titlurile BCR si este unicul actionar al CEC.  Ideea este sustinuta si de ministrul de finante, Ionut Popescu, care isi doreste ca „inainte de gasirea unui investitor strategic la CEC, sa putem vinde 10-15% din actiuni printr-o oferta publica pe bursa“.

     

    Privatizarea CEC se anunta afacerea anului 2005, din care statul roman ar putea incasa mai bine de 300 de milioane de euro. La linia de start pentru cumpararea venerabilei institutii financiare romanesti – care este, de mai bine de 100 de ani „banca de suflet“ a romanilor cu venituri mici si medii – s-au asezat deja cateva dintre cele mai importante institutii financiare internationale. Cursa este dominata de banci austriece: Raiffeisen Bank, Erste Bank si Banc Austria Creditanstalt, membra a HVB. Nu ar fi insa de mirare, ca in cursa sa se inscrie si alte nume, prezente sau nu in Romania, precum Unicredit, OTP Bank, KBC sau Banca Intesa.

     

    Care este „potul“? CEC are, prin cele peste 1.400 de sucursale, cea mai extinsa prezenta in zone in care alte banci nu au ajuns inca, precum orase mici si zone rurale. In primele noua luni ale anului 2004, profitul brut inregistrat a fost de aproape 700 miliarde de lei. Castigatorul ar trebui sa se cunoasca pana la sfarsitul lui 2005. „Ne asteptam ca procesul sa se incheie in 2005, dar nu avem inca suficiente informatii pentru a ne gandi la o data precisa“, spune Hana Cygonkova, purtatoarea de cuvant de la Erste Bank. Daca acest termen va fi depasit, depinde si de rapiditatea cu care se va desfasura evaluarea institutiei de catre consultantul desemnat, banca de investitii JP Morgan si de formula care va fi agreata, in final, pentru privatizarea bancii.

     

    Pentru cei care vor ramane pe dinafara dupa vanzarea CEC, mai ramane posibilitatea de a intra pe piata romaneasca la privatizarea BCR, cel mai probabil in 2006. Solicitata insistent de organismele internationale, privatizarea BCR pare insa un proces mult mai greoi decat cea a CEC-ului. Motivele tin de sumele mari pe care le implica aceasta tranzactie, si de caracterul mult mai general al activitatii bancii. Strategia de privatizare initiala a fost modificata dupa ce, in 2003, fosta Autoritate pentru Privatizare a inregistrat doua esecuri in incercarea de a atrage investitori strategici. Fiind o conditie in acordul cu FMI, autoritatile au decis sa inceapa procesul de privatizare prin vanzarea catre BERD si IFC a 25% din actiunile bancii.

     

    In telecomunicatii, statul spera ca afacerea anului sa fie vanzarea restului de 45,99% din actiuni pe care le mai detine la Romtelecom. Problema ar fi cine le cumpara. OTE, actionarul majoritar, nu pare extrem de interesat. Acesta ia in considerare si eventuala vanzare a Cosmorom, divizia de telefonie mobila a Romtelecom. O varianta vehiculata dar neconfirmata oficial de OTE este restructurarea operatorului mobil sub conducerea CosmOTE. In acest caz, grecii se gandesc la investitii intre 400 si 600 de milioane de euro si o achizitie a pachetului restant la stat din actiunile Romtelecom nu e foarte probabila.  

     

    Pe lista societatilor mostenite de actualii guvernanti se afla si combinatul chimic Oltchim Ramnicu-Valcea. De privatizarea acestuia se ocupa Ministerul Economiei, prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie. Lucrurile nu sunt simple. Unul dintre actionarii Oltchim, Lindsell Enterprises, contesta conversia in actiuni a unor datorii de 100 de milioane de euro si preluarea lor de catre stat. MEC poate incepe procedurile de privatizare doar in momentul in care justitia va da un verdict final in acest litigiu.

     

    Codrut Seres, ministrul economiei, a precizat, la randul sau, ca situatia Oltchim este legata de cea a rafinariei Arpechim, care furnizeaza materie prima pentru combinat. Seres nu a exclus si o posibila vanzare a Oltchim la pachet cu rafinaria Arpechim. Pe langa Oltchim, MEC intentioneaza sa inceapa procedurile de privatizare pentru Electrica Muntenia Sud, dar si pentru complexurile energetice Craiova, Rovinari si Turceni.  

     

    Codrut Seres nu pierde, nici el, din vedere privatizarea prin intermediul pietei de capital. Anul acesta ar urma sa fie listate la bursa actiuni ale unor companii precum Romgaz, Transelectrica, Transgaz, Electrica Transilvania Nord si Muntenia Nord. Dar si inca 10% din Petrom. 

  • Megasubventii pentru gigacalorie?

    Introducerea accizelor la pacura va scumpi energia termica cu cateva zeci de mii de lei. Costurile de productie vor creste, ceea ce inseamna ori scumpirea energiei pentru populatie, ori majorarea subventiilor, ori retehnologizarea termocentralelor, care costa peste un miliard de euro.

     

    Ce va aduce vara anului 2005? In orice caz, cateva „cadouri“ fiscale. Pentru a armoniza legislatia autohtona cu cea din Uniunea Europeana (UE), autoritatile au acceptat un calendar fiscal care prevede introducerea graduala a unor accize pentru energia electrica, pacura si gaze naturale. Se vor majora si accizele pentru carburanti.

     

    In cazul electricitatii, firmele vor plati energia cu o taxa suplimentara de 0,12 euro/MWh, iar consumatorii casnici, 0,26 euro/MWh. Taxarea este nesemnificativa, fiind vorba de cateva zeci de lei pe kilowatt. In cazul carburantilor, cresterile de pret vor fi de cateva sute de lei. Oricum, majoritatea operatorilor de pe piata stiu ca litrul de benzina, spre exemplu, va ajunge sa coste circa un euro (aproape 40.000 de lei).

     

    Acciza pentru pacura este cea care va afecta cel mai mult buzunarul contribuabililor, direct sau indirect. Cand aude ca pacura va fi accizata de la 1 iulie, Viorel Marian, directorul general al Uzinei Electrice Zalau (centrala termoelectrica externalizata de la Termoelectrica), isi face calcule: daca nivelul accizei va fi de sase euro/tona, atunci costurile de productie a energiei termice vor creste cu circa cinci procente. „Din totalul cheltuielilor de productie, cele cu combustibilul reprezinta circa 60%. Inseamna ca in pretul final se va constata o majorare cu 3-4%“, declara, pentru BUSINESS Magazin, Viorel Marian.

     

    Cresterea costurilor va obliga centralele termoelectrice sa ceara Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) majorarea preturilor de vanzare. ANRE poate decide sau nu cresterea tarifelor de vanzare catre populatie a energiei termice. Primul efect: scumpirea intretinerii. ANRE poate decide si sa pastreze actualul tarif (896.000 de lei/gigacalorie) pentru gigacaloria vanduta populatiei. In acest caz, centralele termoelectrice ar fi nevoite sa treaca la pierderi diferenta dintre pretul reglementat si cel acceptat de ANRE, care e, in general, de peste 1,2 milioane de lei. Si in prezent, aceasta diferenta este achitata de la bugetele locale. Daca ea va creste, ca urmare a accizelor, va creste si efortul bugetelor locale, care va fi suportat, pana la urma, tot de populatie, prin taxe si impozite.

     

    Exista, totusi, o „portita“ de scapare. Pentru ca nu toate centralele din Romania folosesc pacura in procesul de productie. Apoi, unele dintre ele au stocuri de pacura. „Introducerea accizelor va duce la cresterea costurilor. Daca autoritatea de reglementare accepta aceste cresteri, atunci vom vinde gigacaloria mai scump“, sustine Ion Marcu, directorul general al Electrocentrale Bucuresti, societate cu centrale in Bucuresti, Mures si Constanta. Varianta lui „de rezerva“? Stocurile de pacura. „Cred ca vom iesi din iarna cu stocuri de pacura, ceea ce inseamna ca vom putea consuma, anul viitor, pacura neaccizata“, explica Marcu.

     

    Este, de altfel, varianta preferata de autoritati. Caci, din vara, trebuie rezolvate doua probleme. Pe de o parte, alinierea Romaniei la sistemul de taxe negociat cu UE, sistem care poate duce la cresterea subventiilor pentru sectorul termoelectric. Pe de alta parte, Bucurestiul s-a angajat fata de FMI sa reduca, cu o treime, subventiile pentru sistemul termoelectric.

     

    „ANRE monitorizeaza piata de energie si la jumatatea anului decide daca este justificata o noua ajustare a preturilor“, declara Jean Constantinescu, presedintele ANRE. El estimeaza ca un impact al eventualelor scumpiri din iulie se va resimti abia in toamna anului 2005. „Mai intai, primim cererile din partea producatorilor. Le analizam doua-trei luni, apoi decidem daca scumpirea este justificata“, mai spune Constantinescu. Care e solutia pentru a respecta si angajamentele fata de FMI? Mai ales ca, adauga Constantinescu, in cazuri punctuale, s-ar putea accepta majorarea pretului cu care producatorii vand gigacaloria, ceea ce va duce la subventii mai mari.

     

    Iesirea din incurcatura consta, cel putin teoretic, in eficientizarea centralelor termoelectrice, astfel incat costurile de productie sa nu fie mai mari decat pretul de vanzare. Lucrurile sunt insa ceva mai complicate. Pentru ca eficientizarea costa, potrivit estimarii Ministerului Economiei, peste un miliard de euro, bani necesari pentru modernizarea unitatilor din sistemul termoelectric. Sume provenind tot de la buget, creditele pentru unitatile de stat avand garantii guvernamentale. In tot acest hatis de taxe, exista, totusi, si o parte buna. Carbunele utilizat pentru producerea de energie electrica si termica, dar si cel utilizat de gospodarii nu va fi inca accizat.

     

    In plus, alinierea la nivelurile minime de impozitare stabilite de UE se va face gradual. „Pentru produsele energetice care nu erau anterior supuse accizarii (in special, pacura si energia electrica), noile accize vor fi introduse gradual, astfel incat, la data aderarii sau la expirarea perioadelor de tranzitie obtinute, sa fie atinse nivelurile minime ale accizelor prevazute de legislatia comunitara“, precizeaza Ministerul Economiei.

    Asa se face ca, pana in 2010, acciza la pacura va fi de 15 euro/tona, iar la energie electrica, de 0,5 euro/MWh, pentru firme si de un euro/MWh, pentru populatie. Dar aceasta este o alta problema, iar rezolvarea ei va depinde de multe alte variabile, precum posibilitatea de atragere a investitorilor in sectorul energetic, nivelul salariilor de la vremea respectiva etc.

  • Taxe noi pe energie

    De la mijlocul acestui an, vor fi introduse noi accize pentru energia electrica si pacura. Urmeaza accizarea gazelor naturale.

     

     

    2004 (€)

    2005 (€)

    Benzin= cu plumb (1.000 litri)

    319

    326

    Benzin= f=r= plumb (1.000 litri)

    272

    280

    Motorin= (1.000 litri)

    207

    226

    P=cur= (ton=)

    –

    6

    Energie electric= (MWh)

    –

    0,12*

     

    * Pentru consumatorii industriali; pentru cei casnici acciza va fi de  0,26 euro

  • La ce ne putem astepta

    Introducerea accizelor la pacura va cantari greu asupra buzunarului consumatorilor. Indiferent de decizia care va fi luata de autoritati (scumpirea gigacaloriei sau acceptarea unor costuri mai mari pentru productie), banii vor fi platiti tot de romanul de rand.

     

    SCUMPIRI: Gigacaloria s-ar putea majora cu 3-4% (circa 30-35.000 de lei).

     

    SUBVENTII: Termocentralele ar putea primi subventii mai mari pentru acoperirea partiala a costurilor de productie.

     

    PIERDERI: Daca nu cresc subventiile, se majoreaza pierderile centralelor termoelectrice, pierderi acoperite, in final, de la bugetele locale sau de stat.

  • Japonezii au intrecut Citigroup

    Citigroup va fi detronata de japonezi din pozitia de cea mai mare banca din lume. A doua mare banca nipona, Mitsubishi Tokyo Financial Group (MTFG), va fuziona cu grupul UFJ Holdings, urmand sa formeze Mitsubishi UFJ Financial Group, cu active de 3.000 mld. yeni (1.800 mld. dolari, comparativ cu 1.500 ale Citigroup).

    MTFG va oferi 29 mld. dolari pentru preluarea UFJ, a patra institutie bancara ca marime din Japonia. Fuziunea va fi cea mai mare din istoria tarii, creand un grup bancar care isi propune sa atinga un pro-fit net de peste 10 mld. dolari pana in 2009, in conditiile unei reduceri substantiale a costurilor, obtinuta prin desfiintarea a 300 de sucursale si a 6.000 de locuri de munca.

  • Orice, numai nu TVA

    Planul autoritatilor de a aduce mai toate impozitele catre orizontul de 16%, cu dublul scop de a aduce bani la buget si de a limita speculatiile, continua sa defriseze pe rand alte zone ale economiei. Cum era de asteptat, impozitul majorat de la 1% la 10% urmeaza sa fie aplicat nu numai pentru tranzactiile imobiliare ale firmelor, ci si pentru cele ale persoanelor fizice, in speta pentru cele care isi vand locuintele mai devreme de trei ani de la data cumpararii lor. Deocamdata, nimic despre introducerea si a unei taxe pe mostenire, ca in Occident, pentru a completa tabloul reformei fiscale. 

    Daca impozitarea tranzactiilor imobi-liare a starnit doar criticile companiilor de pe aceasta piata, mai delicat stau lucrurile cu alte categorii de venituri care urmeaza sa fie impozitate. Federatia agricola Agrostar sustine ca intentia Finantelor de a mari din 2006 impozitul pe terenurile agricole „va duce la rascoala“, fiindca taranii romani fac in majoritate agricultura de subzistenta si deci nu au cu ce plati impozite majorate. Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a incercat sa impace spiritele, afirmand ca terenurile agricole n-ar trebui sa fie impozitate decat in conditiile in care proprietarii lor reusesc sa faca profit de pe urma lor.

    De astfel de conflicte profita opozitia, care anunta vremuri grele pentru contribuabilii incantati de promisiunea cotei unice. Reprezentantii PSD au acuzat guvernul Tariceanu ca pune in discutie contractele de achizitii publice incheiate anul trecut, incepand cu cele semnate cu EADS sau Bechtel, tocmai pentru ca nu e in stare sa faca rost de bani pentru achitarea lor. Fostul ministru de finante, Mihai Tanasescu (foto), sustine ca gaura la buget este atat de mare incat, cu toate majorarile de impozite anuntate, o majorare a TVA este inevitabila. Actualul ministru, Ionut Popescu, a explicat ca majorarea TVA ar fi avut un impact inflationist imposibil de contracarat. In plus, spune Popescu, majorarea TVA ar fi fost inechitabila social, pe cand impozitele marite pentru piata de capital si tranzactii imobi-liare sunt suportate numai de categoriile cu venituri mari.

  • Raiffeisen vrea 15% din piata

    Activele Raiffeisen Bank Romania au crescut, in 2004, cu 107%, pana la 2,085 mld. euro. Dintre acestea, aproape 58% reprezinta credite, in timp ce profitul net a urcat de peste cinci ori, totalizand 28,1 mil. euro. „Practic, bilantul s-a dublat, in conditiile in care noi am prevazut o majorare de 60%“, aprecia presedintele bancii, Steven van Groningen.

    Potrivit datelor prezentate de banca, depozitele au totalizat 1,387 mld. euro, iar imprumuturile au ajuns, in 2004, la 1,198 mld. euro. El a adaugat ca banca isi propune sa atinga, in urmatorii 4-5 ani, o cota de piata de 15%. La 31 decembrie 2004, Raiffeisen avea o cota de piata de 9,2%, ceea ce o situeaza pe locul al treilea in sistem, dupa BCR si BRD-Société Générale.