BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • STUDIU DE CAZ: Risti pe o moneda exotica si castigi cota de piata romaneasca

    Cand dobanzile la creditele ipotecare, business pe care si-l doreste in portofoliu orice bancher, sareau in piata de 8-9% pentru imprumuturile in euro si de 10-11% la cele in lei, maghiarii de la OTP Bank Romania s-au decis sa forteze nota si sa ofere finantari ipotecare cu dobanzi sub 5%. Campania creditelor in monede exotice, francii elvetieni, le-a adus multe critici, dar si circa 3,8 procente din aceasta piata intr-un singur an.

     

    La inceputul lui 2006, la aproape un an de cand OTP Bank incepuse asediul pietei romanesti de retail, portofoliul de credite ipotecare era in continuare foarte mic, isi aminteste directorul de vanzari al diviziei retail, Gabriel Cretu. Volumul total al creditelor ipotecare se situa la putin peste 1,38 milioane de lei (sub 400.000 de euro), iar cota de piata pe acest segment de business era de numai 0,08%. Situatie destul de neplacuta, in conditiile in care pentru orice banca imprumuturile pentru achizitia de locuinte reprezinta „carligul“ cel mai potrivit pentru a-si pastra clientii pe termen lung, date fiind scadentele ce merg spre 25-30 de ani.

     

    La vremea respectiva, banca avea deja in portofoliu, alaturi de clasicele credite ipotecare in lei si euro, si un produs de creditare in franci elvetieni. O moneda considerata exotica pe piata locala, in conditiile in care nicio banca nu o testase inainte de octombrie 2005, cand maghiarii au decis sa o puna pe piata. La vremea respectiva, dobanda pentru creditele ipotecare in franci elvetieni era de 6,5% pe an, „iar impactul ei pe piata a fost destul de mic, in conditiile in care la euro existau valori similare“. In martie 2006, banca a decis sa-si promoveze creditele in franci elvetieni mai agresiv si a lansat o campanie in care dobanda a fost redusa la 4,99% pe an. Ideea acestei campanii a fost inspirata din experienta ungara, unde creditele in franci elvetieni erau deja in mare voga.

     

    In conditiile in care la creditele similare in euro, dobanda bancii era de 8,5%, iar la lei se apropia de 10%, „impactul campaniei pentru francii elvetieni a fost mai puternic decat ne-am asteptat chiar si noi, in interiorul bancii“, spune Cretu. In martie 2006, prima luna de promotie, volumul de credite ipotecare acordat a fost dublu fata de cel din luna precedenta, astfel incat la finele lunii, banca avea in portofoliu credite ipotecare de aproape 9 milioane de lei (2,6 milioane de euro). In totalul portofoliului de imprumuturi pentru locuinte, francul elvetian a devenit „regele“ – detinand in martie o pondere de peste 95%. Si in urmatoarele doua luni ale campaniei – programata initial sa dureze trei luni – cresterile au fost importante: in aprilie, banca a ajuns la un portofoliu total de credite ipotecare de peste 19,6 milioane de lei (5,7 milioane de euro), iar in mai, acesta depasise 45 de milioane de lei (12,9 milioane de euro). Ponderea francului elvetian in totalul creditelor pentru locuinte a ramas constant majoritara si, chiar daca a mai scazut usor, la sfarsitul lui 2006 aproape 85% din portofoliu era in franci elvetieni. Vanzarile bune inregistrate in cele trei luni de campanie (datorate in principal faptului ca dobanda nominala mai mica decat la euro sau lei permite clientilor sa se imprumute mai mult) i-au determinat pe bancherii de la OTP sa prelungeasca promotia cu alte doua luni, pana la finele lui august. La incheierea ei, in august 2006, banca ajunsese sa detina peste 3% din piata creditului ipotecar. „Fara urma de indoiala, contributia creditelor in franci a fost majoritara la aceasta crestere“, apreciaza Cretu. Costul campaniei s-a ridicat la aproximativ 515.000 de euro (plus TVA), adauga el, sustinand ca, pe langa castigurile de clienti, ea le-a adus si brand awareness: „Multa vreme, mai ales la inceputuri, si pe terase auzeai oameni vorbind despre creditele «exotice»“.

     

    Pentru maghiari, „valva“ produsa in jurul acestei campanii a fost cu atat mai binevenita cu cat, la inceputul lui 2006, reteaua bancii cuprindea doar 16 sucursale, iar pana la finele anului ajunsese la 66. Chiar in conditiile in care intr-un singur an au fost deschise 50 de noi puncte de lucru, lupta cu retelele de sute de unitati ale unor banci precum BCR sau BRD nu e deloc simpla pentru o banca mica. „Trebuie mereu sa cauti sa te diferentiezi cumva“, spune Cretu. 

     

    Monede precum francul elvetian sunt tentante la creditare in principal datorita dobanzilor reduse de pe pietele financiare internationale, ce le permit bancherilor sa afiseze si la ghiseu costuri mai mici decat la cele in euro sau lei. Exista insa si un revers al medaliei: riscul valutar, in conditiile in care cursul francului elvetian fata de leu se stabileste prin intermediul euro. In calcul intra, in aceste conditii, cotatiile celor doua monede fata de euro pe pietele internationale, respectiv cursul euro/leu. Totusi, cel putin in decursul anului trecut, leul s-a apreciat semnificativ in fata monedei europene, iar francul a ramas constant. In aceste conditii, clientii care s-au imprumutat in franci au castigat. Riscul vine insa dintr-o posibila inversiune a acestei tendinte, pentru ca o slabire a francului in fata euro ar majora si povara clientilor romani care s-au indatorat in aceasta moneda.

     

    Pana una-alta, fiind privite ca o alternativa mai ieftina a imprumuturilor in lei sau euro, creditele in franci elvetieni par a fi pe gustul romanilor – motiv pentru care, treptat, au fost incluse in oferta mai multor banci romanesti. Pe lista celor ce ofera acum credite „exotice“ se inscriu acum, alaturi de OTP Bank Romania, si Raiffeisen Bank, Bancpost, Volksbank, Porsche Bank sau Piraeus Bank.        

     

     

    CONTEXTUL: La inceputul lui 2006, OTP Bank avea o prezenta foarte redusa pe piata creditului ipotecar, volumul total de finantari acordate in ianuarie 2006 pentru achizitia de locuinte, de 1,38 milioane de lei (sub 400.000 de euro), reprezentand in jur de 0,08% din totalul pietei. 

     

    DECIZIA:  Incepand din martie 2006, OTP Bank Romania a desfasurat, timp de cinci luni, o campanie de promovare a creditelor in franci elvetieni, aducand in premiera pe piata romaneasca o dobanda nominala sub pragul de 5% pe an.

     

    EFECTELE: In urma acestei campanii, portofoliul de credite ipotecare a crescut pana la 309,78 milioane de lei (92,936 milioane de euro) in decembrie 2006, la finele lui 2006 OTP Bank adjudecandu-si 3,81% din piata pe acest segment.

  • Nascuti sa faca profit

    Cand revista Alpha a celor de la Institutional Investor a publicat in aprilie lista cu cei mai bine platiti manageri de fonduri de hedging, ne-a facut sa intram intr-un joc amuzant: Ce-ai putea sa cumperi daca ai castiga la fel de mult ca oamenii astia?

     

    James Simons, un matematician de 69 de ani plasat in capul listei, a castigat 1,7 mld. dolari. Pe pozitia a treia, Edward Lampert, investitorul care detine o bucata buna din Sears, a castigat 1,3 mld. dolari care, daca lasi la o parte taxele, i-ar fi permis sa cumpere intreaga productie a economiei din Sierra Leone. Adica vorbim de bani seriosi.

     

    Motivul pentru care fondurile de hedging (cele care opereaza prin speculatii cu grad de risc ridicat) sunt masini de facut bani este sistemul lor de taxare. Un fond obisnuit ia un comision de management de 2%, ceea ce inseamna ca pastreaza doi centi din fiecare dolar pe care il are de administrat, indiferent de performantele pe care le obtine. Fondurile mutuale, in medie, taxeaza cu cate 1%. Pe deasupra taxelor de administrare, fondurile de hedging isi iau o halca serioasa – cel putin 20% – din orice profit care depaseste un anumit plafon, dinainte negociat. Asa ca intr-un an bun, un fond face gramezi uimitoare de bani, iar intr-un an prost, managerii fondului tot reusesc sa se descurce foarte bine.

     

    Noua lista de la Alpha insiruie cele mai mari 100 de firme din lume care opereaza fonduri de hedging; ca sa ajunga pe lista, o firma trebuie sa aiba in administrare aproape 5 mld. dolari. Un calcul simplu ne arata de ce-i o afacere asa de buna: 2% din 5 mld. dolari inseamna 100 mil. dolari si managerul unui asemenea fond ia atatia bani in fiecare an.

     

    Anul trecut a fost unul cu adevarat greu pentru fondurile de hedging. La inceput, menirea unui fond de hedging era sa faca profit chiar si cand bursa se prabusea, facand un numar rezonabil de pariuri in contra tendintei de pe piata. Fireste, asta inseamna ca e mai greu sa tii pasul cu o bursa care creste in ansamblu. Anul trecut, indicele Standard & Poor’s 500 a crescut cu 14%, in vreme ce un fond de hedging obisnuit a adus profituri nete de aproape 13%, potrivit Hedge Fund Research din Chicago.

     

    Dar barbatii – si sunt toti barbati – care apar pe lista Alpha a celor mai mari castigatori nu sunt manageri de fonduri obisnuite. Ei administreaza cele mai mari fonduri din lume, cele care castiga competitia darwiniana pentru capital, si multe dintre ele nu au nicio problema in a depasi cresterea pietei. Unul dintre fondurile de la firma lui Simons, Renaissance Technologies, a avut profituri de 21% anul trecut.  Celalalt a avut profit de 44% dupa scaderea taxelor. Si Simons, care se bazeaza pe un set de algoritmi fantastic de complex, nu taxeaza in stilul „2 cu 20“ – 2% din active si 20% din castigurile peste tinta stabilita, cum se taxeaza in mod obisnuit in aceasta industrie. El taxeaza „5 cu 44“ – 5% comision de management si 44% din profituri – si cu toate acestea, investitorii lui o duc foarte bine de mai bine de 20 de ani.

     

    Nu gasesti, totusi, pe nimeni care sa-ti aduca profituri la fel de mari precum cei mai buni manageri de fonduri de hedging, la un pret mai mic. Daca nu-ti convine, nu esti obligat sa-i dai banii. (Si chiar daca iti convine, probabil ca nici n-or sa-ti ia banii chiar tie. Reversul avantajului de a fi foarte putin reglementate de legi e ca fondurile de hedging sunt deschise numai pentru investitorii bogati si pentru institutiile mari.) Gratie performantei lor incredibile, cele mai mari fonduri s-au facut mult mai mari in ultimii ani. Cei mai mari 100 de manageri de fonduri din lume aveau in administrare la sfarsitul anului trecut 1 trilion de dolari sau 69% din totalul activelor administrate de fondurile de hedging, potrivit revistei Alpha. La sfarsitul lui 2003, firmele din top 100 aveau mai putin de 500 de miliarde sau 54% din totalul investitiilor facute de fondurile de hedging.

     

    Dar e o ironie in spatele acestui aflux de bani. El nu garanteaza ca in urmatorii ani castigurile aduse de fondurile de hedging vor avea acelasi raport ca acum cu performanta. Sutele de milioane de dolari care au intrat masiv in fondurile de hedging le-au ingreunat managerilor de fonduri misiunea de a gasi pe piata plasamente in active cu adevarat subevaluate. Lumea e invadata de bani. Tot acel capital, bineinteles, se traduce in comisioane de management tot mai mari, indiferent de performanta unui fond. Principalul fond de hedging de la Goldman Sachs a pierdut 6% anul trecut, dar tot a strans o suma frumusica din comisioane. Bridgewater Associates a avut un profit net de mai putin de 4% in fiecare din ultimii doi ani. Cu toate acestea, Raymond Dalio, fondatorul fondului, a reusit totusi sa castige 350 de milioane de dolari in 2006.

     

    „Cand avem un an prost, in general e vorba de un an in care nu crestem“, mi-a spus Parag Shah, un executiv din cadrul Bridgewater. „Si cand avem un an bun, avem de fapt un an formidabil.“

     

    Goldman si Bridgewater s-ar putea sa-si revina, dar combinatia dintre niste plati extraordinare si o performanta deloc iesita din comun va aparea tot mai des in urmatorii ani. In afara performerilor de pe lista Alpha, aceasta a devenit deja o norma. Din 2000, un fond de hedging obisnuit nu s-a descurcat, lasand la o parte comisioanele, mai bine decat piata in ansamblul ei, potrivit unui studiu facut de David Hsieh de la Universitatea Duke. Totusi, chiar si managerii mediocri, dupa unul sau doi ani norocosi, sunt capabili sa atraga gramezi de bani si sa taxeze dupa metoda „2 cu 20“.

     

    Asa ca, pana la urma, oare isi merita banii managerii de fond de astazi? Sigur ca da, dar numai daca aduc performante asemanatoare cu cele ale lui Simons, si foarte putini vor reusi sa faca asta in anii care urmeaza. Si este  extrem de dificil sa stii dinainte cine vor fi vedetele pe mai departe.

     

    In toate domeniile, oamenii tind sa creada ca trecutul este un indiciu mult mai bun pentru viitor decat este el cu adevarat. De aceea, sportivii obisnuiti ajung sa semneze contracte uriase bazate pe un singur sezon. Si de asta si foarte multi investitori fug dupa profituri. Geniul managerilor de fonduri de hedging din lumea intreaga nu tine doar de felul cum investesc banii pe care-i au la dispozitie, ci si de modul cum au reusit sa ridice o industrie care exploateaza o trasatura omeneasca eterna.

     

    Traducere si adaptare: Mihai Mitrica

  • Cine are nevoie de Arpechim

    Discutiile suscitate saptamana trecuta de posibila inchidere a Arpechim au dus la intrebarea cat de importanta este functionarea unei rafinarii care inseamna o treime din capacitatea de rafinare a tarii. Mai precis, se pot descurca Petrom si Romania fara Arpechim?

     

    Grupul Petrom nu a inceput anul prea optimist. Si-a bugetat profituri in scadere cu un sfert fata de anul trecut, luand in calcul atat pretul posibil mai scazut al petrolului, dar si investitiile necesare pentru rafinare, gaze, explorare si productie. In primul trimestru, cifra de afaceri i-a scazut cu 12%, iar profitul net s-a diminuat cu 57%.

     

    Prima investitie programata pentru acest an era la Arpechim, rafinarie despre care Werner Schinhan (directorul adjunct al Petrom care tocmai si-a anuntat retragerea) afirma cu doi ani in urma ca este una dintre cele mai neperformante rafinarii din Europa. Aici, managementul companiei a estimat ca este necesara o investitie de 200 de milioane de euro pana in 2010, prima revizie urmand a avea loc in luna aprilie a acestui an. Cum in revizia din luna aprilie nu au fost rezolvate decat o parte din problemele rafinariei, Agentia Regionala de Protectie a Mediului Arges a decis inchiderea rafinariei pe o perioada de sase luni, pentru ca Petrom sa isi puna la punct problemele privind modernizarea rezervoarelor cu capac fix pentru benzine si inchiderea haldei de deseuri de acrilonitril si a haldei noi de namol biologic. In urma contestatiei Petrom, oficialii de la mediu au replicat ca, daca in sase luni problemele nu se rezolva, rafinariei

    i-ar putea fi suspendata definitiv autorizatia de functionare.

     

    Fie pentru o luna, sase luni sau definitiv, ce ar insemna disparitia Arpechim de pe piata? „Pentru piata interna nu ar insemna mai nimic, deoarece oricum este supraproductie si se exporta jumatate din ceea ce se rafineaza“, spune Paul Pop, consultant al Rottco Consult, firma care activeaza preponderent pe piata externa. Cererea de produse rafinate pe piata romaneasca este de 5 milioane de tone, iar productia depaseste putin 10 milioane de tone.

     

    Inchiderea Arpechim inseamna insa o scadere a capacitatii de rafinare in ansamblu. Intr-un astfel de scenariu, Rompetrol ar deveni lider pe piata de rafinare, procesand la Petromidia cantitati apropiate celor pe care Petrom le va face la Petrobrazi. Iar restul competitorilor vor avea ocazia sa vanda putin mai mult pe piata interna: „Toti ar vrea sa vanda toate volumele sau macar volume mai mari pe piata interna, deoarece marjele sunt mult mai bune. Dar piata interna nu are nevoie de atat de mult, plus ca banii se intorc inapoi mai greu“, explica Paul Pop. El spune insa ca exportul are alte avantaje: „aproape jumatate de productie se duce pe piata externa, unde este adevarat ca marjele sunt mult mai mici, dar platile sunt prompte si astfel se poate mentine in functiune o rafinarie si la intreaga ei capacitate, daca producatorul vrea“.

     

    In afara de Lukoil, care vinde pe piata interna aproape tot ce rafineaza la Petrotel Lukoil, liderii pietei de rafinare lucreaza in proportii aproximativ egale pentru piata interna si export. Petrom a vandut anul trecut pe piata externa 2,2 milioane de tone de produse, in timp ce Rompetrol a vandut putin peste 2 milioane de tone la export, principalii clienti fiind tot companii din grupul Rompetrol, dar si Totsa Oil Trading sau Transamonia.

     

    O privire asupra structurii rafinariilor arata ca iesirea din joc a celor 3,43 de milioane de tone rafinate anual la Arpechim ar insemna in primul rand o posibila reducere a afacerilor pentru Petrom – care a vandut anul trecut 6,8 milioane de tone de produse procesate si care nu isi calculase decat o pauza mai mica la Arpechim in aprilie, nu una de sase luni sau inca mai lunga. „La Arpechim a fost finalizata recent revizia generala si din acest motiv stocurile de carburanti erau deja reduse, deci prelungirea perioadei de inchidere a rafinariei ar putea influenta piata. Noi vom depune toate eforturile pentru a micsora efectele asupra pietei, iar in acest sens avem in vedere si importurile de produse“, au comunicat oficialii Petrom Group. Pe de o parte, din ceea ce produce la Petrobrazi (anul trecut s-au procesat acolo 3,42 milioane de tone), Petrom isi poate acoperi distributia in reteaua proprie de benzinarii (care inseamna 990.000 de tone de carburanti) si de asemenea contractele comerciale interne (2,23 milioane de tone). Oficialii Petrom stau deocamdata linistiti: „Pe termen scurt nu vor exista efecte asupra alimentarii cu carburanti“.

     

    Pe de alta parte, compania prevazuse deja o oprire a rafinariei, iar o serie de contracte fusesera puse in asteptare pana la reluarea productiei ori reorientate spre cealalta rafinarie a companiei, dupa cum confirma oficialii Petrom: „Petrobrazi opereaza deja la o capacitate ridicata datorita faptului ca Arpechim a fost in revizie generala in luna aprilie“.

     

    Petrobrazi are o capacitate instalata mai mare decat a Arpechim, de 4,5 milioane de tone de titei pe an. Dar si Petrobrazi are nevoie de revizie si de investitii mult mai mari. Conform reprezentantilor Petrom, investitiile pe care compania intentioneaza sa le faca in ambele rafinarii sunt de peste 1 miliard de euro pana in 2010, dintre care circa 1 miliard la Petrobrazi si 200 de milioane la Arpechim.

     

    Daca pentru clientii interni sau externi ai Arpechim cumparatori de carburant se pot gasi solutii, atat din faptul ca Petrom va acoperi cererea din importuri de produse finite, cat si prin cresterea capacitatii de rafinare la Petrobrazi, cel mai oropsit de toata aceasta situatie este combinatul petrochimic Oltchim, a carui materie prima vine exclusiv de la Petrom. Disperat de pierderile zilnice de 1 milion de euro pe care i le-ar provoca inchiderea Arpechim, combinatul a iesit saptamana trecuta cu o oferta de cumparare a intregii rafinarii. Cei de la Oltchim au fost singurii care au spus-o direct, dar speculatiile ca Petrom ar vrea sa vanda Arpechim au curs toata saptamana trecuta. Petrom a negat intentia de instrainare a rafinariei, iar potentialii cumparatori, precum Dinu Patriciu, au declarat ca nu sunt direct interesati: „Eu sunt interesat de o rafinarie in vestul Europei, nu neaparat de inca una pe piata romaneasca“, spune Dinu Patriciu, care considera ca reorientarea exporturilor catre piata interna este perfect posibila si ca nu exista posibilitatea declansarii unei crize.

     

    Singurul loc unde s-a simtit un aer de criza dupa anuntul facut de Agentia de Mediu Arges a fost la bursa, unde actiunile Petrom au pierdut intr-o singura zi aproape 400 mil. euro. In urmatoarele zile, balanta s-a echilibrat insa, iar analistii au apreciat ca influente grave asupra actiunilor ar putea fi doar daca situatia se va prelungi mai mult de o luna. Adica daca inchiderea timp de sase luni a rafinariei chiar ar fi decisa.

  • Rafinariile Petrom

    Arpechim si Petrobrazi pot rafina impreuna 8 milioane de tone de titei (3,5 tone la Arpechim si 4,5 tone la Petrobrazi), dar capacitatea nu este folosita 100%.

     

    UTILIZARE. Capacitatea mare a celor doua rafinarii face ca Petrom sa detina cea mai mare parte  din capacitatea de rafinare la nivel national. Deoarece nu foloseste la maxim capacitatea de rafinare, Petrom a avut anul trecut 52% din piata de rafinare, cu 6,8 milioane de tone de titei procesat.

     

    CRESTERE. In 2006, Petrom a folosit cel mai mare grad din capacitatea de rafinare de la privatizare incoace: 86% (fata de 80% in 2005 si 83% in 2004).

     

    REVIZII. In raportul anual al Petrom Group pe 2006, este specificat faptul ca rafinaria Arpechim nu a avut programate inchideri pentru mentenanta, intrucat revizia generala din 2006 a fost amanata pentru primavara anului 2007. Rafinaria Petrobrazi a fost inchisa anul trecut 12 zile pentru instalarea unor conexiuni la instalatia de hidrofinare.

  • Unde se duce titeiul

    Jumatate din cantitatea de titei rafinat de rafinariile Petrom vizeaza piata romaneasca.

     

    CLIENTI INTERNI. Vanzarile interne comerciale ale Petrom anul trecut au fost de 2,23 milioane de tone, cu 20% mai mari decat in anul precedent.

     

    STATII PETROM. Vanzarile prin statiile Petrom anul trecut au totalizat 990.000 de tone, cu 7% mai mari decat in 2005. In 2006 a crescut cu 17% vanzarea medie pe o statie Petrom, atingand nivelul de 2,4 milioane de litri pe an. Vanzarile prin card au totalizat 57 de milioane de litri, adica 4,7% din totalul vanzarilor in statii.

     

    EXPORT. Vanzarile externe au totalizat anul trecut 2,24 milioane de tone, cu 1% mai mici decat in 2005.

  • Concurenta

    Piata de rafinare din Romania se imparte intre Petrom, Rompetrol si Lukoil, precum si o serie de rafinarii mai mici, care au fiecare circa 1% din piata.

     

    ROMPETROL. In prezent, capacitatea de rafinare a Rompetrol Rafinare (Petromidia) este de 3,7 milioane de tone anual. Dintre acestea, aproximativ jumatate ramane pe piata interna, restul mergand in reteaua internationala a companiei sau pur si simplu la export. Rompetrol detine si rafinaria Vega, una dintre cele mai vechi din Romania (infiintata in 1904, modernizata in 1999), care insa nu produce carburanti, ci diverse categorii de bitum si catalizatori pentru procesarea titeiului si in petrochimie, actionand astfel si ca furnizor al Petromidia.

     

    LUKOIL. Capacitatea de rafinare a Petrotel Lukoil este de 3,5 milioane de tone de titei, dar productia de anul trecut a fost de aproximativ 2,7 milioane de tone. Managementul companiei a anuntat ca va creste din acest an productia, pe baza cresterii retelei de benzinarii.

     

    RAFO. Rafinaria de la Bacau a fost proiectata cu o capacitate de rafinare de peste 3 milioane de tone. Capacitatea folosita anul trecut a fost de 300.000 de tone de titei.

     

    ALTELE. Astra, cea mai veche rafinarie din Romania (infiintata in 1880), proceseaza acum sub 100.000 de tone de titei. Steaua Romana, Darmanesti si Petrolsub procesau impreuna mai putin de 100.000 de tone de titei la nivelul anului 2004.

  • Ceva in plus la CV

    Sunt tot mai multe organizatiile care ii vizeaza pe tineri – studenti sau absolventi de invatamant superior – promitandu-le, aproape in aceiasi termeni, sa-i transforme in lideri, manageri sau oameni de afaceri de succes. Pe ce se intemeiaza astfel de promisiuni?

     

    Fostul presedinte american John Fitzgerald Kennedy spunea ca isi datoreaza succesul la doua organizatii: universitatea Harvard, pentru educatia formala, si Junior Chamber International, pentru educatia non-formala, pentru deprinderea de a lucra cu oamenii si de a-i conduce spre o viziune comuna.

     

    Organizatiile nonguvernamentale pentru tineri si studenti, ca aceea din care a facut parte Kennedy, au acum sute de mii de membri in lume si devin din ce in ce mai active si in Romania. Iar pe unii, modelul american de pregatire de timpuriu pentru o cariera de conducator pare sa-i atraga, in timp ce pentru altii, activitatea in asemenea organizatii conteaza ca un fel de simulator al vietii intr-o companie, ca un mod de a obtine experienta atat de ceruta de angajatori. De cele mai multe ori, activitatile la care participa cer abilitati necesare in business – comunicare, lucru in echipa, lucru cu deadline-uri, interactiune cu clienti. „Uneori aceste asociatii chiar sunt structurate ca o companie, iar studentii au roluri similare celor din companii si chiar functii structurate ierarhic“, spune Madalina Didea, managing partner, Hart Human Resource Consulting.

     

    In Romania, primele asociatii studentesti au aparut imediat dupa Revolutie, dar o activitate intensa au inceput sa aiba dupa 2000, cand au devenit mai vizibile si au fost luate in seama mai mult, atat de catre potentialii membri, de companiile partenere, dar si de societate in general. Numarul lor a crescut si proiectele lor au crescut ca amploare si vizibilitate; mai toate au ca scop general ghidarea si orientarea profesionala a tinerilor.

     

    Organizatiile sunt organizate ierarhic si au filiale locale in orasele importante din tara. De regula, conducerea se schimba in fiecare an, pentru a oferi tuturor sansa de a fi in postura de sefi si de a-si asuma responsabilitati. In acelasi timp, selectia membrilor este riguroasa. In cazul AIESEC Romania (filiala locala a celei mai mari organizatii studentesti din lume), un viitor membru trebuie sa treaca prin mai multe interviuri, unul de grup si doua individuale, unde sunt evaluati de catre membri cu vechime ai AIESEC si de reprezentanti ai companiilor participante (de multe ori, fosti membri ai organizatiei). Daca primul interviu individual a fost trecut, tanarul trebuie sa treaca cu bine perioada de proba de o luna, timp in care este implicat in diverse proiecte si trebuie sa duca la bun sfarsit anumite sarcini. „Avem doua perioade de recrutari, primavara si toamna si, de regula, sunt in total in jur de 500 de cereri. De exemplu, la organizatia Bucuresti, din 100 de membri recrutati, 60 trec de al doilea interviu individual“, explica Darius Vezeteu, vicepresedinte responsabil cu comunicarea al AIESEC Romania.

     

    In general, organizatiile de tineri au doua surse de baza de finantare – cotizatiile membrilor si sponsorizarile din partea companiilor partenere. La AIESEC, bugetul anual din sponsorizari depaseste 100.000 de euro, iar finantarile de la companiile partenere sunt contractate pe fiecare proiect sponsorizat, depinzand de amploarea proiectului. La Junior Chamber International, finantarea se asigura din cotizatiile membrilor, fiecare organizatie locala din tara avand un buget anual undeva sub 5.000 de euro, din care o parte se trimite la JCI Romania, care la randul sau varsa o parte catre JCI International.

     

    Pentru unii, eforturile de a deveni membri merita. „Asociatiile acestea reprezinta o platforma de formare a viitorilor angajati si o pepiniera de recrutare de talente. Inseamna desigur si timp implicat in actiuni de formare a tinerilor, de informare, dar cred ca merita. Programele de internship si de training din ce in ce mai multe si mai bine conturate cred ca sunt o masura a acestui lucru“, comenteaza Madalina Didea.

     

    Iar proiectele de voluntariat la care participa tinerii au inceput sa fie considerate de companii experienta de munca. In acelasi timp, spune Didea, in contextul in care companiile sunt preocupate de responsabilitatea sociala, este important sa recruteze talente cu acelasi set de valori, iar implicarea in actiuni de voluntariat, mai ales in anumite sectoare de activitate (promovata intens de unele din organizatiile studentesti), poate fi un atu pentru viitorii angajati.

     

    Pentru tineri, cel mai tarziu dupa patru-cinci ani apar si rezultatele palpabile. Multi dintre ei sunt angajati de companiile partenere, care ii cunosc deja pentru ca au lucrat deja la diverse proiecte de voluntariat (daca nu sunt deja angajati), iar cei care aleg sa dezvolte propriile afaceri au deja stabilite relatii in piata. Poate ca avantajul cel mai mare al acestor organizatii este deci networking-ul. Junior Chamber International (JCI), de exemplu, incurajeaza promovarea reciproca a afacerilor membrilor. „Nimic nu e mai usor decat sa faci networking de afaceri cu oameni pe care i-ai cunoscut lucrand cu ei intr-unul sau mai multe proiecte in interiorul organizatiei. Cartile de vizita devin astfel nu doar o simpla amintire a cuiva care ti-a zambit la un cocteil, ci o imagine a persoanei respective intr-o postura serioasa. Practic, cand recomanzi cuiva un coleg din JCI, ii dai si un «rating» de seriozitate, dincolo de ce scrie pe cartea de vizita“, spune Radu Limpede, cel care anul acesta detine presedintia JCI Romania.

     

    Cercul de relatii nu se limiteaza doar la membrii autohtoni, ci si la cei de afara, pentru ca organizatiile respective sunt prezente in zeci de tari, unde numara alte sute de mii de membri. La acestea se adauga si vastele retele de „alumni“ (fosti studenti, absolventi) care sunt foarte active si promoveaza la randul lor organizatiile. „Ai acces si la bazele de contacte create de membrii organizatiei si la care poti apela oricand ai nevoie. In plus, ai acces la informatiile internationale pe care ti le ofera organizatia, atat prin trainingurile si evenimentele internationale, cat si prin networking-ul creat de-a lungul timpului“, spune Mihaela Stroe, vicepresedinte al JCI Bucuresti.

     

    In opinia lui Marius Alexa, membru JCI si antreprenor, facultatea nu pregateste tinerii pentru contactul cu viata reala si cu piata muncii, de aceea activitatea intr-o organizatie studenteasca ii ajuta sa se obisnuiasca cu rigoarea unui loc de munca. „In plus, faptul ca ai activat ca voluntar «spune» unui angajator multe, cum ar fi faptul ca esti o persoana care nu este motivata doar financiar si care are niste principii si valori pe care le respecta“, sustine Alexa.

     

    Una dintre cele mai vechi organizatii studentesti din Romania este filiala locala a AIESEC – organizatia creata in 1946 la Licge sub denumirea de „Association Internationale des Etudiants en Sciences Economiques et Commerciales“ si care acum are 23.000 de membri din peste 1.100 de universitati in 100 de tari. Infiintata in martie 1990, cu ajutorul filialei din Austria, AIESEC Romania este prezenta in momentul de fata in 13 universitati din cele mai importante orase din tara, reunind peste 1.000 de membri. In fiecare an organizeaza 18 conferinte nationale si peste 40 locale. Activitatea sa principala este schimbul international de studenti, prin care un student sau absolvent are posibilitatea sa lucreze intr-o companie, organizatie guvernamentala sau neguvernamentala din alta tara in care exista un comitet local AIESEC. In 2005, organizatia a oferit posibilitatea de a lucra in strainatate (prin programul Exchange) pentru 118 studenti si a ajutat peste 500 de studenti romani sa se angajeze la companiile partenere.

     

    Partenerii sai sunt diverse companii multinationale, dar si companii autohtone, care uneori se implica direct in dezvoltarea studentilor si a membrilor AIESEC, atat financiar, cat si la nivel de cunostinte. Stefan Palarie, de exemplu, a fost membru intre 1998 si 2003, timp in care a ocupat mai multe functii de conducere si a ajuns chiar vicepresedinte responsabil de resurse umane in cadrul AIESEC Belgia. Dupa intoarcerea din Belgia a fost angajat de Procter & Gamble in departamentul de resurse umane, ca employee services manager, fiind cel mai tanar din echipa. „AIESEC poate sa dea o sansa in plus pentru procesul de transformare si modelare personala“, spune Palarie.

     

    Incepand cu 2002, anual, AIESEC organizeaza gala „Entrepreneurship and Leadership Awards“, in care sunt premiati cei mai merituosi fosti membri ai organizatiei. Premiile acopera trei categorii: leadership, spirit antreprenorial si contributia la dezvoltarea si bunul renume al AIESEC. Anul acesta, castigatori au fost Alin Balanescu, director in AIG Life, la categoria leadership, Adrian Florea, fondator al Trend Consult, la categoria spirit antreprenorial, si Stefan Palarie, actualmente consultant Interact Romania, pentru contributia la dezvoltarea si bunul renume al organizatiei.

     

    Junior Chamber International a aparut in Romania in 2002, intai doar in Bucuresti in grup restrans, iar doi ani mai tarziu s-a extins in cinci orase din tara – Timisoara, Iasi, Cluj-Napoca, Brasov si Constanta. Organizatia nationala este o „federatie de ONG“, formata din cele sase organizatii locale. In lume exista 115 organizatii nationale; prima, cea americana, are 90 de ani de existenta si a aparut ca un club de networking si dans creat de tineri care isi doreau sa schimbe in bine comunitatea locala.

     

    La JCI Romania poate adera orice tanar intre 18 si 40 de ani, dar, spune presedintele Radu Limpede, se cere si o atitudine de leadership si o implicare activa, dincolo de simpla plata a unei cotizatii. „Leadership inseamna atitudinea de a te autodepasi si de a schimba ceva in jurul tau si nu implica neaparat faptul ca ai in subordine alti oameni la un moment dat“, spune Limpede. In cazuri exceptionale pot fi acceptati studenti din ani terminali, cu rezultate foarte bune si puternica activitate extracuriculara in alte organizatii studentesti, gen AIESEC, VIP, DaAfaceri, BEST, ELSA etc. Cotizatia anuala este de 200 lei pe an in Bucuresti si ceva sub 100 lei in tara.

     

    In momentul de fata, organizatia are peste 200 de membri in Romania, care pot participa la traininguri sustinute de catre colegi voluntari certificati din alte tari. „In JCI poti face echipa de proiect cu colegi profesionisti pe un domeniu anume. Poti veni in acel proiect nu cu talentele tale de baza, pe care le exerciti la slujba, ci iti poti alege niste sarcini care sa-ti dezvolte aptitudini complementare. In acest mod, cativa ani in JCI pot echivala uneori cu tot atatia in care ai reusit sa schimbi cu succes locul de munca si domeniile de activitate“, sustine Limpede. Partenerii JCI in Romania sunt cei traditionali la nivel mondial: Camera de Comert si Industrie a Romaniei si cele locale, AIESEC, Junior Achievement (care furnizeaza tineri „alumni“ care vor sa dezvolte propriile afaceri), universitati. „Avem si parteneri corporatisti – spre exemplu, suntem in discutie cu cateva banci si institutii financiare care sa finanteze finalistii concursului de planuri de afaceri“, spune Radu Limpede.

     

    Trimestrial are loc un eveniment de tip „speed dating“ numit „Business Networking Event“, in care 16 sau 24 de oameni de afaceri ajung sa se cunoasca reciproc – fiecare cu fiecare – in numai 3-4 minute, dupa care sunt liberi sa continue discutiile cu cine ii intereseaza. Anual se desfasoara un concurs de planuri de afaceri – Best Business Plan, un concurs pentru tinerii lansati deja in afaceri, „Creative Young Entrepreneurs Award“, dar si un fel de „mini-Nobeluri“ pentru tineri remarcabili din diverse domenii.

  • In cautare de idei

    Mihaela Stroe conduce o companie cu trei persoane, Acta Nonverbal, care ofera training si consultanta in comunicare, relatii publice si marketing. Anul acesta, in toamna, urmeaza sa isi sustina la Universitatea Bucuresti lucrarea de doctorat in domeniul psihologiei sociale, cu specializarea in comunicare nonverbala.

     

    Pentru ea, JCI a fost o rampa de lansare, organizatia oferindu-i posibilitatea de a-si prezenta afacerea in fata potentialilor clienti si colegi antreprenori si de a invata din experientele lor. Este membru din februarie 2006 si la mai mult de un an de la intrarea in organizatie a devenit vicepresedinte in organizatia JCI Bucuresti.

     

    Despre organizatie a aflat de la presedintele companiei pentru care firma sa asigura serviciile de promovare si imagine in 2006, Elmec Romania. „Am mers impreuna la sedinta de orientare si am devenit amandoi membri cu acea ocazie“, spune Stroe. La acea vreme, avea deja de patru ani propria sa afacere si cauta un loc unde sa poata discuta despre problemele sale in aceasta calitate: „Dupa ce am intrat in organizatie, am constatat ca ceea ce mi se intampla mie se intampla si altora, ca pot impartasi cu ei situatiile intalnite; am capatat astfel mai multa incredere in instinctul meu de antreprenor“.

     

    Pana acum a investit in afacere in jur de 15.000 de euro. La sfarsitul lunii aprilie, Stroe a lansat un nou serviciu, de training in comunicare, idee care i-a venit din discutiile cu colegii din JCI.

  • ONG pe alese

    In afara de AIESEC sau Junior Chamber, pe piata exista oferte din partea a destule alte organizatii care se lupta sa atraga membri din randul tinerilor, cu precadere din randul studentilor. 

    • ELSA Romania este cea mai mare asociatie a studentilor la Drept si a tinerilor juristi din tara. Functioneaza in opt centre universitare. ELSA International a fost fondata in 1981, la Viena, de catre studenti din Austria, Germania, Polonia si Ungaria. In Romania functioneaza din 1990 in cadrul Facultatii de Drept din Bucuresti.
    • BEST (Board of European Students of Technology) A fost infiintata in 1989. In momentul de fata are 70 de filiale in peste 20 de tari. In Romania are patru filiale in Bucuresti, Brasov, Iasi si Cluj-Napoca, formate in cadrul universitatilor tehnice din orasele respective. Acestea organizeaza anual evenimente nationale si internationale, ca un fel de alternativa la cursurile universitare.
    • Voluntari pentru Idei si Proiecte (VIP) a fost creata in 1998 de un grup de studenti ai Academiei de Studii Economice si isi propune crearea unui mediu economic modern gratie contributiei tinerilor. Organizatia sustine patru cluburi: Business Club, Econosofia (studiere a fenomenelor macroeconomice), Spoken English Club si Eway (analizeaza migratia spre online a afacerilor) si lanseaza diverse proiecte – VIP internship, premiile „Studentul anului“ etc.
    • DaAfaceri este o organizatie nonguvernamentala din ASE, care a fost infiintata in martie 2003 si are 150 de membri. Pana acum a organizat diverse conferinte, workshop-uri, in care s-a pus accentul mai ales pe partea practica a constructiei unei cariere in afaceri.
    • Leaders Romania are ca scop dezvoltarea profesionala si personala a tinerilor – manageri sau antreprenori intre 18 si 35 de ani. Organizatia isi propune un model integral de dezvoltare pe leadership si le asigura traininguri, transfer de cunostinte si alte forme de asistenta tehnica si financiara.
    • Rotaract se adreseaza tinerilor intre 18 si 30 de ani, carora le ofera posibilitatea sa se dezvolte personal si profesional. Cluburile Rotaract sunt, de regula, dezvoltate in interiorul unei comunitati sau a unei universitati si sunt sponsorizate de Cluburile Rotary. Organizatia are acces la multe resurse ale Rotary International si ale Fundatiei Rotary.

  • Patronul de la Iasi

    La 24 de ani, Marius Alexa a lansat la Iasi un site pentru intreprinzatori, care sa-i ajute cu informatii si care mai apoi sa le ofere consultanta in vederea accesarii de fonduri nerambursabile. Asa a aparut, in 2001, www.finantare.ro care in prezent a ajuns o bursa online pentru furnizori si clienti de consultanta in afaceri.

     

    Pe langa www.finantare.ro, Alexa a lansat ulterior si alte site-uri (www.plandeafacere.ro, www.managementulproiectelor.ro, www.anunturi.ro, www.asigurari.ro, www.cursuldeschimb.ro). „Mi-am inceput afacerea cu 12 dolari, investind mult timp si suflet. Apoi timp de sase ani am reinvestit tot profitul in firma, atat in achizitionarea de noi site-uri, cat si in oameni. Estimativ, domeniile pe care le detin in momentul acesta valoreaza intre 700.000 si 1.000.000 de euro si cred ca anul acesta vor avea o crestere de 20%“, sustine Alexa, care in prezent este si profesor asociat la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA, unde preda „Pregatirea si gestionarea unei afaceri“.

     

    Despre JCI a aflat din presa, dar a primit oferta de a deveni membru de la un partener de afaceri. Alexa a fost printre membrii fondatori ai JCI Iasi, fiind si presedinte pana anul acesta. Acum se afla in conducerea organizatiei, in calitate de fost presedinte.

     

    „Aici am acumulat informatii si contacte care sub o forma sau alta m-au ajutat in dezvoltarea afacerilor“, spune Marius Alexa, adaugand ca a ajuns sa semneze contracte cu firme straine pe ai caror reprezentanti i-a cunoscut la Congresul Mondial JCI de la Viena din 2005.