De exemplu, eliminarea impozitului minim a survenit la doua
saptamani de la adoptarea strategiei fiscale de catre Guvern, fara
consultarea Consiliului Fiscal si fara a fi prevazute masuri
compensatorii. “Un astfel de mod de formulare ad-hoc si
netransparent a politicii fiscal-bugetare este in directa
contradictie cu principiul stabilitatii prevazut in Legea
responsabilitatii fiscale. In aceste conditii, strategia nu apare
decat ca o sarcina legala de care Guvernul s-a achitat in mod
formal, desi aceasta ar trebui sa fie instrumentul esential care sa
creeze cadrul pentru o politica fiscala coerenta, predictibila si,
in cele din urma, credibila”, apreciaza Consiliul Fiscal, intr-o
nota semnata de presedintele institutiei, Ionut Dumitru.
La vremea adoptarii ei, strategia pe trei ani a fost considerata
drept un pas enorm inainte spre o coerenta mai mare a politicii
fiscale, mai ales cu cat, desi de ideea unei planificari bugetare
pe doi, trei sau mai multi ani se vorbeste inca de pe vremea
guvernarii Tariceanu, trecerea de orizontul unui singur an s-a
dovedit dificila pentru toate guvernele, care s-au axat doar pe
obiectivul unui deficit bugetar de indeplinit, fara a urmari vreo
prioritate pe termen mai lung.
Fata de proiectia din strategia fiscala pe trei ani, bugetul
consolidat pe 2011 ia in calcul un plus de 2,5 miliarde de lei la
venituri, provenite in special din TVA, respectiv un minus de 1,5
miliarde de lei pe seama noilor calcule referitoare la impozitele
pe venit si profit. Cheltuielile cu bunuri si servicii si capitolul
“alte transferuri” cresc in 2011 cu 1,42 miliarde de lei, in
special cu scopul platii restantelor din sistemul public de
sanatate, iar capitolul asistenta sociala se reduce cu 1,4 miliarde
de lei.
Membrii Consiliului, care au fost solicitati de Guvern, conform
legii, sa-si exprime opinia asupra legii bugetului pe 2011,
constata ca proiectiile pentru unele venituri si cheltuieli
bugetare – in special cheltuielile cu asistenta sociala si cele de
personal – au la baza intentii de modificari legislative care nu au
fost mentionate explicit in strategia fiscala, n-au fost puse in
dezbatere publica si nu au fost aprobate inca nici macar la nivelul
Guvernului – de exemplu, noua lege a pensiilor, schimbarea
referintei pentru acordarea ajutorului de somaj sau modificarile
legate de indemnizatia de crestere a copilului.
Consiliul Fiscal considera nerealist si plusul estimat de 17%
fata de 2010 al incasarilor din contributii de asigurari de
sanatate, plus “care nu poate fi explicat decat in ipoteza unor
masuri legislative generatoare de venituri suplimentare”. De
asemenea, din documente lipsesc evaluari transparente ale
costurilor, termene clare de indeplinire si detalierea resurselor
financiare disponibile. In lipsa lor, politicile sectoriale au o
credibilitate redusa, iar o evidentiere a proiectelor de investitii
considerate prioritare la scara nationala lipseste, apreciaza
Consiliul.
