BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Ce-i de facut cu un raft gol

    Cererea mai mare nu inseamna mereu si castiguri pe masura: canicula prelungita sau alti factori neprevazuti joaca feste ce se pot regasi nu numai in plusuri, ci si in minusuri la profit – atat in cazul producatorilor, cat si al comerciantilor sau al hotelierilor.

     

    La Carrefour, vanzarile de ape minerale au fost mai mari cu 70% pe perioada caniculei fata de cat se vindea vara trecuta, potrivit oficialilor. Cresterea brusca a consumului de apa a pus in incurcatura imbuteliatorii de ape minerale, ce n-au mai putut umple rafturile magazinelor, fie ele cash & carry, super sau hipermarketuri. Iar aceasta inseamna pierdere si pentru magazin, si pentru furnizor: teoria spune ca pentru a aduce inapoi un client dezamagit, care n-a gasit la raft produsul cautat, cheltuielile sunt de sapte ori mai mari decat investitia in capitalul de lucru, adica banii destinati realizarii unui stoc pentru situatii de urgenta.

     

    In piata bauturilor carbonatate, explica Eusediu Margasoiu, director de marketing la Pepsi Americas, doar 19% dintre consumatori sunt loiali marcilor Pepsi si Coca-Cola, restul fiind cei ce oscileaza intre mai multe. Iar „loialii“, atunci cand nu gasesc brandul A pe care il cauta, incearca un altul, marca B, fata de care pot ajunge sa manifeste aceeasi fidelitate. „Si-i pierzi de clienti; lipsa de la raft a produselor atrage un risc pe termen lung destul de mare si pe care nu-l calculezi riguros, in genul «am pierdut vanzarea a o suta de sticle».“ Calculele se fac altfel: daca 10 clienti cumpara 100 de baxuri pe saptamana, inseamna ca 600 de sticle pot ajunge in carucioarele de cumparaturi a circa 300 de clienti. Dintre acestia, doar o parte se intorc la brandul A, astfel incat efectul out-of-stock (ruptura de stoc) e cumulativ. Sunt sanse ca un cumparator dezamagit sa nu mai cumpere nici luna viitoare sau chiar sa consume din ce in ce mai putin.

     

    „Si plecand de la un moment de out-of-stock, ajungi la riscuri ce pot ajunge la 10-15% din cifra de afaceri, prin pierderea clientilor“, spune Margasoiu. Riscul este deci atat imediat, prin pierderea vanzarilor, dar si de termen lung, din cauza cumparatorilor dezamagiti. In momentul in care cumparatorul nu gaseste ceea ce cauta va alege un produs alternativ, pentru ca „nu merge intr-un alt loc pentru a cumpara exact ceea ce isi doreste“, comenteaza Liviu Irimia, director de marketing la Interbrew Romania. Insa in afara de grija consumatorului, producatorii trebuie sa calculeze si un alt risc: o companie ce nu are stoc de rezerva si nu livreaza produse conform contractelor poate pierde clientii – fie ca e vorba de un restaurant, un magazin sau un hotel.

     

    Pentru a preveni momentele de out-of-stock exista capitalul de lucru, folosit la realizarea, depozitarea si transportul stocului de marfa. Iar stocul inseamna un lant intreg de implicatii, de la banii necesari pentru productie si pana la cheltuielile pentru depozitare si transport (flota, combustibili). Cand o companie doreste sa aiba stoc cu care sa acopere livrarile timp de o luna, sa spunem, indiferent ce s-ar intampla va mentine aceasta rezerva, care permite alimentarea rafturilor in cazuri exceptionale – canicula prelungita, de exemplu, spune Margasoiu. Alta abordare au companiile care produc in functie de comenzi (just-in-time) si sunt mult mai eficiente din punctul de vedere al costurilor, dar in cazul aparitiei unei situatii de urgenta raman imediat descoperite (out-of-stock). Un alt risc ce poate interveni imediat dupa situatia in care compania nu poate asigura marfa la rafturi il constituie, explica Margasoiu, „comenzile cu nemiluita, ce umplu rafturile si depozitele pana la tavan“. Aceste marfuri devin insa imobile, vanzandu-se mult mai greu decat daca ar fi fost livrate in momentul varfului de cerere – ceea ce inseamna ca producatorul are banii blocati in marfuri.

     

    Optiunea pentru un stil sau altul de lucru – fie just-in-time, fie cu stocuri pentru o saptamana, o luna sau mai mult – tine de sistemul de planificare interna al fiecarei companii. „Cred ca toate companiile semnificative din Romania, cu cifre de afaceri de peste 10 mil. euro, isi pot permite sa-si bugeteze capital de lucru pentru a-si face un stoc suficient“, sustine Margasoiu.

     

    Productia si distributia sunt, in cazul Interbrew, usor de adaptat cresterilor bruste de cerere, spune Liviu Irimia, partea de logistica fiind cea care joaca cele mai multe feste, „dar si aici putem lucra“. Infrastructura face parte din factorii externi, ce pot fi controlati sau prevazuti cel mai putin – deteriorarea soselelor sau interdictiile de transport. Traficul creste pe zi ce trece, iar strazile n-au fost gandite pentru o exploatare asa intensa. „Dar noi luam in calcul si asta, luam marje de manevra si ne-am descurcat pana acum“, declara Margasoiu.

     

    Insa toate situatiile exceptionale sau de urgenta inseamna costuri mai mari, ce nu pot fi absorbite de pretul serviciilor sau al produselor de pe rafturi. Simona Constantinescu, membru in board-ul Ana Hotels, spune ca standardul unui hotel de cinci stele impune ca temperatura sa fie de 17 grade Celsius. „Chiar daca are loc o pana de curent e obligatoriu sa asiguri aceeasi temperatura“, afirma Constantinescu – iar in momente de acest fel intra in functiune generatoarele hotelului. Dar generatoarele nu pot asigura, in conditii de canicula prelungita, dublata de pene de curent, decat strictul necesar – lumini, calculatoare, energia necesara la bucatarii si racirea din interiorul hotelului, dar nu la 17 grade. „In aceste situatii, costurile cresc, in mod evident, dar atunci cand cazezi turistul ce si-a luat pachetul de vacanta nu poti sa-i opresti apa, daca el vrea sa faca cinci dusuri pe zi“, spune Constantinescu. Iar pretul camerei, indiferent daca cresc sau scad costurile serviciilor, este cel din contract, negociat in ianuarie, cand nu se poate sti ce costuri o sa aduca vara sau luna decembrie.  Nici in cazul bunurilor de larg consum, costurile suplimentare nu pot fi incluse in pret imediat. „Pentru situatiile exceptionale, in care sa spunem ca se dubleaza consumul de apa minerala de la o saptamana la alta, chiar daca nu exista stocuri suficiente, companiile mari au planuri de rezerva“, spune Margasoiu. Daca nu exista stoc sau posibilitatea de a suplimenta rapid productia, un producator poate apela la ajutorul filierelor din tarile vecine. „Si noua ni s-a intamplat si anul trecut si anul acesta sa facem sourcing (aprovizionare din tarile vecine – n. red.) pentru produsele de care aveam nevoie, dar din timp, pentru ca am anticipat cresterea cererii“, afirma Margasoiu.

     

    Aceasta inseamna costuri mai mari, dar care nu se pot reflecta in pret; totusi, admite Margasoiu, „astfel de situatii pot fi considerate oportunitati, pentru ca te gandesti la ce pierzi daca nu faci asta“. Nu e de mirare deci ca sucurile sau apele minerale din rafturile magazinelor aveau, in perioada caniculei si imediat dupa aceea, etichete cu explicatii in limbile tarilor vecine Romaniei. Pentru ca, chiar in situatia unor cheltuieli mai mari de transport, costurile pentru alimentarea magazinelor romanesti cu produse din alte tari sunt mai mici decat pierderile pe care le poate aduce o ruptura de stoc. „Or, asa iesi pe plus si merita, in final, mai ales ca acum exista avantajul disparitiei granitelor“, spune Margasoiu, care adauga ca anul acesta compania a avut un avantaj, pentru ca sunt regiuni care se pot „combina“ usor. Spre exemplu, e mai usor de dus marfa la Oradea de la o fabrica din Ungaria in apropiere de granita decat de la fabrica din Bucuresti.

     

    Tactica de a apela la marfurile de prin vecini nu este o gaselnita de data recenta si nici apanajul exclusiv al bunurilor de larg consum. Fenomenul s-a conturat foarte clar si in piata auto, incepand din 2005: intr-un singur an, vanzarile au crescut cu 75% la masinile de import, de pe urma accesului mai usor la creditare. Anul 2006 a continuat intr-o linie asemanatoare (plus 35%), primele luni ale acestui an marcand o noua crestere. Dealerii nu numai ca si-au revizuit previziunile de crestere de mai multe ori pe an, dar au fost nevoiti sa apeleze la stocurile importatorilor din alte tari (in general din Slovenia si Ungaria) pentru a putea onora comenzile de pe piata interna.

     

    Chiar cu un profit de doar cateva procente, companiile prefera, asadar, sa poata vinde, pentru a-si intretine relatia pe de o parte cu clientii, iar pe de alta parte cu consumatorii. Functioneaza in acest caz principiul „cel mai mic dintre doua rele“.

  • Ce-i prea mult strica

    Cresterea brusca a cererii poate lua prin surprindere furnizorii de produse sau servicii, care pentru a-si mentine prezenta in piata prefera sa vanda chiar si cu profituri diminuate de niste costuri mai mari.

     

    SOURCING In lipsa stocurilor pe piata interna, companiile apeleaza la stocurile filialelor sau ale importatorilor din tarile din regiune. In acest caz intervin cheltuieli mai mari la transport sau chiar costuri de productie ce pot fi mai mari decat cele din Romania.

     

    CALIBRAREA Chiar si in cazul in care companiile au stocuri suficiente, poate fi nevoie de un efort financiar suplimentar pentru transport, depozitare si livrare.

     

    FACTORII EXTERNI In situatii extreme, costurile pot creste din cauze independente de companie – de genul interdictiilor de transport pe anumite rute in anumite intervale orare.

  • INVESTITII: Albalact ataca piata branzeturilor

    Pentru a sustine ritmul de crestere a vanzarilor, Albalact variaza oferta: in cel mult o luna va lansa pe piata 10 noi produse lactate proaspete si din ianuarie va scoate pe piata branzeturi sub marcile Fulga si Zuzu.

    Nimic nu este exclus", a raspuns Raul Ciurtin, actionar majoritar si presedinte al celui mai mare producator roman de lactate, la intrebarea BUSINESS Magazin daca Albalact are in plan sa cumpere o noua fabrica de branzeturi. Cu sau fara achizitie, compania din Alba-Iulia va incepe insa oricum productia de branzeturi in a doua sa fabrica, inaugurata saptamana trecuta la Oiejdea, la 11 kilometri distanta de oras. Investitiile totale in aceasta fabrica, ce ocupa 11.000 mp, au depasit 10 milioane de euro, bani proveniti din surse proprii, fonduri SAPARD si credite bancare.

    Capacitatea de procesare a laptelui de la Oiejdea este de 200.000 de litri pe zi, ceea ce se adauga la capacitatea de 140.000 de litri a vechii fabrici din Alba-Iulia. Ce va face Albalact cu doua fabrici? Dupa ce, in urmatoarea luna,  vor fi lansate zece noi produse pe segmentul de lactate proaspete, sub marcile Zuzu si Fulga, pentru inceputul anului compania si-a programat inceperea productiei de branzeturi sub aceleasi doua marci, in fabrica veche, pentru care sunt necesare, conform estimarilor, investitii de un milion de euro in utilaje. Completarea ofertei de lactate proaspete cu branzeturi e o strategie fireasca: presedintele companiei spune ca studiile comandate de companie au indicat ca mare parte din consumatori isi doresc o gama completa de lactate de la un singur producator, "la care vor sa gaseasca de la iaurt si lapte pana la smântâna sau brânzeturi". Ciurtin estimeaza ca branzeturile isi vor adjudeca in jur de 3% in afacerile companiei.

    Albalact a avut in primele opt luni ale anului in curs o cifra de afaceri de 30 de milioane de euro, cu peste 3% mai mult decat vanzarile pe tot anul trecut. Pana la finalul anului, cifra de afaceri ar urma sa fie cu 45-50% mai mare decat rezultatele anului trecut. Compania si-a bugetat pentru anul viitor investitii de 6-7 milioane de euro pentru construirea celei de-a doua ferme de lapte, pe langa cea pe care o are deja la Vaidei (Hunedoara). "Suntem in faza foarte avansata pentru a prelua un teren de 2.000 de hectare langa ferma pe care o avem deja in Hunedoara", declara Raul Ciurtin. Cantitatea de lapte colectat zilnic din fermele proprii va putea creste cu 50% anul viitor, pana la 15.000 de litri. "Iar in 2009 vom produce in fermele proprii 60.000 de litri", adauga Ciurtin.

    Deschiderea celei de-a doua fabrici are ca scop cresterea productiei pentru piata interna, unde cererea este deocamdata mai mare decat ce poate produce compania (doar cu fabrica veche). Ciurtin spune ca exportul nu intra inca in planurile sale si ca deocamdata "este loc de crestere destul in jurul casei", estimand ca piata interna isi va dubla valoarea in urmatorii trei ani, pana la 1,6 miliarde de euro. In prezent, in Romania se vand anual lactate in valoare de aproximativ 800 de milioane de euro, cei mai importanti furnizori de pe piata, respectiv concurenti ai Albalact, fiind grupul olandez Friesland, actionarul majoritar al Napolact (vanzari de 105 mil. euro anul trecut), Danone (vanzari de circa 70 mil. euro anul trecut), LaDorna, Hochland (cel mai mare producator de branzeturi de pe piata) si, pe o treapta mai jos, firmele romanesti care vand pana in 20 de milioane de euro anual, ca Lactag, Covalact, Delaco sau Prodlacta Brasov.

  • STUDIU DE CAZ: Pariul pe real estate

    La cinci ani de la decizia de a se concentra pe segmentul imobiliar, casa de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii a fost implicata in cateva tranzactii importante din domeniu. Avocatii firmei au consiliat cel mai mare fond de investitii austriac, Immoeast, in achizitii de peste un miliard de euro in Romania, iar printre clientii cabinetului de avocatura se numara si alti mari investitori, precum Trigranit sau Adama.

     

    CONTEXTUL: La inceputul deceniului, piata imobiliara din Romania era la inceputuri si nimeni nu anticipa evolutia rapida pe care avea sa o urmeze.

     

    DECIZIA: Avocatii de la Popovici si Asociatii (firma care si-a schimbat recent denumirea in Popovici, Nitu si Asociatii) au hotarat sa se implice puternic in piata de real estate.

     

    EFECTELE: Aproape o treime din veniturile estimate la 7,5 milioane de euro pentru acest an provin din consultanta acordata investitorilor imobiliari.

     

    Editia din 2007 a ghidului Chambers Europe, editat de compania britanica de consultanta Chambers & Partners, il listeaza pe Florian Nitu, managing partner al casei de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii, drept avocatul numarul 1 pe piata imobiliara din Romania. „A fost o industrie pe care am mizat de la inceput“, spune Florian Nitu – „practic, am intrat in real estate cand abia se parguia piata“.


    Strategia abordata de la inceputul deceniului a adus rezultate traduse in onorarii de milioane de euro. „Piata este foarte activa pe real estate, iar noi – in mod particular – ne-am implicat foarte mult in aceasta industrie“, completeaza avocatul in varsta de 32 de ani.


    Firma a fost printre primele case de avocatura infiintate in Romania, in 1995. La inceputul acestui deceniu a fuzionat cu Musat si Asociatii, dar asocierea esueaza dupa numai doi ani, astfel ca Florian Nitu (care lucrase anterior in cadrul firmei conduse de Gheorghe Musat) il urmeaza pe Ernest Popovici pentru a reinfiinta Popovici si Asociatii la sfarsitul lui 2002. In urma cu doua saptamani, dupa cinci ani in care a detinut functia de managing partner in cadrul cabinetului de avocatura, Nitu devine partener titular, iar numele firmei devine Popovici, Nitu si Asociatii.


    Industria imobiliara a fost in ultimii ani o prioritate pentru casa de avocatura, datorata in buna masura experientei acumulate de fondatorul firmei, Ernest Popovici, in domeniul dreptului imobiliar in perioada in care a lucrat la Paris, dar si solicitarilor clientilor din Romania. Popovici si Asociatii a asigurat consultanta juridica pentru lansarea in Romania a lantului de hipermarketuri Cora. Dar poate cea mai inspirata decizie a fost asocierea la inceputul lui 2004 cu fondul de investitii austriac Immoeast, cand acesta facea primul pas pe piata romaneasca, achizitionand parcul de afaceri IRIDE. De atunci, Florian Nitu a condus echipa de avocati care a consiliat Immoeast in zeci de proiecte de investitii, cu o valoare cumulata ce depaseste un miliard de euro. Printre acestea se numara si cea mai mare tranzactie de pe piata autohtona de real estate: achizitia pentru 210 de milioane de euro a complexului comercial Polus Center din Cluj, construit de dezvoltatorul ungar Trigranit. De altfel, Popovici si Asociatii a acordat consultanta si Trigranit in cadrul proiectului de parteneriat public-privat Esplanada, ce ar trebui sa se transforme, cu investitii de peste un miliard de euro, intr-un complex multifunctional in centrul Bucurestiului.


    Dar nu numai piata imobiliara a propulsat Popovici, Nitu si Asociatii in topul firmelor de avocatura. „Vrem sa fim ceea ce in lumea anglo-saxona se numeste «a transactional law firm»“, spune Florian Nitu, explicand ca intentioneaza sa propulseze firma ca „optiunea numarul unu a clientilor care intentioneaza sa se implice in fuziuni si achizitii“. Aceasta alegere nu e de mirare, dat fiind ca tranzactiile favorite ale lui Florian Nitu au fost toate proiecte complexe de fuziuni si achizitii: preluarea de catre GE Money a trei companii de servicii financiare (Motoractive, Estima Finance si Domenia Credit) de la fondul de investitii RAEF, fuziunea BVB-Rasdaq, intrarea in actionariatul Siveco a fondurilor Enterprise Investors si Intel Capital si vanzarea IRIDE. Mai ales ca, apreciaza el, in viitorul apropiat valul investitiilor imobiliare va fi inlocuit de afacerile de private equity – noua tendinta, cum o considera el.


    Dintotdeauna, incasarile firmei au venit majoritar din tranzactii, dar in ultimii ani ponderea a crescut, ajungand aproape de 80%. Odata cu schimbarea de nume, tendinta de specializare va deveni si mai pregnanta. „Vand un produs universal, dar il vand selectiv“, rezuma in cateva cuvinte Florian Nitu strategia viitoare de dezvoltare a casei de avocatura.

  • GHID DE PENSII: Cine strange banii din pensii

    Odata ce angajatii si-au ales un fond de pensii, fie el obligatoriu sau facultativ, angajatorul este cel care are obligatia sa vireze contributiile corespunzatoare. In fiecare dintre cei doi piloni ai sistemului, circuitul banilor este diferit.

     

    Primele contributii catre administratorii de pensii private obligatorii (pilonul II) se vor face, cel mai probabil, dupa prima parte a anului viitor. In prima etapa, care a inceput pe 17 septembrie si va dura pana pe 17 ianuarie 2008, toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani trebuie sa isi aleaga un administrator spre care sa directioneze o parte din contributiie lor din sistemul de pensii. Pentru cei cu varste intre 36 si 45 de ani, participarea este optionala. Dupa incheierea acestei etape, in care se pot exprima optiunile pentru un fond sau altul, angajatii ce au obligatia sa intre in sistemul privat de pensii, dar nu au facut-o sunt automat redistribuiti spre un administrator. Redistribuirea se face aleator si tine cont de cotele de piata obtinute de fiecare administrator in perioada de vanzare efectiva. La terminarea acestor primi doi pasi, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) va valida definitiv asa-numitul Registru al Participantilor – un sistem de conturi individuale pentru toti participantii din sistemul de pensii private obligatorii. 


    Primele contributii catre sistemul privat de pensii obligatorii se vor face, in aceste conditii, cel mai devreme in lunile martie sau aprilie 2008. In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din veniturile brute, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Printr-o ordonanta de urgenta publicata saptamana trecuta, Guvernul stabileste ca baza de calcul a contributiei de 2% este reprezentata de venitul brut si nu de salariul brut, asa cum era anterior prevazut in legislatie. Altfel spus, pentru toate contributiile sociale platite de catre un angajat, baza de calcul include acum, pe langa salariul brut, si prime, stimulente si alte venituri realizate.


    In pilonul II, angajatul care participa la sistem nu resimte contributia ca pe o cheltuiala in plus, iar angajatorul nu poate participa cu contributii proprii in completarea celor facute de angajati – asa cum se intampla la pensiile facultative. La pensiile obligatorii, nici angajatul si nici angajatorul nu au de facut nimic in plus fata de obligatiile actuale. Din contributiile pe care angajatorii le vireaza si in prezent catre bugetul de asigurari sociale, CNPAS va redirectiona – cu ajutorul registrului participantilor – cota de 2% spre contul individual al fiecarui participant din sistem. Pentru participantii din sistem pentru care angajatorul nu a facut plata contributiilor, CNPAS va vira oricum cei 2%, urmand ca ANAF sa recupereze ulterior aceasta contributie de la angajatorul respectiv. In eventualitatea neachitarii la termen a contributiei datorate fondului de pensii persoana raspunzatoare pentru aceasta intarziere este obligata la plata unor dobanzi si penalitati egale cu cele stabilite pentru neplata obligatiilor bugetare. Aceste dobanzi si penalitati merg tot spre contul individual al participantului care a fost prejudiciat – iar pentru aceste sume nu se percep comisioane de administrare. Banii nu ajung insa direct la administrator, ci in conturile bancilor depozitare – institutii de credit autorizate de Banca Nationala si avizate de catre CSSPP. Mai precis, depozitarul este cel care are in pastrare toate activele unui fond de pensii administrat privat, in baza unui contract. Un administrator poate desemna un singur depozitar, care nu poate face parte din acelasi grup financiar cu administratorul (acolo unde este cazul). Banca este cea care, executand ordinele de investitii ale administratorului, plaseaza activele in diferite instrumente financiare.


    In sistemul pensiilor fa-cultative, procedura de colectare a contributiilor este diferita. Procedura este mai simpla decat la pilonul II, in sistem nefiind implicate institutii ale statului. In prima faza, angajatul semneaza actul de aderare – cu unul sau mai multi administratori, dat fiind ca in acest caz participarea la mai multe companii este permisa. La pensiile facultative, limitarea tine de valoarea contributiei, ce nu poate depasi 15% din veniturile lunare brute. Angajatorul poate, daca doreste, sa suplimenteze aceasta contributie cu una proprie, de aceeasi valoare – conditia ramanand insa ca valoarea finala sa nu depaseasca cota maxima de 15%. Odata ce participantul si-a ales administratorul dorit, angajatorul este cel care vireaza contributiile catre fondul de pensii respectiv, ce are un cont deschis la banca. Si in acest caz, banii nu ajung direct in conturile companiei de administrare, ci in cele ale fondului (depozitate, practic, intr-o banca independenta, desemnata in prospectul fondului).


    Una dintre cele mai importante schimbari pe care le aduce sistemul privat de pensii tine, asadar, de modalitatea in care sunt colectati si pastrati banii economisiti pentru perioada retragerii din viata activa. Pentru prima data, fiecare angajat isi poate economisi, in propriul sau cont si nu in „galeata“ comuna a sistemului de stat, exact atatia „bani albi“ pe cat doreste sa aiba la vremea pensionarii.      

  • Puncte cheie

    START IN FORTA. Pe 17 septembrie a inceput oficial campania de vanzare pentru pensiile private obligatorii, care va continua pe parcursul urmatoarelor patru luni. 17 administratori si tot atatea fonduri, aproape 200.000 de agenti de vanzare incearca sa convinga circa 2,5-3 milioane de contributori sa intre in sistem; cei care nu isi exprima optiunea vor fi automat redistribuiti in luna ianuarie a anului viitor. Cateva companii au anuntat deja rezultatele de vanzari obtinute in primele zile de campanie: Generali Fond de Pensii, spre exemplu, a incheiat deja 76.000 de contracte in primele zece zile, ING Fond de Pensii – 178.000 de contracte in prima saptamana, Aviva Pensii – 65.000 de contracte in prima saptamana. Totusi, numarul final de participanti cu care ramane fiecare administrator va fi cunoscut doar dupa procesul de validare de la sfarsitul campaniei de vanzari, dat fiind ca daca un client semneaza cu doua companii de administrare, el are toate sansele sa ajunga sa fie invalidat si redistribuit aleator.

     

    ADERAREA. Este o optiune individuala a participantului si se face din propria initiativa sau in urma repartizarii sale aleatorii de catre Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). O persoana care indeplineste conditiile necesare, dobandeste calitatea de participant la un fond de pensii administrat privat daca a semnat un act individual de aderare (sau a fost repartizat aleatoriu de catre CNPAS). Apartenenta la un fond este valabila doar dupa ce actul individual de aderare este validat de catre CNPAS si a fost efectuata plata unei contributii la fondul de pensii administrat privat ales.

     

    CONTRIBUTII. Printr-o ordonanta de urgenta Guvernul a modificat recent baza de calcul a contributiei care va fi virata spre fondul de pensii obligatoriu administrat privat. Astfel, procentul de 2% va fi calculat ca pondere din venitul brut si nu din salariul brut asa cum era stabilit anterior. Mai precis, veniturile asupra carora se aplica aceasta cota (care va creste progresiv pana la 6% in 2013) se constituie acum din venitului brut total realizat de angajat (salariu, prime, stimulente etc).

     

    INTARZIERI. Pentru participantii din sistem pentru care angajatorul nu a facut plata contributiilor, CNPAS va vira oricum cei 2%, urmand ca ANAF sa recupereze ulterior aceasta contributie de la angajatorul respectiv.

  • AT&T investeste la Bratislava

    Compania americana de telecomunicatii AT&T Inc. a deschis un centru de service in Bratislava, de unde vor fi deserviti clientii din Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Aici vor lucra aproximativ 350 de angajati, dar firma intentioneaza sa mareasca numarul acestora pana la 1.000.

     

    De la intrarea pe piata slovaca, in 2002, AT&T a investit in jur de 8,5 milioane de euro. Miscarea face parte din programul global de investitii de 537 de milioane de euro pe care compania americana il efectueaza pentru a-si extinde reteaua prin care ofera diverse servicii telecom. AT&T a castigat recent contracte cu General Motors Corp. si cu lantul hotelier Global Hyatt. Pe acest segment, principalii competitori in regiune sunt BT Group, Orange Business Services, operat de France Telecom si divizia Verizon Business a Verizon Communication Inc. Tom Regent, vicepresedintele AT&T pentru Europa, spune ca in ciuda concurentei puternice, firma este decisa sa investeasca in regiune. 

  • Romania si restul lumii

    Rata de profit a berarilor este pe piata locala de cateva ori mai mare decat la nivel global

     

    Compania

    Cifra de afaceri 2006 (mil. euro)

    Marja profit net Romania (din cifra de afaceri)

    Marja profit net global* (din cifra de afaceri)

    Ursus Breweries

    188

    18,7%

    10%

    Heineken Romania**

    167

    16,1%

    7,8%

    InBev Romania

    158,4

    13,5%

    14,5%

     

    *   rapoarte financiare globale aferente anului fiscal 2006;

    ** vanzari nete;           

    SURSA: MINISTERUL FINANTELOR SI COMPANIILE

  • Mai mult nu se poate

    Castigurile pe care berarii le obtin pe piata romaneasca l-au facut chiar pe seful liderului din domeniu sa declare ca profitabilitatea este acum la cote maxime.

     

    Premiera pe piata romaneasca a berii: nu numai ca cei 90 de litri de bere per capita au depasit media anuala europeana (78 de litri) si cea globala (22 de litri), dar gradul de profitabilitate a afacerilor a ajuns la un maxim.

     

    „Mi-e greu sa cred ca profitabilitatea ar putea creste mai mult decat in prezent“, declara Edwin Botterman, presedinte si CEO al Heineken Romania. Compania a incheiat anul trecut cu o marja de profit net de peste 16% din cifra de afaceri, in timp ce la nivel international acelasi raport e de cateva ori mai mic. Profitul net la nivel international al grupului Heineken (302 mil. euro) inseamna aproape 5% din venituri (6,127 mld. euro), conform raportului financiar al grupului pentru prima jumatate a anului.

     

    Cifrele se sprijina pe vanzari neasteptat de bune in ultimii doi ani, ce au adus cresteri cu doua cifre – evolutie ce a surprins toti berarii si i-a determinat sa-si revizuiasca previziunile de crestere, datorita mai cu seama sezonului cald ce a debutat foarte devreme in acest an. Asa ca 2007 a impins piata berii foarte aproape de limita maxima la capitolul cantitate: doar in cinci tari europene se bea mai multa bere decat in Romania. Un impuls pentru cresterea consumului a fost faptul ca „berea a devenit mai ieftina, in sensul ca preturile au crescut intr-un ritm inferior inflatiei, in timp ce veniturile au crescut mult mai rapid“, declara Botterman. Astfel, pretul mediu al unui litru de bere este acum de 2,8 lei. Si desi cumparatorii migreaza spre segmente superioare, pretul este inca definitoriu pe piata berii. Motiv pentru care consumul „off-premise“ (acasa) detine cea mai mare pondere (68% din vanzari), deoarece cumparatorul prefera sa ia de la magazin berea, care este sensibil mai ieftina, chiar si de doua ori, decat in baruri sau cluburi, datorita marjelor mult mai mici, adauga Botterman. Pretul si consumul de acasa au sustinut vanzarile de bere la PET, segment ce detine 44,4% din volumul pietei, la paritate cu berea la sticla (44,2%). Pe pietele vestice, lucrurile stau invers: in Marea Britanie sau in Irlanda in pub-uri se bea peste 90% din bere. Cresterea afacerilor berarilor din acest an si-a urmat linia in ciuda exploziei numarului de marci de pe piata – peste 125 acum, fata de 86 in urma cu un an. „In cele mai multe cazuri este insa vorba de marci cu vanzari foarte mici, chiar si pana la 500 de hectolitri“, afirma Botterman. Spre comparatie, vanzarile Heineken din prima jumatate a lui 2007 au ajuns la 2,3 mil. he, iar incasarile au fost cu 36% mai mari decat in aceeasi perioada a anului trecut. Ursus Breweries, al doilea jucator de pe piata, a inregistrat in aceeasi perioada un plus de 31% fata de 2006, in timp ce InBev Romania a realizat vanzari cu 27% mai mari fata de rezultatele din prima parte a lui 2006.

     

    Daca reprezentantii altor domenii se plang de cresterea salariilor si a preturilor la utilitati, principalul ghimpe din bugetele berarilor este publicitatea. „Costurile la publicitatea TV vor creste foarte mult, desi se in-multesc posturile de televiziune in fiecare an“, spune Botterman, care adauga ca in industria berii promovarea este obligatorie. Cu atat mai mult cu cat cresterea puterii de cumparare impinge cumparatorii spre segmentele superioare de pret. Dovada si faptul ca in prima jumatate din 2007, cele mai mari cresteri (40% fata de perioada similara a din 2006) in vanzarile liderului de pe piata le-a marcat Heineken, marca pozitionata in segmentul superpremium. Or, pretul la raft al berii este direct proportional cu sumele investite in publicitate: marcile ieftine nu sunt sustinute si nici nu poarta povara investitiilor in promovare, in timp ce pentru brandurile premium si superpremium, publicitatea nu poate lipsi. De altfel, cum volumele vandute au cam ajuns la maxim, berarilor le-a mai ramas acum sa lucreze la reglaje de finete: atragerea clientilor pe segmentele superioare de pret, unde si marjele de profit sunt mai mari.

     

    In afara de cheltuieli mai mari pentru publicitate, Botterman mai atrage atentia asupra riscului ca vanzarile de bere sa scada: „Consumul este in relatie directa cu banii din buzunarul cumparatorului, dar cu cat cresc datoriile acestuia, cu atat se imputineaza banii de cheltuiala“.

     

    Cu marje de profit plasate intre 13,5% (InBev) si 18,7% (Ursus Breweries) din cifrele de afaceri, industria berii se afla acum pe culmi, comparativ cu evolutia din alte tari. Poate parea putin in raport cu ratele de profit din industria telecom (Vodafone – 37,6% din cifra de afaceri din 2006) sau energie (Lukoil Romania – 31,8% din cifra de afaceri din 2006), dar „in industria berii marjele sunt mai mici, iar castigurile vin din volume mari de vanzari“, explica Botterman.

  • Cinci ani pe cont propriu

    PSV Company, cum se va numi compania care va ramane din Petromservice dupa ce Petrom va intra in posesia diviziei de servicii petroliere pe care a cumparat-o saptamana trecuta, va porni la drum cu afaceri aproximativ egale cu cele de la care a pornit Petromservice in 2002. Diferenta va fi in contul bancar al actionarilor, care va fi alimentat de Petrom cu 328 de milioane de euro.

     

    Elbahold Limited, actionarul majoritar al Petromservice, si Liviu Luca, actionar si lider sindical al salariatilor de la Petrom, vor sa investeasca o parte din banii pe care ii vor lua de la Petrom in diverse afaceri, precum un proiect in sistemul bancar din Republica Moldova si afaceri imobiliare. „O parte importanta din investitii va merge in dezvoltarea diviziilor de constructii si transporturi pe care compania le-a dezvoltat adiacent obiectului principal de baza, reprezentat de serviciile petroliere“, spune Liviu Luca, directorul general al companiei.

     

    Actionarii Petromservice (Elbahold Limited, cu 49%, Asociatia Salariatilor de la Petrom, cu 25%, precum si mai multe persoane fizice, printre care Liviu Luca si Sorin Marin) au vandut saptamana trecuta catre Petrom cu 328 de milioane de euro divizia de servicii petroliere a Petromservice, la care statul roman renuntase in 2002.

     

    In cei cinci ani de existenta, compania controlata de Liviu Luca si-a crescut de aproape patru ori cifra de afaceri. Astfel, activitatea de baza, cea de servicii petroliere – care s-a desprins din Petrom in 2002 si a fost acum rascumparata de Petrom –  avea in 2002 o cifra de afaceri de aproximativ 100 de milioane de euro, iar anul trecut a derulat afaceri de 248 de milioane de euro (75% din afacerile Petromservice fiind reprezentate de serviciile de baza ale companiei).

     

    Cifra de afaceri de anul trecut, de 331 de milioane de euro, a fost astfel completata de celelalte afaceri – constructii de drumuri, constructii civile si industriale, instalatii electrice, productie de module containerizate si transporturi -, care acum vor reprezenta principalul obiect de activitate al PSV Company. 

     

    PSV Company nu este un nume la care vanzatorii Petromservice s-au gandit dupa tranzactia cu Petrom pentru a-si numi afacerile ramase in portofoliu. Este un nume asupra caruia au convenit inca din 2005, deoarece Petromservice trebuia sa renunte la orice legatura cu identitatea vizuala a Petrom. Astfel, pe langa nume, Petromservice urma sa isi schimbe si logoul, profilul de lup care de asemenea amintea de sigla Petrom. Pe langa aceste schimbari, Petromservice avea obligatia sa atraga in actionariat un partener international reputat, care sa se potriveasca prestigiului cu care OMV incerca sa investeasca Petrom, sau sa devina companie certificata Det Norske Veritas (companie norvegiana de consultanta si management de risc, specializata in domeniul energiei si al industriei navale). Toate aceste cerinte apareau in 2005, la un an dupa ce OMV a devenit actionarul majoritar al Petrom si a renegociat contractul cu Petromservice.

     

    In acelasi contract din 2005, OMV a scazut nivelul minim de lucrari cu Petromservice: daca in 2004 Petromservice avusese afaceri asigurate la Petrom de 243 de milioane de euro, in 2006 acestea au ajuns la 180 de milioane de euro, urmand sa scada cu 10% pe an. De asemenea, Petrom urma sa plateasca orice plati compensato-rii pentru disponibilizarile Petromservice. Toate acestea aveau ca termen-limita data de 31 decembrie 2007, cand platile compensatorii de la Petrom incetau, cand trebuia adusa certificare Norske, cand trebuia schimbat numele si asa mai departe.

     

    In acest context, decizia OMV de a cumpara divizia de servicii petroliere din Petromservice suna si pare oarecum una protectoare. Companiei ii scazuse dramatic profitul in ultimul an, cu 97%, din cauza unor restructurari si modernizari decise de actionari atat la divizia de servicii petroliere, cat si la celelalte, iar numarul de angajati nu mai putea fi scazut din acest an fara ca Petromservice sa plateasca din surse proprii (si nu ale Petrom, ca pana acum) salariile compensatorii. Astfel, cei aproape 10.000 de angajati ai diviziei cumparate de Petrom vor intra in randurile angajatilor acestei companii, care de la privatizare si-a redus aproape la jumatate numarul de angajati. Cei 10.000 vor fi angajatii unei noi divizii din cadrul Petrom, Servicii pentru Explorare si Productie, in care se vor investi 90 de milioane de euro in urmatorii ani si care va fi condusa de unul dintre directorii actuali din cadrul diviziei. Numele lui va fi cunoscut peste trei luni, cand Petrom il va anunta odata cu rezultatul studiului Consiliului Concurentei, care studiaza cat de mult se concentreaza piata de profil odata cu aceasta achizitie.

     

    Tranzactia este pentru Petrom a doua de la preluarea acesteia de catre OMV. Prima a fost achizitia, anul trecut, a lantului de benzinarii pe care OMV il detinea in Romania, Serbia si Bulgaria. Cele 256 de milioane de euro platite atunci pe reteaua de benzinarii a OMV din zona, plus cele 328 de milioane de euro pe care Petrom se pregateste sa le plateasca actionarilor Petromservice reprezinta aproximativ suma pe care OMV a platit-o in 2004 pentru Petrom.