BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Al doilea mandat

    Corina Enciu (38 de ani) se afla la a doua experienta de country manager al unei companii internationale aeriene cu prezenta in Romania.

     

    PAN AM. Corina Enciu a lucrat in domeniul aviatiei de la sfarsitul facultatii (cibernetica), incepand in 1990 la biroul de check-in al companiei aeriene Pan Am. In 1991, Pan Am a fost preluata de Delta Airlines si Corina Enciu a evoluat, in cadrul biroului din Romania, de la check-in la ticketing si rezervari de bilete.

     

    BRITISH AIRWAYS. In compania britanica a intrat pe o functie de manager de birou de vanzare a biletelor, iar dupa trei ani a fost numita country manager pentru Romania si Republica Moldova.

  • In revenire

    Lansarea cursei Bucuresti-New York face parte din strategia de redresare a companiei aeriene, dupa problemele de la inceputul acestui deceniu.

     

    PROBLEME. Delta Air Lines a iesit recent din procedura de faliment atrasa de problemele de rentabilitate care au inceput odata cu atacurile din 11 septembrie 2001 si au culminat cu uraganul Katrina; scumpirea petrolului a adus probleme serioase tuturor operatorilor aerieni.

     

    STRATEGIE. Compania a avut anul trecut un profit operational de 58 de milioane de dolari si venituri de 17 miliarde, iar strategia pentru acest an este de a deschide 14 curse noi pentru a face fata competitiei de pe piata americana.

  • STRATEGIE: Cu numarul 10 pe tricou, easyJet isi ia zborul din septembrie

    easyJet va incepe sa opereze din Romania din septembrie. Desi este in acest moment unul dintre cei mai mari operatori aerieni low-cost din Europa, are ca obiectiv o cota de piata de doar 5% in primul an.

     

    Asadar, companiile est-europene care doresc sa ramana sau sa devina lideri de piata pot sta linistite. Deocamdata, pentru ca pe termen lung easyJet are de gand sa dubleze piata.

     

    Cunoscut drept operatorul low-cost cu cei mai multi clienti in Europa, easyJet este al zecelea operator de profil care intra pe piata romaneasca, dupa Blue Air, My Air, Sky Europe, Wizz Air, Club Air (companiei italiene i-a fost retrasa licenta de functionare in primele luni ale acestui an), Germanwings, ClickAir, Alpi Eagles si Wind Jet. Bucurestiul a aparut in reteaua de rezervari a easyJet vinerea trecuta, pe 15 iunie, iar zborurile vor incepe din septembrie. Este cumva un moment istoric pentru aceasta piata low-cost: toata lumea din domeniul aviatiei a spus constant ca vom avea o adevarata piata low-cost abia atunci cand cei mari, easyJet si Ryanair, vor intra in Romania.

     

    Deocamdata irlandezii de la Ryanair nu au anuntat data de lansare, desi se pregatesc sa intre in Romania, iar britanicii de la easyJet privesc intrarea in Romania ca un punct bifat pe harta: „easyJet are o crestere anuala de 15% si inaugureaza constant noi rute si piete si are nevoie sa imparta aceasta extracapacitate acolo unde este posibil“, explica pentru BUSINESS Magazin Peter Voets, manager de marketing pentru Suedia si estul Europei. Acesta spune ca Romania face parte dintr-un plan de expansiune a easyJet alaturi de alte piete deschise recent, precum Maroc, Turcia si Croatia.

     

    Desi Peter Voets afirma ca intrarea in Romania este favorizata de intrarea tarii in UE si de aderarea tarii la acordul open-sky, easyJet a anuntat lansarea zborului spre Bucuresti odata cu lansarea unei destinatii din fosta UE15, anume Viena (unde va opera o cursa de la Londra). Asadar, Viena intra in reteaua easyJet la doi-trei ani dupa ce compania fondata in 1995 de grecul Stelios Haji-Ioannou a bifat cateva capitale la est de Viena, precum Budapesta, Praga sau Varsovia.

     

    Planurile pentru primul an ale easyJet in Romania sunt absolut rezonabile: vor incepe cu sapte zboruri Bucuresti-Milano pe saptamana, vor sa obtina 5% din cota de piata spre si dinspre Romania si vor sa transporte 80.000 de pasageri. Nu s-au gandit inca daca vor deschide o baza la Bucuresti, urmand sa opereze cursa de la baza lor din Milano (una dintre cele 14 baze pe care le au in Europa). Pentru moment, nu vor angaja niciun om in Romania, ci vor lucra cu o companie de servicii de manevrare la sol de la Bucuresti.

     

    Pe termen mai lung insa, concurentii easyJet vor putea urmari o crestere a ambitiilor operatorului britanic. Peter Voets spune ca „experienta ne-a demonstrat ca de fiecare data când intram pe o piata noua, generam cresteri de 80% fara sa luam din cota de piata a celorlalte companii aeriene“.

     

    Aceasta inseamna pe de o parte ca easyJet urmareste atragerea de noi tipologii de clienti (prin politica tarifara – cel mai probabil; Peter Voets spune ca pentru client competitia inseamna prezenta a cat mai multe companii aeriene pe piata, nu numai a tarifelor mici), iar pe de alta parte ca vrea sa devina numarul unu in felul sau, prin deschiderea de noi nise in piata.

     

    Planurile easyJet de crestere cu 80% a pietei ar insemna, intr-un interval de trei ani, ca piata low-cost sa depaseasca valoarea de 300 de milioane de euro. Mai ales ca procentul dat de Peter Voets depaseste si cele mai ambitioase estimari de crestere ale pietei aeriene din Romania, care, conform IATA, ar trebui sa aiba salturi intre 4 si 8% in fiecare din urmatorii ani.

     

    Primul semn ca easyJet isi bazeaza cresterea altfel decat au gandit-o celelalte companii low-cost este ca principalul concurent pe care Peter Voets il vede in Romania nu este Blue Air, liderul local al pietei low-cost: „Bineinteles, luând in considerare gradul de notorietate pe care il are TAROM in România, acesta va fi un concurent serios“.

     

    Aceasta declaratie duce cu gandul la modul in care easyJet si-a gandit dezvoltarea in alte state est-euroepene, unde a intrat pe diverse orase cu curse externe si interne care erau pana atunci „rezervate“ operatorului aerian national. Probabil ca strategia este asemanatoare si pentru Romania, desi Voets nu a dat deocamdata detalii despre alte orase in care va opera easyJet, spunand ca pentru primul an se vor concentra pe Bucuresti.

  • O camera, un unghi bun si e gata filmul!

    Se presupune ca Internetul ar trebui sa fie un ajutor imens pentru industria pornografica, creand o piata globala pentru fotografii si filme accesibile din intimitatea computerului de acasa. Pentru o vreme asa a si functionat, crescand distributia si acceptarea sociala a „divertismentului pentru adulti“ si aducand si o usoara evolutie in vanzari. Dar acum, industria pornografica este in declin – si toti dau vina pe Internet.

     

    Pentru ca fotografiile si filmuletele se gasesc din plin gratis sau la preturi mici pe Internet, vanzarile de DVD-uri pornografice au inceput sa se resimta serios. Tehnologia digitala ieftina i-a ajutat pe pornografii amatori aspiranti, care au invadat piata, in vreme ce toata lumea din industria de „divertisment pentru adulti“ da tot mai mult continut gratuit, ca sa atraga clientii platitori.

     

    Si, spre deosebire de consumatorii care cauta muzica si alte produse media, privitorii de pornografie n-au complexe sa renunte la producatorii si actorii faimosi in favoarea unora anonimi sau la un platou de filmare bine luminat pentru o canapea uzata din casa unui videograf amator. Dupa ani de cresteri constante, vanzarile si inchirierile de filme porno au ajuns in SUA in 2006 la 3,62 miliarde de dolari, in scadere fata de 4,28 de miliarde de dolari in 2005, potrivit estimarilor AVN, o publicatie a industriei de profil.

     

    Companiile mai vechi in bransa reactioneaza cu valori de productie mai bune si oferte web mai sofisticate. Dar, spre dezamagirea lor, producerea si distribuirea pornografiei a devenit deja mult prea accesibila. „Oamenii fac filme in propriile lor case si apoi n-au de facut decat sa le puna pe site-uri gratuite“, spune Harvey Kaplan, fost producator de filme pornografice, acum director executiv la GoGoBill.com, care proceseaza plati pentru site-urile porno. „Asta omoara piata.“

     

    Este o situatie exact pe dos fata de obisnuita poveste ca „Internetul schimba industria“. Internetul a ajuns rapid o amenintare pentru unele industrii, precum productia de muzica sau presa traditionala. Dar pentru pornografie, era digitala a dus initial la un fel de democratizare, de intrare in normalitate a pornografiei, oferind acces online facil si anonim. Extinderea accesului la Internet de mare viteza a promis apoi cresteri si mai mari. Numai ca, in loc de asta, conexiunile mai rapide n-au facut decat sa le permita consumatorilor de divertisment deocheat sa descarce mai repede filmuletele gratuite si producatorilor amatori de filme porno sa-si puna mai usor pe Internet creatiile.

     

    Poate sfidand asteptarile, piata continua sa fie insa invadata de noi productii video, atat online, cat si pe disc. Unele companii spun ca au avut succes vanzand abonamente la site-urile web si oferind filme pentru descarcare sau pentru vizionare online. Dar veniturile lor din Internet, desi au avut o crestere modesta, nu au compensat scaderea in vanzarile si inchirierile de filme. Iar companiile producatoare de filme porno mai traditionaliste nu renunta, fireste. Ele spun ca au un raspuns la noua competitie: calitatea. De asemenea, cauta sa se diferentieze de producatorii de filme ieftine vanzandu-si in magazine produsele in ambalaje mai atragatoare sau prin intermediul unor site-uri mai elaborate, prin folosirea unor aparate de filmat mai performante si a unor regizori si actori mai experimentati. Toti spera ca privitorii vor fi mai pretentiosi cand vine vorba despre sex.

     

    „Folosim lumina de buna calitate si un sunet foarte bun“, spune David Joseph, presedintele Red Light District, o companie de productie din Los Angeles care a facut filme precum „Comportament obscen“. Joseph spune ca compania lui nu a pierdut timpul, si nici pe cel al spectatorilor sai, pe complicatii inutile de scenariu. „Nu e o poveste elaborata, se trece direct la sex, dar avem grija la calitate“, spune el, adaugand ca este foarte atent si la alegerea fundalurilor interesante. „Folosim diferite locuri de filmare, incaperi si canapele.“ Vanzarile Red Light au scazut cu peste 30% in ultimii doi ani. Ca sa combata aceasta tendinta, spune Joseph, compania are de gand sa inceapa sa ofere cumparatorilor de filme un DVD extrapromotional cu mai multe scene din filmele sale, DVD care in mod obisnuit costa 20 de dolari. De asemenea, Joseph spera sa imbunatateasca modul de ambalare a DVD-urilor produse de compania sa.

     

    Firma Nectar Entertainment, care a produs filme precum „Insula Exxxtasy“, a lansat recent un site redesenat, ca sa fie mai competitiva pe partea de online. Nectar percepe o taxa lunara de acces de 29,95 dolari, iar pentru aceasta suma membrii sai se pot uita la mii de fotografii sau la cele 35 de filme din arhiva site-ului.

     

    Dar aceasta nu poate sa concureze cu pretul si volumul continutului porno gratuit disponibil pe unele site-uri. Un site operat de Adult Entertainment Broadcast Network are 200.000 de filmulete, multe dintre ele oferite de videografi amatori, spune Scott Coffman, presedintele companiei. „Primim continut din toata lumea – Japonia, Germania, Brazilia“, spune Coffman, adaugand ca pana si pe el l-a surprins numarul de contributori. „E la fel ca la YouTube; te intrebi cati oameni au camere video si filmeaza toate astea?“

     

    Coffman spune ca el nu face parte din industria continutului oferit gratuit. Aproape jumatate dintre filmele de pe site, spune el, vin de la companii de filme porno care vor sa-i faca pe privitori interesati si sa-i convinga sa plateasca pentru un film de durata mai mare sau pentru un DVD. Unele companii platesc pentru a avea filmuletele dispuse mai in fata pe site si unele dintre ele ofera site-ului o parte din venituri daca un vizitator al site-ului devine clientul lor.

     

    De fapt, multe dintre clipurile video care circula pe Internet sunt distribuite de companii care le folosesc ca unelte de marketing. Kaplan de la GoGoBill.com spune ca el considera aceasta o strategie perdanta. „Ei cred ca le ofera oamenilor destule mostre gratuite, iar oamenii se vor intoarce si vor plati ca sa vada mai mult, dar nu e adevarat“, spune el. Realitatea e, potrivit lui Kaplan, ca oamenii cauta continut gratis, gasesc ceea ce cauta si apoi pleaca.

     

    Alti oameni din industrie nu sunt de acord cu teoria asta. Manny Ulele, fondatorul unei companii de productie video din Las Vegas si al unui site, spune ca folosirea acestor filmulete de teasing, care dureaza in general sub un minut, transforma afacerea pornografiei online intr-un fel de stiinta. (Ulele nu e numele lui real, ci acela pe care il foloseste in afaceri.)

     

    Ulele spune ca firma lui ar putea plati 500-600 de dolari pe zi ca sa-si vada filmuletele afisate mai in fata pe bancile online de profil. El spune ca suma s-ar justifica prin numarul celor pe care ii atrage: unul din 1.000 de privitori ai continutului gratuit intra apoi pe site-ul lui, spune el, iar unul din 600 dintre cei care intra ar putea sa cumpere ceva, fie un abonament, un DVD sau un alt produs. Pe ansamblu, spune el, site-ul lui are 10.000 de clienti care platesc cate 30 de dolari pe luna ca sa descarce sau sa ruleze clipuri video. „Perceptia consumatorului este ca are la dispozitie pornografie la liber, desi cea mai mare parte din ea e controlata“, spune Ulele. El insista ca el si alti operatori inteleg ce durata a clipului video si ce fel de clipuri ii atrag pe privitori. „Tot reglam treaba asta de ani de zile“, spune el. „Suntem in stare sa vedem exact ce merge si ce nu.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • STUDIU DE CAZ: In laboratorul proiectului ROBO-CARD

    Plata facturilor pentru gaze, electricitate sau telefoane mobile este una dintre sursele curente de venituri pentru orice banca, in conditiile in care luna de luna clientii de retail le intra in sucursale pentru a-si achita aceste datorii. Exista insa si un revers al medaliei: cozile de la ghisee, ce maresc timpul de asteptare pentru clientii ce vor sa faca operatiuni mai complexe, precum imprumuturi sau depozite.

     

    Pentru a-si descongestiona ghiseele, BRD Société Générale a lansat la finele lunii aprilie un card special pentru plata facturilor de telefonie fixa sau mobila, pentru electricitate, gaze naturale si imprumuturile de la BRD Finance. Cardul, cu „numele de cod“ Gadget, poate fi folosit in peste 2.200 de unitati, respectiv la 1.100 de ATM-uri ale BRD, la 1.100 de POS-uri instalate la comerciantii ce au incheiate cu BRD contracte pentru a accepta plata facturilor si la 10 automate speciale („roboti“) instalate de banca in agentiile proprii si in 4 galerii comerciale din Capitala. Pornind de la experienta pe care BRD o are pe piata cardurilor (banca a lansat in urma cu mai bine de 11 ani primul card de credit si detine in prezent un portofoliu total de carduri de peste 2 milioane), „a fost fireasca decizia de a incerca sa transferam aceste operatiuni simple, dar care aglomerau agentiile, catre canale mai simple si pentru noi, si pentru clienti“, explica Sorin Popa, vicepresedinte responsabil cu retailul la BRD-Groupe Société Générale. 

     

    La inceputul lunii iunie, dupa mai putin de trei luni de la lansare, banca vanduse deja mai bine de 70.000 de carduri Gadget. Pentru un astfel de card, banca percepe o taxa de emitere de 5 lei, in timp ce platile la ATM-urile si POS-urile BRD nu sunt comisionate. In plus, titularii de contracte cu un furnizor de utilitati sau servicii (care este si partener al bancii) pot obtine pe cardul Gadget si un descoperit de cont de 300 de lei.

     

    In agentiile bancii si in cele patru galerii comerciale au fost deja instalati 10 roboti. Denumiti „RoboBRD“, acestia sunt de fapt niste automate la care atat clientii bancii, dar si cei care nu sunt clienti pot realiza plati de facturi, cu orice tip de card emis de BRD (inclusiv Gadget) si cash. Automatele au chiar forma unui robot, fiind de statura unui om, colorati  in rosu si negru (culorile BRD), cu picioare groase si cap patrat. „Imaginea lor, atipica pentru o sucursala bancara, starneste curiozitatea“, spune Popa, referindu-se si la faptul ca tot atipic este designul cardurilor (care au una dintre laturi decupata in jurul literelor din cuvantul Gadget). Popa adauga ca pana in septembrie vor fi 100 de roboti instalati in toata tara. Principalele locuri vizate sunt cele in care banca are cele mai multe solicitari de plati de facturi la ghisee – Bucurestiul, dar si marile orase din tara (Pitesti, Ploiesti, Brasov, Cluj, Constanta, Iasi, Craiova, Galati, Drobeta-Turnu-Severin, Piatra-Neamt, Sibiu, Bacau). In plus, „in viitorul destul de apropiat“, dupa cum spune Dana Demetrian, director al departamentului de gestiune al produselor si riscurilor in cadrul BRD, la „RoboBRD“ clientii bancii isi vor putea alimenta cash si conturile BRD ce au un card atasat. Pana una-alta insa, principalele obiective stabilite pentru acest proiect au fost atinse: platile de facturi  efectuate de catre clienti prin intermediul  „RoboBRD“ depasesc 100 de tranzactii zilnic. Aceasta cifra reprezinta 75% din totalul platilor de facturi (achitate cash) efectuate la nivelul agentiilor BRD unde este  instalat terminalul, spune Sorin Popa.

     

    Mai mult decat atat insa, „80% din posesorii de carduri Gadget sunt clienti nou atrasi, completeaza Demetrian – clienti care pana acum isi plateau facturile cash. Altfel spus, prin lansarea acestui card, BRD a reusit sa atraga mai bine de 56.000 de noi clienti care, beneficiind si de linia de credit, pot fi in timp fidelizati. Cardul bancar, un instrument financiar simplu pus in portofelul multor romani prin conventiile incheiate de banci cu angajatorii pentru plata salariilor, este unul dintre „carligele“ preferate de bancheri pentru a-si atrage si mai ales pastra clientii pe termen lung. Asa se face ca, la sfarsitul anului trecut, erau in circulatie pe piata locala ceva mai mult de noua milioane de carduri, majoritatea fiind emise in lei, iar cea mai mare parte fiind carduri de debit sau de salarii cu overdraft.

     

    Si, daca multa vreme posesorii cartilor de plata si-au folosit cardurile preponderent pentru a-si extrage salariile de la bancomat de doua ori pe luna, se simte deja o schimbare a comportamentului, spun bancherii. Spre exemplu, conform Danei Demetrian, la BRD volumul de tranzactii la comercianti a crescut in 2006 cu 100% fata de anul precedent. La inceputul lunii iunie, BRD a anuntat ca a trecut pragul de 2.000.000 de carduri emise, din care 33% sunt carduri cu descoperit de cont, iar peste 60% sunt emise in cadrul unei conventii de plata a salariilor. Si, daca in anii precedenti utilizarea cardului pentru retragerile de numerar la ATM era de peste 90%, in prezent procentul acestui tip de operatiuni este de 70%, explica oficialii BRD, 30% dintre tranzactii fiind efectuate la  comercianti.

     

    Revenind insa la achitarea facturilor, BRD nu este singura banca ce incearca sa-si orienteze clientii spre mijloace mai sofisticate de plata. La finele lunii mai, cea mai mare banca de pe piata, BCR, a anuntat ca majoreaza comisioanele pentru operatiunile cu numerar la ghiseu, reducand in schimb comisioanele pentru operatiunile derulate la ATM.           

     

     

    CONTEXTUL: In unele agentii ale BRD-Groupe Société Générale se fac zilnic 160-170 de plati de facturi pentru telefonie fixa si mobila, electricitate, gaze naturale etc. La fel de bine, exista insa perioade din luna si zone din tara in care aceasta valoare este depasita.

     

    DECIZIA: Pentru a-si descongestiona ghiseele, la sfarsitul lunii martie a.c. BRD a lansat un card proprietar (ce poate fi folosit doar in reteaua proprie) destinat platii facturilor emise de furnizorii de utilitati. Cu aceste carduri, platile se pot face in peste 2.200 de unitati (la 1.100 ATM-uri ale bancii,1.100 POS-uri instalate la comerciantii care au incheiate cu BRD contracte pentru a accepta plata de facturi si 10 automate „RoboBRD“).

     

    EFECTELE: Pana la inceputul lunii iunie au fost emise 70.000 de astfel de carduri si au fost instalati 10 roboti. Platile de facturi efectuate de catre clienti prin intermediul  „RoboBRD“ depasesc in prezent 100 de tranzactii zilnic, cifra ce reprezinta 75% din  totalul platilor de facturi (achitate cash) efectuate in agentiile unde este  instalat terminalul.

  • Ambitii de lider regional

    Cea mai mare companie de asigurari din Slovenia, Triglav, a cumparat firma Vardar Osiguranje, liderul pietei macedonene de asigurari. Cele doua parti nu au dorit sa faca publica valoarea tranzactiei.

     

    Firma macedoneana detine o cota de piata de 27%, fiind specializata pe asigurari auto, iar anul trecut a avut incasari de 25 de milioane de euro si un profit de 1,5 milioane de euro. Andrej Kocia, presedintele consiliului de conducere al Triglav, a declarat recent ca firma isi doreste sa ajunga in 2008 cea mai mare companie de asigurari din sud-estul Europei, pana in prezent fiind prezenta in opt tari din regiune. Dupa achizitionarea Vardar, firma este lider de piata in Slovenia (unde detine o cota de piata de 43,5%), Muntenegru si Macedonia. Anul trecut, Triglav a incasat prime de 817 milioane de euro si a obtinut un profit net de 36,3 milioane de euro.

  • Carrefour iese din Slovacia

    Carrefour si-a vandut cele patru hipermarketuri din Slovacia catre o alianta formata din doua companii locale, fara a oferi detalii financiare despre valoarea tranzactiei. Magazinele vor continua sa opereze sub brandul Carrefour, intre cele doua parti fiind incheiat un acord de franciza.

     

    In 2006, cele patru hipermarketuri au inregistrat o cifra de afaceri de 102 milioane de euro. Cumparatorii sunt compania ECM Group, un dezvoltator de proiecte imobiliare, si ICS, o firma ceho-slovaca specializata in investitii. Anul trecut, autoritatea antimonopol din Slovacia a blocat vanzarea celor patru hipermarketuri catre grupul britanic Tesco. Miscarea facea parte dintr-o tranzactie mai mare incheiata intre Carrefour si Tesco, prin care acestea au facut un schimb de magazine detinute in principal in Cehia si Taiwan.

  • Internetul ajunge din urma outdoor-ul

    Pana in 2010, cheltuielile cu publicitatea pe Internet in Ungaria le-ar putea depasi pe cele de pe piata de outdoor. Aceste doua segmente au inregistrat anul trecut cele mai mari cresteri, castigand cota de piata in defavoarea celor clasice, cum ar fi publicitatea TV sau din ziare si reviste.

     

    Peter Novak, vicepresedinte al Asociatiei Ungare de Publicitate (MRSZ), citat de agentia Interfax, spune ca sumele cheltuite in Ungaria anul trecut cu publicitatea pe Internet au crescut cu 60%, ajungand la 38,5 mil. euro. Astfel, publicitatea online a ajuns la o cota de 5,5% din piata, fata de 10,8% cat detine publicitatea outdoor.

     

    Baloise se extinde In CroaTia: Grupul elvetian Baloise Holdings a anuntat ca va achizitiona compania de asigurari Osiguranje Zagreb, ocupanta pozitiei a cincea de pe piata croata, cu o cota de 5,4%. Tranzactia, al carei pret nu a fost facut public de cele doua parti, va fi definitivata in luna iulie. In 2006, Osiguranje Zagreb a inregistrat incasari in valoare de 60,2 milioane de euro. Firma, infiintata in 1991, a fost prima companie de asigurari din Croatia detinuta de intreprinzatori privati si are un portofoliu divers, care include asigurari de viata, de sanatate sau de accidente. Baloise este prezenta pe piata croata prin compania Basler Osiguranje din 2000, care s-a orientat pe oferirea de asigurari si solutii de pensionare pentru medici, devenind lider de piata pe acest segment.

  • Suzuki, in drum spre Rusia

    Producatorul japonez Suzuki si compania Itochu se vor asocia pentru deschiderea langa Sankt Petersburg a unei uzine auto, cu o valoare a investitiei estimata la 92,5 milioane de euro.

     

    Fabrica ar trebui sa inceapa activitatea in anul 2009 si initial vor fi produse 10.000 de autoturisme offroad Suzuki Grand Vitara pe an. Tot pentru inceput, componentele vor fi fabricate in Japo-nia, urmand sa fie asamblate in Rusia. In prezent, Suzuki importa autoturismele in Rusia de la fabrica pe care o detine in Ungaria, dar estimeaza ca majorarea cererii din anii urmatori face necesara constructia unei fabrici in tara. Igor Konkov, consilier al Ministerului rus al Economiei, a declarat pentru agentia RIA Novosti ca negocierile au ajuns in faza de semnare a contractului.

  • Inca 25 de hoteluri si gata

    Omul de afaceri Radu Enache a intrat intr-un parteneriat cu fondul ceh de investitii PPF Investments pentru finantarea celui mai mare plan de dezvoltare de pe piata hoteliera romaneasca. La sfarsitul investitiei care va duce la extinderea lantului Continental Hotels cu 220% in urmatorii patru ani, pana la 3.700 de camere, Radu Enache spune ca orice este posibil, inclusiv vanzarea intregului lant si retragerea din afaceri.

     

    La 57 de ani, omul de afaceri Radu Enache se pregateste de startul in cel mai ambitios plan de investitii pe care l-a avut vreodata. Vrea sa isi tripleze numarul de camere si sa faca din Continental Hotels un lant hotelier international de talie medie, la nivelul Danubius din Ungaria sau al Jolly Hotels din Italia. Mai precis, dupa ce a dezvoltat in 16 ani pas cu pas o retea de 11 hoteluri in toata tara, Radu Enache a semnat cu fondul de private equity ceh PPF Investments intrarea intr-un parteneriat pentru dezvoltarea a 25 de hoteluri in patru ani.

     

    Emotii? Nici una: „Am cumparat aproape toate terenurile, am pregatit planurile de constructie, am luat prima transa de credite pentru a putea incepe dezvoltarea“, spune Radu Enache. Ba, mai mult, a facut si o evaluare a lantului hotelier cand investitia de 150 de milioane de euro va fi gata: „In 2010-2011, Continental Hotels va avea 3.700 de camere si va valora minim 250 de milioane de euro. Atunci pot sa fac ce vreau, cum ar fi sa il listez, sa il vand si sa ma retrag“.

     

    Pana la retragere, Radu Enache are insa de urmarit investitiile de 150 de milioane de euro, care prevad constructia a minim sapte hoteluri care vor fi afiliate la Ibis, zece hoteluri de doua stele si alte sapte hoteluri de trei si patru stele.

     

    Planul de investitii, facut inca din prima parte a anului trecut, a stat pe hartie pana cand Radu Enache si ceilalti actionari ai Continental Hotels (SIF Transilvania cu 8,7%, Academia Romana – Fundatia Familiei Menachem H. Elias cu 7,5%, Andrei Pop cu 1,9%, SIF Banat-Crisana cu 1,2% si alti actionari cu sub 1%) au decis care e cea mai buna varianta de finantare: „In intreaga politica de afaceri a familiei mele, dupa ce am achizitionat actiunile de la Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP), a fost evidenta nevoia de a avea un partener strategic cu care sa continuam dezvoltarea“, spune Radu Enache.

     

    FRPP a iesit din actionariatul Continental Hotels in toamna anului trecut, dupa ce si-a vandut pachetul de actiuni de 20%, pentru 10 milioane de euro, firmei RED Group, controlata de Radu Enache. Tranzactia a fost finantata partial printr-un credit contractat de RED Group de la Raiffeisen Bank. Pachetul de actiuni detinut de FRPP era controlat indirect de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Fundatia Post-Privatizare si GED Capital Fund I. FRPP ar fi trebuit sa iasa din actionariatul Continental Hotels odata cu listarea la bursa a companiei, care era anuntata inca din 2005.

     

    „In 1998, cand am negociat si am semnat intrarea FRPP in actionariatul Continental, am discutat despre principalele modalitati prin care acestia isi puteau marca investitia: prima varianta era listarea la bursa, iar a doua era obligatia mea de a rascumpara pachetul lor de actiuni la un pret prestabilit, daca aprecierea Continental la bursa ar fi fost nesatisfacatoare“, povesteste omul de afaceri.

     

    Iar reactia bursei a fost nesatisfacatoare. La momentul in care Radu Enache a inceput discutiile pentru listare, a angajat trei brokeri: BRD Securities, Alpha Finance si Raiffeisen Capital Investment, care au propus pentru listare o valoare de 40 de milioane de euro pentru intregul lant Continental Hotels la nivelul anului 2006: „O valoare ridicola, care nu acoperea nici o treime din valoarea activului net contabil“, spune omul de afaceri, care presupune ca formularea valorii respective a fost influentata de faptul ca se stia ca FRPP era presat sa iasa din actionariat. Enache precizeaza ca valoarea activelor Continental se ridica acum la 80 de milioane de euro. Sau poate chiar mai mult, dat fiind ca Enache tocmai a facut un sales & lease back pentru trei hoteluri (Continental Arad, Ibis Parlament si Ibis Constanta), iar acestea i-au fost evaluate la 33 de milioane de euro.

     

    Dat fiind ca FRPP trebuia sa iasa din actionariatul Continental Hotels, deoarece urma sa fie lichidat, Radu Enache a achizitionat pachetul de 20%, iar in acelasi moment a concentrat in RED Group si alte participatii: cea a fiului sau, Daniel Enache, si a socrului sau, Ioan Mirea.

     

    In momentul in care s-a facut oferta publica initiala, Radu Enache tocmai lansase pe piata doua investitii de 22 de milioane de euro – hotelurile din Bucuresti si Constanta care au fost afiliate Ibis. „Ma asteptam ca brokerii sa vada valoarea actuala a bunurilor Continental, nu cea din rezultatele financiare, deloc stralucite in 2005, deoarece investisem foarte mult“, spune Radu Enache, care se mai gandeste daca acum sa mai incerce din nou. „Acum cred ca piata e mult mai matura ca sa aprecieze o societate de real estate la adevarata ei valoare“, spune Enache, care va discuta la o AGA extraordinara in iulie cu actionarii Continental Hotels daca este cazul sa se mai gandeasca acum la listare sau mai tarziu, cand lantul va ajunge la 36 de hoteluri. 

     

    Cand a achizitionat actiunile FRPP, imaginea in piata a fost ca vrea sa concentreze actiunile in familie. „Dimpotriva“, sustine Enache, „noi chiar am incercat sa le transferam la un alt fond de investitii, dar nu se putea, deoarece FRPP era fond al BERD“.

     

    Dupa retragerea FRPP, Enache a inceput, asadar, cautarea unei variante pentru a-si finanta investitiile: „Am sondat piata de fonduri interesate de investitii in acest domeniu in Romania si am constatat ca sunt foarte multe, astfel ca am facut o licitatie, lucrand cu Raiffeisen Capital Investment si doua case de avocatura: Vilau & Mitel si Bostina si Asociatii, pentru constructia unei oferte, la care s-au inscris 12 fonduri“.

     

    Din partea Continental Hotels, negociatorul a fost fiul lui Radu Enache, Daniel, care a intrat in companie cu doi ani in urma, la terminarea studiilor, ca administrator. „Daniel a fost liderul echipei in cautarea de aliati pentru dezvoltare si va fi in continuare omul-cheie in tot acest parteneriat“, spune Radu Enache. Desi Radu Enache afirma ca lantul hotelier pe care il conduce si il controleaza este acum mai mult o corporatie decat o afacere de familie, principalii pioni din companie sunt el insusi, sotia lui, ca arhitect-sef si director de dezvoltare, si fiul sau, ca administrator.

     

    Dintre cele 12 fonduri selectate, grupul Enache a intrat in negocieri finale cu patru: Mid Europa Partners (fond maghiaro-polonez de investitii cu active de 1,1 miliarde de euro, preponderent in telecomunicatii, care a avut actiuni la MobiFon), Patron Capital (fond de investitii britanic de 800 de milioane de euro, care a avut investitii hoteliere in Slovacia si Spania si care a intrat in Romania anul trecut cu achizitii de terenuri), Colony Capital (fond de investitii american cu 1,1 miliarde de euro capitalizare, dintre care mai mult de jumatate sunt hoteluri si imobiliare) si PPF Investments.

     

    Dintre acestea au ramas doi finalisti: Colony Capital, cel mai puternic fond din aceasta competitie, si PPF Investments: „Fiecare dintre cele doua avea plusuri si minusuri. Principalele plusuri ale Colony Capital erau dimensiunea fondului si experienta in hoteluri, iar ale PPF erau prezenta pe piata romaneasca si faptul ca nu au pus conditii“. Insa cele doua aveau si dezavantaje: PPF nu are experienta in hoteluri, iar plusurile Colony s-au intors pana la urma impotriva omului de afaceri: „Colony Capital a refuzat sa fie minoritar; a vrut sa fie stapanul inelelor si a propus ca eu sa am 28,14% si ei 71,83%. Eu nu am fost de acord cu aceasta varianta“.

     

    Dat fiind ca Radu Enache a refuzat, Colony a plusat si a facut Continental Hotels o oferta de 140 de milioane de euro de achizitie a intregului grup, plus planurile de investitii si terenurile achizitionate pentru construirea noilor hoteluri: „A fost cea mai buna oferta pe care am primit-o pana acum – si am primit multe. Dar aceasta era mai mult o oferta viitoare, mai apropiata de valoarea pe care o va avea lantul dupa realizarea primei parti din planul de investitii“. Radu Enache a refuzat-o si pe aceasta: „Este departe de ce sper sa obtin in 2011-2012, cand vom termina planul de investitii; nu avea rost sa vand o afacere care abia acum se dezvolta cu adevarat“.

     

    Enache spune ca incepand cu 2011- 2012, cand planul de investitii va fi realizat, va putea alege din mai multe posibilitati: „Tindem spre acel moment pentru a lua o decizie, dat fiind ca atunci as putea vinde profitabil: un numar mare de camere e un portofoliu intotdeauna interesant, plus ca vom putea vinde si pe segmente (de exemplu, lantul de doua stele) sau ne vom uita mai atent daca ne intereseaza listarea sau vinderea portofoliului de hoteluri si continuarea ca operator hotelier sau colaborarea cu alte lanturi hoteliere“.

     

    In schimb, PPF Investment a acceptat sa fie minoritar. „Cu PPF, nu exista nicio conditie, nu va exista implicare, ci doar monitorizare, si am preferat sa intram cu un fond mai mic, dar mai dornic de noi experiente“, spune Radu Enache. PPF detine 28,14% din Conti Hotel Investment, compania nou-infiintata in cadrul careia se vor derula investitiile programate pentru anii urmatori, iar Crossbrook Limited, care este societatea-vehicul a lui Enache, detine 71,83% din actiuni. „Cu fiecare fond am negociat o structura diferita de participare; cu PPF am ales varianta de a construi o societate comuna in care ne vom materializa participatia prin doua societati cipriote, pentru a ne pune la adapost o parte din castigul obtinut“, spune Enache.

     

    Suma cu care PPF Investments va intra in actionariatul Conti Hotel Investment nu a fost data publicitatii de catre cei doi investitori, dar este estimata la 30 de milioane de euro, dat fiind ca familia Enache va intra in aceasta afacere cu toata participatia sa de la Continental Hotels, adica in jur de 50-55 de milioane de euro. „Conti Hotels Investment concentreaza 73% din Continental Hotels, asadar PPF este indirect actionar la Continental Hotels“, spune omul de afaceri.

     

    Radu Enache spune ca suma pe care o va aduce PPF Investment in Conti Hotels Investments va fi suficienta pentru a porni finantarea planului de investitii: „Este exact acea cifra care permite bancilor sa ne asigure orice tip de finantare“. Iar finantatorii vor fi partenerii traditionali ai grupului lui Radu Enache, adica BRD si Raiffeisen Bank: „Ne intereseaza foarte mult acum ca cele doua banci sa actioneze ca un consortiu in relatia cu noi si poate vom reusi sa atragem si Alpha Bank in aceasta colaborare“. Pentru inceput, Radu Enache a contractat un credit de 26 de milioane de euro pentru dezvoltare si un alt credit, tot de 26 de milioane de euro, pentru rascumpararea a doua dintre hotelurile vandute in sale & lease back, mai precis Continental Arad si Ibis Parlament.

     

    Planul de investitii pentru care Radu Enache s-a asociat cu PPF Investments presupune nu doar dezvoltarea grupului hotelier, dar si o noua organizare a lui, dupa modelul grupurilor hoteliere occidentale, care isi construiesc un standard de calitate si un brand pentru fiecare segment (de exemplu, Intercontinental Hotels & Resorts foloseste brandul Intercontinental pentru segmentul de lux sau cinci stele plus, Crowne Plaza pentru segmentul superior sau de patru stele plus, Indigo pentru mediu superior sau patru stele, Holliday Inn pentru economy hotel sau trei stele si Holiday Inn Express, Staybridge si Candlewood Suites pentru hotelurile tip budget sau doua stele).

     

    Asadar, hotelurile din cadrul Continental Hotels nu se vor mai chema Continental, deoarece Radu Enache le va rebrandui la inceputul anului viitor, astfel incat fiecare standard (doua, patru sau cinci stele) sa aiba un nume diferit. Singurul brand care va ramane in picioare va fi cel de trei stele, pentru care exista deja un parteneriat de management pana in 2020 pentru brandul Ibis cu grupul francez Accor Hotels. „Este mult mai bine asa, hotelurile de trei stele tip trafic sunt cel mai greu de pozitionat si un brand puternic ajuta foarte mult“, spune Radu Enache, care nu este inca sigur daca numele Continental va mai aparea in denumirea vreunui standard. Pana atunci, cea mai apropiata lansare, din septembrie anul acesta, va purta tot numele de Continental si va fi deschis la Sibiu, in cladirea concesionata de Radu Enache de la Patriarhia Romana.

     

    Primele hoteluri din planul de dezvoltare pentru care Radu Enache a semnat cu PPF vor iesi pe piata in 2008, incepand cu standardul de doua stele: „Primul hotel va fi cel de la Gara de Nord, langa actualul Ibis, care se ridica acum si va fi lansat in aprilie 2008 si va fi urmat la scurt timp, in doua-trei luni, de cel de la Arad, care este in curs de proiectare, apoi, tot la doua-trei luni, de cel de la Oradea, care este tot in curs de proiectare, si probabil ca simultan va aparea cel de la Timisoara“, spune Enache. Hotelurile de doua stele, zece la numar in planul de investitii al Conti Hotel Investments, vor avea un concept de bed & breakfast si vor atrage 40 de milioane de euro din bugetul de investitii programat, adica in jur de 3-4 milioane de euro de hotel, cu tot cu achizitia terenului. „Acestea vor avea in total 1.100 de camere (cam 100-120 de camere de hotel in provincie si 144 cel din Bucuresti) si vor fi construite si operate extrem de pragmatic, cu oameni putini si proceduri exacte“, explica Enache.

     

    Situarea celor patru hoteluri pe granita de vest, respectiv la Gara de Nord, are legatura atat cu afluxul mare de trafic din aceste zone, dar este mai ales legata de existenta cate unui hotel Continental, respectiv Ibis in acelasi perimetru: „Am incercat sa le pozitionam acolo unde avem deja hoteluri, pentru a crea sinergii cu cele existente deja“. Enache explica faptul ca pozitionarea a doua hoteluri unul langa altul reduce din costurile atat cu personalul, dar si cu utilitatile, putand fi negociate tarife competitive datorita consumului mai mare generat de doua hoteluri.

     

    Acelasi model va fi urmat in mai multe orase, unde Radu Enache vrea sa intre cu mai multe standarde hoteliere. Cel mai extins complex va fi la Timisoara, unde vor fi un hotel de patru stele, un Ibis de trei stele si un hotel de doua stele. Iar urmatoarele sinergii se vor crea prin adaugarea cate unui hotel Ibis la Continentalurile in curs de proiectare de patru stele de la Brasov, Cluj si Iasi.

     

    In scopul crearii de complexuri hoteliere, Radu Enache a gandit din start achizitii de terenuri spatioase, pentru a putea incapea o constructie mai mare sau doua. Insa astfel de terenuri in orase nu au fost usor de gasit, iar investitia bugetata pentru achizitiile de terenuri a ajuns la 12 mil. euro: „Impactul terenului este foarte mare in investitii si corectam lunar studiile de fezabilitate, din cauza cresterilor“, spune Enache, care a achizitionat deja mare parte din terenurile necesare. El da ca exemplu Iasiul, unde a cumparat un teren intr-o zona cu ritm bun de crestere (in cartierul Pacurari, langa Fabrica de Bere Zimbru), dar, dupa negocieri de doi ani, valoarea lui s-a dublat. Terenurile spatioase, care totalizeaza momentan peste 30.000 mp, au si un alt scop: „In planul nostru, pe aceste terenuri se va adauga treptat si o componenta de real estate nonhotel si anume spatii de birouri si locuinte“.

     

    Radu Enache spune ca, in cautarea de terenuri, a primit si alt tip de oferte de colaborare: „Am urmarit orice posibilitate care a aparut si am primit oferte de la proprietari de hoteluri din Piatra-Neamt, Brasov, Timisoara, Bacau si Iasi de a ne vinde, respectiv concesiona un hotel al lor“.  Enache este deschis la oferte, asa cum a fost si in 1991, cand, in functia de consilier pentru privatizare, nu a reusit sa gaseasca un investitor strain care sa cumpere cele cinci hoteluri Continental scoase la vanzare si le-a cumparat el. A investit in acestea 7 mil. dolari prin majorari repetate de capital, dupa cativa ani a prins gustul si a continuat cu achizitii, iar dupa anul 2000 si cu constructii. Daca planul merge dupa grafic, Enache va adauga, la 20 de ani de la achizitia primelor hoteluri, un zero in plus la numarul de camere de atunci.