Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Mrad, Springtime: A devenit mai important să îţi păstrezi clienţii decât să faci profit

    Maissam Mrad, managing directorul reţelei de restaurante de tip fast- food Springtime, spune că oamenii de afaceri ar trebui să nu se mai raporteze la trecut, mai ales la perioada de boom, pentru că astfel mereu vor fi nemul­ţu­miţi de rezultatele obţi­nute în prezent. “Am repetat cuvântul criză de prea multe ori. Dacă vrei să mergi înainte trebuie să începi să te raportezi doar la anul trecut şi nu să speri că vei reveni la nivelul din 2007-2008. Altfel, mereu vei fi nemulţumit. Asta e piaţa acum.”

    El mai spune că pe o piaţa marcată de scăderea consumului şi a puterii de cumpărare cifra de afaceri şi profitul au trecut ca importanţă pe plan secund, menţinerea numărului de clienţi devenind indicatorul cheie. “În ultimii ani s-a schimbat com­por­tamentul de consum odată cu scă­derea puterii de cumpărare. Un client nu mai cumpără decât strictul necesar. Astfel, putem spune că problema nu trebuie privită din punctul de vedere al numărului de clienţi, care a rămas constant, ci din cel al bonului de casă.” Lanţul Springtime, care numără 23 de restaurante permanente şi unul deschis doar în perioada estivală, are lunar sute de mii de clienţi.

    “Cifra de afaceri a fost în stagnare anul trecut, însă pentru a ne menţine la nivelul din 2011 au fost necesare eforturi”. În 2011 compania Spring Prod Com care administrează restaurantele a obţinut afaceri de 49 mil. lei (11,6 mil. euro), în scădere cu circa 10% faţă de 2008, ultimul an de boom.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

  • Taxa pe „monopolul natural“ a scos investitorii la vânzare

    Bursa a scăzut marţi, 22 ianuarie, cu 1%, într-o piaţă în care acţiunile Transelectrica şi Transgaz au coborât cu aproape 3%, ca reacţie la intenţia Guvernului de a introduce o taxă pe “mo nopolul natural” pentru operatorii de trans port şi distribuţie din sectorul energiei şi gazelor. Indicele BET, al celor mai lichide zece acţiuni, a încheiat ziua în scădere cu 0,87%, iar indicele extins al Bursei, BET-XT, s-a plasat cu 0,91% sub nivelul de luni. Indicele BET-XT reflectă evoluţia primelor 25 de acţiuni româneşti în funcţie de lichiditate, inclusiv SIF-urile şi Fondul Proprietatea. În acelaşi timp, indicele extins BET-BK, care cuprinde cele mai lichide 25 de acţiuni, inclusiv titlurile băncii austriece Erste (EBS), a scăzut cu 1,19%, iar indicele BET-FI, al acţiu nilor celor cinci SIF-uri şi al titlurilor Fon dul Pro prietatea, a coborât cu 1,03%. Indicele BET-NG, al titlurilor companiilor din sectorul energetic, s-a plasat cu 1,71% sub ni velul de luni. Corecţia indicelui a fost deter mi na tă în principal de scăderea acţiunilor Trans elec trica (-2,73%) şi Transgaz (-2,93%). Aceste ti tluri au coborât în primele două ore cu peste 4%, în condiţiile în care unii investitori au pla sat mai multe ordine de vânzare ca reacţie la in tenţia Guvernului de a introduce o taxă “pe mo no polul natural” pentru operatorii de transport şi distribuţie din sectorul energiei şi al gazelor.

    Mai multe pe zf.ro

     

  • Cel mai mare producător chinez de turbine eoliene vrea să înceapă producţia în Bucureşti, la Faur

    Grupul chinez Sinovel, cel mai mare producător chinez din domeniul eolian şi numărul doi mondial, intenţionează să intre într-un parteneriat cu uzinele Faur (simbol bursier FAU), deţinute de fraţii Emil şi Marius Cristescu, şi să înceapă producţia de turbine eoliene la Bucureşti. “Recent, o misiune a Departamentului Afa­ceri Internaţionale a grupului chinez Sinovel a vizitat firma bucureşteană Faur. Cu acest prilej au avut loc discuţii cu managementul societăţii privind realizarea unor proiecte în domeniul energetic, în par­teneriat cu firma bucureşteană”, potrivit unui comunicat al Camerei de Comerţ. Directorul general al Faur, Mariana Hristea, a declarat că firma chineză intenţiona să deschidă o fabrică. Vizitând Faur, chinezii au decis să producă în uzina bucureşteană.

    Mai multe pe zf.ro

  • Şomajul va depăşi până în 2017 record după record la nivel mondial, iar inegalitatea dintre venituri ameninţă să destabilizeze societatea

    Avertismentul scoate în evi­denţă riscul inega­li­tă­ţii, despre care Klaus Schwab, fondatorul Fo­ru­mului Economic Mon­dial, spune că ameninţă să desta­bilizeze “so­cietatea globală”. Urmările? Migra­ţii în masă şi revolte populare, atenţio­nează analiştii. “Avem decalaje prea mari în lume; avem nevoie de mai multă includere. Dacă vom continua să avem o creştere ne­cuprinzătoare şi nu punem capăt pro­blemei şomajului, în special a şoma­jului din rândul tinerilor, societatea noastră globală nu va mai fi suste­na­bilă”, a spus Schwab, economistul ger­man care a pus bazele reuniunii anuale a liderilor politici şi din afaceri de la Davos – Forumul Economic Mondial.

    Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) estimează că şomajul la nivel mondial va ajunge anul acesta la 202 mi­lioane de persoane, peste recordul isto­ric înregistrat în 2009, de 198 milioane de persoane. În 2014, numărul persoa­nelor fără loc de muncă va urca la 205 milioane, scrie CNBC. Deşi cele mai recente crize au avut ca origine lumea dezvoltată, trei sferturi din numărul total al noilor şomeri de anul trecut au provenit din celelalte eco­no­mii, cele mai mari probleme fiind în Asia de Est, Asia de Sud şi Africa Sub­sahariană.

    Mai multe pe zf.ro

  • Timpul inflaţiei, timpul şomajului…

    Problema nu e nouă. Din anii ’90 încă, unii economişti se tot întreabă: alegem inflaţia ori şomajul? Numai că numeroase ţări, de multe ori, s-au ales şi cu inflaţie, şi cu şomaj. Acum, în anii crizei, dezbaterea a fost reactivată. Au dispărut multe locuri de muncă şi, potrivit multor opinii, pentru a fi evitată o creştere masivă a şomajului… soluţia ar putea fi inflaţia. Dilema inflaţie sau şomaj poate fi însă discutată doar pe termen scurt. Pe termen mediu, lupta împotriva inflaţiei constituie cea mai bună soluţie a menţinerii locurilor de muncă. Dar lucrurile nu pot fi simplificate. În ecuaţie sunt mai multe necunoscute. Iar alternativa inflaţie-şomaj nu poate fi absolutizată.

    La noi, lucrurile sunt şi mai complicate. Starea economică a ţării s-a caracterizat întotdeauna prin dificultăţi numeroase şi mari. Reţetele altora nu ne-au ajutat în niciun fel. Tiparele nu ni s-au potrivit. Orice fel de încercare de a aplica “etichete” s-a lovit, în cazul ţării noastre, de o sumedenie de particularităţi greu de definit. Şi cu atât mai greu de stăpânit. Ne-am convins, de-a lungul anilor, că de inflaţie nu putem scăpa uşor. Fiindcă în acest proces se reflectă cu deosebire problemele unui sistem economic ce n-a ajuns la eficienţa dorită. Dar şi o deflaţie, ce s-ar putea produce din cauza prăbuşirii puterii de cumpărare, ar fi catastrofală. Ea trebuie evitată cu orice preţ. Dar tot cu orice preţ trebuie să fie evitate noi explozii inflaţioniste. Mai cu seamă, trebuie evitate şocurile tip anii ’90, cu salturi mari ale inflaţiei în sus, apoi cu salturi la fel de mari în jos, după care urmau alte urcuşuri.

    Fără îndoială că este important să cunoaştem starea noastră actuală, în comparaţie cu realitatea care a devenit istorie. Dar este şi mai important să ne comparăm cu realitatea din jurul nostru, cu adevărurile lumii în care trăim. În zona euro bunăoară, preţurile cresc cu 1-2 procente pe an. La noi se înregistrează o inflaţie apropiată de 5 la sută. Diferenţa de inflaţie dintre noi şi ţările din zona euro se reflectă în standardul de viaţă. Dar şi pe piaţa valutară. Un curs leu-euro echilibrat va fi greu de atins fără stabilizarea preţurilor. În anii cu rate mari ale inflaţiei până şi munca, în loc să aducă belşug, ne-a adus pagube. De aici şi deruta atâtor milioane de oameni care muncesc din greu şi sunt plătiţi… după buget. Ei nu înţeleg că singura legătură adevărată se stabileşte între venituri şi eficienţa muncii. Tendinţa lor însă e de a face o altă legătură, între venituri şi preţuri. Legătură ce nu poate fi decât falsă, fiindcă îi face să nu înţeleagă nimic din ce li se întâmplă. Din cauză că ei confundă efectul cu cauza. Dar atât veniturile lor modeste, cât şi preţurile din piaţă, mai mari, nu sunt decât instrumente cu care se ia temperatura în economie. Ambele termometre măsoară efecte: veniturile indică până la ce cote se poate urca plata muncii; în acelaşi timp, preţurile arată valoarea de piaţă a produselor, fie ele bunuri economice, fie servicii. Din acest raport lipseşte tocmai baza: munca însăşi. Aşa cum este în realitate: bine sau rău făcută. Veniturile vor face faţă preţurilor numai atunci când vor fi rodul unei munci competitive, orientate cu faţa spre piaţă. Dacă pe piaţă nu se ivesc destui cumpărători care să aprecieze munca şi să poată plăti un preţ bun, de unde rentabilitate? Economia are o regulă de fier: suma încasată din vânzări să fie mai mare decât suma cheltuită în producţie. Altfel…

    Dacă salariile cresc fără a fi însoţite de mai multă eficienţă, nu se mai poate obţine profit decât prin explozia preţurilor. Prin inflaţie, aşadar. Calea-i deci alta: creştere economică într-un climat mai puţin inflaţionist. Aşa că ar fi periculos dacă ar fi lăsată inflaţia s-o ia razna, în speranţa că vom scăpa de şomaj. Pentru că nu vom scăpa.

    Soluţia e una singură: şi creştere economică; şi locuri de muncă; şi reducerea inflaţiei. E drept, acest drum e greu de parcurs. Greu, dar nu imposibil.


    Alte stiri pe zf.ro

  • Bugetul pe 2013 în zece cuvinte: majorări nejustificate de salarii la stat finanţate din noi taxe

    Când toţi aşteptau o reducere de taxe şi de contribuţii sociale compensată de micşorarea cheltuielilor de funcţionare ale statului, aşa cum promisese când critica cu avânt de pe margine, noua putere ne serveşte în meniul bugetar pe 2013 noi taxe şi contribuţii care să finanţeze o creştere a cheltuielilor salariale cu 13%. La adăpostul argumentaţiei că a promis majorarea salariilor bugetarilor pentru a le aduce la nivelul din 2010, proiectul de buget prevede o creştere a cheltuielilor salariale pentru angajaţii din sectorul public cu 13%, până la 46,1 miliarde de lei. Dar dacă ar fi fost vorba numai de o reîntregire a salariilor, creşterea ar fi trebuit să fie mai redusă, având în vedere că doar pe primele şase luni de anul trecut salariile erau cu 15% mai reduse faţă de nivelul din 2010 dinainte de tăiere.

    Practic, pe următoarele şase luni din 2013 nu este necesară decât o creştere de 7% a salariilor bugetarilor, având în vedere majorarea de 7% operată în iunie anul trecut de guvernul Ponta I. Astfel, se indexează toate salariile bugetarilor faţă de nivelul mediu din 2012 cu 13%, în loc de 10%, cât ar fi fost normal doar pentru reîntregire. Adică în loc de cheltuieli salariale de 45,4 miliarde de lei, cât ar fi fost suficient pentru reîntregire, este vorba de 46,2 miliarde de lei, deci 800 de milioane de lei trecuţi în plus la cheltuieli salariale “cu valul”.

    Cheltuielile cu salariile în PIB revin la un nivel de peste 7%, mai precis 7,4%, adică o creştere de 0,5% din PIB faţă de nivelul anului 2012.

    Oficialii explică situaţia prin faptul că sunt nevoiţi să readucă salariile la nivelul din 2012.

    Însă putea foarte bine guvernul să-şi asume o scădere a numărului de bugetari cu 13% adică nivelul majorărilor salariale pentru a menţine anvelopa salarială sub 7% din PIB.

    Interesant este că exact 0,5% din PIB nivel suplimentar al cheltuielilor cu salariile publice provin din taxe noi, adică din aşa-numitul pachet de măsuri fiscale.

    Odată cu proiectul de buget, Ministerul Finanţelor a publicat ieri o serie de proiecte de ordonanţă de urgenţă care prevăd suplimentări de taxe în valoare de 2,9 miliarde de lei.

    Un miliard de lei va proveni de la taxarea suplimentară a companiilor din energie şi care exploatează resurse minerale, 600 de milioane de lei din impozitarea suplimentară din agricultură pe baza unor noi norme de venit pe care urmează să le definească Ministerul Agriculturii, încă 300 milioane de lei din contribuţii sociale aferente majorării salariului minim, alte 200 de milioane de lei din devansarea creşterilor de accize la ţigări şi alcool.

    Ar fi fost de înţeles o suprataxare a companiilor din energie care să creeze spaţiul fiscal pentru o micşorare a contribuţiei de asigurări sociale sau a TVA.

    Din TVA, spre exemplu, statul strânge anual 52,9 miliarde de lei (sumă prevăzută pentru 2013), iar micşorarea cu un punct a acestei taxe, de la 24% la 23%, ar fi necesitat o resursă suplimentară de 2,2 miliarde de lei. Micşorarea cu 1% a contribuţiilor de asigurări sociale ar fi costat statul de asemenea circa 2 miliarde de lei.

    Veniturile din contribuţiile de asigurări sociale se vor ridica anul acesta conform bugetului la 54,3 miliarde de lei faţă de 51,0 miliarde de lei în 2012, conform celei de a doua rectificări bugetare de anul trecut.

    O reducere măcar şi cu un punct a unuia dintre cele două impozite/contribuţii ar fi arătat voinţa Finanţelor de a trece la relaxare fiscală. În 2013 un punct, încă un punct în 2014, ar fi fost indicat un drum.

    Când colo, ce avem? Exprimat în 10 cuvinte: un buget cu majorări de salarii finanţate din noi taxe.

    Mai mult, cheltuielile de capital, adică investiţiile din bugetul de stat şi al autorităţilor locale, vor fi doar de 17,6 miliarde de lei în 2013, în scădere cu 3 miliarde de lei faţă de 20,6 miliarde de lei în 2012.

    Aici răspunsul oficialilor este că sunt prevăzute sume mai mari pentru investiţii din fonduri europene.

    Deocamdată însă, experienţa arată că în 2012 guvernul Ponta I a tăiat din buget la Ministerului Transporturilor pentru a “acomoda” creşterea salariilor cu ţinta de deficit bugetar de 2,2% din PIB.

    Este de văzut dacă autorităţile publice locale vor fi în stare să depună proiecte la Uniunea Europeană şi să atragă bani pentru investiţii în locul celor prevăzuţi de la buget.

    Măsura de forţare a finanţării din fonduri UE este bună, însă rămâne de văzut dacă va putea fi aplicată încă din cursul acestui an, având în vedere perioadele destul de lungi de aprobări de proiecte şi decontări de la UE.

    Per total faţă de prezentarea bugetului cetăţeanului din 10 ianuarie, guvernul a devenit mai prudent în evaluarea PIB-ului pe 2013, reducându-l la 623,3 miliarde de lei faţă de 629 miliarde de lei anterior, dar surprinzător, mai optimist în ceea ce priveşte veniturile la bugetul consolidat: 209,2 miliarde de lei faţă de o estimare pe 10 ianuarie de 207 miliarde de lei.

    Faţă de execuţia preliminată pe 2012, se presupune o creştere nominală de 6% a veniturilor.

    Este posibil ca o parte din noile taxe să fie justificate, însă introducerea lor intempestivă cu doar opt zile înainte de aplicare, pe 1 februarie, bulversează iarăşi mediul de afaceri. Pentru că nu este vorba numai de noi taxe în energie, ci de o serie întreagă de modificări ale Codului fiscal: sunt prevăzute restrângeri la cheltuielile deductibile de diurnă, este coborât pragul de impunere obligatoriu cu 3% din cifra de afaceri la nivelul IMM-urilor de la 100.000 euro pe an la 65.000 de euro pe an şi alte mărunţişuri, din care statul speră să scoată venituri suplimentare de 500-600 de milioane de lei pe an.

    Seamănă mult cu un buget în care funcţionarii din Finanţe s-au chinuit să găsească noi surse de venit la cererea noii conduceri, cât de mici, să astupe diverse portiţe utilizate de companii, numai şi numai să aducă câţiva bănuţi la buget. Şi pentru ce? Ca să crească de-a valma salariile bugetarilor cu 13%, în loc să fi asistat la o restructurare în rândul acestora.

    Pentru că mediocritatea ţintei în ceea ce priveşte îmbunătăţirea colectării se vede simplu din nivelul prognozat al încasărilor din TVA: 52,9 miliarde de lei faţă de 51,8 miliarde de lei anul trecut.

    Aceasta înseamnă o creştere de doar 1,1 miliarde de lei, adică de 2%.

    În condiţiile în care toate veniturile sunt estimate să crească cu 6%, în care inclusiv salariile funcţionarilor din Finanţe şi Agenţia Naţională de Administrare Financiară vor creşte cu 13%, acceptarea neputinţei statului de a încasa mai mult din TVA arată că eficientizarea colectării veniturilor la buget este o himeră.

    Mai simplu este să inventezi noi taxe.


    Alte opinii ale jurnalistilor ZF pe zf.ro/opinii

  • Şeful Microsoft a cumpărat echipa de baschet Sacramento Kings pentru circa 600 mil. dolari

    Directorul general al Microsoft Steve Ballmer a cumpărat împreună cu omul de afaceri Chris Hansen echipa de baschet Sacramento Kings, pentru aproximativ 600 milioane de dolari, cea mai mare tranzacţie efectuată vreodată în NBA, au declarat pentru Forbes surse apropiate situaţiei. Încercările de ultim moment ale primarului din Sacramento Kevin Johnson de a nu înstrăina echipa NBA au eşuat, deoarece edilul nu a reuşit să adune suficient de rapid un grup de investitori locali capabili să cumpere clubul de la familia Maloof, vechii acţionari. În anul 2010, omul de afaceri Ted Leonsis a preluat 56% din acţiunile Washington Wizards şi ale sălii polivalente Verizon Center pentru 551 milioane de dolari, devenind acţionar unic al clubului, cea mai mare tranzacţie din NBA până acum.

    Mai multe pe zf.ro

  • Apple ar putea anunţa prima scădere a profitului din ultimul deceniu

    Apple se pregăteşte să anunţe prima scădere din ultimii 10 ani a profitului, la 18 luni după plecarea lui Steve Jobs de la conducere, din cauza creşterii costurilor de producţie, competiţiei dure şi încetinirii pieţei smartphone-urilor, anticipează analiştii, în aşteptarea rezultatelor companiei. Apple va prezenta miercuri rezultatele financiare pentru ultimele trei luni ale anului trecut, primul trimestru fiscal al perioadei 2012-2013. Media estimărilor analiştilor contactaţi de Bloomberg indică scăderea profitului net al celei mai mari companii din lume după capitalizare cu 2%, la 12,8 miliarde de dolari.

    Mai multe pe zf.ro

  • Vânzările Ursus au accelerat pe final de an: plus 23%

    Volumele de bere vândute de gigantul SABMiller în România, care deţine Ursus Breweries, s-au majorat cu 23% în intervalul octombrie – decembrie 2012, perioadă care corespunde celui de-al treilea trimestru al anului fiscal al companiei. “Creşterea a fost susţinută de performanţa solidă a noului ambalaj pentru PET-ul de Ciucaş”, se arată în raportul trimestrial al companiei. Aceasta este a doua perioadă de creştere pentru companie după ce în intervalul aprilie-septembrie 2012 a raportat un plus de 25%. Revenirea pe creştere are loc după mai mulţi ani de scădere. Ursus Breweries deţine unităţi de producere a berii la Timişoara, Cluj-Napoca, Buzău şi Braşov. Potrivit unei analize pe baza cifrei de afaceri, Ursus era în 2011 cel mai mare jucător de pe piaţa locală a berii, cu venituri de 261 mil. euro şi pierderi de 13,6 mil. euro. Pe piaţa locală a berii, cei mai mari jucători sunt Ursus, Heineken, Bergenbier, URBB, Romaqua (cu brandurile Albacher şi Dorfer).

    Alte stiri pe zf.ro

  • Dedeman face magazin de bricolaj pe terenul proiectului de mall Galleria Galaţi

    Compania de bricolaj Dedeman, controlată de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl din Bacău, construieşte un magazin de bricolaj în Galaţi pe un teren de 3,2 hectare pe care grupul israelian GTC intenţiona să dezvolte un mall sub brandul Galleria. Dedeman a cumpărat anul trecut terenul de la GTC într-o tranzacţie intermediată de firma de consultanţă imobiliară The Advisers Knight Frank şi intenţionează să deschidă magazinul în 2013. În acelaşi timp, Galaţi rămâne unul dintre cele mai mari oraşe din ţară fără un mall modern. Dedeman este liderul pieţei de bricolaj, cu o reţea naţională de 30 de magazine şi afaceri estimate la peste 500 de milioane de euro în 2012.