E vorba de programul fiscal pana in 2013, care promite ca nici
cota unica de impozitare, nici CAS nu vor fi modificate pana
atunci, iar din cresterea economica estimata pentru urmatorii ani
(1,5% in 2011, 3,9% in 2012 si 4,5% in 2013) ar urma sa fie
posibila o crestere a cheltuielilor bugetare cu 7% in 2012, sumele
in plus avand ca destinatie investitiile, asistenta sociala si
personalul din sectorul bugetar.
Strategia schiteaza si prognoza privind numarul de angajati din
sectorul public, care ar urma sa scada in acest an cu peste 100.000
de persoane, ceea ce ar corespunde cu o rata a somajului de 8,5%,
in timp ce salariul real este prevazut sa se reduca in continuare
si in anii urmatori, fara posibilitatea ca pierderile sa poata fi
recuperate inainte de 2013.
Despre nevoia ca Romania sa aiba o strategie de planificare
fiscala multianuala, o ambitie a guvernelor de dupa 2000, s-a
vorbit probabil cel mai mult in perioada guvernarii Aliantei DA si
apoi a celei liberale. Fostul premier Tariceanu declara in iunie
2008 ca “daca vom face in continuare bugete numai de la an la an,
Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei (document promovat
atunci de guvernul PNL, n.red.) va fi greu de pus in aplicare.
Primul buget multianual, pe diferite domenii, va fi stabilit la
orizontul anului 2013, pentru ca aceasta este si durata de timp pe
care se intinde exercitiul bugetar la nivelul UE in baza caruia
Romania primeste fonduri europene”.
Inainte de alegerile din 2008, si PSD enunta acelasi obiectiv.
Programul politic de atunci al Aliantei PSD+PC sustinea ca
“incepand cu 2009, vom aloca 6% din PIB pentru sanatate in cicluri
bugetare multianuale, astfel incat in maximum doua cicluri
electorale, infrastructura din sistem sa fie compatibila cu tarile
din Uniunea Europeana”.