Hawking a început să predea la Universitatea Cambridge în 1962. El a primit titlul de Comandor al Imperiului Britanic în 1982 şi este membru al Academiei de ştiinţe americane.
Pe când studia la Oxford, tânărul Hawking a observat că devenise “din ce în ce mai neîndemânatic” şi cădea “de multe ori aparent fără niciun motiv”.
După o serie de teste medicale, el a aflat că suferă de o maladie incurabilă, diagnosticată ulterior ca fiind maladia Charcot, cunoscută şi sub denumirea de maladia Lou Gehrig. “Urma probabil să mor în decurs de câţiva ani. A fost un adevărat şoc”, îşi aminteşte Hawking, care avea pe atunci vârsta de 21 de ani. Deşi medicii i-au spus atunci că mai are de trăit doar câţiva ani, acesta împlineşte în ianuarie 2014 vârsta de 72 de ani.
Hawking a fost căsătorit cu Jane Wilde, între anii 1965 şi 1991, cu care are trei copii – Robert, Lucy şi Timothy. Savantul britanic s-a căsătorit apoi, în 1995, cu asistenta lui medicală Elaine Mason, de care a divorţat în octombrie 2006.
Scleroza laterală amiotrofică – boala Lou Gehrig – se caracterizează printr-o pierdere progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului şi măduvei spinării, denumite neuroni motori, ce comandă muşchii voluntari, care fac posibilă mişcarea. Boala este progresivă, invalidantă, fatală – mersul, vorbitul, mâncatul, înghiţitul şi alte funcţii fundamentale devenind mai dificile cu timpul. Cauzele maladiei sunt necunoscute, însă se ştie că circa 5-10% dintre bolnavi prezintă o formă moştenită a acesteia.
Cele mai multe dintre persoanele diagnosticate cu această maladie degenerativă paralizantă trăiesc mai puţin de cinci ani după diagnosticare. “Faptul că el a trăit cu această boală timp de aproape 50 de ani face din el un om extraordinar”, a declarat Brian Dickie, directorul Asociaţiei britanice pentru maladiile neurodegenerative, la o conferinţă organizată la Cambridge, în onoarea lui Stephen Hawking.
În prezent, astrofizicianul a pierdut aproape total controlul asupra corpului său. El se mişcă şi comunică într-un mod chinuitor, un scaner cu infraroşii fiind folosit pentru a-i traduce în cuvinte mişcările obrazului cu ajutorul unui calculator şi sintetizator vocal. Se pare că Hawking îşi pierde însă şi abilitatea de a-şi mişca muşchii obrajilor.
“Totuşi, celebritatea cauzată de boală nu trebuie să eclipseze contribuţiile” sale din domeniul fizicii, întrucât “el a făcut fără îndoială mai mult decât oricare altul, de la Einstein încoace, pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor despre gravitaţie”, a spus, cu acelaşi prilej, Martin Rees, fostul director al Royal Society.
Astrofizicianul britanic a publicat lucrări ştiinţifice despre expansiunea Universului, găurile negre şi teoria relativităţii. În cel mai recent volum al său, intitulat “The Grand Design”, publicat în septembrie 2010, Hawking demontează o teorie a lui Isaac Newton, afirmând că Universul nu a avut nevoie de Dumnezeu pentru a fi creat.
În decembrie 2012, Stephen Hawking a câştigat premiul Fundamental Physics, în valoare de 1,8 milioane de lire sterline, care i-a fost acordat pentru descoperirea potrivit căreia găurile negre emit radiaţii.
Premiul Fundamental Physics, a cărui valoare este de 1,8 milioane de lire sterline (3 milioane de dolari), a fost decernat anterior şi celor şapte oameni de ştiinţă de la CERN, care au contribuit la descoperirea unei noi particule “compatibile” cu bosonul Higgs.
Într-o declaraţie acordată publicaţiei The Guardian, Stephen Hawking s-a declarat “încântat şi onorat” să primească această distincţie.
“Nimeni nu face cercetare în fizică cu intenţia de a obţine un premiu. Cu toate acestea, premii ca acesta joacă un rol important în recunoaşterea publică a performanţelor în fizică. Cresc valoarea fizicii şi interesul faţă de acest domeniu”, a mai spus Stephen Hawking.