BusinessMagazin

Category: Bm 15 ani

  • COVER STORY BM 2019: 15 ani de poveşti din business. 15 ani de Business MAGAZIN

     

    Anca Bidian, CEO şi fondator, Kiwi Finance

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au fost cei mai consistenţi şi coerenţi ani de business din ultimii 30. Au fost anii de preaderare şi aderare la comunitatea europeană şi deci începutul formării unei economii de piaţă relevante. Pentru mine şi compania pe care o conduc, ultimii 15 reprezintă de fapt fondarea şi dezvoltarea Kiwi Finance, deci putem spune că am apărut şi am parcurs aceleaşi etape ca şi piaţa din România.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?

    Revoluţia tehnologică pe care tocmai o trăim schimbă cu totul regulile jocului, democratizează businessurile mari şi facilitează acceleratori pentru start-up-uri sau businessuri mici. În opinia mea de acum, în 8-10 ani mediul de afaceri şi lumea va juca după cu totul alte reguli şi va arăta mult diferit faţă de cum arată astăzi. Nu mai mult, nu mai mare, ci diferit.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN

    Pentru mine Business MAGAZIN reprezintă siguranţă şi continuitate. Este publicaţia care a supravieţuit fără compromisuri editoriale şi care a inovat fără să se schimbe fundamental. O citesc cu aceeaşi încredere ca la început şi ca în toţi aceşti 15 ani care au trecut. Felicitări întregii echipe şi tuturor celor care au contribuit de-a lungul timpului şi îi doresc mulţi, mulţi ani de acum înainte, cel puţin la fel de frumoşi. Business MAGAZIN premiază succesul, dar este ea însăşi o poveste de succes care merită un astfel de premiu. Constant în ultimii 15 ani, felicitări!

    Loredana Butnaru, general manager, Miele România
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au fost extrem de interesanţi pentru oricine a experimentat businessul în întreaga perioadă. Au fost ani de schimbare, de tranziţie, de haos, de şoc, atât pozitiv cât şi negativ, plini de imprevizibil. Eu i-aş descrie ca interesanţi, captivanţi, deoarece îmi plac foarte mult schimbarea, provocările şi neprevăzutul, deci au fost ani pe gustul meu. Poate singurul meu regret este că am plecat în Londra, în 2006, în plin boom economic şi m-am întors în 2009, în plină criză, deci am pierdut doi ani de glorie ai economiei româneşti. A nu se înţelege că regret experienţa la Londra, doar că, dacă aş fi putut, aş fi ales altă perioadă. Îmi aduc aminte că veneam în ţară cam la 2-3 luni şi observam cum lucrurile evoluau chiar şi în acest interval extrem de scurt. Dacă mă uit strict la industria în care activez, schimbările au fost majore, puţini dintre cei aflaţi „sus” la momentul respectiv mai există astăzi. S-a schimbat mentalitatea, s-au schimbat valorile, am învăţat multe şi începem să ne apropiem de Occident din punctul de vedere al businessului. Chiar şi economic, direcţia este de a ne apropia de Vest cât mai mult şi acesta este un lucru normal şi minunat. Cred că, în 15 ani, mediul de business românesc a evoluat mult. Chiar dacă poate sună ciudat, criza ne-a educat şi ne-a cizelat, a ajutat la procesul de maturizare a mediului de business şi a economiei româneşti. Ca om de business, cred că impactul personal se vede cel mai bine în astfel de economii şi în astfel de perioade, iar eu mă simt norocoasă că am experimentat aceste vremuri. Dacă ar fi să compar 2004 cu 2019, din punctul meu de vedere, progresul, atât în business, cât şi în economie, este semnificativ.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Cred că vor fi ani buni, de selecţie a valorilor, atât umane cât şi de brand. Da, poate ne vom confrunta cu o încetinire a creşterii economice, poate cu o criză, deoarece economia românească nu este independentă şi evident că suntem afectaţi de ceea ce se întâmplă la nivel mondial, însă nu prevăd şocuri majore, de proporţiile celor din 2008-2009. Ce-i doresc businessului românesc: profesionalism, o reducere a grandomaniei, bun simţ, corectitudine şi calitate. Restul lucrurilor vin de la sine.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Ani mulţi şi cât mai multe poveşti de succes!

    Alin Burcea, CEO, Paralela 45
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au avut o parte bună, când se vindea orice, o parte dificilă, anii de criză economică 2009-2011, revenirea din 2012-2015 şi creşterea dintre 2016 şi 2019. Din 2008 până azi am dublat volumul de vânzări, de la 28 de milioane de euro la aproape 70 de milioane de euro în 2019. Au fost ani cu provocări multiple, dar şi ani de dezvoltare. Am dezvoltat reţeaua naţională, avem 50 de agenţii proprii şi în franciză. Am dezvoltat partea de online, portalul de vacanţe şi vânzarea online, ca urmare a unor investiţii de câteva sute de mii de euro.
    Anii care vin sunt pentru noi ani de consolidare şi maximă atenţie la provocările care urmează.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani vor avea multe incertitudini. După trei ani de centru-stânga, cu măriri de salarii în sectorul public pe care le consider aberante şi care au creat dezechilibre între sistemul bugetar şi cel privat, va urma o perioadă liberală, de dreapta, care se va remarca în primul rând prin reduceri şi corecţii. La această situaţie internă se adaugă şi multe incertitudini externe.
    România s-a dezvoltat economic mult în ultimii ani şi ar fi bine să urmeze o perioadă de aşezare, de consolidare a afacerilor.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Următorii 15 ani să vă găsească la fel de creativi şi curioşi în a descoperi şi împărtăşi cititorilor modele pentru societate, businessuri create cu pasiune, încăpăţânare şi efort susţinut. Temele pe care le abordaţi sunt de un real interes pentru fiecare dintre noi, indiferent că sunt din România sau din lumea largă. Vă urez, aşadar, o echipă şi mai consolidată, şi mai eficientă, să realizaţi conţinut la fel de relevant pentru noi, cititorii voştri, şi evenimente de referinţă în România.

    Rucsandra Hurezeanu, CEO şi fondator, Ivatherm
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Piaţa produselor cosmetice de farmacie din România a crescut constant în ultimii 15 ani. Make-up-ul e în declin, dar skin care-ul e în ascensiune deoarece consumatorii vor piele sănătoasă, atît în România, cât şi la nivel global. Ecosistemul de business se schimbă şi el dramatic în ultimii ani. Valoarea unei companii e dată şi de numărul de urmăritori pe Instagram. Inteligenţa artificială schimbă parametrii în care facem business. Avem în industria noastră exemple de start-up-uri create de vedete şi care cu ajutorul social media au vîndut milioane de euro încă din prima lună de la lansare. Sustenabilitatea e o preocupare nouă şi reală a industriei, ca şi diminuarea amprentei de carbon. Evoluţia noastră pe piaţa din România a fost ascendentă, organică, astăzi avem 10% cotă de piaţă şi suntem în primii patru jucători între brandurile de farmacie. Creşterea spectaculoasă a început însă acum trei ani, când am început internaţionalizarea brandului pe alte pieţe. Astăzi Ivatherm este vîndut în farmaciile din 13 ţări în Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. Suntem bucuroşi că activăm într-o industrie extrem de dinamică. România e încă o piaţă mică la nivel european şi comparativ cu vecinii ei, dar e în creştere. Femeile românce sunt frumoase şi au ritualuri de îngrijire din ce în ce mai sofisticate.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani vor fi din ce în ce mai buni, în primul rînd datorită creşterii puterii de cumpărare şi a dimensiunii clasei medii. În acelaşi timp, odată cu creşterea incidenţei alergiilor şi pielii sensibile din cauza stresului, poluării şi alimentaţiei nepotrivite, consumatorii se vor îndrepta din ce în ce mai mult spre produse sigure şi eficiente, testate clinic pentru a nu produce alergii. Iar locul cel mai sigur va fi întotdeauna farmacia, piaţă pe care activăm, cu potenţialul cel mai mare.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Citesc cu mare plăcere Business Magazin! La mulţi ani! Continuaţi să fiţi o sursă de informare şi promovare a valorilor businessului românesc!

    Alexandru Bratu, country manager, JYSK România şi Bulgaria
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Au fost extrem de diferiţi faţă de primii 15 ani de după Revoluţie, în sensul că abia după anul 2004-2005 lucrurile au început să se mişte în direcţia corectă, după o tărăgănare şi o lentoare a businessului ancorat încă în principiile economiei de stat. Pentru mine, personal, au fost precum un roller-coaster. Sunt foarte bucuros că am avut şansa istorică de a fi martorul direct al transformării retailului românesc, de la stadiul de magazin universal orăşenesc la unităţi dotate cu terminale mobile şi aplicaţii integrate de ultimă oră.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Eu îmi doresc o creştere substanţială a micilor afaceri de familie, avem nevoie de mulţi antreprenori locali, de dezvoltarea capitalului local, dar şi de educarea antreprenorilor – şi nu modelul de business în care proprietarul centrează şi tot el dă cu capul, în care se pricepe la orice, iar restul sunt pe post de asistenţi. Dezvoltarea păturii de mijloc formate din aceste businessuri de familie este esenţială pentru sănătatea economiei româneşti, pentru creşterea independenţei faţă de capitalul străin şi promovarea valorilor reale ale societăţii şi produselor locale.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Să rămână alături de business, să fie imparţială, precisă şi neiertătoare acolo unde este necesar, să sancţioneze incompetenţa şi impostura şi să pună lumina reflectoarelor pe cei care merită. Business Magazin este parte din dezvoltarea retailului din ultimii 15 ani, a mers pas la pas alături de noi, toţi cei implicaţi în business, ne-a fost sprijin şi a fost sursă de informaţii şi de inspiraţie.

    Victor Cãpitanu, managing director şi cofondator, One United Properties

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?I-aş descrie ca fiind excepţionali, pentru că România s-a dezvoltat fantastic în ultimii 15 ani. Şi pentru noi, One United Properties, au însemnat ani în care am reuşit să ne impunem pe piaţa imobiliară de lux şi, recent, inclusiv pe segmentul office. Am încercat şi am reuşit să inovăm atât în ceea ce priveşte conceptul de rezidenţial şi mixt, dar şi în ceea ce priveşte practicile de construcţie, care au ca rezultat clădiri eficiente din punct de vedere energetic, durabile şi sănătoase din punctul de vedere al mediului.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Îmi doresc să fie cel puţin la fel şi sunt sigur că România şi businessul românesc se vor dezvolta formidabil. Avem încă multe lucruri de schimbat şi dezvoltat aici faţă de restul Europei sau alte state mai avansate, însă potenţialul uman si creativ al românilor este unul deosebit. Folosirea la maximum a acestora nu poate decât să aducă plusvaloare lucrurilor pe care le creăm.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă doresc să aveţi un content cât mai atractiv, care să creeze dependenţă!

    Dorin Pena, director general, Cisco România

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?

    Au fost 15 ani extraordinari, în care am avut foarte multe realizări şi am învăţat multe lucruri – atât din reuşite, cât şi din eşecuri. În ceea ce priveşte compania noastră, am avut un impact pozitiv asupra societăţii, prin dezvoltarea a două direcţii pe care le considerăm esenţiale: educaţia şi transferul de tehnologie. Am construit o echipă entuziastă, profesionistă şi muncitoare, şi o comunitate (clienţi şi parteneri) stabilă şi de încredere.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    E dificil să dau predicţii pentru următorul an, iar pe următorii 15 ani e aproape imposibil. Mi-aş dori ca businessurile şi oamenii să îmbrăţişeze tehnologia din ce în ce mai mult şi să o folosească în scopuri constructive. Businessul românesc are un potenţial extraordinar, atâta vreme cât punem accent pe profesionalism, construcţie sănătoasă şi muncă. Mi-aş dori ca România să devină un centru de servicii de tehnologie cu valoare adăugată mare, în care se inovează şi care, în acelaşi timp, este sprijin şi pentru dezvoltarea ţării.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Ca şi până acum, continuaţi să oferiţi informaţie de calitate şi să menţineţi un standard ridicat de profesionalism în presa de business.

    Amalia Buliga, CEO, Diverta

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?

    Inovaţia a schimbat lumea afacerilor în ultimii 15 ani.  Au fost mari schimbări tehnologice care şi-au pus amprenta asupra mediului de business local. Social media, metode de plată avansate, livrare rapidă şi zeci de noi modalităţi de abordare a clienţilor care au determinat consumatorii să cheltuiască mai mult.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Lumea se confruntă cu schimbări la o viteză şi cu o intensitate care de multe ori pare fără precedent. Inteligenţa artificială şi noi tehnologii vor influenţa procesele actuale de furnizare de servicii şi produse, indiferent de ce ne rezervă viitorul: colaps economic sau boom. Cu alte cuvinte, agilitatea va câştiga, iar boomul tehnologic va modela mediul de business. Tehnologia va juca, fără îndoială, un rol major şi în viitorul retailului. Cu ajutorul AI şi big data retailul ar putea deveni mult mai anticipativ. Brandurile vor cunoaşte nevoile, dimensiunile şi preferinţele exacte ale consumatorilor şi vor furniza automat produsele de care aceştia au nevoie. Astfel, retailul se va îndrepta spre o abordare mai experimentală.  Cumpărăturile vor rămâne în continuare o experienţă socială, deoarece un algoritm ar putea alege produsul perfect, dar nu va putea asculta un client care îşi exprimă emoţia.

    Vladimir Sterescu, country manager, CGS România

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    În urmă cu 15 ani asistam încă la o aşezare a mediului de business românesc. Prin comparaţie, astăzi macrostabilitatea sistemului financiar este mult superioară, ceea ce asigură mediului de afaceri o predictibilitate ridicată. În această perioadă am asistat şi la o răsturnare de forţe în ceea ce priveşte piaţa muncii. Dacă în urmă cu 15 ani aceasta era mai degrabă marcată de un exces de forţă de muncă şi un deficit de cerere, astăzi lucrurile stau complet diferit. Majoritatea businessurilor se confruntă cu o adevarată provocare când vine vorba de atragerea şi retenţia angajaţilor, lucru ce este alimentat şi de exodul accelerat din ultimii 10 ani al forţei de muncă locale. Dacă ar fi să ne uităm la mediul de afaceri, în urmă cu 15 ani concurenţa era mult mai redusă faţă de astăzi. Existau o serie de industrii aproape neexploatate, cum era şi cea de outsourcing, iar orice idee nouă implementată în România avea şanse foarte mari să devină un succes. Astăzi concurenţa s-a accentuat în mai toate zonele de business, iar când vine vorba de piaţa de outsourcing lucrurile s-au schimbat drastic. Astfel, România a devenit unul dintre principalii furnizori europeni de servicii de business process outsourcing (BPO), cu tarife care au dovedit o tendinţă de creştere în ultimii ani, dar a rămas în acelaşi timp foarte competitivă la nivelul calităţii serviciilor.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    După părerea mea, următorii 15 ani vor fi marcaţi de o aşezare şi mai mare a mediului de afaceri şi de o adaptare a acestuia la noile tendinţe internaţionale. România urmează, încet-încet, trendurile de business din ţările vestice sau chiar din zona americană, iar acest lucru va avea un impact pozitiv în consolidarea afacerilor locale. De asemenea, în opinia mea, mediul antreprenorial local va înregistra creşteri deoarece românii au din ce în ce mai mult curaj să investească în businessuri proprii, dincolo de curaj având şi un know-how tot mai mare în ceea ce priveşte managementul unei companii.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Sugestia mea pentru Business Magazin, la aniversarea a 15 ani de la ieşirea de sub tipar a primului număr, este să păstreze modul jurnalistic de prezentare a evenimentelor şi felul în care surprinde informaţiile relevante pentru mediul de business local.

    Alexandru Reff, country managing partner, Deloitte România şi Moldova

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Cea mai succintă descriere a ultimilor 15 ani ar fi „boom, bust, recovery”, întrucât perioada acoperă anii de creştere accelerată care au anticipat aderarea României la Uniunea Europeană, după semnarea acordului de asociere şi aderarea la NATO, anii de contracţie extrem de puternică din timpul crizei financiare şi anii din urmă, de revenire a economiei, iniţial lentă şi apoi mai susţinută, însă totuşi dificilă. O perioadă care surprinde volatiliatea economiei, marcată de excese şi de corecţii puternice, netemperate de politici guvernamentale anticiclice, ci mai degrabă exacerbată de decizii politice care, în cel mai bun caz, au urmărit exclusiv obiective pe termen scurt, fără o preocupare pentru sustenabilitatea creşterii şi pentru rezistenţa la factori externi neprielnici. Mă tem că tipul de creştere din ultima vreme a creat din nou unele din premisele unei aterizări dure pentru România, cu dezechilibrele sale bugetare şi comerciale, atunci când economia globală sau europeană va trece de la încetinire la contracţie. Am evoluat mult în ultimii 15 ani, unii mai mult decât alţii. Bucureştiul şi o parte din oraşele mari sunt poveşti de succes, cu PIB per capita, nivel de investiţii şi putere de cumpărare europene. Am acumulat competenţe la toate nivelurile, în business, în societatea civilă, în mediul academic şi am ajuns, ca români, să funcţionăm performant în cele mai diverse medii, aici sau în străinătate. Nu pot să nu menţionez două neîmpliniri majore. Prima, care poate fi remediată, este eşecul de nejustificat din infrastructura rutieră, de la centura Capitalei la autostrada Piteşti – Sibiu şi altele. Cu toţii visăm la ce ar fi putut fi ţara şi Bucureştiul cu o minimă preocupare pentru acest domeniu vital şi totuşi nu reuşim, de 30 de ani, să punem presiunea necesară pe decidenţii publici responsabili. A doua neîmplinire, cu consecinţe pe termen lung şi probabil de neremediat, este exodul populaţiei, la toate nivelurile de competenţă, care agravează sporul natural negativ, ducând la penurie de forţă de muncă, diminuarea atractivităţii ţării pentru investiţii şi încetinirea ritmului de recuperare a decalajelor.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Sper că următorii 15 ani vor fi unii de creştere economică sănătoasă şi sustenabilă, la nivelul potenţialului real, care rămâne semnificativ, fără steroizii unor politici populiste şi prociclice şi fără traumele unor ajustări dureroase, mai ales pentru omul de rând. Sper că progresele enorme din business şi din societate se vor extinde spre zonele încă în deficit de eficacitate şi că vom avea o administraţie mai suplă, mai predictibilă, mai puţin birocratică, mai inovatoare şi tehnologizată, capabilă să creeze premisele pentru valorificarea resurselor noastre de toate felurile. Cred că putem progresa enorm sărind anumite etape de dezvoltare cu ajutorul tehnologiei, dacă vor reuşi să reţinem şi să repatriem competenţele necesare şi să atragem capitalul străin de care încă va fi mare nevoie, prin politici publice predictibile şi încurajatoare, printr-o fiscalitate prietenoasă şi să dirijăm spre investiţii resursele locale, atât cele publice, cât şi economiile populaţiei, astăzi foarte modeste. Dincolo de aceste speranţe, viitorul a devenit atât de imprevizibil pe termen scurt, iar tehnologiile exponenţiale, atât de influente în business şi societate, încât nu ştiu câţi s-ar mai aventura la prognoze pe 15 ani.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă doresc să vă menţineţi calitatea şi relevanţa într-o lume în care abundenţa informaţiilor din nenumărate surse creează nevoia unei filtrări şi procesări inteligente şi oneste.

    Elena Cremenescu, fondator, Elmiplant
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Momentul aniversar al Business MAGAZIN îmi demonstrează încă o dată cât de repede trec anii, cât de rapide şi dinamice sunt transformările pe toate planurile. Practic am crescut împreună, am parcurs etape, schimbări majore din punct de vedere economic şi social, noi, cei din diferite domenii de business, alături de publicaţii precum Business Magazin. Pentru mine, apariţia revistei în anul 2004 şi colaborarea permanentă cu această revistă au fost o reală binefacere, dat fiind faptul că întotdeauna oamenii acestei publicaţii au fost alături de problemele, nevoile, strigătele de ajutor ale oamenilor de afaceri. Ultimii 15 ani de business reprezintă un salt uriaş, o deschidere extraordinară, o nouă eră a comunicaţiei, o nouă abordare a problemelor, reprezintă predarea ştafetei unei noi generaţii. Este foarte clar că intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 şi anii care au urmat au însemnat enorm pentru evoluţia pozitivă a businessului românesc, mai ales pentru firmele producătoare de diverse bunuri. Anii 2007-2017 au fost anii în care businessul românesc s-a consolidat, firmele serioase au făcut saltul calitativ de care era nevoie, au rămas viabile şi s-au consacrat nume de companii şi branduri care sunt şi azi în top. Au fost ani de real progres şi de expansiune pe piaţa europeană şi nu numai, chiar dacă multe firme au fost afectate de criza anilor 2008 – 2011.
    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    În primul rând, oamenii din bussines sunt oameni noi în majoritatea cazurilor, deci abordarea este cu totul nouă. Managerii de peste 65 ani vor dispărea şi este normal să fie aşa. Apar tinerii şcoliţi, mulţi dintre ei în afara ţării, apar copiii foştilor patroni, apar noile generaţii de investitori şi de manageri, care fără discuţie sunt mult peste ceea ce am fost noi. Un singur lucru nu va fi la înălţimea şi performanţa a ceea ce am fost noi, cei de peste 65 ani: ambiţia, tenacitatea, puterea de muncă, efortul depus în a crea ceva de la zero, aşa cum s-a întâmplat în cazul nostru. Imaginaţi-vă bezna totală de la care am pornit în business în anul 1992. Nu exista cuvântul marketing în vocabularul nostru… Nu exista nimic, decât dorinţa de face ceva! Personal, sunt mândră că brandul Elmiplant creat de mine şi soţul meu (ELMI = Elena şi Mircea) este astăzi în primele locuri în topurile brandurilor româneşti făcute pe consumatori.  

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Business Magazin a fost de la înfiinţare şi rămâne în continuare revista de suflet a celor din business, a mea personal. Mă mândresc că am avut de multe ori plăcerea să fiu în paginile acestei reviste de prestigiu. I-am simţit alături permanent pe cei din colectivul redacţional în timpul cât am fost manager şi doresc ca în următorii 15 ani să rămână la fel de implicată, ca singura revistă a oamenilor de afaceri din România. La mulţi ani, Business MAGAZIN!

    Andreea Moldovan, general manager SEE, Avon
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Cu siguranţă au fost 15 ani extrem de dinamici care au deschis piaţa locală şi au făcut-o din ce în ce mai competitivă. Mă gândesc la maturitatea la care am ajuns astăzi, când suntem capabili să răspundem unor consumatori informaţi, la curent cu tendinţele şi mai conectaţi ca niciodată la tehnologie. Pentru mine personal au fost nişte ani frumoşi, plini de experienţe din care am învăţat foarte mult. Am avut expunere la pieţe cu consumatori diferiţi – de la cei din Maroc, unde ritualurile de frumuseţe sunt nelipsite din viaţă de zi cu zi a unei femei, care în acelaşi timp are disponibilităţi financiare mult mai limitate, la Finlanda, unde avem de-a face cu un consumator foarte educat şi digitalizat, la Cehia, care e o piaţă matură cu o mare penetrare a retailului şi cu o creştere importantă a e-commerce-ului, o piaţă în care produsele preferate sunt cele de îngrijirea tenului, şi nu în ultimul rând consumatorul din România, care în continuare preferă parfumurile, dar în acelaşi timp este din ce în ce mai educat şi deschis către inovaţie.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Cred că ne aşteaptă ani plini de provocări: cum vom reuşi să ţinem pasul cu consumatorii noştri din ce în ce mai sofisticaţi?, Cum vom reuşi să ţinem pasul cu digitalizarea?, Cum ne vom ţine aproape şi cum ne vom dezvolta echipele de specialişti din companii? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care cred că ne vom concentra în perioada următoare. Peisajului de business românesc nu pot decât să îi doresc să îşi continue ascensiunea şi să devină din ce în ce mai mult acel teren pe care jucători consacraţi performează alături de nume noi, care schimbă regulile jocului şi provoacă la dinamism.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă număraţi printre publicaţiile de referinţă şi vă urez încă mulţi ani în care să vă menţineţi în acest top al conţinutului de calitate, foarte bine documentat şi conectat la businessul românesc! Vă doresc „La mulţi ani!” şi la cât mai multe ediţii de succes!

    Horatiu Vasilescu, director general, Teilor
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    În ultimii 15 ani cred că s-a experimentat tot ce se putea experimenta. De la businessuri cu creştere rapidă care ulterior au dispărut, până la companii care au rezistat testului timpului. Momente de creştere exponenţială, criza economică, profesionişti de moment şi oameni care au făcut carieră. Ce este important pentru noi este că suntem astăzi printre cei întrebaţi de Business MAGAZIN ce părere avem, asta înseamnă mult pentru noi, înseamnă că am crescut sănătos indiferent de momentele prin care au trecut economia şi societatea românească.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani cred că vor fi ani de maturizare. Maturizare înseamnă şi momente bune dar şi mai puţin bune, însă sper că într-un cadru mai predictibil. Astfel, businessurile româneşti vor putea concura cu cele internaţionale şi astfel vom putea să aducem mai multă consistenţă şi inovaţie acasă.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Doresc din toată inima ca Business MAGAZIN să nu înceteze să fie atât un corect povestitor al businessurilor de success, cât şi un barometru al mediului de afaceri din România.

     

  • 15 ani de Business MAGAZIN. Ce aşteptări au oamenii de afaceri de la următorii 15 ani de business în România?

    1. Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România şi pentru dvs.?

    Pentru noi – şi cred că suntem un bun etalon pentru business-urile din România – ultimii 15 ani au fost de maturizare, învăţare şi transformare. Au fost procese fundamentale, nu doar incrementale.

    Industria în care activăm a crescut spectaculos – de 25 de ori ca venituri. Sunt mai multe considerente: avansul tehnologic, talentul specialiştilor români, precum şi schimbările inerente care au intervenit în societate şi în comportamentul de consum sub efectul marilor giganţi – Amazon, Facebook, Google, Apple, care au redefinit standardul de servicii şi experienţă, stadiul incipient de digitalizare în care ne aflăm la nivel de ţară. Ultimii ani ne-au arătat că pariul pe care l-am făcut în 2007 a fost în direcţia corectă –  lumea se schimbă prin tehnologie. În mediul de business, tehnologia face diferenţa dintre profit şi pierdere.

    La momentul la care am fondat QUALITANCE, mediul antreprenorial de la noi părea la început, luând în considerare lipsa know-how-ului de management, a mentorilor, a investitorilor, a fondurilor de investiţii şi a surselor de finanţare. Pe de altă parte, la nivel internaţional, se dădea startul unei revoluţii tehnologice şi de experienţă de consum. În aceşti ani, noi am parcurs 5 etape de transformare – am trecut de la outsourcing la crearea de business-uri digitale prin tehnologii emergente precum inteligenţa artificială şi putem constata că însuşi mediul de business a fost într-un proces continuu de încercare, învăţare şi reinventare.

    1. Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru business-ul românesc?

    Astăzi nu mai există niciun dubiu că impactul tehnologiei va fi fundamental. 

    Vedem o accelerare în adoptarea tehnologiei şi în micşorarea distanţei faţă de societăţile cele mai avansate digital. Deja România a preluat leadership-ul digital în multe arii. De exemplu, noi, împreună cu BCR, am dezvoltat cea mai avansată experienţă digitală bancară din lume; dacă HSBC în Londra se mândreşte cu faptul că în aplicaţia lor pentru creditele ipotecare poţi discuta pe chat cu consilierul tău, BCR acoperă în formă digitală întregul proces de obţinere a unui credit ipotecar – de la început până la sfârşit.

    Este foarte probabil ca multe business-uri mari care nu vor adopta tehnologie să fie complet înlocuite de companii – mari sau mici – care vor folosi tehnologia pentru a crea experienţe, produse şi servicii complet noi şi eficienţă operaţională. Diferenţa de cheltuieli operaţionale dintre companiile digitale şi companiile paper-driven este uriaşă.

    La rândul lor, business-urile mici care nu vor adopta tehnologie vor fi absolut decimate.

    1. O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN.

    La mulţi ani, Business Magazin! Îţi dorim să rămâi barometrul business-ului din România şi să continui să aduci mai aproape poveşti din noul val, experienţe şi provocări antreprenoriale care să inspire.

  • 15 ani de poveşti din business. 15 ani de Business MAGAZIN

     

    Anca Bidian, CEO şi fondator, Kiwi Finance

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au fost cei mai consistenţi şi coerenţi ani de business din ultimii 30. Au fost anii de preaderare şi aderare la comunitatea europeană şi deci începutul formării unei economii de piaţă relevante. Pentru mine şi compania pe care o conduc, ultimii 15 reprezintă de fapt fondarea şi dezvoltarea Kiwi Finance, deci putem spune că am apărut şi am parcurs aceleaşi etape ca şi piaţa din România.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?

    Revoluţia tehnologică pe care tocmai o trăim schimbă cu totul regulile jocului, democratizează businessurile mari şi facilitează acceleratori pentru start-up-uri sau businessuri mici. În opinia mea de acum, în 8-10 ani mediul de afaceri şi lumea va juca după cu totul alte reguli şi va arăta mult diferit faţă de cum arată astăzi. Nu mai mult, nu mai mare, ci diferit.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN

    Pentru mine Business MAGAZIN reprezintă siguranţă şi continuitate. Este publicaţia care a supravieţuit fără compromisuri editoriale şi care a inovat fără să se schimbe fundamental. O citesc cu aceeaşi încredere ca la început şi ca în toţi aceşti 15 ani care au trecut. Felicitări întregii echipe şi tuturor celor care au contribuit de-a lungul timpului şi îi doresc mulţi, mulţi ani de acum înainte, cel puţin la fel de frumoşi. Business MAGAZIN premiază succesul, dar este ea însăşi o poveste de succes care merită un astfel de premiu. Constant în ultimii 15 ani, felicitări!

    Loredana Butnaru, general manager, Miele România
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au fost extrem de interesanţi pentru oricine a experimentat businessul în întreaga perioadă. Au fost ani de schimbare, de tranziţie, de haos, de şoc, atât pozitiv cât şi negativ, plini de imprevizibil. Eu i-aş descrie ca interesanţi, captivanţi, deoarece îmi plac foarte mult schimbarea, provocările şi neprevăzutul, deci au fost ani pe gustul meu. Poate singurul meu regret este că am plecat în Londra, în 2006, în plin boom economic şi m-am întors în 2009, în plină criză, deci am pierdut doi ani de glorie ai economiei româneşti. A nu se înţelege că regret experienţa la Londra, doar că, dacă aş fi putut, aş fi ales altă perioadă. Îmi aduc aminte că veneam în ţară cam la 2-3 luni şi observam cum lucrurile evoluau chiar şi în acest interval extrem de scurt. Dacă mă uit strict la industria în care activez, schimbările au fost majore, puţini dintre cei aflaţi „sus” la momentul respectiv mai există astăzi. S-a schimbat mentalitatea, s-au schimbat valorile, am învăţat multe şi începem să ne apropiem de Occident din punctul de vedere al businessului. Chiar şi economic, direcţia este de a ne apropia de Vest cât mai mult şi acesta este un lucru normal şi minunat. Cred că, în 15 ani, mediul de business românesc a evoluat mult. Chiar dacă poate sună ciudat, criza ne-a educat şi ne-a cizelat, a ajutat la procesul de maturizare a mediului de business şi a economiei româneşti. Ca om de business, cred că impactul personal se vede cel mai bine în astfel de economii şi în astfel de perioade, iar eu mă simt norocoasă că am experimentat aceste vremuri. Dacă ar fi să compar 2004 cu 2019, din punctul meu de vedere, progresul, atât în business, cât şi în economie, este semnificativ.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Cred că vor fi ani buni, de selecţie a valorilor, atât umane cât şi de brand. Da, poate ne vom confrunta cu o încetinire a creşterii economice, poate cu o criză, deoarece economia românească nu este independentă şi evident că suntem afectaţi de ceea ce se întâmplă la nivel mondial, însă nu prevăd şocuri majore, de proporţiile celor din 2008-2009. Ce-i doresc businessului românesc: profesionalism, o reducere a grandomaniei, bun simţ, corectitudine şi calitate. Restul lucrurilor vin de la sine.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Ani mulţi şi cât mai multe poveşti de succes!

    Alin Burcea, CEO, Paralela 45
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au avut o parte bună, când se vindea orice, o parte dificilă, anii de criză economică 2009-2011, revenirea din 2012-2015 şi creşterea dintre 2016 şi 2019. Din 2008 până azi am dublat volumul de vânzări, de la 28 de milioane de euro la aproape 70 de milioane de euro în 2019. Au fost ani cu provocări multiple, dar şi ani de dezvoltare. Am dezvoltat reţeaua naţională, avem 50 de agenţii proprii şi în franciză. Am dezvoltat partea de online, portalul de vacanţe şi vânzarea online, ca urmare a unor investiţii de câteva sute de mii de euro.
    Anii care vin sunt pentru noi ani de consolidare şi maximă atenţie la provocările care urmează.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani vor avea multe incertitudini. După trei ani de centru-stânga, cu măriri de salarii în sectorul public pe care le consider aberante şi care au creat dezechilibre între sistemul bugetar şi cel privat, va urma o perioadă liberală, de dreapta, care se va remarca în primul rând prin reduceri şi corecţii. La această situaţie internă se adaugă şi multe incertitudini externe.
    România s-a dezvoltat economic mult în ultimii ani şi ar fi bine să urmeze o perioadă de aşezare, de consolidare a afacerilor.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Următorii 15 ani să vă găsească la fel de creativi şi curioşi în a descoperi şi împărtăşi cititorilor modele pentru societate, businessuri create cu pasiune, încăpăţânare şi efort susţinut. Temele pe care le abordaţi sunt de un real interes pentru fiecare dintre noi, indiferent că sunt din România sau din lumea largă. Vă urez, aşadar, o echipă şi mai consolidată, şi mai eficientă, să realizaţi conţinut la fel de relevant pentru noi, cititorii voştri, şi evenimente de referinţă în România.

    Rucsandra Hurezeanu, CEO şi fondator, Ivatherm
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Piaţa produselor cosmetice de farmacie din România a crescut constant în ultimii 15 ani. Make-up-ul e în declin, dar skin care-ul e în ascensiune deoarece consumatorii vor piele sănătoasă, atît în România, cât şi la nivel global. Ecosistemul de business se schimbă şi el dramatic în ultimii ani. Valoarea unei companii e dată şi de numărul de urmăritori pe Instagram. Inteligenţa artificială schimbă parametrii în care facem business. Avem în industria noastră exemple de start-up-uri create de vedete şi care cu ajutorul social media au vîndut milioane de euro încă din prima lună de la lansare. Sustenabilitatea e o preocupare nouă şi reală a industriei, ca şi diminuarea amprentei de carbon. Evoluţia noastră pe piaţa din România a fost ascendentă, organică, astăzi avem 10% cotă de piaţă şi suntem în primii patru jucători între brandurile de farmacie. Creşterea spectaculoasă a început însă acum trei ani, când am început internaţionalizarea brandului pe alte pieţe. Astăzi Ivatherm este vîndut în farmaciile din 13 ţări în Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. Suntem bucuroşi că activăm într-o industrie extrem de dinamică. România e încă o piaţă mică la nivel european şi comparativ cu vecinii ei, dar e în creştere. Femeile românce sunt frumoase şi au ritualuri de îngrijire din ce în ce mai sofisticate.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani vor fi din ce în ce mai buni, în primul rînd datorită creşterii puterii de cumpărare şi a dimensiunii clasei medii. În acelaşi timp, odată cu creşterea incidenţei alergiilor şi pielii sensibile din cauza stresului, poluării şi alimentaţiei nepotrivite, consumatorii se vor îndrepta din ce în ce mai mult spre produse sigure şi eficiente, testate clinic pentru a nu produce alergii. Iar locul cel mai sigur va fi întotdeauna farmacia, piaţă pe care activăm, cu potenţialul cel mai mare.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Citesc cu mare plăcere Business Magazin! La mulţi ani! Continuaţi să fiţi o sursă de informare şi promovare a valorilor businessului românesc!

    Alexandru Bratu, country manager, JYSK România şi Bulgaria
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Au fost extrem de diferiţi faţă de primii 15 ani de după Revoluţie, în sensul că abia după anul 2004-2005 lucrurile au început să se mişte în direcţia corectă, după o tărăgănare şi o lentoare a businessului ancorat încă în principiile economiei de stat. Pentru mine, personal, au fost precum un roller-coaster. Sunt foarte bucuros că am avut şansa istorică de a fi martorul direct al transformării retailului românesc, de la stadiul de magazin universal orăşenesc la unităţi dotate cu terminale mobile şi aplicaţii integrate de ultimă oră.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Eu îmi doresc o creştere substanţială a micilor afaceri de familie, avem nevoie de mulţi antreprenori locali, de dezvoltarea capitalului local, dar şi de educarea antreprenorilor – şi nu modelul de business în care proprietarul centrează şi tot el dă cu capul, în care se pricepe la orice, iar restul sunt pe post de asistenţi. Dezvoltarea păturii de mijloc formate din aceste businessuri de familie este esenţială pentru sănătatea economiei româneşti, pentru creşterea independenţei faţă de capitalul străin şi promovarea valorilor reale ale societăţii şi produselor locale.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Să rămână alături de business, să fie imparţială, precisă şi neiertătoare acolo unde este necesar, să sancţioneze incompetenţa şi impostura şi să pună lumina reflectoarelor pe cei care merită. Business Magazin este parte din dezvoltarea retailului din ultimii 15 ani, a mers pas la pas alături de noi, toţi cei implicaţi în business, ne-a fost sprijin şi a fost sursă de informaţii şi de inspiraţie.

    Victor Cãpitanu, managing director şi cofondator, One United Properties

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?I-aş descrie ca fiind excepţionali, pentru că România s-a dezvoltat fantastic în ultimii 15 ani. Şi pentru noi, One United Properties, au însemnat ani în care am reuşit să ne impunem pe piaţa imobiliară de lux şi, recent, inclusiv pe segmentul office. Am încercat şi am reuşit să inovăm atât în ceea ce priveşte conceptul de rezidenţial şi mixt, dar şi în ceea ce priveşte practicile de construcţie, care au ca rezultat clădiri eficiente din punct de vedere energetic, durabile şi sănătoase din punctul de vedere al mediului.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Îmi doresc să fie cel puţin la fel şi sunt sigur că România şi businessul românesc se vor dezvolta formidabil. Avem încă multe lucruri de schimbat şi dezvoltat aici faţă de restul Europei sau alte state mai avansate, însă potenţialul uman si creativ al românilor este unul deosebit. Folosirea la maximum a acestora nu poate decât să aducă plusvaloare lucrurilor pe care le creăm.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă doresc să aveţi un content cât mai atractiv, care să creeze dependenţă!

    Dorin Pena, director general, Cisco România

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?

    Au fost 15 ani extraordinari, în care am avut foarte multe realizări şi am învăţat multe lucruri – atât din reuşite, cât şi din eşecuri. În ceea ce priveşte compania noastră, am avut un impact pozitiv asupra societăţii, prin dezvoltarea a două direcţii pe care le considerăm esenţiale: educaţia şi transferul de tehnologie. Am construit o echipă entuziastă, profesionistă şi muncitoare, şi o comunitate (clienţi şi parteneri) stabilă şi de încredere.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    E dificil să dau predicţii pentru următorul an, iar pe următorii 15 ani e aproape imposibil. Mi-aş dori ca businessurile şi oamenii să îmbrăţişeze tehnologia din ce în ce mai mult şi să o folosească în scopuri constructive. Businessul românesc are un potenţial extraordinar, atâta vreme cât punem accent pe profesionalism, construcţie sănătoasă şi muncă. Mi-aş dori ca România să devină un centru de servicii de tehnologie cu valoare adăugată mare, în care se inovează şi care, în acelaşi timp, este sprijin şi pentru dezvoltarea ţării.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Ca şi până acum, continuaţi să oferiţi informaţie de calitate şi să menţineţi un standard ridicat de profesionalism în presa de business.

    Amalia Buliga, CEO, Diverta

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?

    Inovaţia a schimbat lumea afacerilor în ultimii 15 ani.  Au fost mari schimbări tehnologice care şi-au pus amprenta asupra mediului de business local. Social media, metode de plată avansate, livrare rapidă şi zeci de noi modalităţi de abordare a clienţilor care au determinat consumatorii să cheltuiască mai mult.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Lumea se confruntă cu schimbări la o viteză şi cu o intensitate care de multe ori pare fără precedent. Inteligenţa artificială şi noi tehnologii vor influenţa procesele actuale de furnizare de servicii şi produse, indiferent de ce ne rezervă viitorul: colaps economic sau boom. Cu alte cuvinte, agilitatea va câştiga, iar boomul tehnologic va modela mediul de business. Tehnologia va juca, fără îndoială, un rol major şi în viitorul retailului. Cu ajutorul AI şi big data retailul ar putea deveni mult mai anticipativ. Brandurile vor cunoaşte nevoile, dimensiunile şi preferinţele exacte ale consumatorilor şi vor furniza automat produsele de care aceştia au nevoie. Astfel, retailul se va îndrepta spre o abordare mai experimentală.  Cumpărăturile vor rămâne în continuare o experienţă socială, deoarece un algoritm ar putea alege produsul perfect, dar nu va putea asculta un client care îşi exprimă emoţia.

    Vladimir Sterescu, country manager, CGS România

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    În urmă cu 15 ani asistam încă la o aşezare a mediului de business românesc. Prin comparaţie, astăzi macrostabilitatea sistemului financiar este mult superioară, ceea ce asigură mediului de afaceri o predictibilitate ridicată. În această perioadă am asistat şi la o răsturnare de forţe în ceea ce priveşte piaţa muncii. Dacă în urmă cu 15 ani aceasta era mai degrabă marcată de un exces de forţă de muncă şi un deficit de cerere, astăzi lucrurile stau complet diferit. Majoritatea businessurilor se confruntă cu o adevarată provocare când vine vorba de atragerea şi retenţia angajaţilor, lucru ce este alimentat şi de exodul accelerat din ultimii 10 ani al forţei de muncă locale. Dacă ar fi să ne uităm la mediul de afaceri, în urmă cu 15 ani concurenţa era mult mai redusă faţă de astăzi. Existau o serie de industrii aproape neexploatate, cum era şi cea de outsourcing, iar orice idee nouă implementată în România avea şanse foarte mari să devină un succes. Astăzi concurenţa s-a accentuat în mai toate zonele de business, iar când vine vorba de piaţa de outsourcing lucrurile s-au schimbat drastic. Astfel, România a devenit unul dintre principalii furnizori europeni de servicii de business process outsourcing (BPO), cu tarife care au dovedit o tendinţă de creştere în ultimii ani, dar a rămas în acelaşi timp foarte competitivă la nivelul calităţii serviciilor.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    După părerea mea, următorii 15 ani vor fi marcaţi de o aşezare şi mai mare a mediului de afaceri şi de o adaptare a acestuia la noile tendinţe internaţionale. România urmează, încet-încet, trendurile de business din ţările vestice sau chiar din zona americană, iar acest lucru va avea un impact pozitiv în consolidarea afacerilor locale. De asemenea, în opinia mea, mediul antreprenorial local va înregistra creşteri deoarece românii au din ce în ce mai mult curaj să investească în businessuri proprii, dincolo de curaj având şi un know-how tot mai mare în ceea ce priveşte managementul unei companii.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Sugestia mea pentru Business Magazin, la aniversarea a 15 ani de la ieşirea de sub tipar a primului număr, este să păstreze modul jurnalistic de prezentare a evenimentelor şi felul în care surprinde informaţiile relevante pentru mediul de business local.

    Alexandru Reff, country managing partner, Deloitte România şi Moldova

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Cea mai succintă descriere a ultimilor 15 ani ar fi „boom, bust, recovery”, întrucât perioada acoperă anii de creştere accelerată care au anticipat aderarea României la Uniunea Europeană, după semnarea acordului de asociere şi aderarea la NATO, anii de contracţie extrem de puternică din timpul crizei financiare şi anii din urmă, de revenire a economiei, iniţial lentă şi apoi mai susţinută, însă totuşi dificilă. O perioadă care surprinde volatiliatea economiei, marcată de excese şi de corecţii puternice, netemperate de politici guvernamentale anticiclice, ci mai degrabă exacerbată de decizii politice care, în cel mai bun caz, au urmărit exclusiv obiective pe termen scurt, fără o preocupare pentru sustenabilitatea creşterii şi pentru rezistenţa la factori externi neprielnici. Mă tem că tipul de creştere din ultima vreme a creat din nou unele din premisele unei aterizări dure pentru România, cu dezechilibrele sale bugetare şi comerciale, atunci când economia globală sau europeană va trece de la încetinire la contracţie. Am evoluat mult în ultimii 15 ani, unii mai mult decât alţii. Bucureştiul şi o parte din oraşele mari sunt poveşti de succes, cu PIB per capita, nivel de investiţii şi putere de cumpărare europene. Am acumulat competenţe la toate nivelurile, în business, în societatea civilă, în mediul academic şi am ajuns, ca români, să funcţionăm performant în cele mai diverse medii, aici sau în străinătate. Nu pot să nu menţionez două neîmpliniri majore. Prima, care poate fi remediată, este eşecul de nejustificat din infrastructura rutieră, de la centura Capitalei la autostrada Piteşti – Sibiu şi altele. Cu toţii visăm la ce ar fi putut fi ţara şi Bucureştiul cu o minimă preocupare pentru acest domeniu vital şi totuşi nu reuşim, de 30 de ani, să punem presiunea necesară pe decidenţii publici responsabili. A doua neîmplinire, cu consecinţe pe termen lung şi probabil de neremediat, este exodul populaţiei, la toate nivelurile de competenţă, care agravează sporul natural negativ, ducând la penurie de forţă de muncă, diminuarea atractivităţii ţării pentru investiţii şi încetinirea ritmului de recuperare a decalajelor.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Sper că următorii 15 ani vor fi unii de creştere economică sănătoasă şi sustenabilă, la nivelul potenţialului real, care rămâne semnificativ, fără steroizii unor politici populiste şi prociclice şi fără traumele unor ajustări dureroase, mai ales pentru omul de rând. Sper că progresele enorme din business şi din societate se vor extinde spre zonele încă în deficit de eficacitate şi că vom avea o administraţie mai suplă, mai predictibilă, mai puţin birocratică, mai inovatoare şi tehnologizată, capabilă să creeze premisele pentru valorificarea resurselor noastre de toate felurile. Cred că putem progresa enorm sărind anumite etape de dezvoltare cu ajutorul tehnologiei, dacă vor reuşi să reţinem şi să repatriem competenţele necesare şi să atragem capitalul străin de care încă va fi mare nevoie, prin politici publice predictibile şi încurajatoare, printr-o fiscalitate prietenoasă şi să dirijăm spre investiţii resursele locale, atât cele publice, cât şi economiile populaţiei, astăzi foarte modeste. Dincolo de aceste speranţe, viitorul a devenit atât de imprevizibil pe termen scurt, iar tehnologiile exponenţiale, atât de influente în business şi societate, încât nu ştiu câţi s-ar mai aventura la prognoze pe 15 ani.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă doresc să vă menţineţi calitatea şi relevanţa într-o lume în care abundenţa informaţiilor din nenumărate surse creează nevoia unei filtrări şi procesări inteligente şi oneste.

    Elena Cremenescu, fondator, Elmiplant
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Momentul aniversar al Business MAGAZIN îmi demonstrează încă o dată cât de repede trec anii, cât de rapide şi dinamice sunt transformările pe toate planurile. Practic am crescut împreună, am parcurs etape, schimbări majore din punct de vedere economic şi social, noi, cei din diferite domenii de business, alături de publicaţii precum Business Magazin. Pentru mine, apariţia revistei în anul 2004 şi colaborarea permanentă cu această revistă au fost o reală binefacere, dat fiind faptul că întotdeauna oamenii acestei publicaţii au fost alături de problemele, nevoile, strigătele de ajutor ale oamenilor de afaceri. Ultimii 15 ani de business reprezintă un salt uriaş, o deschidere extraordinară, o nouă eră a comunicaţiei, o nouă abordare a problemelor, reprezintă predarea ştafetei unei noi generaţii. Este foarte clar că intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 şi anii care au urmat au însemnat enorm pentru evoluţia pozitivă a businessului românesc, mai ales pentru firmele producătoare de diverse bunuri. Anii 2007-2017 au fost anii în care businessul românesc s-a consolidat, firmele serioase au făcut saltul calitativ de care era nevoie, au rămas viabile şi s-au consacrat nume de companii şi branduri care sunt şi azi în top. Au fost ani de real progres şi de expansiune pe piaţa europeană şi nu numai, chiar dacă multe firme au fost afectate de criza anilor 2008 – 2011.
    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    În primul rând, oamenii din bussines sunt oameni noi în majoritatea cazurilor, deci abordarea este cu totul nouă. Managerii de peste 65 ani vor dispărea şi este normal să fie aşa. Apar tinerii şcoliţi, mulţi dintre ei în afara ţării, apar copiii foştilor patroni, apar noile generaţii de investitori şi de manageri, care fără discuţie sunt mult peste ceea ce am fost noi. Un singur lucru nu va fi la înălţimea şi performanţa a ceea ce am fost noi, cei de peste 65 ani: ambiţia, tenacitatea, puterea de muncă, efortul depus în a crea ceva de la zero, aşa cum s-a întâmplat în cazul nostru. Imaginaţi-vă bezna totală de la care am pornit în business în anul 1992. Nu exista cuvântul marketing în vocabularul nostru… Nu exista nimic, decât dorinţa de face ceva! Personal, sunt mândră că brandul Elmiplant creat de mine şi soţul meu (ELMI = Elena şi Mircea) este astăzi în primele locuri în topurile brandurilor româneşti făcute pe consumatori.  

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Business Magazin a fost de la înfiinţare şi rămâne în continuare revista de suflet a celor din business, a mea personal. Mă mândresc că am avut de multe ori plăcerea să fiu în paginile acestei reviste de prestigiu. I-am simţit alături permanent pe cei din colectivul redacţional în timpul cât am fost manager şi doresc ca în următorii 15 ani să rămână la fel de implicată, ca singura revistă a oamenilor de afaceri din România. La mulţi ani, Business MAGAZIN!

    Andreea Moldovan, general manager SEE, Avon
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Cu siguranţă au fost 15 ani extrem de dinamici care au deschis piaţa locală şi au făcut-o din ce în ce mai competitivă. Mă gândesc la maturitatea la care am ajuns astăzi, când suntem capabili să răspundem unor consumatori informaţi, la curent cu tendinţele şi mai conectaţi ca niciodată la tehnologie. Pentru mine personal au fost nişte ani frumoşi, plini de experienţe din care am învăţat foarte mult. Am avut expunere la pieţe cu consumatori diferiţi – de la cei din Maroc, unde ritualurile de frumuseţe sunt nelipsite din viaţă de zi cu zi a unei femei, care în acelaşi timp are disponibilităţi financiare mult mai limitate, la Finlanda, unde avem de-a face cu un consumator foarte educat şi digitalizat, la Cehia, care e o piaţă matură cu o mare penetrare a retailului şi cu o creştere importantă a e-commerce-ului, o piaţă în care produsele preferate sunt cele de îngrijirea tenului, şi nu în ultimul rând consumatorul din România, care în continuare preferă parfumurile, dar în acelaşi timp este din ce în ce mai educat şi deschis către inovaţie.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Cred că ne aşteaptă ani plini de provocări: cum vom reuşi să ţinem pasul cu consumatorii noştri din ce în ce mai sofisticaţi?, Cum vom reuşi să ţinem pasul cu digitalizarea?, Cum ne vom ţine aproape şi cum ne vom dezvolta echipele de specialişti din companii? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care cred că ne vom concentra în perioada următoare. Peisajului de business românesc nu pot decât să îi doresc să îşi continue ascensiunea şi să devină din ce în ce mai mult acel teren pe care jucători consacraţi performează alături de nume noi, care schimbă regulile jocului şi provoacă la dinamism.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă număraţi printre publicaţiile de referinţă şi vă urez încă mulţi ani în care să vă menţineţi în acest top al conţinutului de calitate, foarte bine documentat şi conectat la businessul românesc! Vă doresc „La mulţi ani!” şi la cât mai multe ediţii de succes!

    Horatiu Vasilescu, director general, Teilor
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    În ultimii 15 ani cred că s-a experimentat tot ce se putea experimenta. De la businessuri cu creştere rapidă care ulterior au dispărut, până la companii care au rezistat testului timpului. Momente de creştere exponenţială, criza economică, profesionişti de moment şi oameni care au făcut carieră. Ce este important pentru noi este că suntem astăzi printre cei întrebaţi de Business MAGAZIN ce părere avem, asta înseamnă mult pentru noi, înseamnă că am crescut sănătos indiferent de momentele prin care au trecut economia şi societatea românească.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani cred că vor fi ani de maturizare. Maturizare înseamnă şi momente bune dar şi mai puţin bune, însă sper că într-un cadru mai predictibil. Astfel, businessurile româneşti vor putea concura cu cele internaţionale şi astfel vom putea să aducem mai multă consistenţă şi inovaţie acasă.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Doresc din toată inima ca Business MAGAZIN să nu înceteze să fie atât un corect povestitor al businessurilor de success, cât şi un barometru al mediului de afaceri din România.

     

  • BM 15 ANI: România non-stop

    În continuare, materialul de copertă din 2015 “România non-stop”

     

    Ore nepotrivite de lucru? Nu mai exista. Tot mai multi romani lucreaza noaptea, in week-end-uri sau nu-si mai iau concedii: incapatanarea de a ramane competitiv, ca angajat sau ca patron, transforma noaptea in zi si timpul liber intr-o notiune cu totul relativa, tinand de la momentul ultimului deadline pana la inceputul lucrului la urmatorul proiect.

     

    Pentru societatea romaneasca e o schimbare profunda in stilul de viata fata de acum 15 ani: modelul bugetarului ahtiat de zile libere si pentru care serviciul se termina la ora cinci a fost inlocuit progresiv de modelul omului cu cariera, care doarme putin, isi vede rar familia si isi face cumparaturile dupa miezul noptii.

     

    La ora 10 seara, Cristiana V. se uita peste lista cu treburi de facut. Mai are de facut un raport, de trimis cam 30 de mailuri, de confirmat un proiect cu seful ei. Astea sunt treburile urgente, care o sa-i ia cam doua ore si ceva. Ar trebui sa mai faca inca vreo cateva, dar „daca vin foarte devreme, adica pe la 7 dimineata, le fac atunci“, spune ea. La 29 de ani, lucreaza intr-o firma care organizeaza evenimente, iar viata ei are un ritm contra cronometru. Are cearcane adanci, iar cele patru cafele pe care le-a baut incep sa-si piarda efectul. Si-ar vrea sa faca un dus, cat mai repede. Se mai uita o data la ceas: „Au mai trecut deja cinci minute“.

     

    Cristiana face parte din categoria oamenilor tineri pentru care cariera are atat de mare importanta, incat isi plateste aspiratia cu nopti nedormite, cu familia pe care o neglijeaza (asta o macina cel mai mult) si cu ceva riduri in jurul ochilor. Deocamdata.

     

    Pana sa devina un fenomen comun, munca „de noapte“ trece acum prin etapa „toata ziua si partial noaptea“. Cu intarziere, Romania repeta acum ceea ce s-a intamplat in SUA incepand din anii ‘80, iar in Europa abia din a doua parte a anilor ‘90. Pe o piata globalizata, e greu sa rezisti tendintei generale: daca prin deceniul trecut, europenii inca se uitau cu oroare la americanii care isi sacrificau somnul ca sa munceasca noaptea, acum Uniunea Europeana intelege ca nu va izbuti sa ajunga din urma SUA decat daca lasa balta saptamana de lucru de 35 de ore.

     

    „Noua Europa“ candidata la aderare si aflata in cautare de investitii straine a priceput si mai repede despre ce e vorba, spargand in ultimii ani piata muncii pe vechiul continent cu un entuziasm neasteptat, pentru ca aici munca in plus nu e privita ca o incalcare a dreptului la timp liber, ci drept singura sansa de afirmare profesionala. Dar cati romani s-ar fi gandit, cu mai putin de un deceniu in urma, ca vor ramane la serviciu pana la 10 sau 11 noaptea? Sau chiar pana la 3?

     

    Doar cei care lucrau in ture aveau experienta serviciului de noapte, si asta pentru ca lucrau in asa-numitele „unitati cu foc continuu“, uzine sau spitale. Acum, capitalismul postdecembrist a facut din programul de lucru nocturn sau mult peste opt ore o conditie a dezvoltarii profesionale pentru o multime de „gulere albe“ din sectorul serviciilor.

     

    Cristiana V. e obisnuita sa lucreze sase sau sapte zile pe saptamana, la o medie de 11-12 ore zilnic. „Am tot mai multe de facut. N-am nici cum sa declin responsabilitati, nici sa refuz proiecte care tin de competenta mea“. Si motivatia este simpla „banii si dezvoltarea profesionala sunt motive extrem de convingatoare pentru a face tot mai multe compromisuri cu timpul meu liber“.

     

    In situatia Cristianei se afla tot mai multi dintre cei care privesc viata ca o competitie permanenta: mai multi bani, avansari si, dincolo de toate, o pozitie sociala. Asa ajung tot mai multi tineri – caci ei sunt cei mai dispusi sa renunte la viata personala – sa-si petreaca toata ziua la serviciu. Mai mult, timpul de lucru nu mai e limitat la orele petrecute la locul de munca. „Internetul, laptop-urile, telefoanele celulare si conexiunile fara fir la Internet au modificat barierele programelor de munca.

     

    Asa se creeaza o noua cultura, in care omul este activ in fiecare ora din zi si fiecare zi din saptamana“, explica Tom Markert, Chief Marketing Officer la ACNielsen, companie care a realizat anul trecut, in 28 de tari, un studiu despre asa-numita societate a celor 24 de ore, unde granita dintre timpul de lucru si timpul liber tinde sa se stearga.

     

    Implicatiile acestui fenomen in economie merita urmarite. Au aparut magazine deschise pana la miezul noptii, convorbirile telefonice si consumul de energie sau de Internet cresc exponential de la an la an si s-au inventat chiar si pastile anti-somn, pentru cei carora nu le mai e suficienta o cafea sau un Red Bull. „Apar, de pilda, noi oportunitati de consum pentru alimente ambalate, iar producatorii au sanse extraordinare de a crea produse care sa fie mancate pe drum, la ore tarzii“, sugereaza Markert.

     

    Asa a descoperit Cristiana energizantele. In momentele cand nu mai are putere, un energizant e solutia cea mai la indemana. Produsele de acest gen sunt consumate, de obicei, in companiile unde se sta foarte mult peste program. „Si conducatorii auto profesionisti, sportivii si studentii fac parte din targetul nostru“, spun reprezentantii uneia din principalele companii de pe piata energizantelor. O piata de la care se asteapta o crestere de peste 50% pentru anul in curs. Daca anul trecut consumul mediu a fost de 0,4 cutii de 250 ml per capita, estimarile pentru 2005 se invart in jur de 0,5-0,7 cutii de 250 ml per capita.

     

    Dar unde si cand se vand energizantele? La benzinarii, vanzarile de energizante sunt mai mari seara si pe timp de noapte, iar la supermarketuri si minimarketuri doua treimi din vanzari se fac dupa ora 16, pana spre orele 22-23, explica reprezentantii aceleiasi companii, care au preferat sa isi pastreze anonimatul. Ideea se sustine si printr-o evaluare facuta de Rompetrol la cinci statii din reteaua sa, in diverse zone ale tarii. „La magazinele din aceste statii, vanzarile s-au triplat pe timp de noapte, in ultimii doi ani“, spune Luiza Sarpe, purtator de cuvant la Rompetrol.

     

    Si vanzarile de carburanti au crescut la randul lor, in functie de zona si trafic – fie cu 10%, fie cu 50% sau chiar cu 90% sau 200%, in numai doi ani. Pe de ata parte, Petrom nu are posibilitati tehnice pentru a masura exact vanzarile de noapte comparativ cu restul vanzarilor, dar „se observa o crestere a fluxului de clienti pe perioada noptii – in principal este vorba de oameni tineri“, declara Gabriel Nastase, director al Petrom. Pentru ca exista din ce in ce mai multi clienti care pun benzina noaptea si cauta chiar si pasta de dinti la benzinarie. Fiindca, la ora la care se intoarce Cristiana de la birou, supermarketurile si-au inchis deja portile.

     

    Pana la 12 noaptea, in Bucuresti sunt deschise nou aparutele Albinute, magazine ale retailerului lituanian VP Market, care a abordat piata romaneasca la finele anului trecut. Iar ritmul de deschidere a fost destul de vioi: in cinci luni, reteaua lituaniana a ajuns sa aiba opt magazine, iar pana la finele anului, vor fi 17, dupa cum a declarat recent pentru BUSINESS Magazin Dmitrijus Nikitinas, director de dezvoltare al VP Market.

     

    Unul din principalele avantaje ale Albinutelor este programul extins. Daca majoritatea supermarketurilor se inchid la opt sau zece seara, lituanienii au gasit o nisa: intre 22.00 si 24.00. Hipermarketurile Carrefour, la randul lor, si-au adaptat orarul, avand programe prelungite – pana la miezul noptii – in perioadele care preceda sarbatorile. „Vanzarile de la o «nocturna», adica in intervalul 20.00-24.00, pot ajunge si la 30% din cifra totala a vanzarilor dintr-o zi“, explica Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania.

     

    Tot ea a adaugat ca intr-o zi normala, spre finalul programului – intre 20.00 si 21.30 – se fac cam 10% din vanzarile din intreaga zi. „La Orhideea avem deschis pe tot parcursul anului pana la 22.00, deoarece este un magazin de centru si fluxul de clienti este foarte mare si seara tarziu“. Totusi, despre program non-stop nu poate fi vorba in magazinele mari, de genul supermarketurilor ca Billa sau Mega Image sau al hipermarketurilor Cora si Carrefour.

     

    Costurile de functionare ar fi prea mari si s-ar reflecta, obligatoriu, in pret. Programele permanente raman apanajul micilor magazine de cartier, unde clientul poate merge si in papuci de casa la ore mici, daca vrea cafea, o bere sau tigari. De dragul de a face si putina conversatie cu vanzatorul pe care il cunoaste, poate, de multi ani, Cristiana e dispusa sa scoata din buzunar mai mult cu 25% fata de preturile de hipermarket: in fond, pentru un pachet de cafea nu inseamna decat cateva mii de lei in plus. Dar ce face cand trebuie sa-si cumpere demachiant si creme antirid si e deja 1 noaptea? Cel putin la nivelul Capitalei, se gasesc farmacii deschise non-stop la aproape orice colt de strada.

     

    De altfel, tocmai datorita „noctambulilor“, farmaciile Sensiblu si-au marit vanzarile de noapte cu 65% (615.000 euro) in primul trimestru al acestui an fata de perioada similara a anului trecut, cand vanzarile inregistrate intre orele 22.00 si 8.00 au fost de 375.000 de euro. „E adevarat, totusi, ca fata de primul trimestru al anului trecut, vanzarile au avut de castigat si prin deschiderea a 35 de noi farmacii“, spune Claudiu Opran, director operational Sensiblu.

     

    El a observat ca in topul celor mai bine vandute produse pe timp de noapte se numara, in functie de valoarea vanzarilor, analgezicele, antibioticele, produsele de igiena, prezervativele si produsele cosmetice. Dar Cristiana, la aproape 30 de ani, are nevoie de produse care s-o ajute cu liniile acelea fine din jurul ochilor. Cosmeticiana i-a spus sa doarma mai mult, dar nu se poate.

     

    Mai simplu ii e sa foloseasca o crema antirid. Si intr-adevar, din categoria produselor cosmetice, cremele antirid de ingrijire a fetei manifesta un puternic trend de crestere, spune Diana Draghici, Product Manager la Beiersdorf Romania. In 2004, categoria a castigat mai bine de jumatate (54,4%) fata de valoarea din 2003, conform informatiilor ACNielsen.

     

    Dupa ce si-a cumparat si crema antirid de la farmacia din drum si a oprit si la benzinarie, Cristiana se indreapta spre casa. La orele la care ajunge, putine lumini mai sunt aprinse in bloc. „Pentru orele pe care le petrec acasa ar trebui sa-mi schimb tipul de abonament la electricitate“, isi spune, stiind ca primul lucru de facut dupa ce ajunge acasa e sa deschida computerul. Are de verificat acolo cateva mesaje. Pentru oameni ca ea exista o oferta speciala la Electrica.

     

    „Consumatorii casnici de energie electrica au posibilitatea de a alege, in functie de modul de viata si de activitatile desfasurate, unul dintre tipurile de tarife aprobate de Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Electricitatii“, explica Elena Voinea, purtator de cuvant Electrica. Tariful diferentiat zi / noapte ofera consumatorilor posibilitatea de a-si micsora valoarea facturii de energie electrica. Consumul preponderent nocturn si pe perioada week-end-ului (peste 60%) justifica alegerea unui abonament diferentiat pe zone orare.

     

    Situatia este similara si pentru convorbirile telefonice, fie ca e vorba de reteaua Connex, de Orange sau de RomTelecom. Toate au tarife reduse pentru convorbirile din week-end sau pe timp de noapte. Rezultatul? Numai in perioada 2001-2004, traficul in reteaua Orange a crescut de patru ori in intervalul 22.00-8.00. „In 2004, traficul dupa ora 10 seara a avut o pondere de 12% din totalul convorbirilor, fata de 10% in 2001“, afirma Andreea Popescu, Customer Service Executive Manager la Orange.

     

    Telefonul suna. E sotul Cristianei, care e in delegatie. A terminat proiectul pe care trebuie sa-l predea de dimineata. Desi e doua noaptea, se asteapta ca si Cristiana sa fie treaza. Companiile de telefonie mobila au sesizat repede cresterea cererii de convorbiri la ore mici. Orange Romania a lansat pentru abonati o optiune care le permite sa vorbeasca gratis nelimitat in retea cu unul, doua sau trei numere favorite, seara (de luni pana sambata in intervalul 22.00-8.00) si toata duminica.

     

    In plus, incepand din 25 aprilie, tinerii inscrisi in programul Orange Student pot vorbi cu ceilalti membri ai grupului la tarife cu 50% mai mici fata de tarifele standard, in intervalul 21.30-9.30 de luni pana sambata si toata ziua de duminica. Mai mult, Orange are si o optiune de acces nelimitat la Internet pe timpul noptii, „Night addict“, spune Andreea Popescu.

     

    Cristiana nu mai e studenta, dar in afara de verificarea mail-urilor personale foloseste uneori Internetul si pentru download-uri. Sunt o multime de fisiere mari care au nevoie de timp pentru a fi descarcate, nemaivorbind ca are nevoie de Net pentru informare. Asa ca pe „spinarea“ celor ca ea infloresc afacerile a sute de furnizori de Internet. Numai la nivelul Capitalei sunt peste 100 de provideri de cartier.

     

    Pentru a intra pe „nisa“ oamenilor tot mai acaparati de munca, au aparut si alte servicii. Pana nu de mult, orice treaba la banca trebuia rezolvata pana la orele 17.00 sau, in cel mai fericit caz, 18.00. De anul trecut, ING a introdus conceptul Self’Bank, prin care clientii persoane fizice au acces la conturi exclusiv prin automate bancare, fara a se adresa unui angajat al bancii. Reteaua cuprinde acum 50 de agentii in Bucuresti (20) si in 10 orase din tara.

     

    Asa ajunge si Cristiana sa-si plateasca facturile, sa faca depuneri si retrageri de numerar, plati, transferuri sau sa afle informatii despre conturile ei. Self’Bank-urile functioneaza intre 7.00 si 23.00, de luni pana sambata. „Am vrut un serviciu care sa fie disponibil pentru oamenii care ies tarziu de la serviciu si nu au cum sa ajunga la banca intre 9 dimineata si sase seara“, spune Calin Pop, PR Manager la ING.

     

    In unitati sunt amplasate bancomate speciale, automate bancare diferite de cele traditionale. Clientii pot nu numai sa retraga bani, dar sa si depuna. Totusi, pe Cristiana o ajuta mai mult multimatul, un terminal electronic care permite transferul de sume intre conturile clientului si alte conturi, dar numai din Romania. Asa isi poate plati facturile la lumina si la telefoane, dar nu numai.

     

    La lansarea Self’Bank-urilor, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, s-a aratat multumit ca la mai putin de trei ani de la prezentarea in pietele dezvoltate, acest sistem este functional si in Romania. Dupa cum arata lucrurile, cerere exista. Cea mai mare utilizare a Self’Bank-urilor are loc in jurul orei 18.00, cand numarul tranzactiilor realizate in cinci minute se apropie de 400, la toate cele 50 de agentii. Ritmul ramane destul de alert pana in jur de ora opt fara un sfert seara, interval in care se efectueaza, in medie, cam 300 de tranzactii la fiecare cinci minute, dupa cum sustine Calin Pop.

     

    Si dimineata se gasesc suficienti clienti care sa mearga la Self’Bank. Inainte de ora 9 dimineata, cand se deschid bancile, se fac chiar si peste 100 de tranzactii la fiecare cinci minute. „Ar fi bine sa platesc facturile maine dimineata“, isi spune Cristiana, butonand telecomanda televizorului. Ritmul de viata nu-i mai permite sa urmareasca programele TV, dar daca ajunge acasa in jur de ora 23.00 are toate sansele sa se relaxeze urmarind un film.

     

    Cu zece ani in urma n-avea ce vedea la televizor dupa ora 22.00, dar acum situatia e cu totul alta. Sunt o multime de programe pe care le-ar urmari cu interes, daca ar avea timp. Oamenii ca ea, care ajung seara tarziu acasa, sunt motivul pentru care si prime-time-ul s-a prelungit cam cu o ora fata de jumatatea anilor ‘90. In prezent, prime time-ul este cuprins intre 19.00 si 23.00, dupa ce a fost delimitat intre 19.00 si 22.00 la inceputurile televiziunii private in Romania.

     

    Extinderea prime time-ului a permis televiziunilor sa aplice tarife mai mari de publicitate si in intervalul 10-11 noaptea. Adica sa atraga mai multi bani, de la an la an. Anul trecut, de pilda, volumul incasarilor din publicitatea TV difuzata in prime-time a crescut cu aproape 50% fata de 2003, depasind 278 de milioane de euro, la valoare de rate-card, conform informatiilor Alfacont Mediawatch.

     

    Dar cresterea veniturilor din publicitate nu se datoreaza numai extinderii spatiului de prime-time, ci si calitatii audientei (educatia si veniturile telespectatorilor), de care advertiserii sunt direct interesati. TNS-AGB International arata ca in ultimii patru ani a crescut cu aproape 10% numarul telespectatorilor cu studii medii care s-au uitat la televizor intre 10 si 11 noaptea. In acelasi interval orar, audienta in mediul urban a crescut cu peste 2,5 procente in perioada ianuarie-aprilie 2005 fata de tot anul 2004.

    Dar daca nu e prea obosita, la ora 23.00 Cristiana ar prefera mai degraba sa iasa la un restaurant. Daca are rezervare.

     

    „Sunt momente in care inclusiv pentru ora 23 e bine sa-ti faci rezervare cu cateva ore inainte“, spune Catalin Mahu, purtator de cuvant al restaurantelor La Mama. El spune ca pana la ora 1-2 dimineata, restaurantele La Mama sunt pline.Sigur, acum isi permite sa mearga la restaurant, cat nu are un copil. Dar cand o sa aiba unul, stie ca o sa se poata baza pe o bona, care o s-o asteapte sa ajunga acasa. Agentiile de baby-sitter trebuie sa acopere programe tot mai lungi de supraveghere a copiilor. Tot noaptea lucreaza, de obicei, si personalul firmelor de curatenie angajate de marile companii.

     

    Nici n-au alta varianta, daca angajatii „elibereaza ringul“ tarziu in noapte si vin dimineata devreme. Asa se creeaza un cerc „vicios“, inexistent in economia romaneasca in urma cu 15 ani. Bonele, angajatii firmelor de curatenie, vanzatorul de la magazinul din colt – toti lucreaza noaptea, la randul lor, pentru ca oameni precum Cristiana au nevoie de serviciile lor.

     

    Mentalitatea fata de slujba s-a schimbat si ea radical fata de perioada comunista. „Si orele de incepere a programului au «migrat» de la 7-7.30 dimineata spre ora 9, care este, practic, o adaptare la modelul european“, spune Mircea Kivu, sociolog, director general al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS). Explicatia este ca, fata de perioada dinainte de ‘89, s-a schimbat mult structura timpului de lucru. Exista tot mai multe joburi cu program flexibil, mai ales pentru tinerii angajati, iar aceasta notiune nu este echivalenta cu cea veche a „orelor suplimentare“, platite separat.

     

    „Cel putin in mediul privat, cu exceptia sectorului industrial, este rar intalnita plata pentru orele de munca. Acum se lucreaza mai mult pe sarcini“, adauga Mircea Kivu. De altfel, 68% din romanii din mediul urban inclina catre un loc de munca bine platit, dar care necesita 10-12 ore de munca pe zi, eventual si in week-end, dupa cum arata Barometrul de Opinie pentru 2005, realizat de Institutul pentru Libera Initiativa, in colaborare cu Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS). Acelasi studiu arata ca jumatate dintre romanii din mediul urban prefera un loc de munca bine platit, chiar daca nesigur. Cauza? Salariile relativ mici, care creeaza nevoia oamenilor de a-si suplimenta veniturile.

     

    Totusi, pe termen lung, considera Mircea Kivu, „va exista un recul al acestui fenomen, pentru ca acum suntem in faza in care angajatii sunt «storsi la maxim», mai ales in domeniul privat“. Dupa modelul occidental, vor aparea metode de regularizare a orelor de munca, fata de programele de munca actuale, care sunt cvasipermanente. „Un asemenea program este distrugator pe termen lung“, spune conf. dr. Maria Nica-Udangiu, medic primar, director al spitalului Obregia.

     

    Dar riscurile medicale sunt inevitabil subestimate intr-o economie ca a noastra, aflata intr-o faza de crestere rapida si de recuperare a intarzierilor de tot felul. „Intr-o lume in care ritmul este tot mai alert, ziua de 24 de ore este un «dat»“, spune Martin Moore-Ede, medic specializat in problematica somnului, autorul cartii „Societatea de 24 de ore: Intelegerea limitelor umane intr-o lume care nu se opreste niciodata“ (1993).

     

    Moore-Ede este fondator si presedinte al Circadian Technologies Inc., o firma de consultanta care a lucrat cu peste 300 de organizatii – intre care 3M, Monsanto, General Motors si NASA – pentru a le ajuta sa-si construiasca cele mai bune sisteme pentru programe de munca non-stop. Companiile au de castigat de pe urma programelor de munca non-stop. Totusi, organismul uman nu face fata totdeauna, pentru ca are nevoie de 8 ore de somn pe noapte. Dar in timpul saptamanii, durata medie de somn a unui adult din zilele noastre s-a redus la 7 ore pe noapte. Iar in timp, lipsa de somn are urmari nefaste tocmai pentru munca. „Poti scoate carbune din mina sau sa indoi otel, iar in acest timp creierul sa fie in repaus.

     

    Dar intr-o era in care mai mult conteaza creativitatea – puterea creierului – decat puterea bratelor, munca la «capacitatea de avarie» nu este suficienta. Abilitatea de a fi creativ «zaca» in zona frontala a creierului, iar acele arii sunt cele mai afectate de lipsa somnului“, explica Martin Moore-Ede. Si intr-adevar, o data cu joburile bine platite, dar solicitante, apar modificari de somn: oamenii muncesc in loc sa doarma sau nu mai pot dormi din cauza stresului.

     

    Consecinta: cresterea afacerilor cu medicamente. La nivel mondial, cresc vanzarile de pastile anti-somn, pe de o parte, dar si de somnifere ori antidepresive, pe de alta parte. Un studiu ACNielsen arata ca in 2004, in SUA, vanzarile de produse anti-somn au crescut cu 1,7% fata de 2003, ajungand la aproape 240 de milioane de capsule, la o populatie totala de 275 de milioane. Ceea ce inseamna ca aproape fiecare american a luat cel putin o pastila anti-somn in 2004. In acelasi trend se inscriu si vanzarile de somnifere din SUA, care au urcat cu 0,8%, ajungand la aproape 600 de milioane de capsule.

     

    La nivel mondial, 37% din adulti nu se duc la culcare decat dupa miezul noptii. Media europeana se invarte in jur de 32%, arata acelasi studiu al ACNielsen. Cat despre ora la care isi incep ziua, europenii sunt mai lenesi decat americanii. Doar 15% dintre europeni se dau jos din pat pana la 6 dimineata fata de 29% din americani. Ce sanse sunt insa ca organismul uman sa fie pacalit, iar alternantele naturale zi/noapte si munca/somn sa fie manipulate dupa plac?

     

    Ritmul circadian, adica ceasul biologic care forteaza orice creatura pamanteana sa „functioneze“ in functie de rasaritul si apusul soarelui, e greu de invins. David Neubaur, autor al cartii „Intelegerea lipsei de somn: Perspective ale insomniei“, sustine ca „in viitor medicamentele ii vor ajuta atat pe oamenii care lucreaza noaptea, cat si pe oamenii care au probleme cu ritmul circadian“.

     

    Numai ca pastilele anti-somn pot avea si efecte adverse – dureri de cap, oboseala si depresie. In 2004 s-a dovedit ca in ochiul uman exista celule al caror singur scop este sa transmita creierului informatii despre lumina. Daca aceste celule pot fi pacalite asupra naturii luminii, organismul uman ar putea functiona la lumina artificiala ca si in conditii de lumina naturala. Altfel spus, noaptea ar fi ca ziua.

     

    Dar sa faci o lumina artificiala care sa aiba aceleasi calitati ca lumina soarelui nu-i tocmai usor, daca luam in considerare ca si intr-o zi innorata lumina solara este de 500 pana la 1.000 de ori mai stralucitoare decat lumina folosita in birouri si fabrici. E nevoie de o lumina de mare intensitate, care sa dureze mult, pentru a pacali ceasul biologic, explica oamenii de stiinta care au gasit explicatia adaptarii organismului uman la diverse fuse orare, spre deosebire de muncitorii care lucreaza in ture de noapte si nu se obisnuiesc cu ritmul de lucru.

     

    Exista insa si cercetatori mai precauti in a se amesteca in ceva atat de intim ca ritmul biologic. E posibil ca muncitorii de noapte sa fie mai alerti in timpul orelor de program, dar ce se intampla in timpul zilei? Studiile arata ca o noapte „pierduta“ scade cu peste 30% performantele cognitive, iar proportia creste la 60% dupa doua nopti albe. Pana in ce punct pot compensa medicamentele aceste neajunsuri ramane de vazut. „Ajungem sa privim somnul ca pe o boala“, conchide David Neubaur.

     

    Mai bine sa vedem cum „functioneaza“ somnul inainte sa ne grabim sa-l eliminam din viata omului, spun oamenii de stiinta. Dupa obiceiurile de somn, cercetatorii au impartit deja oamenii in doua categorii: ciocarlii (cei care se trezesc devreme) si bufnite (cei care functioneaza mai bine noaptea). Poate in viitorul nu foarte indepartat, la angajari, vor deveni comune testele care sa depisteze tipul genetic – ciocarlie sau bufnita. La o asemenea perspectiva se raporteaza cei ce cred intr-o viitoare epoca de adevarata libertate a muncii, unde notiunea de elasticitate a programului sa poata fi aplicata in beneficiul angajatului, cu intelegerea faptului ca firma are de castigat tocmai atunci cand angajatii isi folosesc corect datele biologice.

     

    Pana sa dea insa astfel de teste, romanii se bucura deocamdata ca epoca in care era de ajuns sa semneze condica la ora fixa pentru a-si merita lefurile a trecut. E drept, asta se plateste scump: oameni cum e Cristiana V. dorm, se distreaza si isi vad de familie infinit mai putin decat parintii sau bunicii lor. Nu au de ales si sunt constienti de asta. In buna masura, Romania a ajuns o societate a noctambulilor grabiti, sfortandu-se sa traga dupa ei economia cu o indarjire de capsunar care vrea sa trimita mai repede bani acasa.

  • BM 15 ANI: Cel mai bogat român din SUA

    În continuare, materialul de copertă din 2005 “Cel mai bogat român din SUA”

    George Haber, romanul a carui prima afacere a fost o discoteca improvizata in Oradea anilor ‘70, e acum un nume „de casa“ in Silicon Valley, locul in care s-au inventat microprocesorul, computerul personal si mouse-ul. 

    George Haber, romanul a carui prima afacere a fost o discoteca improvizata in Oradea anilor ‘70, e acum un nume „de casa“ in Silicon Valley, locul in care s-au inventat microprocesorul, computerul personal si mouse-ul. Acolo Haber a construit companii,  le-a vandut, acolo a ratat o afacere „la cheie“ cu Bill Gates si o listare la Bursa. Si tot acolo a strans o avere, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    Prima afacere a facut-o insa aici, in Oradea, in anii ‘70 – o afacere mica, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev in clasa a XI-a si canta, alaturi de cativa prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit intre timp actor – intr-o trupa de rock. Intr-o seara de vineri, s-a trezit fara trupa. Adrian Pintea plecase din oras iar tobosarul fusese luat in armata. Si-a adus de-acasa magnetofonul si cateva benzi si a incropit o discoteca, prima din Oradea. Club Arlus a dat vibratie unui oras in care distractiile erau putine si de regula proletare. Ii calcau pragul, la sfarsit de saptamana, sute de adolescenti oradeni, inclusiv fiii notabilitatilor locale. Asa a ajuns liceanul Haber „cel mai mare star al orasului“, dupa cum isi aminteste el, bucurandu-se „de toate beneficiile aferente faimei – bani, fete, distractii“.

    Dar pe langa „bani, fete, distractii“, discoteca oradeana a insemnat pentru George Haber si altceva: o prima lectie improvizata de afaceri. Privind retrospectiv, isi da seama ca atunci a inteles prima data ca nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. „Daca le dai oamenilor ce vor si ii faci fericiti, se pot face si bani“, crede el acum. Discotecile pe care le-a organizat in liceu si facultate l-au invatat ca „banii adevarati ii faci cand clientii se intorc la tine“ – iar clientii se intorc numai daca „le oferi ceva placut si interesant“. 

    Si discoteca din Oradea chiar facea bani pentru acea vreme. Erau seri in care la Arlus se vindeau si 1.100 de bilete, numar record si-n zilele noastre. „Faceam cam 100 de lei pe seara, fiecare. Pe vremea aia erau bani seriosi, dar nu prea stateau la noi. Ieseam cu gasca, cu fete, la mici, la bere si-i spargeam pe toti“, isi aminteste DJ-ul oradean Stefan Varga.  Aceasta este prima lectie de afaceri a lui George Haber. Ca businessman adevarat avea sa se desavarseasca mult mai tarziu, in Silicon Valley cand a creat CompCore – cea dintai companie importanta.  Erau anii ‘90, vremea dot-com-urilor, epoca in care prin garaje, camere de camin ori laboratoare studentesti s-au nascut idei revolutionare ca browserul, portalul sau motorul de cautare. Multi au venit atunci in Silicon Valley sa faca milioane de dolari, putini au ramas – printre ei, George Haber, un roman care intre timp si-a castigat locul in lumea buna a IT-ului de performanta. 

    Haber s-a nascut in 1954 intr-o familie de evrei marcata de experienta devastatoare a Holocaustului: mama lui supravietuise Auschwitz-ului, iar tatal, electrician, fu-sese deportat intr-un lagar din Ucraina. In adolescenta a invatat, de la ei, „cea mai va-loroasa lectie“, una pe care spune ca n-o va uita niciodata: aceea ca „poti sa iei cu tine doar ceea ce inveti si stii“ – ca obiectele nu sunt „pentru totdeauna“. Si tot in adolescenta a iesit la iveala si inclinatia lui spre inginerie, daca se poate numi asa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mandria familiei Haber. Toti vecinii le treceau pragul „sa se uite la televizor“, pana intr-o buna zi cand George l-a desfacut. „Sa vad cum merge“, explica el acum. „Cand tata a venit acasa, era sa lesine“. Domnul Haber i-a spus fiului atat: „Tu l-ai desfacut, tu il pui la loc!“. Aventura s-a incheiat cu happy-end, dupa cateva zile, dar experienta s-a dovedit folositoare: Haber a reusit sa-si construiasca propriile amplificatoare si difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    Dar anii de liceu s-au sfarsit, iar George a plecat in Israel, multumita presedintelui american Jimmy Carter, care acordase in 1975 Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, cerand in schimb regimului Ceausescu sa permita plecarea evreilor si a sasilor din tara.

    Israelul a fost primul mare soc caruia Haber a trebuit sa-i faca fata: „Dintr-un copil cu zeci de prieteni si bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala“. A trecut insa peste asta. 

    Avea nevoie de bani pentru a se putea duce in vizita acasa si sa poata urma facultatea de electronica – domeniul care il atragea. Asa ca a inceput sa munceasca si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. Era trist. „Si, cum nu imi place sa fiu trist, am hotarat sa caut o discoteca“, povesteste el. Isi inchipuia ca va gasi pe cineva care sa aiba nevoie de o mana exersata. „Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca.“ Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul. 

    In biografia lui, discoteca din Haifa e o a doua lectie de afaceri: clientii trebuie sa cumpere cu placere ceea ce le oferi. Si daca destinul lui de businessman a inceput in discoteci – mai intai in Oradea, apoi in Haifa -, se poate spune ca acestea i-au marcat decisiv si destinul personal. Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. S-au casatorit repede si, dupa un an, lui Haber i s-a nascut primul copil, care are acum 22 de ani. „Este la facultate, studiaza electromecanica si are o pasiune deosebita pentru automobile si electronica.“

    Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita.

    A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput „cu investitie zero“, povesteste el, si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. „Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi“, spune Haber, care califica drept „extraordinara“ experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de „lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor“.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei – care a coincis cu nasterea lui Benjamin, cel de-al treilea copil al sau -, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Se poate spune ca Haber a fost un vizionar? El nu crede ca ar fi. „Nu pot sa spun ca am intuit ca tehnologia e viitorul“, recunoaste el acum. A vrut, pur si simplu, sa faca ceva ce-i placea, „si tehnologia era exact asta“. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data asta n-a mai in-ceput cu „investitie zero“, ci cu sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics, un nume deja cunoscut, pe atunci, „in Valley“. De GigaPixel se leaga multe satisfactii, dar si cea mai usturatoare dintre infrangerile lui Haber. GigaPixel dezvolta, pentru Microsoft, un procesor grafic de care Bill Gates avea nevoie pentru consola de jocuri X-Box, unul dintre cele mai cunoscute produse ale corporatiei. Potrivit intelegerii, Gates si Haber ar fi urmat sa prezinte impreuna, pe aceeasi scena, X-Box. GigaPixel era pe cai mari; omul de afaceri de origine romana pregatea listarea companiei pe Bursa printr-o oferta publica initiala, valoarea acesteia fiind estimata atunci la doua miliarde de dolari. 

    Insa cu trei zile inainte de lansarea consolei, totul s-a naruit pentru Haber. Pentru X-Box, Bill Gates deschisese, in secret, doua fronturi. Alcatuise doua echipe Microsoft, care concurau intre ele si care lucrau pentru procesorul grafic cu doua companii diferite: unii cu GigaPixel, ceilalti cu Nvidia. 

    Iar GigaPixel a pierdut o competitie in care nici macar nu stia ca intrase. „Si uite asa am pierdut miliardele“, isi aminteste George Haber. „Dar cateva luni mai tarziu am fost cumparati de 3DFx pentru circa 180 de mi-lioane de dolari“ – astfel au facut o multime de bani si investitorii, si inginerii din companie, si Haber, care la momentul tranzactiei detinea 30% din actiuni. Ironia face ca, dupa doi ani, 3DFx – care achizitionase compania lui Haber – sa fie cumparata chiar de Nvidia. Si o a doua ironie: procesorul grafic pentru X-Box e facut acum pentru acelasi Microsoft, tocmai de rivalul Nvidia, compania ATI. Dar afacerile lui Haber in Silicon Valley nu s-au incheiat cu vanzarea GigaPixel. A urmat Mobilygen, al treilea start-up al omului de afaceri. Compania, la care Haber este si in prezent actionar cu 10% si chairman, a pornit cu 15 milioane de dolari investitii atrase, dintre care zece milioane de la Kleiner Perkins Caufield & Byers, firma care de-a lungul timpului a finantat companii de prima marime precum Sun, Compaq sau AOL.

    Valoarea Mobilygen, care dezvolta tehnologii multimedia pentru producatorii de telefoane mobile, e acum in crestere, crede Haber. O va vinde si pe asta? „Nu ma grabesc. Deocamdata, am adus un presedinte si un director general foarte buni si sunt foarte multumit de evolutia companiei“, spune el. In doi-trei ani, estimeaza omul de afaceri, va valora cateva sute de milioane de dolari. Iti trebuie, ca sa consolidezi o companie, „cel putin trei ani“, insa daca o tii „mai mult de zece ani e moarta“. Ciclul in care o companie trebuie vanduta, asadar, „este intre trei si zece ani de la infiintarea sa“, spune Haber. Dar pe langa cel mai important pariu actual – Mobilygen -, omul de afaceri are actiuni si e membru in consiliile de administratie la alte sase companii din Silicon Valley, dintre care numai una e listata. In plus, e actionar si consilier in cateva start-up-uri din IT. „Invat managerii acestor companii, aflate la inceput, cum sa isi faca prezentarile pentru a atrage investitori sau parteneri“, spune Haber, pentru ca „banii nu sunt totul“.

    Indiscutabil, George Haber este acum mai mult american decat roman. Cu toate acestea, urmareste destul de atent industria software romaneasca. „Admir oameni de afaceri precum Florin Talpes de la Softwin, Octavian Ionescu de la SmarTree si Careware, Romeo Macaria de la Recognos sau Paul Chiriac de la Insidesoftware.“

    Totusi, de ce nu investeste oare George Haber si in Romania? Pentru ca pana acum nu i s-a ivit ocazia, crede Florin Talpes, directorul Softwin si presedintele Asociatiei Nationale a Industriei de Software si Servicii (ANIS). „George inca nu a primit o propunere care sa il convinga sau atraga“, spune Talpes. In plus, adauga acesta, omul de afaceri din Silicon Valley are o afacere foarte promitatoare care „ii consuma in buna masura atentia“ si nu se afla intr-o cautare activa de oportunitati in Romania.

    Romeo Macaria, director general la compania clujeana Recognos, care a colaborat cu Haber, livrand aplicatii web pentru Mobilygen, ar vrea ca Haber „sa investeasca in cercetarea hardware: proiectare de componente sau programare de cipuri“. Macaria isi aminteste chiar ca omul de afaceri de origine romana a analizat acum trei ani potentialul de cer-cetare din zona Ardealului. „Insa pana acum investigatiile sale nu s-au materializat“, adauga el. Explicatia pentru care Haber n-a cumparat nimic in Romania pare insa alta. El marturiseste ca n-ar cumpara o companie „nicaieri in lume“, nu pentru ca n-ar exista unele foarte bune: „cred ca firea mea este fire de constructor si imi place sa creez cultura si atmosfera“.

    E drept, Haber n-a investit in Romania. Asta insa nu-l impiedica sa faca voluntariat, oferind consultanta companiilor romanesti de hi-tech, sa vina in Romania la schi si la prieteni, sa mobilizeze disperat romanii la vot prin e-mail si prin chat-uri (cum a facut la prezidentialele de anul trecut), sa fie la curent cu muzica romaneasca (ii plac Parazitii, BUG Mafia si cantaretii de jazz Attila Weinberger si Ecaterina Teodorache), sa-si propuna sa-i ajute pe ministrii romani care se ocupa de IT, desi nu-i cunoaste, sa-si doreasca sa intre in consiliile de administratie ale unor companii romanesti sau sa se ofere sa predea un curs de afaceri studentilor de la ASE, dupa cum a declarat intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. 

    In definitiv, multi romani l-ar putea considera pe George Haber modest in comparatie cu cativa dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania. O suta de milioane de dolari este o suma mica, raportat la multele sute ale altora. Lucrurile nu stau insa chiar asa. Haber are zeci de milioane de dolari cu care se „joaca“ in diverse investitii si actiuni la companii publice. Cu alte cuvinte, Haber este bogat la propriu, nu la modul virtual. Iar experienta sa de business chiar poate reprezenta un model.

  • BM 15 ANI: Viitorul e tot la bloc

    În continuare, materialul de copertă din 2004 “Asaltul blocurilor private”

    Pentru prima oara in istoria de dupa 1945, firmele private construiesc mai multe blocuri decat statul. Fenomenul va schimba radical in urmatorii ani aspectul pietei imobiliare: vedeta va redeveni apartamentul la bloc. Tinta, persoanele cu venituri medii.

    Pentru prima oara in istoria de dupa 1945, firmele private construiesc mai multe blocuri decat statul. Fenomenul va schimba radical in urmatorii ani aspectul pietei imobiliare: vedeta va redeveni apartamentul la bloc. Tinta, persoanele cu venituri medii.

    In urma cu cativa ani, o firma de salubrizare din Bucuresti isi facea televiziune, spre amuzamentul multora. Acum, o alta firma cu acelasi profil, dar din Cluj, a venit cu o noua idee de afaceri. Pe un teren pe care-l detinea in centrul orasului, a inceput sa construiasca doua blocuri, ale caror apartamente intentioneaza sa le revanda.

    Sa construiesti blocuri acum, cand la moda sunt vilele, pare, la prima vedere, cel putin bizar. Aparent, pentru ca cele 44 de blocuri private care sunt in constructie sau au primit autorizatie in Cluj, sau cele 40 de blocuri autorizate numai in sectorul 1 din Bucuresti sunt dovada clara ca un plan exista.

    Investitiile in blocuri private erau, in urma cu doar 2-3 ani, o utopie. Acest gen de constructii ducea cu gandul la regimul comunist, care a construit de-a valma, la norma, sute de mii de „cutii de beton“.

    Ce a facut, insa, ca o companie de salubrizare, precum Salprest, sa rupa tiparele si sa se apuce de construit apartamente? Simplu. Uriasa cerere de locuinte care exista pe piata. De asemenea, preturile exagerate la care se vand in prezent apartamente vechi de 15 – 20 de ani. 

    In primii 10 -12 ani de dupa 1989, investitorii au construit doar vile, pentru ca exista o cerere enorma din partea celor cu bani. Satui de bloc, acestia voiau case, liniste, aer curat. Asa se explica explozia de vile din zona de nord a Bucurestiului, unde acum nu mai poti sa arunci o caramida fara sa nimeresti vreo piscina.

    Cei cu venituri medii nu devenisera inca o prioritate si din cauza faptului ca erau ceva mai putini. Aparitia Agentiei Nationale pentru Locuinte, in jurul anului 2000, le-a dat acestora motive sa spere. Se anunta constructia unui numar urias de locuinte, pentru toate categoriile de public.

    Realitatea a fost insa alta. In ultimii patru ani, statul a construit circa 11.000 de locuinte destinate inchirierii si doar 1.171 de apartamente scoase la vanzare. Infim, tinand cont de uriasa cerere de pe piata. Acestea erau datele ecuatiei la sfarsitul anului 2002 si nimic nu ne indreptatea sa credem ca situatia s-ar putea schimba semnificativ.

    „Pana in urma cu doi ani nu se construiau blocuri nu pentru ca nu exista cerere. Dimpotriva, nevoia de locuinte era enorma, insa foarte putini isi puteau permite sa cumpere cu banii jos, iar posibilitatile contractarii unui credit mai mare erau destul de limitate“, spune Liviu Ureche, presedintele Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare (ARAI).

    Intr-adevar, de construit s-a construit foarte putin fata de cat cere piata. Statisticile spun ca in acest an s-au finalizat circa 28.000 de locuinte (case, vile, apartamente), dintre care ceva mai mult de jumatate in orase. 

    „Pentru a tine un ritm normal al constructiilor de locuinte, ar trebui ca in fiecare an sa se realizeze 10 locuinte la mia de locuitori“, spune Liviu Daschievici, directorul general al Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO). Adica, la nivelul intregii tari, peste 200.000 de locuinte pe an.

    Evident, rezolvarea crizei locuintei va ramane o problema mult timp de acum incolo. Problemele unora inseamna insa si oportunitati de afaceri pentru altii: investitorii privati au sesizat ca statul nu poate sa acopere decat putine procente din uriasa cerere.  Astfel, la nivelul intregii tari, foarte multe firme private au solicitat, intr-un singur an, autorizatii de constructie pentru blocuri insumand mii de apartamente. Adica de cel putin doua ori mai multe decat a construit ANL pentru vanzare in toata istoria sa.

    Iar cei „tintiti“ incep sa devina treptat clientii din clasa de mijloc, adica cei care isi permit sa sustina plata unui avans si a unui credit de 30.000 – 40.000 de euro. Implicatiile acestui fenomen sunt uriase: daca tendinta se va mentine, piata imobiliara romaneasca isi va schimba radical structura, iar „isteria“ achizitiei de apartamente vechi, care a dublat preturile in ultimii doi ani, va disparea.

    Explicatia exploziei apartamentelor nu este ca romanii s-au imbogatit peste noapte, ci rezida din amploarea pe care a luat-o creditul ipotecar. Bancile au inteles primele potentialul acestei piete si s-au grabit sa ofere diverse forme de finantare pentru constructia de apartamente.

    Astfel au aparut in acest an in Romania circa 1.200 de noi apartamente in blocuri private, de peste doua ori mai multe fata de ce s-a construit cu doar un an in urma. Iar numarul s-ar putea tripla in 2005. Prin comparatie, ANL a construit in acest an, electoral, doar 222 de locuinte destinate vanzarii prin credit ipotecar.

    Constructorii spun ca, deocamdata, peste 90% din apartamentele realizate cu fonduri private sunt locuinte de lux, dar tendinta de crestere si a celor pentru persoane cu venituri medii este evidenta. Deja in Cluj sunt proiecte pentru blocuri cu apartamente de 30.000 – 40.000 de euro, la fel si in Bucuresti.

    Noile blocuri au maxim patru sau cinci etaje, iar suprafetele sunt mai mari decat cele din blocurile vechi existente pe piata.

    Doar in Bucuresti, in ultimii doi ani s-au deschis santiere pentru peste 2.000 de apartamente, majoritatea de lux, cu preturi de peste 100.000 de euro, apreciaza Razvan Iorgu, senior broker la departamentului de vanzari al agentiei imobiliare Eurisko. La asemenea bani, iti poti construi o casa, s-ar putea spune. Ce persoana cu bani se mai simte astazi atrasa de un apartament la bloc?

    Agentii imobiliari spun ca publicul tinta pentru astfel de locuinte il reprezinta persoanele care din diferite motive vor sau trebuie sa locuiasca in centrul orasului.

    „Sunt oameni foarte ocupati, care nu isi permit sa piarda o ora pe drumul dintre locuinta si serviciu, sau o parte dintre cei care au copii mici care trebuie sa ajunga repede la scoala. Sau, pur si simplu, oameni carora le place viata din centru“, considera Liviu Ureche. Aceste constructii sunt atractive nu doar pentru clienti, ci si pentru investitori, al caror numar va creste exponential in urmatorii ani. Acestia sunt straini, in mare parte, dar nici numarul developerilor romani nu este de neglijat.

    Majoritatea apartamentelor de lux nou construite sunt amplasate in cartiere rezidentiale, cum ar fi Primaverii sau Dorobanti, in Bucuresti. Suprafetele sunt mari, peste 150 de metri patrati.

    „Romania a ajuns un «El Dorado» imobiliar, datorita pretului de constructie si al terenului, inca mici comparativ cu multe tari europene“, a adaugat presedintele ARAI. Exista tendinta de a cumpara astfel de imobile pentru a locui in ele, dar si pentru a le revinde peste cativa ani, cu preturi mult mai mari. Se stie ca in ultimii ani, pretul locuintelor a crescut la fiecare 12 luni cu 20 – 30% (chiar 50% in 2002 si 2003), iar agentii imobiliari estimeaza ca procentul de crestere se va pastra si in urmatoarea perioada.

    Oricum, cererea pentru apartamente in blocuri de lux este mare, multe dintre acestea fiind deja vandute cu mult inainte de terminarea lucrarilor. Asa s-a intamplat, de exemplu, cu toate cele 93 de apartamente din 11 blocuri pe care le construieste compania Comnord in zona Dorobanti din Bucuresti.

    Suprafetele acestor apartamente sunt de 150 – 200 de metri patrati, iar pretul este pe masura: intre 200.000 si 300.000 de euro.

    Constructia acestora va fi incheiata anul viitor, tot atunci cand Comnord va finaliza lucrarile la un alt bloc cu 33 de apartamente de lux, in zona Soselei Nordului din Capitala. Tot in aceeasi zona, compania va mai construi, pana la sfarsitul anului viitor, un alt bloc cu 70 de apartamente. Cristian Tudor, directorul economic de la Comnord, confirma ca aceste investitii in blocurile private au inceput sa fie simtite abia in ultimii doi ani. Cresterea masiva a pretului terenurilor din zonele centrale i-a facut pe investitori sa se orienteze spre constructiile pe verticala. „Nimeni nu mai sacrifica terenurile din oras pentru o casa. E prea scump terenul pentru asta. Este un lux sa dai 500 – 1.000 de euro pe metrul patrat de pamant, ca sa construiesti pe el o curte cu gazon“, explica Tudor.

    Adevarata explozie a constructiei de apartamente in blocuri private va avea loc abia anul viitor, cand se vor livra o parte insemnata din lucrarile incepute in 2003 si, mai ales, 2004.

    Intr-adevar, anul trecut, Primaria sectorului 1, spre exemplu, a autorizat construirea a aproape 40 de blocuri private, numar similar cu cel al autorizarilor in doar primele noua luni ale acestui an.

    Si clujenii au motive de bucurie, chiar daca in 2002 nu s-au construit mai mult de cateva blocuri private, spun reprezentantii directiei de urbanism a primariei. In anul 2003, insa, municipalitatea a eliberat autorizatii pentru 30 de blocuri private, care cumuleaza 585 de apartamente. Pentru 2004, cresterile sunt evidente. Doar in perioada ianuarie-august, in Cluj s-au eliberat autorizatii de constructie pentru 1.064 de apartamente in 44 de blocuri private. 

    Acestea vor fi amplasate in cartiere rezidentiale, cartiere de case, iar pretul mediu al unui apartament este de circa 50.000 de euro. Profilul clientului incepe sa se schimbe, deci, treptat.

    Si in Timisoara tendinta incepe sa prinda contur. De anul trecut, in oras s-au emis autorizatii de constructie pentru sase proiecte, insumand 114 apartamente.

    Atat constructorii, cat si agentii imobiliari estimeaza ca anul viitor, piata investitiilor private in locuinte va creste cam de trei ori. Cu alte cuvinte, se vor finaliza circa 3.500 de apartamente. Iar pentru urmatorii ani, cresterile vor fi din ce in ce mai mari. Iar centrul de greutate se va muta treptat de sus catre mijloc.

    Exista inca in zone periferice ale marilor orase terenuri destul de ieftine, care pot fi exploatate cu succes. In aceste zone, neatractive pentru cei cu venituri ridicate, cea mai buna solutie pentru un developer este construirea de blocuri pentru cei cu venituri medii. Asa s-a gandit si Dan Ioan Popp, presedintele companiei care a construit cele mai multe vile, aproape 1.000, in Romania ultimilor ani.

    Este vorba de Impact Bucuresti, care de anul viitor va demara lucrarile de constructii la primele blocuri „populare“, cum ii place lui Popp sa le numeasca.

    „De anul viitor, intram pe piata blocurilor foarte accesibile, blocuri populare. Pretul unui apartament va porni de la 300 de euro metrul patrat, adica mai ieftine decat cele de pe piata“, estimeaza presedintele Impact.

    In prima faza, Impact va construi astfel de blocuri in orase precum Bucuresti, Constanta, Oradea sau Ploiesti, pentru ca apoi sa se extinda si in alte orase mari. Acestea vor fi construite in cartiere in care pretul terenului este mic, pentru ca investitia sa poata fi recuperata rapid.

    Este o cerere enorma pentru toate tipurile de locuinte, spune Popp. „Daca cineva poate cumpara un apartament nou la un pret macar similar cu cel al unuia vechi, daca nu mai mic, cum sa nu cumpere?“, se intreaba el retoric.

    Impact isi propune ca in anul 2009 sa ajunga sa construiasca circa 360 de blocuri „populare“, care sa acopere o plaja de 9.000 de apartamente.

    Doua companii care au speculat deja lipsa apartamentelor accesibile sunt Tempus Invest si SPO Invest din Cluj. Prima dintre ele a finalizat anul trecut constructia a cinci blocuri, care au cumulat 200 de apartamente. Acestea au fost vandute cu sume cuprinse intre 28.000 si 54.000 de euro, in functie de suprafata si de gradul de finisaj. 

    Si cum acestea au avut succes, la sfarsitul anului viitor, si compania SPO Invest va  inaugura alte 244 de apartamente in doua blocuri, tot in centrul Clujului.

    „Estimam ca apartamentele din aceste imobile vor avea preturi de vanzare cuprinse intre 35.000 si 50.000 de euro. Ele se adreseaza in special familiilor tinere cu un venit de 600-800 de euro“, spune Dan Bobis, administratorul Tempus si reprezentantul actionarului majoritar al companiei SPO.

    Firmele clujene si Impact nu sunt singurele care s-au gandit sa construiasca apartamente pentru clasa medie. Si compania Triumf Construct, o aparitie noua pe piata de profil, alaturi de 144 de vile si 88 de apartamente in doua blocuri de lux pe care le construieste in nordul Bucurestiului, va incepe in aceste zile un proiect mai „popular“. Este vorba de un ansamblu de trei blocuri care cuprinde 130 de apartamente, situat pe soseaua Bucuresti – Targoviste. Apartamentele, de doua  si trei camere, cu suprafete intre 64 si 113 metri patrati, vor costa intre 32.900 si 49.000 de euro.

    „Aceste apartamente au ca target populatia cu venituri medii sau chiar mici, care pot apela la credite ipotecare, leasing imobiliar sau rate pe perioada de executie direct de la firma noastra“, argumenteaza Leonard Buianu, directorul de vanzari al Triumf Construct. El spune ca Triumf „se gandeste foarte serios“ sa inceapa sa construiasca „pe verticala“ si in cartierele din Bucuresti, chiar daca profiturile pentru acest gen de investitii sunt mai mici decat in cazul blocurilor de lux.

    Indiferent de numarul proiectelor, pe piata este loc suficient pentru toata lumea. „In tara noastra exista un necesar de circa un milion de locuinte“, apreciaza Radu Zilisteanu, directorul general al companiei de consultanta imobiliara Intermedias. Si asta in afara de cele zece locuinte care ar trebui construite in fiecare an la mia de locuitori, conform standardelor vestice.

    Este posibil ca in urmatoarea perioada, si alte companii din diverse domenii, sa urmeze exemplul firmei de salubrizare din Cluj si al celorlalti antreprenori. Ritmul constructiei de blocuri din perioada ceausista, regretat de foarte multi, da semne de resuscitare. Si tot pe ritmurile unui slagar din anii ‘60, hitul urmatorilor ani in constructiile de blocuri private se anunta a fi: „Macarale, rad in soare argintii / Macarale…“.

  • BM 15 ANI: Cât costă România

    În continuare, materialul de copertă din 2004 “Cât costă România”

    Daca si-ar pune la bataie jumatate din avere, Bill Gates ar putea cumpara averea publica  a statului roman la valoare de inventar. Circa 20 de miliarde de dolari: atat se obtine insumand cifrele de pe cele 11.734 de pagini ce reprezinta „declaratia de avere“ a statului roman.

    Daca si-ar pune la bataie jumatate din avere, Bill Gates ar putea cumpara averea publica  a statului roman la valoare de inventar. Circa 20 de miliarde de dolari: atat se obtine insumand cifrele de pe cele 11.734 de pagini ce reprezinta „declaratia de avere“ a statului roman.

    Am descoperit cea mai mare avere din tara. Proprietarul e cunoscut tuturor, foarte discret la acest capitol, neglijent chiar cu proprietatile sale. Valoarea tuturor proprietatilor sale, asa cum singur si le-a inventariat, depaseste 20 de miliarde de dolari: daca s-ar califica pentru topul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, ar ocupa locul al saselea.  Insa cea mai mare avere din Romania ar putea castiga unu-doua zerouri, daca ar fi inventariata mai responsabil: domeniul public al statului roman e, acum, o comoara lasata in paragina. Ai sentimentul, rasfoind miile de pagini in care e inventariata avutia statului roman, ca rascolesti podul unei case uitate de lume in care s-au inghesuit, in timp, si lucruri valoroase, si obiecte bune doar de aruncat. 

    Declaratia de avere a Romaniei, care poate fi gasita pe site-ul Ministerului Finantelor, la capitolul „informatii publice“, se intinde pe 11.734 pagini – cam 23 de topuri de coli A4 – si a fost intocmita de ministere si institutii ale statului, multe valori nemaifiind reactualizate de decenii.

    Cel care are rabdare sa insumeze nesfarsitele siruri de cifre, asa cum au fost ele comunicate de ministere si de institutiile care gospodaresc patrimoniul statului, obtine valoarea de inventar a statului roman: 686.195 de miliarde de lei, adica 20,182 miliarde de dolari, la un curs mediu de referinta de 34.000 de lei/dolar. 

    „20 de miliarde de dolari? Este ca si cum ai vorbi de 500.000 de lei in buzunarul lui Saguna!“, a exclamat presedintele Curtii de Conturi, Dan Drosu Saguna, cand BUSINESS Magazin i-a pomenit de valoare. La fel de surprinsi s-au aratat si alti demnitari intrebati despre acest subiect. In plus, se pare ca nici unul dintre oficialii de rang inalt nu pare sa se fi interesat vreodata de valoarea de inventar a statului roman.

    Daca facem o comparatie cu fruntasii topului Forbes al celor mai bogati oameni din lume, statul roman nu sta prost: cu 20 de miliarde de dolari, s-ar situa pe locul al saselea. Dar trebuie luat in calcul faptul ca in cazul acestora vorbim de companii si lanturi de magazine. Nu de state intregi.

    Atat Constitutia, cat si Legea 213/1998 definesc domeniul public, care cuprinde deopotriva bogatii ale subsolului, infrastructura, terenuri, cladiri, opere de arta. Listele pomenite mai includ si o suma uluitoare de baraci metalice, motoare electrice, pompe si alte masinarii, incluse de functionari zelosi, care nu fac decat sa incurce lucrurile: sunt supuse uzurii si, in mod normal, nu au nimic in comun cu definitiile din lege.

      Patrimoniul public e administrat de patruzeci de institutii ale statului: ministerele si o serie de agentii guvernamentale, la care se adauga Administratia Prezidentiala, Senatul, Camera Deputatilor, Societatea Romana de Televiziune si Radioul national. Pentru ca regimul sau juridic este strict, bunurile neputand fi vandute, supuse executarii silite sau constituite drept garantii, patrimoniul public insumeaza, in majoritatea cazurilor, valoarea de inventar a activelor din momentul in care au fost terminate lucrarile sau din cel in care au fost achizitionate. 

    Valoarea zacamintelor naturale este, de exemplu, de zero lei. Logic. Resursele sunt greu, daca nu chiar imposibil de evaluat. Mai putin logice par valorile de inventar ale unor bunuri evaluabile. In administrarea Rezervei de Stat exista cladiri de 500 de lei ori picturi de 415 lei. Sau chiar zero lei, ca in cazul valorii de inventar a Palatului Parlamentului, fosta Casa a Poporului. O evaluare exista totusi pentru Casa Poporului, insa aceasta se regaseste in hotararea de guvern care trece imobilul in administrarea Camerei: 19 miliarde de lei – cu precizarea ca leii in cauza sunt cei dinainte de 1989.

    Lista valorilor de inventar ridicol de mici continua: locul de odihna a presedintelui, Complexul Scrovistea (patru vile, club bazin, corpul de garda, popicarie, crama, sectii de productie, crescatorie de fazani plus padurea si terenul aferent) valoreaza 30 de miliarde de lei (mai putin de un milion de dolari), Palatul Victoria, sediul Guvernului, nu depaseste 4 miliarde de lei (circa 120.000 dolari) iar Opera Nationala este cotata la 7,7 miliarde lei (225.000 dolari). Mai modesta, casa din Ipotesti, judetul Botosani, care adaposteste muzeul Mihai Eminescu e pretuita la 822.700 de lei. Mai departe, cabina portarului din strada Pangratti a Televiziunii nationale se dovedeste a fi, „pe inventar“, de trei ori mai scumpa decat turnul ce adaposteste corpul redactional (415 milioane de lei turnul, 1,3 miliarde de lei cabina portarului). Diferenta se datoreaza, fireste, perioadelor diferite in care cladirile au fost construite.

    Contrastele se pastreaza si la capitolul operelor de arta din diferitele locatii administrate de reprezentantii statului. Complexul de odihna de la Neptun adaposteste un peisaj al impresionistului francez Claude Monet (descrierea de inventar este „PEISAJ – CLAUDE MONET, camp cu maci si personaje, in fundal pomi si casa, semnat stanga jos CLAUDE MONET, dim. 61 x 46 cm“), cumparat in 1986 si avand o valoare de inventar de 300.000 de lei. Un „Ciobanas“ de Nicolae Grigorescu, aflat tot la Neptun, e pretuit la 300 de milioane de lei, iar valoarea de inventar maxima pe care o atinge o pictura de Grigorescu e de 800 de milioane de lei. Exista si opere ale altor pictori romani cunoscuti inventariate la sume care starnesc zambete. Un peisaj de Octav Bancila, de exemplu, aflat in prezent la Cotroceni, are o valoare de inventar de numai 415 lei.

    „Obiectele din patrimoniu nu sunt pretuite la valoarea reala“, spune Adriana Suta, director al departamentului din Ministerul Finantelor care se ocupa de patrimoniul public al statului. „Valoarea reala o pot determina numai expertii, dar acestia lucreaza pe bani multi“. Adriana Suta conduce un departament format din doar cinci angajati, iar lista sarcinilor e mare, astfel incat patrimoniul, sector mai lipsit de dinamism, pierde teren, inevitabil, in fata arieratelor de exemplu. „Chiar si publicarea datelor a fost o problema. Monitorul Oficial a spus ca asa ceva e imposibil de publicat, din cauza dimensiunii documentelor, asa ca am recurs la publicarea pe Internet“, adauga Adriana Suta.  

    „Casa Vernescu la 6 milioane de lei? Sta bine! Prin prisma unui simbolism acoperitor, subevaluarea patrimoniului poate fi privita ca o ramasita a «grelei mosteniri» a comunismului“, spune Ioan Opris, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor. Oficialul crede ca practica finantistilor comunisti care foloseau in exces sumele simbolice pentru a pretui bunurile statului s-a perpetuat si pentru ca demnitarii de dupa revolutie nu au acceptat ideea ca bunurile statului si creatiile artistice pot fi tratate ca o marfa cu valoare de piata, ce trebuie protejata corespunzator. 

    Se pune intrebarea: sunt bunurile statului asigurate? Cea mai mare parte nu. Exista, insa, si exceptii: cladirea Ateneului Roman, de exemplu, este asigurata pentru 20 de milioane de euro, desi are o valoare de inventar de doar 5 milioane de lei. Suma a fost agreata si nu reprezinta o valoare de inlocuire, care ar trebui sa cuantifice aspecte arhitectonice, culturale sau de traditii. De precizat si faptul ca prima a fost de cateva zeci de mii de euro si a fost suportata de asigurator, Allianz-Tiriac, iar contractul, care a fost incheiat pe un an, expira anul viitor in februarie si exista posibilitatea si speranta de a-l prelungi. Regia Autonoma Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA APPS) mai are asigurate alte sase cladiri. 

    „A fost o problema financiara, dar si de inertie. In prezent suntem in discutii cu mai multe societati, am primit oferte si intentionam sa alocam, in bugetul de anul viitor al regiei, sume consistente pentru asigurari“, explica Mihail Stanculescu, directorul RA APPS.

    Ideea avansata de Ioan Opris, ca bunurile statului n-au fost tratate ca o marfa cu valoare de piata, nu se verifica in intregime. Pentru ca statul scoate, totusi, si bani din bunurile sale. Agentia Nationala a Resurselor Minerale, care administreaza bogatiile subsolului, a obtinut in acest an, pentru buget, din concesionarea zacamintelor de petrol, gaze, minerale si minereuri, 6.000 de miliarde de lei (176 de milioane de dolari). „La suma se adauga si veniturile indirecte platite de agentii economici care folosesc sistemele de transport ale gazelor naturale si petrolului, si care platesc taxe si impozite pentru serviciile prestate“, spune Maria Iuliana Stratulat, presedintele agentiei. 

    Entitatile din subordinea Ministerului Agriculturii realizeaza o cifra de afaceri anuala de peste 9.000 de miliarde de lei (265 de milioane de dolari), din redeventele incasate pentru folosirea terenurilor agricole sau valorificarea padurilor. Veniturile realizate de muzee, case memoriale sau de alte obiective culturale sunt mai greu de cuantificat, dar relevante sunt, totusi, cele 18 miliarde de lei care reprezinta castigul anual al Muzeului Peles. Cum relevanta este si cifra de afaceri a RA APPS, obtinuta din valorificarea atat a bunurilor din domeniul public, cat si a celor din domeniul privat al statului, de 2.000 de miliarde de lei (58,8 milioane de dolari) anul trecut si de 1.330 de miliarde de lei (39,11 milioane de dolari) in primul semestru al acestui an. 

    In privinta actualizarii valorilor, impusa pentru o parte din bunurile statului de cateva acte normative, reactiile sunt impartite: regia protocolului de stat a tocmit experti si a facut-o; restul, cei mai multi, se plang: Finantele ca nu au ingineri sau experti in arta, Cultura ca nu are economisti si ceilalti ca n-au nici de unele. Unii, mai putini, sunt in plin proces de reevaluare, asa ca valoarea domeniului public s-ar putea majora la anul.

    O ultima problema. Dupa 11.734 de pagini cu tabele adunate de BUSINESS Magazin timp de doua saptamani pentru a ajunge la valoarea finala de inventar a Romaniei si dupa inca o saptamana de intalniri cu reprezentanti ai autoritatilor, o intrebare elementara nu si-a gasit inca raspunsul. Daca un Vidoq autohton ar trece de sistemele de securitate si ar subtiliza, sa spunem, Monet-ul de la Neptun, ce ar pierde statul? 300 de mii de lei sau cateva sute de mii de dolari?