BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Astral a cumparat Cable Vision

    Astral Telecom, una din primele doua companii de cablu TV din Romania, a cumparat saptamana trecuta Cable Vision of Romania (CVR), in urma unei tranzactii in valoare totala de peste 8 milioane de dolari.

     

    CVR era ultimul jucator de talie medie ramas neachizitionat de catre cei trei marii competitori – RCS & RDS, Astral si UPC – care controleaza in prezent circa 60 – 65% din piata din punctul de vedere al numarului de abonati. CVR avea ca actionar majoritar Romtelecom si o cota de piata de circa 2-3%, cu 50.000 de abonati.

     

    „Prin preluarea CVR am redevenit lider de piata, pozitie pe care o vom consolida in curand prin achizitia unui alt jucator, mai mic, cu 20.000 de abonati“, a declarat Aurel Costea (foto), director general al Astral. Astral a pierdut pozitia de lider al pietei in urma cu doi ani, cand rivalul RCS & RDS a cumparat Terra Sat si a ajuns la o cota de piata de 25%, fata de 22% – Astral. Ulterior, cei doi competitori s-au unit pentru a cumpara FX Communications, cea mai mare parte a abonatilor fiind preluati de Astral, care a mai recuperat astfel din distanta.

  • Mittal a ajuns in China

    Grupul Mittal Steel, detinut de Lakhsmi Mittal (foto), proprietarul Ispat Sidex si principalul producator mondial de otel, a preluat 37,17% din capitalul companiei siderurgice chinezesti Hunan Valin Steel Tube & Wire, pentru 314 milioane de dolari.

     

    Tranzactia permite grupului Mittal sa patrunda pe cea mai mare piata metalurgica din lume, in special in regiunea sudica a Chinei, adica acolo unde influenta liderului local de piata, Baosteel, este mai redusa. Si alte companii importante din domeniu, ca Arcelor din Franta, Nippon Steel din Japonia sau Posco din Coreea de Sud, sunt interesate de o extindere in China, deocamdata insa impreuna cu Baosteel sau cu alti parteneri locali.

  • Miscari de trupe la Petromidia

    In ciuda cresterii continue de pret a actiunilor Rompetrol Rafinare (Petromidia) la Bursa, exista si investitori care renunta la ele.

     

    Primul a fost premierul Calin Popescu Tariceanu, care a afirmat ca a renuntat la pachetul detinut (in valoare de 6,25 miliarde de lei, conform declaratiei de avere din noiembrie 2004) ca sa evite posibilele speculatii legate de favorizarea Petromidia de catre Guvern, tinand cont ca Dinu Patriciu este coleg de partid cu Tariceanu.

     

    A urmat Camelia Voiculescu, fiica presedintelui PUR Dan Voiculescu, care si-a vandut pe Bursa ultimul pachet, de 0,5% din actiunile Petromidia, pentru aproape 95 de miliarde de lei, in conditiile in care pretul pe actiune a fost in ziua respectiva cu putin peste 1.000 de lei. Fiica lui Voiculescu a cumparat in aprilie 2004, imediat dupa listarea companiei, un pachet de 2,4% din actiuni Petromidia, la pretul de 116 lei pe actiune.

  • Un altfel de tsunami

    Intr-un articol acid gazduit de The New Statesman, jurnalistul John Pilger atrage atentia asupra unor altfel de „tsunami“ iscate de „cruciatii Vestului“ (SUA si Marea Britanie), care trec insa neobservate, pentru ca pagubele provocate de ele nu impresioneaza pe nimeni. Ziaristul acuza faptul ca Statele Unite si Anglia au oferit mult mai putini bani sinistratilor loviti de dezastrul din Asia decat aloca pentru constructia unui bombardier Stealth.

     

    Fondurile alocate petrecerii date in cinstea instalarii lui George W. Bush la Casa Alba ar putea acoperi reconstructia unei insemnate parti din coasta Sri Lankai, considera ziaristul. In plus, Bush si Blair au convenit sa mareasca de la 15 milioane la 350 de milioane de dolari ajutorul oferit victimelor din Asia numai in momentul in care au observat imensa mobilizare umanitara internationala. Ipocrizia marilor puteri a ajuns la apogeu, conchide Pilger: superlativele cu care sunt apreciate ajutoarele lor catre victimele catastrofei naturale din Asia abunda in paginile ziarelor, in timp ce aceleasi publicatii ignora faptul ca marile puteri au provocat ele insele mii de victime omenesti prin invazia din Afganistan si Irak.

     

    Guvernul australian, asa de laudat pentru sumele oferite sinistratilor, este tocmai cel ce a sustinut guvernele opresive din Indonezia, in special pe cel al generalului Suharto, care decenii la rand au reprimat cu cruzime miscarile luptatorilor pentru independenta Timorului de Est. In fine, jurnalistul considera ca ajutoarele alocate acum de Fondul Monetar International nu pot compensa faptul ca tocmai din cauza politicilor economice rigide ale FMI, saracia din Indonezia si din alte tari ale lumii a treia a atins, prin ea insasi, proportiile unui adevarat tsunami provocat de mana omului.

  • Elvetienii preiau Ulcom

    Dupa ce, acum trei luni, americanii de la Cargill au cumparat fabricile de ulei de la Craiova si Podari ale Topway Industries, consolidarea in industria uleiurilor vegetale continua cu Expur Urziceni, detinuta de compania elvetiana Alimenta, care a preluat producatorul Ulcom Slobozia, intr-o tranzactie estimata de surse din piata la peste 7,5 milioane de euro.

     

    In 2003, Ulcom a avut pierderi de 20 de milioane de euro si datorii de 7 milioane. La ora actuala, urmatoarea companie care poate constitui tinta unei preluari este Argus Constanta, firma cu o valoare de piata de aproape 40 de milioane de euro, aflata in proprietatea directorului si a salariatilor.

  • Mobilul, fixul si mesageria, controlate de PC

    Companiile Microsoft si Siemens au incheiat o alianta care promite sa transforme PC-urile firmelor in instrumente de comunicare integrata. Viitoarea gama de aplicatii pentru crearea si gestionarea documentelor in retea, Microsoft Office Live Communications Server 2005, va oferi posibilitati avansate de teleconferinta si schimb de fisiere in timp real.

     

    In cadrul acesteia, Microsoft Office Live Meeting este un serviciu de conferinta care da posibilitatea angajatilor unei companii sa participe la sedinte interactive si sa schimbe documente, avand la indemana doar un telefon, un calculator si o conexiune Internet. Siemens HiPath OpenScape, portal de colaborare intre angajati, controleaza interactiunea intre toate instrumentele de comunicare uzuale – mesageria instant, posta electronica, telefonul fix de birou, telefonul mobil sau telefonul fix de acasa.

  • Sangeroasa campanie electorala

    Atmosfera inaintea alegerilor din Irak a devenit irespirabila: atacurile insurgentilor (indreptate mai ales impotriva comunitatii siite, care sustine organizarea scrutinului la 30 ianuarie) au devenit atat de intense, incat unii lideri ai lumii arabe au ajuns sa se teama de un posibil razboi civil si de o impartire a Irakului in mai multe state.

     

    In aceste conditii, SUA trebuie sa gaseasca rapid modalitati de a convinge tarile coalitiei sa ramana mai departe pe pozitii in zona. Noul presedinte ucrainean Iuscenko a confirmat ca trupele tarii sale vor fi retrase din Irak pana la 30 iunie, fortele poloneze au fost recent reduse si ele, iar Bulgaria a anuntat ca va decide pana in martie daca mai mentine sau nu contingentul stationat in Irak.

  • O Europa cu doua viteze

    Patronii europeni nu mai au timp sa astepte pana cand politicienii se vor hotari sa schimbe rigida legislatie a muncii din Uniune si politica fiscala.

     

    In ultimul timp, scrie Business Week, s-a inregistrat o tendinta mai putin mediatizata, aceea de divizare a Europei dupa un criteriu nou, intre varful economic reprezentat de multinationale si restul economiei, care se lupta permanent cu birocratia si ineficienta. Produsul Intern Brut al Europei a crescut in 2004 cu 1,8% si nu da semne de avant pentru anul care tocmai a inceput. Cu toate acestea, marile corporatii europene au inregistrat cresteri insemnate ale profiturilor, mai ales prin transferul de locuri de munca in strainatate si prin reorientarea catre pietele emergente si catre Statele Unite.

     

    Marile corporatii au consemnat profituri record in 2004: in urma unui studiu intreprins de banca de investitii Morgan Stanley a reiesit ca 42% dintre companiile europene au raportat castiguri peste asteptari in cel de-al treilea trimestru al anului trecut si numai 6% au fost dezamagite de rezultatele obtinute. Accelerarea ritmului investitiilor in strainatate in ultima perioada are mai multe explicatii.

     

    Cresterea puternica a euro a incurajat marile companii sa produca in strainatate, pe de o parte pentru a micsora costurile de productie, iar pe de alta pentru a sta departe de fluctuatiile valutare. In acelasi timp, recenta expansiune a Uniunii Europene, in urma careia au fost incluse in clubul comunitar o mare parte a tarilor est-europene, a creat o zona naturala a taxelor mici si a locurilor de munca ieftine in interiorul UE.

     

    Patronii europeni nu mai au timp sa astepte pana cand politicienii se vor hotari sa schimbe rigida legislatie a muncii din Uniune si politica fiscala, intr-un sens care sa-i avantajeze. Sunt si unele voci care cred ca aceasta miscare de externalizare continua din partea marilor companii nu va ramane fara urmari, fiind posibila o destabilizare a economiei UE. Insa, pe termen scurt, toti analistii recunosc ca firmele europene trebuie sa actioneze pentru a putea supravietui si pentru a obtine profit.

  • Start in lupta <br/>pentru cote

    Pentru industria zaharului, 2005 este „punctul zero“. Din doua motive. Primul este ca dupa sapte ani de pierderi, procesatorii se asteapta, anul acesta, la profit. Al doilea este ca 2005 aduce impartirea cotelor de productie intre jucatori. De-acum, fiecare dintre cele 9 fabrici din Romania va trebui sa produca exact cat va avea. Nici mai mult, dar nici mai putin.

     

    Cumpar cote“ – asa ar trebui sa sune de-acum inainte oferta unui producator de zahar care vrea sa se extinda. Pentru ca o data cu apropiata impartire a cotelor de productie, capacitatea nu mai are importanta, ci doar cat are voie o anumita fabrica sa produca.

     

    Asa ca toata industria freamata. Desi nu vor fi batute in cuie, odata atribuite, cotele de productie vor dicta in industrie. Insa, in afara de stabilitatea pe care o aduc – pentru ca planurile de productie se vor putea face destul de clar – cotele impun si limite.

     

    Oricum, rezultatul negocierilor cu UE a fost surprinzator de bun, daca ne uitam la performantele industriei din ultimii ani. In Romania se consuma anual peste 500.000 tone de zahar, iar fabricile romanesti produc doar mai putin de jumatate. Restul se importa. Motiv pentru care cele aproape 440.000 tone pe care „avem voie“ sa le producem par generoase. De ce am primit peste 80% din consumul actual? Avantajul a venit din partea perioadei de referinta la care s-a raportat negocierea, adica cea dintre anii 1998 si 2002, cand performantele industriei au fost mai bune.

     

    Si tot pornindu-se de la acest interval de referinta, Ministerul Agriculturii va imparti cote celor noua producatori din Romania la o data inca neprecizata. Pana acum, ministerul a amanat alocarile din diverse motive, spune Emilian Dobrescu, reprezentant general al Agrana Romania, parte a grupului austriac Agrana, care detine doua dintre cele noua fabrici functionale de zahar si o cota de piata de 30%.

     

    Decizia nu este usoara si trebuie sa se bazeze pe regulile si experienta tarilor europene. Mai mult, trebuie sa nu lase loc de interpretari, in conditiile in care se vor face cu siguranta presiuni pentru obtinerea unor cote cat mai mari. „Iar responsabilii din minister sunt constienti ca orice concesie facuta unuia dintre jucatori va duce la diminuarea drepturilor altuia, ceea ce duce la riscuri majore privind credibilitatea si obiectivitatea guvernantilor. Un alt risc este reprezentat de posibilele proteste internationale, avand in vedere investitorii implicati“, declara Dobrescu.

     

    Dintre cele 440.000 de tone de zahar alocate Romaniei, doar un sfert – adica 110.000 tone – vor fi produse din sfecla de zahar. Bataia aici se va da, pentru ca sfecla este mai ieftina, ca materie prima, decat zaharul brut importat ale carui cotatii la bursele internationale urmeaza sa creasca, dupa cum spun jucatorii.

     

    Si loc de dezvoltare exista: doar 10% din zaharul consumat in 2004 a fost facut din sfecla, iar cota negociata inseamna de doua ori mai mult. Acum, doar patru dintre cele noua fabrici din Romania mai fac zahar din sfecla: cea de la Roman, detinuta de austriecii de la Agrana, si cele de la Oradea (Diamant), Ludus (Zaharul Ludus) si Bod. Pentru 2005, insa, si fabrica de la Corabia, detinuta de actionari libanezi, are in buget sustinerea culturilor de sfecla de zahar.

     

    A obtine acum cote cat mai mari, inseamna nu doar profit mai mare, ci si posibilitatea de a vinde afacerile, in doi ani sau mai mult, pe bani buni. Cumparator ar fi grupul Agrana, care detine deja doua fabrici de zahar si s-a declarat interesat de expansiune. Vanzatori, in schimb, se gasesc tare greu. Mai ales ca toti vor preturi mai mari. „Orice are acum un pret, dupa aderare va fi de doua ori mai scump“, spune Ioan Armenean, presedinte al Patronatului Zaharului din Romania.

     

    Nici jucatori prea multi nu sunt. Pentru ca acum mai functioneaza doar noua fabrici din cele 33 care erau in 1989, din care doua (Buzau si Roman) sunt detinute de Agrana, care este lider de piata cu o cota de 30%. In sapte ani de prezenta pe piata romaneasca, compania a investit peste 60 de milioane de euro in domeniul zaharului.

     

    Din februarie, Agrana Romania va reuni sub acest nume cele trei fabrici de zahar pe care le detine, prin fuziunea dintre Danubiana Roman, Zaharul Romanesc (Tandarei si Buzau) si Agrana Romania H&T Bucuresti. Ulterior, va fi integrata si fabrica de dulciuri Romana Prod, care va functiona ca entitate separata. Grupul austriac mai are pe piata romaneasca afaceri de producere a concentratului de fructe, avand doua unitati de productie in Romania (Caraobst Carei si Wink Vaslui). Grupul mai detine si AGFD Tandarei, unul din principalii producatori de amidon si glucoza din Romania.

     

    Pe piata zaharului, principalii competitori ai austriecilor de la Agrana sunt Zaharul Oradea, Lemarco si Zaharul Ludus. Fabrica de la Oradea este detinuta (50%-50%) de Pfeifer & Langen Germania si Cristal Union Franta, iar reprezentantii acestor companii spun ca nu au nici un interes sa-si vanda afacerea. Cristal Diamant ocupa al treilea loc in piata, cu o cota de 18%, iar investitiile totale depasesc 6 milioane de euro.

     

    Lemarco ocupa locul doi in piata si sustine ca nici nu vizeaza pozitia de lider: „preferam sa fim profitabili“, dupa cum spune directorul comercial, Dan Liviu Popovici, care spune ca fabrica de la Liesti are cel mai bun randament din tara, functionand noua luni pe an. Compania are capital mixt, fiind detinuta, in proportie de 50 – 50% de investitori romani si grupul american Atalanta Corporation NY.

     

    Prima fabrica de zahar privatizata, cea de la Ludus, este detinuta in proportie de 88% de o companie franceza – Sucrerie de Marquentere, iar Ioan Armenean, directorul general al societatii, spune ca 2005 nu este un moment bun pentru a vinde o afacere cu zahar. Mai ales ca francezii s-au implicat serios in afacere, prin investirea a peste 8 milioane de euro.

     

    Pe piata mai sunt inca patru fabrici functionale: cea de la Bod (actionariat romanesc), Corabia (actionariat libanez), Calarasi (actionari romani) si cea de la Urziceni, parte din compania Marr Sugar, detinuta de investitori rusi. Pentru fabrica de la Urziceni, austriecii au manifestat interes si in trecut. In 2001 detineau pachetul majoritar de actiuni, dar fabrica intrase in lichidare judiciara.

     

    Ideea de expansiune a austriecilor de la Agrana se contureaza o data cu calculele pe care si le fac in privinta profitului. Daca timp de sapte ani industria a mers in pierdere – exceptie fiind fabrica de la Buzau, care a mai avut si ani buni – , din 2005 jucatorii cred ca pot incepe sa vorbeasca de castig. Premisele pentru profit au fost stabilite in cursul anului trecut, iar cel mai mare impact l-a avut majorarea subventiei pentru culturile de sfecla acordate fermierilor, care vor continua sa duca la cresterea cantitatilor de materie prima provenite de pe plan local.

     

    Un alt plus al anului trecut a fost cresterea productivitatii la culturile de sfecla, ajungandu-se la o medie de 27 de tone la hectar. E adevarat, putin in comparatie cu standardele europene, dar dublu fata de ce se recolta in urma cu doar un an. Pe de alta parte, preturile au crescut, in principal sub influenta maririi cotatiilor trestiei de zahar la bursele internationale, dar si romanii au scos mai multi bani din buzunar pentru zahar. In ciuda cresterii de pret, consumul mediu a crescut in primele 10 luni din 2004 cu 3,4%.

     

    Piata zaharului a mai castigat si prin controlul mai riguros de la frontiera, pentru evitarea subfacturarii. Mai mult, favorabila a fost si cresterea preturilor interne in Republica Moldova, pe baza unei clauze de salvgardare, adoptata la inceputul anului trecut pentru importurile de zahar. Ca urmare, cantitatile importate au scazut, in 2004, la 5.000 de tone, dintr-un contingent de 14.000 de tone cu taxe vamale zero. Dar vremurile bune care se anunta nu trebuie sa-i faca pe jucatori sa se culce pe o ureche.

     

    In Europa intregul regim al zaharului este pus sub semnul intrebarii. In iulie, Comisia Europeana a propus unele schimbari dramatice in acest domeniu, propuneri care au starnit actiuni de protest din partea cultivatorilor si producatorilor europeni, care spun ca e amenintata existenta intregii culturi agricole de sfecla de zahar europene.

     

    Negocierile sunt in desfasurare si nu sunt asteptate rezultate concrete inainte de jumatatea acestui an. Pentru Romania aderarea mult asteptata nu va aduce neaparat lapte si miere. Competitia se va ascuti, iar produsele se vor scumpi. Zaharul va ajunge de la 46 de eurocenti la raft, cat este acum, la minim un euro in numai doi ani. „Iar dupa aderare va trebui sa ne aliniem la regulile pietei comune a zaharului, cu preturi minime de achizitie a sfeclei sau a zaharului brut, taxe vamale mari…“, explica Dobrescu. Asa cum s-a intamplat si in alte tari membre ale UE, numai producatorii puternici vor rezista. In Austria, de exemplu, din opt fabrici existente in momentul aderarii (1996) numai trei mai produc. Va fi si cazul Romaniei?

  • Al cui e zaharul romanesc

    Dintre cele 33 de fabrici care functionau in ‘89, au ramas doar 9 „pe linia de plutire“.

     

    AGRANA ROMANIA: Detine 30% din piata, este filiala grupului austriac Agrana si are trei fabrici de zahar – la Roman, Buzau si Tandarei, dar functionale sunt doar primele doua.

     

    LEMARCO:  Produce 20% din zaharul tarii si produce in fabrica de la Liesti. Compania este detinuta, in proportii egale, de investitori romani si grupul american Atalanta Corporation NY.

     

    DIAMANT ORADEA: Ocupa locul trei, cu o cota de 18% si are actionariat franco-german (50% / 50%): Pfeifer & Langen si Cristal Union. Compania are trei fabrici – Oradea, Arad si Carei, dar ultimele doua sunt in conservare.

     

    ZAHARUL LUDUS: Produce 5% din zaharul romanesc si este prima fabrica privatizata, iar investitorii francezi detin 88% din actiuni.

     

    ALTII: Alte patru companii fabrica restul de 27% din zaharul produs in Romania: Bod (actionariat romanesc), Corabia (actionariat libanez), Calarasi (actionari romani) si cea de la Urziceni, parte din compania Marr Sugar, detinuta de investitori rusi.