BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Coca-Cola, inca o fabrica in Rusia

    Coca-Cola a cumparat, pentru 191,5 milioane de euro, 100% din actiunile producatorului rus de bauturi racoritoare Aqua-Vision de la firma britanica Health Tech Corporation (HTC).

     

    Achizitia va permite companiei americane sa-si majoreze productia pe piata rusa cu 15%. HTC a definitivat in 2005 constructia fabricii Aqua-Vision de langa Moscova, cu o capacitate de 500 de milioane de litri pe an si care a costat 95 de milioane de euro. Vahagn Manukyan, directorul HTC, a spus ca decizia de a vinde a fost luata in urma cu doua luni si jumatate. Oferta inaintata de Coca-Cola a fost de departe cea mai buna dintre ofertele primite de HTC. Yana Guskova, director de relatii publice la Coca-Cola Hellenic Bottling Company, a declarat ca firma va mari capacitatea de productie a noii unitati pana la 750 de milioane de litri pe an. De aici vor iesi pe piata doar produse din portofoliul Coca-Cola. Produsele din brandul botaniQ, detinut de HTC, vor fi produse in continuare la fabrica Multon din St. Petersburg, cumparata in 2005 de compania americana cu 389 de milioane de euro.  

  • Piata poloneza, inundata de bani

    Infuziile de capital in fondurile de investitii de pe piata poloneza au crescut in iunie cu nu mai putin de 1,3 miliarde de euro fata de luna precedenta, scrie cotidianul Gazeta Wyborcza.

    Daca in iunie anul trecut, activele administrate de fondurile de investitii erau de 3,3 miliarde de euro, in iunie 2007 valoarea acestora a crescut la 10,2 miliarde de euro. Evolutia fondurilor de investitii a coincis si cu o crestere semnificativa a plasamentelor in fonduri mutuale, sustinute de campanii publicitare agresive. Afluxul de bani a inundat si piata bursiera: WIG, principalul indice al Bursei din Varsovia, a castigat 14-15% in fiecare din ultimele trei trimestre. Emil Szweda de la firma de consultanta financiara Open Finance spune ca sumele mari intrate in piata creeaza pericolul unui colaps si ca „riscul creste pe zi ce trece“. Tot mai multi brokeri isi sfatuiesc acum clientii sa renunte la o parte din portofoliul de active poloneze si sa investeasca pe alte piete din regiune.

  • A doua casa e mai ieftina in Bulgaria

    Cine vrea sa-si cumpere o casa de vacanta n-are decat sa aleaga: nu numai intre o locuinta la munte sau una la mare, ci si intre Romania si strainatate – sa zicem Bulgaria, o destinatie de vacanta devenita in ultimii ani asa de populara printre turistii romani.

     

    Explicatiile sunt simple: procentul celor care au deja o locuinta principala in oras este ridicat, puterea de cumparare creste, iar o casa de vacanta reprezinta nu doar un refugiu pentru cateva saptamani pe an, ci poate fi o investitie cu bataie mai lunga, menita inchirierii sau vanzarii ulterioare la un pret mai ridicat.

     

    „Era un segment nevalorificat care prezenta potential“, spune Lucian Orban, presedintele dezvoltatorului imobiliar Tomis Development din Constanta, cu activitati in sectorul comercial si in industria de constructii, care a decis sa intre pe piata imobiliara printr-un proiect de 70 de milioane de euro, amplasat in oras. Complexul rezidential Tomis Plus este amplasat in nordul Constantei si va cuprinde 1.218 apartamente si 47 de vile, precum si o scoala, un club, terenuri de sport. Proiectul va fi gata pe etape pana in 2011, din locuintele finalizate in acest an fiind vandute 30%, pentru apartamente, respectiv 36%, pentru vile. Ansamblul a fost promovat initial cu destinatia de prima resedinta, insa in urma cu trei luni a fost luata decizia de promovare si sub aspectul locuintelor de vacanta. Proiectul a fost prezentat la targul imobiliar din Madrid, tinta fiind reprezentata de investitorii spanioli si britanici. Tot in zona, Impact Bucuresti, care construieste un ansamblu de locuinte la un kilometru de Constanta, a inceput sa schiteze planuri si pentru proiecte de case de vacanta.

     

    O alta companie care a decis sa lanseze un proiect rezidential intr-o zona cu potential turistic este Ozer Construction, constructorul cladirii de birouri America House si al centrului comercial Bucuresti Mall. Ozer a inceput in luna mai constructia ansamblului rezidential Belleview, situat in Sinaia, care va include 344 de apartamente, investitia fiind estimata la 20 de milioane de euro. Tot la munte, mai exact langa Poiana Brasov, vor fi construite 1.000 de apartamente, primele 250 urmand sa fie livrate in iarna anului 2008. Acestea vor face parte dintr-un proiect mai amplu, un complex turistic de lux care va include un hotel, un aparthotel, un centru de conferinte si un teren profesionist de golf. Proiectul ar trebui sa se finalizeze in 2012, investitia totala fiind aproximata la 350-400 de milioane de euro.

     

    Pana in acest moment, Valea Prahovei a atras investitii mai multe si mai mari comparativ cu litoralul, fenomen explicabil prin potentialul mai ridicat pe care il prezinta zona montana. „O locuinta de vacanta de la munte poate genera un randament investitional mai mare decat una de la mare, datorita faptului ca timpul anual de ocupare poate fi mai indelungat“, spune Maria-Luiza Ostaficiuc, marketing coordinator al companiei imobiliare Eurisko.

     

    Tot pe Valea Prahovei pariaza si agentia Mervani Imobiliare din Brasov, care estimeaza chiar ca in aceasta zona nu se va mai putea vorbi de un segment rezidential „clasic“, dupa ce locul fostelor spatii industriale va fi luat de case de vacanta. „Convingerea noastra este ca interesul pentru Valea Prahovei va fi in viitor la fel sau chiar mai ridicat decat acum, datorita apropierii de Bucuresti. Panorama muntilor Bucegi, obiectivele turistice si zonele specifice de agrement vor atrage clientii ca un magnet intotdeauna“, comenteaza Mihai Totpal, asociat in cadrul Mervani.

     

    In plus, tendinta clientilor este de a prefera tot mai mult locuinte de tip apartament, incluse intr-un ansamblu rezidential, in detrimentul caselor de vacanta construite in regie proprie. Simina Istrate, consultant al agentiei imobiliare Colliers, pune aceasta schimbare pe seama cresterii preturilor terenurilor si a lipsei timpului pentru coordonarea constructiei unei case de vacanta.

     

    Tot la capitolul tendinte, dezvoltatorii mentioneaza preferinta clientilor pentru conceptele integrate, care includ spatii de recreare, centre comerciale sau diferite servicii. Spre exemplu, Real Estate Development a luat decizia de a suplimenta investitia de 11 milioane de euro in complexul Sara Sea View din Olimp cu inca patru milioane de euro, suma fiind investita in servicii de administrare precum curatatorie si spalatorie auto si vestimentara, curatenie interioara, servicii de receptie, de curierat si de paza. „Daca stai in Bucuresti, spre exemplu, poti vedea de acolo ce se intampla in apartamentul tau din Olimp, cladirea fiind gandita ca o locuinta inteligenta. Proprietarii au posibilitatea de a controla de la distanta, automat, accesul si climatizarea si pot sa vada permanent interiorul, prin intermediul camerelor de luat vederi“, explica Monica Marin, partner manager la compania imobiliara EuroMetropola, agentul proiectului din Olimp.

     

    Specialistii estimeaza ca preturile locuintelor aflate in zone cu potential turistic vor creste cu 15-20% in acest an. „Preturile vor continua tendinta ascendenta, urmand dinamica segmentului rezidential clasic, care anul trecut a inregistrat o crestere de pana la 20% pentru complexurile noi din Bucuresti. Cu toate acestea, doar proiectele care vor aduce ceva deosebit pe piata vor putea mentine aceste niveluri de crestere de 15-20%“, spune Simina Istrate de la Colliers. In schimb, consultantii Eurisko estimeaza o temperare a cresterii preturilor pentru casele de vacanta din Prahova, la o rata de 10-15%.

     

    Preturile caselor de vacanta sunt influentate de amplasarea locuintei, de tipul acesteia si de finisajele oferite. Astfel, o locuinta de pe Valea Prahovei, care nu face parte dintr-un ansamblu rezidential nou construit, are un pret de pornire pe metrul patrat mai mic, de 500 de euro, comparativ cu o locuinta care face parte dintr-un concept integrat, al carei pret pe metrul patrat porneste de la 1.000 de euro si poate ajunge la 2.000 de euro. Pe litoral, preturile variaza intre 1.000 si 2.000 de euro pe metrul patrat, potrivit datelor furnizate de reprezentantii principalilor agenti imobiliari care au in promovare oferte pe litoral.

     

    Insa la aceleasi preturi, doritorii unei case de vacanta pot achizitiona proprietati mai ieftine si cu finisaje similare pe litoralul bulgaresc. Aceasta situatie este pusa pe seama faptului ca in tara vecina sunt mult mai multe proiecte rezidentiale, competitia dintre dezvoltatori ajungand in etapa scaderii preturilor. „Comparativ cu Bulgaria, preturile apartamentelor de pe litoralul romanesc sunt mai ridicate. Motivul tine de supraoferta existenta deja in Bulgaria, care a impus o scadere a preturilor pentru mentinerea competitivitatii“, explica specialistul Colliers. Spre exemplu, potrivit site-urilor de anunturi imobiliare care promoveaza proprietati pe litoralul bulgaresc, pretul mediu pe metrul patrat pentru o locuinta dintr-un complex turistic situat in statiunea Sunny Beach este de 1.000-1.300 de euro pe metrul patrat, preturile variind in functie de finisaje.

     

    Diferentele dintre cele doua piete i-au determinat pe dezvoltatorii bulgari sa isi caute clienti si printre romani, dupa ce i-au cucerit cu ofertele lor imobiliare pe britanici si pe spanioli. Kaliakria Hills Ltd., un joint-venture intre dezvoltatorul bulgar Linexa Property Group, fondul britanic de investitii imobiliare Northridge Capital Europe si compania spaniola Marbella, va fi prezent la editia de toamna a targului imobiliar Condominium de la Bucuresti, urmand sa promoveze case de vacanta incluse in trei complexuri turistice, toate in Sunny Beach. „Vom lua parte la targul imobiliar, deoarece Romania este o piata potentiala pentru noi“, spune Emilya Apostolova, manager de vanzari in cadrul Linexa Property. „Mai multi turisti romani au venit in aceasta zona in ultimele luni si si-au manifestat interesul privind cumpararea unei case de vacanta“, adauga Apostolova, explicand ca toate cele trei complexuri Kaliakria sunt la o ora de mers cu masina de Romania, iar Sunny Beach beneficiaza deja de o imagine favorabila in randul turistilor romani. 

     

    Un alt dezvoltator imobiliar din Bulgaria, Cristal Group, a testat piata romaneasca printr-o oferta de apartamente de vacanta in aceeasi statiune, pretul mediu fiind de 1.000 de euro pe metrul patrat. „Am primit multe telefoane prin care se cereau detalii suplimentare. Reactia primita ne-a facut sa credem ca exista un potential in Romania pentru a gasi cumparatori de case de vacanta“, spune Stefan Szasz, reprezentantul dezvoltatorului bulgar, adaugand ca in viitorul apropiat este probabila deschiderea unui birou de vanzari la Bucuresti.

     

    Potrivit datelor citate de oficialii Linexa Property, pretul pe metrul patrat finisat pentru o locuinta de vacanta din Albena era cuprins la inceputul acestui an intre 520 si 1.467 de euro, in timp ce in Balcic se inregistrau preturi intre 500 si 1.550 de euro. Preturile din statiunea Sfintii Constantin si Elena erau ceva mai ridicate – 890-2.069 de euro, in timp ce metrul patrat pentru un apartament situat intr-un complex turistic integrat din Nesabar era oferit spre vanzare in aceeasi perioada cu 1.700 de euro.

     

    Situatia nu se mai repeta insa si in cazul statiunilor montane din Bulgaria. „Spre deosebire de litoral, in zonele montane bulgaresti, in complexurile cunoscute la nivel international, preturile pot fi chiar si de doua ori mai mari decat cele din Romania“, afirma reprezentantul Colliers. Potrivit datelor furnizate de Linexa Property, cele mai scumpe apartamente de vacanta din zona montana se gaseau la inceputul anului in statiunea Bansko, cu un pret de 2.000 de euro pe metrul patrat.

  • Asa a fost politica familiei

    Desi sotul ei este numit „regele marmurii“, Miorita Videanu insista ca ideea afacerii cu piatra naturala a fost a ei. Cu atat mai bine daca a fost asa, pentru ca oricum din 2004 sotia primarului general al Capitalei conduce averea familiei, estimata de ea pentru acest an la peste 130 de milioane de euro.

     

    De zece ani incoace, in fiecare toamna, sotia primarului Capitalei pleaca la Verona cu doua tiruri pline cu lastre, blocuri si blocheti de marmura. La Verona e cel mai important targ anual de piatra naturala si Miorita Videanu are acolo un spatiu rezervat in fiecare an, ca proprietar de cariera de marmura. E singura care are acest privilegiu din Romania, fiindca rezerva de la Ruschita din Banat – parte din cariera de piatra a Marmosim Simeria, care detine aproape monopolul exploatarilor de marmura din Romania – este in proportie de 96% proprietate a familiei Videanu. Iar prezenta la targurile internationale este „a must“ pentru Miorita Videanu: de aici s-au legat cele mai mari contracte pentru export, in special cu companii din tarile arabe, Germania, Japonia si SUA, care aduc anual peste jumatate din cifra de afaceri a Marmosim Simeria (pentru anul trecut inseamna 6-7 milioane de euro).

     

    Lastrele – felii mari de marmura – si blochetii sunt termeni necunoscuti profanilor, dar familiari Mioritei Videanu. A facut cunostinta cu ei in urma cu 13 ani, cand a pregatit un proiect pentru scoala (mai precis, era vorba de un examen in cadrul unui MBA pe care l-a terminat in 1996). Pentru acel studiu de caz a ales industria rocilor naturale, fiindca avea in anturaj niste persoane din domeniu care au ajutat-o cu date – e vorba de compania Rocas, firma specializata in fasonarea pietrelor, unde ulterior Miorita Videanu a devenit si actionar. Dupa ce a terminat proiectul, a decis ca ar fi o idee buna sa intre in afacerile cu piatra ornamentala.

     

    Oricum renuntase, de cand a inceput MBA, la slujba de la fabrica de mobila Silvarom, unde lucrase opt ani in centrul de calcul. „Nu puteam face cariera acolo, din varii motive, si oricum aveam in plan sa incep o afacere in momentul cand terminam studiile, dar s-a intamplat sa fie mai devreme“, spune Miorita Videanu, care, dupa ce a predat proiectul, a comandat un studiu de piata despre cat de bine ar merge pe piata o afacere cu piatra ornamentala. „Rezultatele au fost incurajatoare, asa ca in 1994 ne-am propus sa declansam acest business si am fost in Italia, unde ne-am interesat de echipamente si am participat la cateva targuri pentru a alege furnizorul.“ La sfarsitul lui 1994 au cumparat tehnologia, cu o investitie de 500.000 de dolari pentru echipamente de prelucrare, bani luati pe credit cu garantarea mai multor imobile ale familiei. Achizitia echipamentelor de prelucrare presupunea ca Titan Mar, compania infiintata in 1994 de cei doi soti pentru afacerile cu marmura, sa cumpere materia prima de la companiile de stat care o exploatau si apoi sa o prelucreze pentru vanzare.

     

    „Am sperat astfel ca materia prima este asigurata la Ruschita, dar ulterior ne-am dat seama ca modalitatea de exploatare de acolo era invechita si scadea calitatea materiei prime“, evoca Miorita Videanu principalul motiv care i-a facut pe soti sa se inscrie in 1997 la licitatia pentru privatizarea Marmosim Simeria (companie care detinea atat rezerva de la Ruschita, precum si alte cariere mai mici si o fabrica de prelucrare). In 1998 au intrat in posesia Marmosim Simeria, dar nu singuri, deoarece suma ceruta de FPS pentru privatizarea rezervelor de marmura era de 1,7 milioane de dolari. Cum nu mai puteau apela la imprumuturi, avand gajate deja bunurile, Adriean si Miorita Videanu au atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF (Fondul de Investitii Romano-American) si RIF (Romanian Investment Fund): „Acestea au facut un plasament in Titan Mar, cu conditia fie ca suma sa fie investita in achizitia pachetului majoritar de actiuni la Marmosim la momentul in care ei vor face exit, fie sa fie returnat imprumutul cu costurile suplimentare aferente din partea noastra“.

     

    Miorita Videanu afirma ca au castigat licitatia, desi mai erau inscrise sase companii romane si straine, pentru ca au venit cu cel mai mare plan de investitii (122 de miliarde de lei vechi – 13,7 milioane de dolari). „Aceasta era suma pe care noi o calculasem ca ar fi necesara pentru schimbarea intregii tehnologii de la Marmosim“, spune Miorita Videanu. In intervalul cat cele doua fonduri au fost prezente in afacere (1998-2004) au investit aproximativ 5,5 milioane de dolari (respectiv 3,9 milioane de dolari RIF si 1,5 milioane de dolari RAEF). Cand au iesit din afacere (exitul lor coincizand cu momentul in care Adriean Videanu s-a retras din Titan Mar-Marmosim pentru a prelua functia de primar al Capitalei), suma cu care intrasera le dadea dreptul la 64,5% din afacere in cazul conversiei in actiuni, astfel ca familia Videanu ar fi ramas minoritara in cazul in care fondurile vindeau catre un tert.

     

    La momentul exitului, RAEF si RIF au evaluat compania la 15 milioane de euro si s-au uitat in piata externa si interna dupa eventuali cumparatori. Cel mai aproape de negocierea finala a fost o companie greceasca, a carei dorinta era sa cumpere pachetele ambelor fonduri de investitii. Insa Miorita si Adriean Videanu au facut un imprumut de la Raiffeisen Bank Viena si au cumparat intregul pachet al celor doua fonduri. „Daca ar fi cumparat grecii si am fi ramas minoritari, am fi vandut si noi si ne-am fi retras“, isi aminteste Miorita Videanu. Motivul ar fi fost simplu: imposibilitatea de a se mai implica in management ca actionari minoritari. Dupa ce a luat intregul pachet de la RAEF si RIF, Miorita Videanu a facut majorari succesive de capital, a cumparat mai multe pachete de actiuni de la minoritarii de la Simeria si a ajuns astfel sa aiba acum 96% din actiunile de acolo.

     

    Titan Mar-Marmosim are acum 25% cota pe piata pietrei naturale, spune sotia primarului. Adica sunt primii intr-o piata de nisa unde se lupta 255 de companii, majoritatea destul de mici, care prelucreaza piatra sau o importa.  Din punctul de vedere al Mioritei Videanu, cel mai important competitor este in acest moment compania M.A.E.R. Import Export, care importa tot ce vinde pe piata romaneasca (M.A.E.R. a avut anul trecut afaceri de 7 milioane de euro, dupa ce in 2005 a avut 5,2 milioane de euro; profitul net in 2005, de 88.000 de euro, a fost insa de sase ori mai mic decat al Titan Mar, firma care detine propria cariera de piatra). Pe piata mai sunt insa si Ambient (companie a omului de afaceri sibian Ioan Ciolan), dar si Dedeman sau Tehnostone, cu cote mai mari de 1%.

     

    Din acest punct de vedere, Miorita Videanu are o relatie destul de speciala cu concurenta, deoarece cele mai multe dintre companiile care prelucreaza piatra in Romania cumpara de la Marmosim materia prima. Din ce se exploateaza la Simeria, in acest an 65% va merge pe piata externa, 20% va fi vandut en-gros pe piata interna catre concurenti, iar restul de 15% va fi prelucrat de Titan Mar-Marmosim pentru piata interna.

     

    Daca din afacerile Marmosim, piata externa reprezinta o cota de peste jumatate din afacere, in Titan Mar, proportia e inversa: 30% este data de productia indigena, din cariera de la Marmosim, iar 70% sunt produse de import. „Am simtit nevoia de a importa produse cand ne-am dat seama ca marmura de Ruschita avea nevoie de nuante de contrast pentru a fi pusa in valoare“, spune Miorita Videanu.

     

    Primele nevoi de importuri au aparut chiar la inceputurile afacerii, cand principalii clienti ai Titan Mar erau institutiile si companiile. „La inceput, clientii au fost institutiile. In piata domestica nu erau asa bine cunoscute pietrele naturale nici de catre beneficiari, nici de catre cei care ii consiliau. Asa se face ca am vandut catre institutii publice, cladiri de birouri, sedii de banci – pana prin 1998 aproape 100%, iar cum aceasta piata a scazut usor la sfarsitul anilor ’90, a inceput sa creasca usor piata externa, care reprezinta acum 20% din vanzari“, afirma Miorita Videanu. Tinta de baza acum sunt clientii straini; de altfel, cel mai important proiect pe care l-a avut compania in ultimii doi ani a fost cel cu antreprenorul arab Nakheel, constructorul Palm Island din Dubai, care s-a cifrat in jurul a cinci milioane de euro.

     

    Deputat FSN din 1990, apoi in anii ’90 fruntas al PD, din 2001 vicepresedinte al partidului, vicepremier din 2004 si primar general al Capitalei din 2005, Adriean Videanu si-a atras numeroase acuzatii privind modul cum relatiile din politica l-au ajutat sa dezvolte afacerile familiei. Cele mai cunoscute acuzatii privesc castigarea de catre Marmosim in 1999 a licitatiei de exploatare a carierei de la Ruschita, dar si hotararile de guvern prin care fostul cabinet PSD a atribuit Marmosim licentele de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in Caras-Severin, respectiv Hunedoara.

     

    „Era inevitabil sa apara discutii, dat fiind ca sotul meu este om politic din 1990“, raspunde Miorita Videanu. In privinta contractelor castigate pentru afacerile familiei (conform declaratiei de avere, sotul ei detine 14% din Titan Mar), comentariul ei a fost urmatorul: „Fiind de-a lungul timpului cea mai mare companie de pe piata, intotdeauna am avut puterea de a castiga cele mai mari contracte, fiind acuzati de multe lucruri si prietenii. Insa au fost proiecte care trebuia facute cu marmura din care au fost construite initial (de exemplu, Palatul Telefoanelor), alteori au fost proiecte de anvergura la care companii mai mici nu au fi facut fata (de exemplu, statii de metrou), iar noi am fost mereu prezenti la toate licitatiile“.

     

    Miorita Videanu spune clar ca sotul ei nu are de gand sa iasa din politica si ca ea va mai ramane destul timp managerul din familie: „Atunci cand s-a votat legea incompatibilitatii si sotul meu a iesit din afaceri, a fost trist si m-am gandit ca nu am dreptul sa ii opresc aceasta cariera, asa ca il voi sustine pana oriunde va ajunge, la orice functie“.

     

    Pentru viitorul apropiat, Miorita Videanu nu are de gand sa vanda compania. Mai ales ca valoarea de piata din acest moment – 30 de milioane de euro –  ar putea creste in viitorul apropiat, odata cu piata de constructii si in special cu cea a constructiilor de lux. Si mai ales fiindca un volum mare de lichiditati care ar putea intra in conturile familiei Videanu odata cu vanzarea terenului Titan Mar de langa Cotroceni, estimat la 100 de milioane de euro, ar putea sa salte considerabil investitiile in marmura si, in cele din urma, valoarea companiei.

  • Miorita Videanu

    • Varsta: 44 ani
    • Apartenenta politica: fara partid
    • Studii: ASE – Cibernetica si MBA la Scoala de Inalte Studii Postuniversitare – ASE in parteneriat cu Conservatoire National des Arts et Métiers de Paris.
    • Experienta: Economist la fabrica de mobila Silvarom (1984-1992); director general al Titan Mar (1994-2004)
    • Functie actuala: presedinte al CA Titan Mar (din 2004)

  • Aici au pus marmura

    Portofoliul de proiecte pe care Miorita Videanu il arata potentialilor clienti include cladirile unde a fost folosita marmura de Ruschita de cand cariera a intrat in proprietatea familiei sale.

     

    SEDII INSTITUTII PUBLICE. Palatul Telefoanelor Bucuresti (8.000 mp), distributie Electrica Bucuresti (10.000 mp), instante judecatoresti din Bucuresti (20.000 mp).

     

    COMPANII. Fostul sediu al KLM Bucuresti (700 mp), Luxten (900 mp), CEC Alba Iulia (1.300 mp), un mall la Ramnicu Valcea (9.000 mp).

     

    LOGISTICA. Statie de metrou Gorjului (4.200 mp), Piata Mica Sibiu (13.000 mp), Aeroportul Otopeni (1.400 mp), statii de metrou de pe tronsonul Gara de Nord – 1 Mai (17.000 mp).

     

    FOTBAL. Hotelul Crystal Palace (1.000 mp) care apartine presedintelui Federatiei Romane de Fotbal, Mitica Dragomir, precum si sediul Federatiei Romane de Fotbal (1.500 mp).

     

    PROIECTE ACTUALE. Cei mai importanti clienti cu care compania va lucra in acest an pe diverse faze ale proiectelor de constructie sunt Comnord Baneasa Investment, Consola Sema Parc, Finante Sibiu (parc de cladiri de birouri), Dafora – Romgaz Medias, Edil Construct Campina, Luxten Timisoara, Aedificia Palatul Parlamentului, Tel Drum Alexandria.

  • Ne mutam in Chitila

    Decizia cu privire la principalul activ al familiei la momentul actual ii apartine Mioritei Videanu: este vorba de un teren situat intre Palatul Cotroceni si J.W. Marriott, de 60.000 de metri patrati, cu deschidere de 1.000 de metri patrati la strada, asezat pe cota cea mai inalta a Bucurestiului, care a fost evaluat la 100 mil. euro. Terenul va fi liber la sfarsitul acestui an, cand firma Titan Mar va fi relocata de acolo in noul sediu de la Chitila.

     

    CAP SAU PAJURA? Momentan, familia Videanu asteapta oferte pentru teren; in cazul vanzarii, suma incasata ar putea ajunge la 100 de milioane de euro, iar in cazul asocierii, terenul se preteaza la un proiect cu investitii de pana la 500 de milioane de euro. Miorita Videanu spune ca ea si Adriean Videanu s-au gandit sa vanda terenul sau sa dezvolte impreuna cu un partener sau asociat un proiect imobiliar si ca acum studiaza cateva oferte. Intr-un parteneriat, veniturile ar fi considerabil mai mari pentru afacerile familiei, numai ca din punctul ei de vedere ar presupune un efort in plus: „Sunt mama a doi copii adolescenti, am o viata sociala activa alaturi de sotul meu si sa urmaresc un proiect atat de mare ar fi un pic cam mult pentru mine. Poate un castig mai mic si mai rapid m-ar tenta mai degraba decat un efort atat de mare pe termen lung“.

     

    POATE NU-S CUMPARATORI. Miorita Videanu spune ca evaluarea de 100 mil. euro in cazul vanzarii este corecta, dar tocmai din aceasta cauza (pretul ridicat al terenului) se poate ca ofertele primite pentru parteneriate sa fie mai fezabile: „Putine companii au puterea financiara de a plati aceasta suma si apoi sa investeasca alte sute de milioane de euro in dezvoltarea proiectului si probabil ca s-ar intinde pe mai multi ani“. In schimb, in cazul unui parteneriat, executia poate incepe dupa cateva luni de la eliberarea terenului.

     

    MARMURA CU SCHELETE. La noul sediu din Chitila este acum in curs o investitie de 5,5 mil. euro. „Va fi acolo un sediu de birouri cu doua hale industriale plus o platforma industriala“, spune Miorita Videanu. In noul sediu va fi un showroom mai mare. Spatiul mai generos va permite aducerea de produse mai speciale: „Acum comercializam marmura de la 20 euro/mp pana la 600 euro/mp. Dar vom aduce si materiale care pot ajunge la 2.000 euro/mp, din cele cu fosile, cu cochilii sau cu schelete de peste“.

  • Niste ani buni

    Anul trecut, Titan Mar si Marmosim au raportat un profit de peste 2 milioane de euro; 2006 a compensat astfel anul 2005, cand afacerile companiei au scazut in principal din cauza aprecierii leului.

     

     

    2003

    2004

    2005

    2006

     Cifra afaceri* (mil. euro)

    14,80

    14,50

    15,90

    22,00

     Marmosim

    6,90

    7,30

    8,20

    10,20

     Titan Mar

    7,90

    7,20

    7,70

    11,80

     Profit* (mil. euro)

    1,37

    1,73

    0.91

    2,90

     Marmosim

    0,32

    0,73

    0,11

    0,51

     Titan Mar

    1,05

    1,00

    0,79

    2,39

     

    * rezultate consolidate Titan Mar si Marmosim 

    Sursa: companiile

  • CEO-ului ii sade bine la ultimul etaj

    Oamenii cu cele mai inalte functii in companii aleg  varianta biroului la ultimul etaj. Valabil pentru zgarie-norii americani, dar si pentru turnurile din Bucuresti.

     

    Cine intra pentru prima data in cladirea din nordul Bucurestiului unde isi are Romtelecom sediul central ar fi pus in fata unei dileme daca nu ar fi imediat atentionat de personalul de la securitate. Dilema e data de faptul ca exista mai multe lifturi, doua mari in partea dreapta si unul modest in partea stanga. Motivatia e simpla – au fost dimensionate in functie de numarul pasagerilor pe care trebuie zilnic sa-i transporte. Primele doua lifturi sunt pentru etajele 1-7, unde lucreaza angajatii, iar cel mic e expresul directorilor, care urca la ultimul etaj.

     

    Birourile directorilor de aici sunt plasate circular in jurul cladirii; prin peretele de sticla exterior poate fi admirat peisajul lacului din apropiere si panorama Bucurestiului in planul indepartat, iar in centru se afla birourile in spatiu deschis ale asistentelor. Directorul general Yorgos Ioannidis, venit de doar cateva luni in locul americanului James Hubley, i-a preluat acestuia biroul. Nici nu ar trebui sa mire pe cineva, e cel mai mare birou si cu perspectiva cea mai spectaculoasa asupra orasului. Si la fel de bine nu ar trebui sa mire pe nimeni daca o parte infima macar din decizia de a veni in Romania a fostului director tehnic al OTE, compania greaca majoritara la Romtelecom, a fost luata avand in vedere generozitatea noului birou. „Top managerii sunt mai motivati decat ar vrea sa o recunoasca de modul cum arata biroul si la ce nivel al cladirii si-ar desfasura activitatea, iar acest lucru e normal, pentru ca de multe ori aici isi petrec 12 ore pe zi“, explica George Butunoiu, director general al firmei de recrutare GB Consulting.

     

    Pentru o mica afacere intr-un cartier de locuinte, parterul este cel mai cautat activ imobiliar. La polul opus, cele mai mari companii, cu sediul in cladiri de birouri clasa A, prefera etajele superioare. In cazul unei cladiri noi, acestea sunt primele care se inchiriaza, in unele cazuri cu mult timp inainte de a se ajunge la finalizare. De  exemplu, ultimele etaje ale Europe House au fost inchiriate de Orange cu 2 ani inainte ca blocul sa fie dat in folosinta, iar cea mai inalta cladire la ora actuala, Tower Central International, desi inca nefinalizata, are mai mult de jumatate din spatiu inchiriat de catre Alpha Bank. Tot de sus in jos.

     

    Care e logica preferintei pentru etajele superioare? „Se prefera ultimul etaj sau ultimele etaje datorita unei securitati mai bune, circulatia altor persoane fiind oprita incepand cu acel etaj, pentru ca nu trebuie sa asigure accesul catre birourile altei companii. Un alt motiv este panorama oferita datorita inaltimii“, afirma Viorel Lacatus, directorul departamentului de investitii al companiei imobiliare CB Richard Ellis. „Peste tot in lume, ultimul etaj este cotat ca cel mai bun etaj intr-un imobil, iar preturile pentru inchirierea sau cumpararea acestuia sunt evident mai mari“, adauga Sorin Diaconu, real estate, office support & building maintenance manager la Orange Romania.

     

    Dintr-un studiu publicat in aceasta luna de CB Richard Ellis reiese ca pretul mediu de inchiriere pentru birouri de clasa A in Bucuresti este de aproximativ 19 euro lunar pe metrul patrat, iar in cazurile cladirilor ultracentrale se ajunge la preturi cu o valoare de exceptie de chiar si 30 de euro. Pentru ultimele etaje se plateste chiar un premium peste aceste valori. „In general se adauga 2-3-4 euro in plus fata de pretul celorlalte etaje si, cu toate acestea, etajele superioare sunt si primele care se inchiriaza la o cladire noua“, completeaza Lacatus. Dincolo de aspectul estetic si cel de imagine, pretul mai mare in cazul ultimelor etaje e dat si de costurile constructiei la cele mai inalte cladiri din Bucuresti. Este vorba aici inclusiv despre dotarea cladirilor cu doua scari de acces sau de amenajarile obligatorii impotriva incendiilor.

     

    Cine are stabilita o intalnire chiar cu directorul general al unei companii cu o cladire in folosinta exclusiva aproape sigur nu va gresi daca in lift apasa ultimul buton de sus. In Piata Victoriei bunaoara, locul pe care arhitectii il considera cel mai potrivit pentru cladirile inalte, iar managerii pentru birourile dorite, cele trei cladiri principale respecta regula enuntata mai sus. Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD, lucreaza la 87 de metri inaltime in BRD Tower, cladire care a costat 50 de milioane de euro, aflata in proprietatea bancii. Mai jos, in America House, au birourile ambasadorul Japoniei si casa de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii. Desi arhitectii ar vedea in ultimul etaj mai degraba un spatiu de servicii pentru tot imobilul, un restaurant sau o sala de sport de exemplu.

     

    „Proprietarii de restaurante vin pe santier, sunt interesati in prima faza, dar apoi renunta. De fiecare data se gaseste vreun manager insa care sa vada valoarea unui birou la ultimul etaj al cladirii“, spune Calin Negoescu, director la biroul de arhitectura Westfourth, care a realizat planul la majoritatea cladirilor de birouri din Piata Victoriei. Nevoia de a ajunge cat mai sus isi gaseste o interpretare proprie la fiecare chirias.

    „Optiunea privind inchirierea ultimului etaj a fost luata cu atat mai usor cu cat ne place sa fim «la inaltime», sa avem perspectiva asupra lucrurilor si o imagine de ansamblu a ceea ce se poate numi centrul de business al Romaniei“, spune fara falsa modestie Alina Nicolae, PR manager al casei de avocatura. In egala masura, a fost o decizie fireasca daca ne gandim ca avocatii cabinetului au fost implicati in proiectul de finantare a constructiei America House.

     

    Modelul american de cultura corporatista a adus si detalii aflate la granita logicii. De exemplu, Bucharest Financial Plaza, imobilul de pe Calea Victoriei de langa emblematicul sediu CEC, nu are etajul 13. Cei care folosesc liftul pentru a ajunge la birourile BCR de la ultimele etaje nu vor regasi numarul printre butoane. Considerentele tin doar de superstitiile alaturate numarului. Oricum, nu multe cladiri din Bucuresti isi permit sa fie superstitioase, majoritatea avand mai putine etaje.

     

    In functie de ce doreste managerul sa comunice sau, mai corect, ce trebuie sa comunice, exista lideri care prefera sa lucreze cat mai aproape de angajati. Extrema din acest punct de vedere o reprezinta cazuri ca acela al lui Meg Whitman, CEO al eBay, care conduce si acum compania de licitatii online dintr-un cubicul (birou modular) la fel ca al oricarui alt angajat. Treptat insa a inceput sa se revina in preferinte la birourile luxoase pozitionate la ultimul etaj sau cel putin pe coltul cladirii („corner office“), oferind astfel vedere spre exterior prin cei doi pereti de ferestre. Mihaela Udriste, project director al Corporate Office Solutions, companie care a mobilat multe dintre birourile clasa A din Bucuresti, spune ca in Romania se intalnesc ambele ipostaze. „In functie de cultura si de politica companiei, birourile top managementului se pot situa la nivelurile superioare si impun astfel o ierarhizare clara; dar exista si situatii in care managerii doresc sa fie aproape de echipele lor“.

     

    Tot in „centrul de business“ al Capitalei, intr-o cladire care la vremea constructiei era cea mai moderna din zona, Europe House, isi au sediul companii ca Microsoft, Oracle sau HP. Dar cel mai invidiat director din acest punct de vedere este fara indoiala Richard Moat, CEO al Orange. La fel ca in cazul Romtelecom, lifturile care deservesc angajatii operatorului de telefonie mobila sunt distincte de cele ale celorlalte companii din cladire. La etajul 10, ultimul, se afla birourile top managementului Orange, iar cel al lui Moat are si terasa. La acelasi etaj se mai afla o sala pentru sedintele de board cu sistem de videoconferinta si o sala aparte – un loc botezat „Imaginarium“, destinat sedintelor creative, intalnirilor informale ori pur si simplu relaxarii. De jur imprejurul cladirii se afla si o terasa ce ofera o priveliste panoramica asupra Bucurestiului (blocata poate doar de BRD Tower) si de unde, cateodata, in zilele senine, pot fi admirati muntii.

  • De sus in jos

    Peste tot in lume, ordinea ocuparii unei cladiri de birouri inalte este de sus in jos. Romania se incadreaza in norma, dar specific este interesul mai mare al managerilor pentru ultimul etaj decat cel al proprietarilor de restaurante. Pe planseta arhitectilor, aceasta ar trebui sa fie destinatia etajului cu cea mai impresionanta priveliste.

     

    Imobil

    Inaltime (metri)/etaje

    Ultimul etaj

    Alpha Tower

    107/22**

    finalizare 2007

    BRD Tower

    87/19

    management BRD

    Bucharest Financial Plaza

    80/17*

    sala gimnastica

    Millenium Business Center

    72/18*

    West Group Architecture

    Charles de Gaulle Plaza

    58/15

    Unirea Medical Center

    Europe House

    45/10

    management Orange

    America House

    35/8

    Tuca, Zbarcea si Asociatii/Ambasada Japoniei