BusinessMagazin

Category: IT

Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante

  • Când businessul merge ca pe roate. Cum a ajuns un grup de români pasionaţi de tunning să dezvolte o afacere autohtonă cu vânzări anuale de zeci de milioane de euro

    Un grup de pasionaţi de tunning s-au gândit să împărtăşească şi altora hobby-ul lor pentru maşini printr-o afacere începută în anul 2004. Aceasta a evoluat în 18 ani de activitate într-un distribuitor la nivel naţional de jante, anvelope şi roţi complete cu vânzări anuale de 17 milioane de euro.

    Era o perioadă propice în acea vreme pentru investiţii în maşină şi astfel de modificări, iar jantele din aliaj erau un element clar de atractivitate. Fondatorii afacerii au realizat apoi că jantele răspundeau şi unor cerinţe comerciale, axându-se în special pe marca ALCAR, prin care acopereau mai multe categorii din piaţă. În 2006 au lansat site-ul janta.ro, pe care l-au dezvoltat în mod constant şi cu investiţii considerabile”, a povestit Raul Coman, manager operaţiuni, ALCAR, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    El s-a alăturat businessului în 2009, dar firma exista deja din 2004. Afacerea a fost începută de un grup de prieteni pasionaţi de tunning, printre care Alexandru Ciocâlteu, care este managing partener al firmei. În 2010 a intrat în acţionariatul businessului compania ALCAR, care are şi zone de producţie în Germania şi Elveţia.

    „Am ajuns să vindem peste 300.000 de anvelope pe an şi peste 50.000 de jante. Am fost orientaţi mereu către o creştere cât mai sănătoasă, bazată pe o realitate a pieţei, am făcut investiţii considerabile în logistică şi depozite şi am avut parte de o creştere bună de la an la an”, a descris Raul Coman businessul ALCAR (www.jante.ro), care se concentrează acum pe importul de jante şi anvelope şi pe distribuţia la nivel naţional a produselor printr-o reţea de parteneri, precum şi prin comercializarea acestora în online.

    Compania are în portofoliu trei mărci de jante din aliaj, cu care acoperă toate segmentele de piaţă (premium, mediu şi economic) şi, de asemenea, zece mărci de anvelope. „Avem o abordare omnichannel, suntem prezenţi atât în B2B cât şi B2C. Profilul clienţilor, când vine vorba de persoane fizice, este format din oameni care vor să facă economie, să aibă valoare cât mai bună pentru banii plătiţi. În ceea ce priveşte vânzarea către firme, dacă sunt consumatori finali, eficienţa şi reducerea costurilor sunt avantajele pe care le caută.”

    Anul trecut, au ajuns la o cifră de afaceri de peste 17 milioane de euro, din care online-ul reprezintă peste 10% din vânzări. „Am încercat întotdeauna să creştem afacerile sănătos, să nu rămânem în urmă pe niciunul dintre canale.” Pe platforma marketplace a eMAG au intrat în 2014, odată cu diversificarea categoriilor de către această platformă, iar anul trecut au ajuns prin intermediul acesteia la vânzări de peste 1,2 milioane de euro, ţintind depăşirea pragului de 2 milioane de euro în 2022. Valoarea investiţiilor făcute în afacere de-a lungul timpului depăşeşte un milion de euro.

    Echipa afacerii este formată în prezent din 50 de persoane, cu o medie de vârstă redusă, precizează Coman. În ceea ce priveşte preţurile practicate, acestea adresează toate tipurile de clienţi: „Preţurile pentru jante variază de la 200 la 300 de lei, în funcţie de marcă, diametru şi pot ajunge la 8.000 de lei pentru maşinile premium. În ceea ce priveşte preţurile pentru anvelope, acestea pornesc de la 200-300 de lei şi pot ajunge la valori ce sar de 1.000 de lei/bucată. Avem un portofoliu adaptat pieţei din România şi cerinţelor în continuă schimbare, din ce în ce mai ridicate.”

    Planurile pentru dezvoltarea businessului în continuare includ expansiunea internaţională.

    „Cochetăm cu ideea de livrări în afara României, vedem oportunităţi în marketplace-ul eMAG, am pus deja pe masă posibilitatea de a merge spre Ungaria prin această platformă şi cred că 2022 este anul în care vom face asta. Pe noi ne-a frânat cumva partea logistică fiindcă vindem produse neatractive din perspectiva livrărilor, cu eMAG cred că va fi foarte uşor să mergem în afară.”

    Iar când vine vorba de sfaturile pe care le-ar da tinerilor antreprenori care vor să înceapă un business în online, Raul Coman subliniază: „Cred că orice întreprinzător trebuie să fie conştient de realitatea în care trăim, să observe şi să participe pe toate canalele care i se deschid – produsele sau serviciile de orice natură trebuie să fie disponibile cât mai mult timp, pentru cât mai mulţi clienţi şi, evident, că participarea într-un marketplace este obligatorie. Sunt lucruri simple pe care le poate face oricine, trebuie să deschidem ochii şi să observăm lucrurile evidente, iar mie asta mi se pare evident necesar acum – prezenţa pe internet şi prezenţa în locurile cele mai accesibile consumatorilor.”

  • Cum a ajuns o tânără dintr-un mic oraş din România să studieze informatica în şase ţări şi să lucreze pentru Bloomberg în domeniul inteligenţei artificiale

    Viaţa poate fi amuzantă uneori… iar această perspectivă a determinat-o pe Oana Ţifrea-Marciuska să studieze, în facultate, tiparele glumelor făcute timp de luni de zile de prietenii săi. Era prima sa activitate de cercetare practică în construirea şi interpretarea modelelor de inteligenţă artificială (AI), pentru teza sa de licenţă, prima lucrare în domeniu.  De atunci, şi-a continuat pregătirea academică şi evoluţia profesională în şase ţări, iar umorul a însoţit-o în tot acest parcurs.

    „Îmi amintesc că odată, când eram încă la şcoală ne-am uitat la un interviu la televizor cu nişte români care studiau la licenţă la Oxford. M-am gândit atunci că nu voi putea merge niciodată acolo. Ani mai târziu, eu sunt persoana care este întrebată despre cariera ei. 🙂 Viaţa poate fi amuzantă uneori”, constată Oana Ţifrea-Marciuska, în interviul pentru Business MAGAZIN, la câţiva ani distanţă după ce a bifat şi studiile la Oxford, dar şi numeroase alte experienţe – academice şi profesionale –  la care nici nu visa atunci.

    Acum, din rolul de AI Scientist and Engineer al Bloomberg, face parte din echipa de ingineri din grupul de inteligenţă artificială al grupului media, care dezvoltă şi menţine Bloomberg Knowledge Graph (reţeaua semantică de concepte financiare, relaţii şi instanţe a Bloomberg). Knowledge Graph conectează diverse entităţi, cum ar fi oameni, companii, produse, mărci sau industrii, cu diverse proprietăţi, cum ar fi angajarea, lanţul de aprovizionare sau locaţia geografică. Echipa lor îmbunătăţeşte produsele Bloomberg, cum ar fi ştirile automate sau procesarea limbajului automat(NLP).

    Din rolul de cercetător ştiinţific, citeşte articole legate de noile proiecte în care şi-au propus să inoveze, mentorează stagiari sau colaborează cu oameni din mediul academic, revizuieşte articole ştiinţifice ale colegilor, participă la conferinţe ca prezentator, organizator sau învăţăcel. În calitate de inginer, proiectează, implementează şi testează software, revizuieşte codul colegilor săi, participă la diferite întâlniri pe teme de agilitate şi repară posibile erori în cod.

    „În cazul meu, lucrurile au evoluat în mod natural. Am participat la diferite competiţii în timpul liceului care au implicat matematică, programare, scriere creativă şi limbaj. În timp ce lucram la teza de licenţă în informatică, am putut să-mi combin cele două pasiuni – limbajul şi programarea – şi am lucrat la «Recunoaşterea automată a umorului în texte»”, îşi aminteşte Oana Ţifrea-Marciuska prima sa activitate de cercetare practică în construirea şi interpretarea modelelor AI (Artificial Intelligence â inteligenţă artificială – n.red.).

    „Vreme de luni de zile, am analizat fiecare glumă pe care o spuneau prietenii mei pentru a înţelege ce caracteristici o făceau amuzantă. Am continuat în domeniul AI pentru că sunt foarte curioasă în ceea ce priveşte diferitele aplicaţii legate de AI, de la utilizarea tehnologiei în educaţie şi asistenţă medicală până la implicaţiile acesteia în viaţa de zi cu zi, cum ar fi ajutarea oamenilor să găsească informaţii relevante în diverse contexte.”

    Încă din liceu devenise  complet captivată de programare pentru că i se părea foarte distractivă – „Visam la computere care să îmi scrie temele pe subiectele care nu erau de interes pentru mine. Nu îmi plăcea să memorez lucruri şi voiam să înţeleg. Matematica şi programarea erau foarte interesante fiindcă odată ce le înţelegeai, puteai să-ţi reaplici cunoştinţele. De fapt, am început două licenţe în acelaşi timp: una în informatică şi alta în drept (la propunerea părinţilor mei). După o lună de studiu, am ştiut că vreau să studiez doar informatica”.

    De la curiozitatea ei pentru inteligenţa artificială şi până la Bloomberg, a trecut însă prin numeroase etape legate de pregătirea sa, dar şi prin diferite geografii. Originară din Topliţa, judeţul Harghita, Oana şi-a continuat studiile la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Primul pas în afara ţării a fost prin intermediul programului Erasmus, despre care auzise în perioada în care studia pentru licenţă. „Din moment ce nu am fost niciodată în afara României, a fost atrăgător pentru mine să câştig o bursă care să-mi permită să studiez şi să experimentez viaţa peste hotare. Aşa am ajuns să studiez câteva luni la Lille în Franţa. După această experienţă, am decis să aplic pentru o altă bursă pentru a studia la master. Apoi au urmat alte lucruri. Nu am planificat niciodată că voi avea o carieră internaţională, dar lucrurile s-au întâmplat pur şi simplu.” Mai târziu, a finalizat un program masteral european în logică computaţională în Austria şi Italia. A făcut un stagiu de practică chiar şi în Australia, apoi a petrecut doi ani ca dezvoltator de software în Italia, şi-a obţinut doctoratul în AI în Marea Britanie. A lucrat într-un stagiu de internship în Marea Britanie la Microsoft Research, a făcut un an de studii postuniversitare şi abia apoi a primit un job la Bloomberg. Spune că a aplicat pentru că, în timp ce îşi făcea doctoratul la Oxford, a  asistat la o discuţie susţinută de un inginer de cercetare de acolo, iar proiectele lor păreau interesante şi legate de interesele sale de cercetare: procesarea limbajului natural şi knowledge graph. A aplicat la Bloomberg odată ce a decis să se îndrepte înspre această industrie, iar câteva interviuri mai târziu, s-a alăturat companiei.

    „Cred că România are un sistem de învăţământ foarte bun, mai ales când vine vorba despre informatică. Cred că un lucru pe care îl luăm de bun aici este educaţia gratuită. Până la terminarea universităţii, mulţi dintre colegii mei profesionişti sunt extrem de îndatoraţi din cauza taxelor de şcolarizare. În schimb, ceea ce era destul de stresant pentru mine în timpul liceului, de exemplu, era faptul că trebuia să memorezi informaţii ca şi cum ar fi fost poezii. I-am apreciat foarte mult pe profesorii care au încurajat dezbaterile şi ne-au învăţat să gândim singuri.”

    „Sunt fericită că am avut curajul să ies în afara zonei mele de confort. Am studiat şi am lucrat în şase ţări diferite, fiecare dintre acestea având moduri distincte de abordare a cercetării şi educaţiei şi m-au făcut persoana care sunt astăzi. Sunt fericită că am aplicat pentru burse de studiu, deşi, în adâncul inimii, mă simţeam ca un impostor. Dar, multe dintre premiile pe care le-am câştigat, cum ar fi Bursa Anita Borg de la Google, m-au ajutat să am libertate financiară ca student, pe lângă deschiderea unor noi oportunităţi, cum ar fi obţinerea unui loc finanţat la Universitatea Oxford”, îşi descrie Oana reuşitele academice. (Bursa Anita Borg urmăreşte să încurajeze şi să promoveze femeile pentru a excela în domeniul informaticii, a juca un rol activ şi a deveni lideri în creaţia tehnologică n.red.)

    În afară de faptul că şi-a terminat cu succes toate studiile, se declară fericită că a lucrat la multe proiecte pe care le descrie drept uimitoare: „De exemplu, când lucram în Italia la dezvoltarea de jocuri semiautomatizate pentru copiii care aveau probleme cu înţelegerea textelor citite, am folosit diverse tehnici AI pentru a genera automat jocuri din poveştile pe care copiii le-au citit. Testele efectuate atât în Marea Britanie, cât şi în Italia au arătat că sistemul nostru a îmbunătăţit înţelegerea copiilor atunci când citesc poveşti”.

    Menţionează şi munca de voluntariat în diverse activităţi axate pe diversitate şi incluziune, despre care spune că i-a adus, de asemenea, un grad uimitor de satisfacţie – „Ştiind că pot contribui la a face lumea din jurul meu un pic mai incluzivă şi mai blândă.”

    Una dintre aceste activităţi a început când studia la Oxford şi s-a implicat în crearea Oxford Women in Computer Science. „La momentul în care m-am alăturat Oxford, nu cunoşteam multe femei la catedră şi îmi doream să am un alt proiect în afară de doctorat, aşa că m-am implicat în înfiinţarea OxWoCS.” Prin această organizaţie, au început să faciliteze discuţii cu vorbitori externi şi interni din mediul academic şi din industrie şi chiar au avut ca vorbitori doi dintre câştigătorii Premiului Turing (cunoscut ca premiul Nobel în Informatică).” A pus umărul la organizarea de evenimente, de pachete de sponsorizare pentru companii şi au oferit burse studenţilor pentru a participa la conferinţă. Au făcut echipă şi cu o organizaţie soră a Universităţii Cambridge, Women@CL şi au organizat o conferinţă comună cu ei, care încă are loc acum în fiecare  an. „Am fost foarte fericită să mă implic, deorece voluntariatul mi-a oferit multe satisfacţii personale şi profesionale. Continuu să fiu implicată în iniţiative de diversitate şi incluziune, deoarece simt că pot contribui la a face locurile în care lucrez mai incluzive.”

     

    De ce pare mai greu pentru femei să reuşească în tech?

    Când vine vorba despre echilibrul de gen în domeniul pe care îl reprezintă, ea observă că trebuie să analizăm două probleme principale: 1. De ce mai puţine femei se alătură sectorului tehnologic şi 2. De ce cele care se alătură sectorului tehnologic tind să părăsească acest sector într-un ritm mai rapid decât bărbaţii?. „De ce se întâmplă asta? În multe ţări, inclusiv în România, fetele se pot simţi descurajate în informatică din cauza prejudecăţilor de lungă durată din societatea noastră. S-ar putea să fiţi familiarizaţi cu experimentul în care băieţii şi fetiţele au schimbat hainele şi voluntari au fost rugaţi să se joace cu ei cu diverse jucării. Voluntarii dădeau păpuşi şi jucării pufoase băieţilor îmbrăcaţi în fete şi roboţi şi obiecte dure fetelor îmbrăcate în băieţi. Cred că ar trebui să ne creştem copiii cu o mentalitate de dezvoltare şi să-i expunem la diverse jucării pentru a le ajuta să-şi dezvolte abilităţile.” Îşi aminteşte de altfel că şi ea a fost descurajată de mulţi dintre cei din jur în momentul în care şi-a exprimat dorinţa să studieze informatica. „Cred că principalul motiv pentru toate acele comentarii negative a fost că, la acea vreme, informaticienii pe care îi ştiam din filme trăiau în general în subsoluri şi se ocupau, în general, de hackuirea computerelor altor persoane. Aşadar nu erau descrişi într-o manieră foarte bună şi, desigur, niciunul dintre ei nu era femeie. Cred că lucrurile au început să se schimbe destul de mult acum faţă de perioada în care eram în liceu.” Oana Ţifrea-Marciuska menţionează de asemenea studii din care reiese că bărbaţii au tendinţa de a se autodescrie pe platforma de resurse umane LinkedIn ca şi cum ar avea mai multe abilităţi decât femeile: „Acest lucru se corelează cu cercetările existente privind nivelurile mai scăzute de încredere ale femeilor cu privire la propriile abilităţi tehnice, chiar dacă femeile din AI au niveluri de educaţie formală mai ridicate decât bărbaţii”.

    De asemenea, spune că de când a devenit mamă, a observat şi înţelege mai bine nevoia de aranjamente de lucru mai flexibile pentru femei, de scheme de îngrijire a copiilor bune şi mai accesibile, precum şi de sprijinul semenilor lor: „Fără acestea, femeile nu vor avea acces egal la formare, recalificare şi căi de tranziţie a locurilor de muncă – în special în domenii în expansiune, de frontieră, cum ar fi data science şi AI”.

     

    „Zilnic ne putem schimba viaţa în bine, dacă ne dorim asta”

    Ţinând cont de comunitatea relativ mică în care a crescut (un municipiu de circa 15.000 de locuitori recunoscut mai degrabă ca pol al frigului decât pentru resursa umană talentată), am întrebat-o pe Oana şi care crede că sunt şansele cuiva dintr-o comunitate similară să reuşească – în special într-un domeniu atât de specific precum cel în care şi-a construit ea cariera.

    „Cred că România are un sistem de învăţământ foarte bun, mai ales la informatică. Cred că un lucru pe care îl luăm de bun aici este educaţia gratuită. Până la terminarea universităţii, mulţi dintre colegii mei profesionişti sunt extrem de îndatoraţi din cauza taxelor de şcolarizare. În schimb, ceea ce era destul de stresant pentru mine în timpul liceului, de exemplu, era faptul că trebuia să memorezi informaţii ca şi cum ar fi fost poezii. I-am apreciat foarte mult pe profesorii care au încurajat dezbaterile şi ne-au învăţat să gândim singuri.”

    Nu au ocolit-o nici pe ea provocările – fie că e vorba despre respingeri de la oportunităţi la care am aplicat, sentimentul de singurătate când se afla departe de cei dragi, confruntarea cu diverse probleme de sănătate (de ale sale sau ale celor dragi), doliu etc.” A căutat totuşi mereu oportunităţile şi a muncit foarte mult în direcţia acestora, iar „de multe ori lucrurile păreau să se fi aliniat într-un mod bun: „Pentru a depăşi provocările, trebuie să ai o mentalitate de creştere pentru a conştientiza că întotdeauna, zi de zi,  ne putem schimba viaţa în bine dacă dorim. Nu pot vorbi pentru fiecare loc din lume, dar am prieteni din diferite colţuri ale lumii care provin din comunităţi mici şi care au realizat lucruri uimitoare. Cred că oamenii se ajută unii pe alţii, iar acesta a fost şi cazul meu – alături de munca asiduă din partea mea, desigur”.

    „Pentru a depăşi provocările, trebuie să ai o mentalitate de creştere pentru a conştientiza că întotdeauna, zi de zi,  ne putem schimba viaţa în bine dacă dorim. Nu pot vorbi pentru fiecare loc din lume, dar am prieteni din diferite colţuri ale lumii care provin din comunităţi mici şi care au realizat lucruri uimitoare. Cred că oamenii se ajută unii pe alţii, iar acesta a fost şi cazul meu – în afară de munca grea din partea mea, desigur.”

    Sfatul ei pentru o tânără care îşi doreşte o carieră similară cu a ei? „Avem nevoie de mai mulţi dintre voi în acest domeniu! Te-aş sfătui să studiezi, să exersezi şi să fii deschisă cu privire la noile oportunităţi. Când mi-am început studiile, AI nu era un domeniu atât de dezvoltat, aşa că mi-ar fi fost imposibil să-mi planific cariera aşa. Cred că femeile tinere ar trebui să-şi definească valorile, să se cunoască pe sine – ce le place şi ceea ce nu le place – şi să aplice, să aplice, să aplice. Încrederea creşte atunci când faci din ce în ce mai multă practică.”

     

    „Călătoria fiecăruia este diferită”

    Care sunt factorii de care au nevoie femeile care aspiră la un rol precum al său? „Călătoria fiecăruia este diferită. În echipa noastră, avem oameni cu experienţă în fizică sau matematică. Acestea fiind spuse, cred că este important să ştim să programăm pentru că orice idee pe care o avem, trebuie să o putem implementa. Astfel, o educaţie formală precum o diplomă de licenţă şi/sau master în informatică pot ajuta la stabilirea fundaţiei necesare, dar practica  duce la perfecţiune (la fel ca în sport).” Chiar dacă există cursuri online gratuite disponibile pe site-uri precum Coursera care vă pot ajuta să vă familiarizaţi cu informatica şi AI, Oana Ţifrea-Marciuska crede că o educaţie formală poate ajuta ca un CV să iasă mai mult în evidenţă. Adaugă că un alt lucru important în evoluţia carierei sale a fost că a încercat să facă stagii şi să lucreze atât în mediul academic, cât şi în industrie pentru a descoperi ceea ce îşi dorea – şi a rămas constant curioasă. Obstacole? „Cel mai mare obstacol pentru mine este să găsesc o modalitate de a continua atunci când lucrurile erau cu adevărat grele. Dar, sunt foarte recunoscătoare că sunt înconjurată de oameni minunaţi şi că am toată dragostea şi sprijinul familiei mele, în special al soţului meu. De exemplu, în timpul studiilor de doctorat, am avut o varietate de probleme de sănătate. M-am întrebat adesea dacă ar trebui să continui să fac presiuni asupra mea. În cazul meu, să am sprijinul familiei şi prietenilor mei a însemnat enorm pentru mine. În acelaşi timp, am întâlnit frecvent oameni care îmi spuneau ce trebuie să aud, când aveam nevoie să aud cel mai mult. Şi asta mi-a schimbat direcţia vieţii, pentru care sunt extrem de recunoscătoare”, răspunde ea.

    Am întrebat-o şi care este părerea ei despre mult trâmbiţata discuţie între viaţa de familie şi carieră, în special când vine vorba despre femei: „În cazul meu, cred că «suficient de bun» este suficient, atât la serviciu, cât şi acasă. După cum am spus, sunt foarte recunoscătoare că soţul meu mă susţine foarte mult şi împărţim​ multe dintre responsabilităţile legate de creşterea fiicei noastre. Suntem norocoşi să lucrăm amândoi în industria AI, ne înţelegem şi ne sprijinim reciproc. Amândoi avem valori clare definite şi încercăm să prioritizăm cele 24 de ore dintr-o zi în funcţie de acestea”.

    În viitor, îşi doreşte ca, în cele din urmă, să intre în management şi, de asemenea, să fie mentor pentru următoarea generaţie de ingineri în AI. Nu exclude în totalitate întoarcerea în România, daca o şansă s-ar ivi: „Dacă s-ar ivi o oportunitate bună pentru familia mea apropiată, m-aş întoarce cu plăcere. Momentan însă, suntem fericiţi aici şi luăm fiecare zi aşa cum vine.” Deocamdată, duce dorul familiei – de aici, părinţi, surori, nepoţi, bunica, cumnaţii etc. şi prietenilor. A ţinut de asemenea legătura cu universitatea şi liceul de acasă şi „Văd cu siguranţă îmbunătăţiri pe care sunt fericită să le descopăr”.

  • La 25 de ani, punea bazele propriei companii, cu un singur angajat şi un birou de apartament. Astăzi, are parteneri precum Microsoft, Google şi Adobe, iar afacerea generează venituri de aproape 18 milioane de euro

    La nici 25 de ani, Alexandru Lăpuşan punea bazele propriei companii. Cu un singur angajat şi un birou deschis într-un apartament din centrul Capitalei. Astăzi îi are drept parteneri pe Microsoft, Google şi Adobe. Cum s-a reflectat pandemia în afacerea sa şi ce planuri are el pentru viitor?

    „Pe toată durata pandemiei, obiceiurile noastre zilnice legate de activitatea profesională s-au schimbat, iar comunicaţiile la distanţă sau cumpărăturile au devenit tot mai indispensabile. Toate acestea au presupus investiţii în zona de IT, prin urmare întregul sector s-a aflat în toată această perioadă pe un trend ascendent”, notează Alexandru Lăpuşan, cofondator şi CEO, Zitec. Recunoaşte că nu se aştepta la un astfel de fenomen disruptiv, „cu impact atât de puternic asupra mediului social, al modului în care colaborăm în cadrul echipei, asupra afacerilor clienţilor noştri”. Totuşi, spune că unele dintre provocările pandemiei i-au surprins pregătiţi. De exemplu, pentru că de mai mulţi ani implementaseră deja o politică de lucru de acasă şi o politică de program flexibil, momentul lockdownului nu a presupus acţiuni deosebite. „Am informat colegii că vom colabora de la distanţă printr-un e-mail. Toate sistemele necesare, cu securitatea aferentă, erau deja implementate, modul de lucru deja testat şi cunoscut.” De-a lungul pandemiei, compania – activă pe piaţa IT & digital marketing, a adoptat şi politici noi – un exemplu fiind că toată echipa a trecut la utilizarea de laptopuri, iar principala prioritate a fost, potrivit lui Lăpuşan, siguranţa echipei, „dar nu numai din punct de vedere medical, ci holistic”. În acest sens, a hotărât să îmbunătăţească modul şi transparenţa cu care a comunicat informaţii privind evoluţia companiei şi a relaţiei cu clienţii şi a implementat programe care să faciliteze organizarea unor sesiuni de terapie psihologică individual, printre altele.

    Pe de altă parte, antreprenorul susţine că actuala criză sanitară a reprezentat un catalizator de dezvoltare prin faptul că a generat nenumărate oportunităţi, accelerând procesul de transformare digitală în foarte multe domenii, fie că vorbim de activitatea instituţiilor publice, de telemunca pe care cele mai multe dintre companii au fost nevoite să o implementeze sau de segmentul e-commerce, care a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Pentru Zitec, spune el, acest lucru s-a tradus în creşteri anuale de peste 50%, atât în 2020 cât şi în 2021. „Privind la ultimii trei ani, evoluţia companiei s-a menţinut pe un trend ascendent, raportând o rată medie anuală de creştere a afacerilor de 52%.” Jucătorul a încheiat anul 2021 cu o cifră de afaceri de 17,9 milioane de euro, în creştere cu 68% comparativ cu anul precedent. Până în prezent, businessul, care funcţionează cu birouri în Bucureşti şi Braşov şi este deţinut în procent de 25% de eMAG (tranzacţia având loc în 2017), a înregistrat 650 de proiecte în peste 20 de pieţe, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul companiei. În ultima perioadă, Zitec a înregistrat creşteri importante pe segmente de business precum product development, soluţii Google & Microsoft Cloud, digital marketing, mobile sau e-commerce. „Creşterea a fost susţinută şi de extinderea portofoliului de clienţi cu peste 50 de nume noi din diverse industrii, printre care: Pfarma.ro, Brico Dépôt, Kärcher România, Finqware, Fashion Days, Decathlon Cehia, Freshful, Flip.ro sau eMAG marketplace.”

    În plus, pe durata pandemiei, Zitec şi-a mărit echipa cu peste 65%, de la 160 de angajaţi în martie 2020 la 265 în prezent, procesul de recrutare desfăşurându-se exclusiv online. Şi în perioada următoare jucătorul se va concentra pe creşterea echipei, „astfel încât să putem susţine dezvoltarea proiectelor de transformare digitală din România şi din străinătate”. Executivul caută la viitorii angajaţi proactivitate, pasiune pentru tehnologie, precum şi dorinţa de a învăţa şi de a deveni mai buni, „inclusiv ca persoană, nu doar ca profesionist”. Tot pentru acest an, businessul îşi propune să continue accelerarea procesului de transformare digitală pentru un număr cât mai mare de instituţii şi companii din România prin soluţia lansată de companie, Regista, o aplicaţie care are rolul de a automatiza şi a eficientiza activităţile din instituţiile locale, guvernamentale şi din companii prin modulele de registratură electronică, managementul documentelor, formulare electronice, sesizări, programări, plăţi online şi Monitorul Oficial Local. „Regista facilitează atât o comunicare optimă între departamentele unei instituţii, cât şi între funcţionari şi contribuabili, pentru o rezolvare rapidă şi mult mai organizată a solicitărilor primite”, explică Lăpuşan. În acest sens, executivul spune că vor continua dezvoltarea de noi funcţionalităţi în cadrul aplicaţiei, precum: posibilitatea de plată online a impozitelor, pe lângă amenzi şi taxe locale în parteneriat cu Banca Transilvania, dar şi identificarea cetăţenilor de la distanţă prin video şi aplicarea semnăturii electronice în parteneriat cu Namirial.

    Din rândul altor proiecte importante în care compania s-a implicat recent se numără lansarea, în anul precedent, a unei fabrici de NFT-uri care susţine companiile sau persoanele fizice în procesul de creare şi monetizare al unui NFT propriu – NFTăria, încheierea unui parteneriat cu Startarium, „cea mai complexă platformă pentru antreprenori din România” în contextul extinderii infrastructurii digitale şi a portofoliului de produse pe platformă, dar şi preluarea, în 2020, a agenţiei Under Development Office, pas prin care antreprenorul a vizat atât extinderea portofoliului de clienţi, cât şi creşterea echipei, dar şi consolidarea capacităţilor Zitec în zona de dezvoltare software pentru aplicaţii mobile şi blockchain. Totodată, echipa Zitec a dezvoltat noul website al Arctic, utilizând conţinut generat de inteligenţă artificială (AI). Lăpuşan spune că ce au în comun clienţii Zitec este mai degrabă orientarea spre inovaţie, apetitul pentru digitalizare, dar şi dorinţa de optimizare a călătoriei consumatorilor în online, pentru care compania dezvoltă diferite proiecte. „Un exemplu de astfel de proiect este dezvoltarea în parteneriat a noului magazin online Brico Dépôt, unul dintre cei mai mari retaileri de bricolaj prezenţi pe piaţa din România, folosind platforma Magento 2 Commerce Cloud, care oferă mai multă flexibilitate, vizibilitate şi control din punct de vedere al gestionării conţinutului şi al produselor.”

    În opinia sa, procesul de transformare digitală, indiferent că vorbim de businessuri private sau de instituţii publice, va continua. „Este posibil să mai existe şi alte provocări în contextul pandemiei, însă digitalizarea va permite funcţionarea unei vieţi normale.” Majoritatea companiilor, adaugă Lăpuşan, au fost nevoite să se adapteze noului context pentru a-şi putea desfăşura operaţiunile, accelerând procesele de digitalizare. „Faptul că oamenii lucrează de acasă a demonstrat firmelor că este nevoie să trateze mai serios acest mod de lucru de la distanţă. Prin urmare, s-a investit mai mult în infrastructura de IT necesară pentru lucrul la distanţă, iar aici nu mă refer numai la softuri de conferinţe, ci şi la aplicaţii sau soluţii software care să permită companiilor un mod de lucru mai eficient la distanţă.” De asemenea, executivul spune că sectorul e-commerce se află într-o continuă expansiune, pentru că foarte multe companii, inclusiv jucătorii clasici, offline, care vindeau înainte de criză undeva pe la 5-10% prin magazinul online, acum şi-au redefinit strategia privind digitalul, alocând o mult mai mare importanţă vectorului online, într-o perioadă în care se comandă mai mult de acasă. Pe de altă parte, completează el, lipsa de digitalizare s-a simţit cel mai acut în rândul autorităţilor şi instituţiilor publice şi a interacţiunilor cu cetăţenii, care ar fi trebuit să se desfăşoare electronic, mai ales în contextul pandemiei. „Prin Regista am încercat să acoperim această nevoie şi ne bucurăm că multe dintre instituţiile publice au înţeles cât este de importantă transformarea digitală pentru activitatea lor. În timpul pandemiei, am văzut multe oportunităţi în comunităţile mici din ţară, unde procesele de digitalizare se pot realiza cu viteză mai mare. De aceea, cred că pandemia a arătat că digitalizarea în România are şanse mai mari să plece din comunităţile mai mici, decât dinspre Bucureşti spre toată ţara.”

    În perioada următoare, executivul se aşteaptă să remarce în continuare o tendinţă ascendentă pe zona de soluţii software personalizate, soluţii cloud şi soluţii e-commerce, pe fondul maturizării parteneriatelor pe care compania le are cu Google, Microsoft şi Magento Commerce (Adobe) sau VTEX. „Totodată, mizăm pe dezvoltarea segmentului de mobile şi blockchain, precum şi pe serviciile de securitate şi protecţia datelor şi marketing digital.”

    Antreprenor de la 24 de ani, când a lansat Zitec, business pornit într-un apartament din zona Universitate, Alexandru Lăpuşan spune că un lucru pe care l-ar face diferit ar fi să investească mai mult în educaţia antreprenorială, şi mai repede. „În 2003, când am pornit, e drept, nu erau nici multe resurse, nici atâtea cărţi pe acest subiect, şi cu siguranţă nu erau atâtea evenimente dedicate antreprenoriatului. Astfel, am încercat să fiu autodidact şi să învăţ de la locul de muncă atât aspecte legate de finanţe, cât mai ales cum să îmi îmbunătăţesc modul de comunicare cu colegii, cum să devin un lider mai bun.” În opinia lui, un antreprenor trebuie să fie, printre altele, autodidact. „Pot spune ceva despre învăţăturile pe care le-am extras singur din toate momentele de cumpănă prin care am trecut. Primul lucru pe care l-am învăţat a fost să realizez că am greşit. Astfel, mi-am dezvoltat capacitatea de a analiza şi de a învăţa din aceste experienţe pentru a nu repeta aceeaşi greşeală în viitor.” Dacă ar fi să o ia de la zero în antreprenoriat, spune că s-ar îndrepta, cu siguranţă, tot spre tehnologie.

  • Negustorul de date. Cine este Vlad Cealicu, românul din Craiova care a construit CryptoCompare, una dintre cele mai importante companii de date din lume

    Cei mai mediatizaţi români din lumea crypto sunt cei care şi-au lansat propriile criptomonede sau cei care au făcut milioane într-o piaţă volatilă aflată încă la început. Totuşi, unii români au intrat în acest domeniu din pasiune pentru tehnologie şi din dorinţa de a furniza un produs util, nou şi diferit faţă de competitorii lor. Unul dintre aceşti români este Vlad Cealicu, cofondator şi chief technology officer (CTO) al CryptoCompare, unul dintre cei mai mari agregatori de date şi furnizori de indici crypto din lume, evaluat la peste 50 de milIoane de dolari.

    „Îmi place să rezolv probleme”, spune Vlad Cealicu, în vârstă de 35 de ani, care s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu mai bine de zece ani.

    Născut în `86 în Craiova, într-o familie de militari, el era pasionat de computere încă de când era copil. Aşa cum se întâmplă în cazul unui copil de clasa a 5-a, pasiunea lui a plecat de la jocuri şi de la posibilităţile oferite de acestea.

    „Mi-au luat ai mei calculator în clasa a 4-a, iar în clasa a 5-a nu scriam programe, dar începeam să modific diferite lucruri, dacă era un joc care te lăsa să schimbi pozele sau muzica din el. De exemplu, era un joc, Worms Armageddon, şi puteai să schimbi anumite fişiere, să pui alte fişiere de sunet, să pui alte imagini, nu scriam cod, dar modificam valori şi diferite chestii.”

    Momentul când a început să înveţe limbaje de programare a fost odată cu intrarea la liceul de informatică din Craiova, în clasa a 9-a. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Automatică, Calculatoare şi Electronică ale Universităţii din Craiova, începând din 2005.

    „Am avut colegi care s-au mutat la Bucureşti sau s-au dus la Timişoara, dar mie nu îmi place să schimb multe chestii foarte des şi prietena mea era încă la liceu, nu prea avea rost să plec. M-am gândit că oriunde o să fac facultatea o să mă joc mai mult World of Warcraft, deci nu contează”, glumeşte Vlad Cealicu.

    În perioada facultăţii a reuşit chiar să câştige şi bani din jocul numit World of Warcraft, în contextul în care vindea „aur digital” în joc împreună cu doi profesori din Horezu, jud. Vâlcea, pe care i-a cunoscut tot prin intermediul jocului.

    Când era în ultimul an de facultate la Craiova, el şi prietena lui au luat decizia de a se muta în anul următor în Marea Britanie.

    „Cristina (prietena lui Vlad, n.red.) este cu trei ani mai mică decât mine şi ea terminase liceul cu un an înainte să termin eu facultatea. A zis să încerce Dreptul în Craiova, dar la jumătatea semestrului şi-a dat seama că nu îi place şi s-a gândit să ne mutăm în Marea Britanie. S-a aliniat bine, întrucât terminam şi eu facultatea, masterul în Marea Britanie era de numai un an şi am zis «haide».”

     În 2009, la 23 de ani, Vlad Cealicu se muta în Marea Britanie alături de prietena lui, într-o mutare care avea să-i definească următorul deceniu din viaţă, dar şi direcţia în care s-a îndreptat cariera lui.

    Programul de master de la Universitatea Canterbury Christ Church l-a costat circa 4.000 de lire sterline, în contextul în care el a ajuns în Marea Britanie cu un total de 8.000 de lire sterline, bani care pot fi consideraţi un ajutor de început din partea familiei.Banii rămaşi după achitarea programului de master i-au ajuns circa 7-8 luni, însă ulterior a avut nevoie de bani.

    „Am căutat, am aplicat la nişte joburi de grădinar, dar apoi am realizat că era departe şi trebuia să iau un autobuz şi era prea mult efort. Făceam voluntariat la un fel de azil de bătrâni şi am întrebat dacă nu au ceva plătit şi mi-au zis că au un job la curăţenie.”

    Deşi acest loc de muncă a fost doar o soluţie temporară până la finalizarea programului de master, un job plătit cu 6-7 lire pe oră, Vlad îşi aminteşte că a fost „cel mai puţin stresant job pe care l-am avut vreodată”.

    În timp ce făcea curăţenie la un azil de bătrâni pentru trei ore în fiecare seară, românul a început să lucreze şi ca asistent de laborator la facultatea la care era înscris, un job care îi aducea 50 de lire pe oră, dar care îi asigura doar 3-4 ore de lucru pe săptămână.

    „Mi-au ajuns banii şi în vară am găsit un program cu facultatea să lucrez la o agenţie de turism. Era un program cumva finanţat de guvern, prin care trebuia ca cei care termină studiile să ajute anumite companii să se modernizeze. Era prin 2010 şi era vorba despre un an de internship.”

    Aici a învăţat cum să lanseze un website, cum să îl actualizeze, cum să introducă datele şi toate celelalte aspecte care au ţinut de platforma unei agenţii de turism. După un an programul era pe cale să se încheie, iar Vlad era pe cale să intre ca IT-ist într-o piaţă a muncii care iubea IT-iştii încă de pe atunci, dar într-un moment mai de început.

    „Am aplicat la mai multe joburi, cum face toată lumea din IT presupun, adică aplici la toate şi vezi ce se întâmplă. Mai ales la început, când nu ai experienţă multă, este greu în IT. Degeaba zice toată lumea vino în IT că se plăteşte bine. Se plăteşte bine, dar toată lumea vrea pe cineva cu 3-4 ani de experienţă şi era şi mai greu în 2011.”

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Afacerea cu origini româneşti care acum doi ani era doar un proiect, iar acum poate să ajungă să facă sute de mii de euro

    Cu doi ani în urmă, ideea unui software care să ajute departamentele de resurse umane în procesele tot mai complicate de recrutare era un simplu proiect într-o fază incipientă. Piaţa a validat însă ideea fondatorilor Mingle, iar în prezent, start-up-ul a ajuns la un portofoliu de peste 20 de clienţi, a trecut pe profit şi are ambiţii mari pentru perioada următoare. 

    Avem o estimare realistă şi cred că ne vom ţine mai mult decât sigur de ea: vrem să ajungem la 60 de clienţi anul acesta. În acelaşi timp, avem şi estimare foarte optimistă, în care vizăm pragul de 100 de clienţi. Ca cifră de afaceri noi ne dorim să ne înmulţim veniturile de anul trecut de patru ori şi să ajungem la un total 250.000 de euro”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Update, Cătălina Dobre, cofondator Mingle. Ea a adăugat că dacă start-up-ul îşi atinge anul acesta obiectivele privind numărul de clienţi şi cifra de afaceri, vor putea să îşi dubleze echipa fără a avea nevoie de o finanţare momentan.

    „Pe termen lung însă vom dori să ne extindem pe pieţe externe şi acolo va fi clar nevoie de o finanţare. În prezent, ritmul de creştere a numărului de clienţi este ceva ce ne permite să ne dublăm echipa şi să ne acoperim cheltuielile fără a obţine fonduri externe.”

    Platforma Mingle, ce automatizează procesul de recrutare, a fost dezvoltată în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 euro din partea fondatorilor care a fost recuperată deja, start-up-ul trecând pe profit, în condiţiile în acesta a reuşit să crescă într-un ritm alert în ultimul aproape un an şi jumătate, validându-şi soluţia şi modelul de business în piaţă.

    „În toamna lui 2020 aveam primii patru clienţi şi venituri undeva la sub 500 de euro pe lună. În niciun caz nu era o afacere care atunci ne genera venituri. Între timp însă, am investit foarte mult în creşterea aplicaţiei şi am ajuns în prezent să colaborăm cu 21 de companii şi să putem să ne recuperăm investiţia iniţială, să obţinem şi un profit pe care să îl putem reinvesti anul acesta pentru a ne dubla echipa”, a punctat Cătălina Dobre.

    Ce face însă soluţia Mingle? Cum automatizează procesul de recrutare? „Scopul Mingle este să scape echipele de resurse umane de munca manuală şi de documente Excel. Mai pe larg, practic până acum echipele de HR, din ce am observat noi, foloseau CV-uri pe birou, foloseau documente Excel, conversaţii pe e-mail pentru a-şi ţine candidaţii, pentru a-şi lăsa comentariile. Şi asta însemna că aveau şi foarte multă muncă de introdus date şi strâns informaţii. Era totul descentralizat. Ce facem noi este să oferim o soluţie integrată în care ei să primească automat toţi candidaţii care le vin din toate sursele, să poată să-i urmărească efectiv în recrutare şi să poată să vadă în ce etapă sunt, cine şi ce feedback a lăsat, să poată să comunice cu ei şi desigur, o parte foarte importantă, să poată să măsoare procesul de recrutare şi toate acţiunile pe care le-au făcut”, a explicat ea.

    În ultimul an, echipa Mingle a lucrat la o serie de funcţionalităţi noi, toate fiind dezvoltate pe baza feedbackului primit de la clienţi. „Cea mai importantă funcţionalitate la care am lucrat anul trecut este integrarea cu site-urile de joburi din România – eJobs, BestJobs, dar şi LinkedIn, pentru preluarea candidaţilor, pentru publicarea joburilor. Asta a fost şi cea mai cerută. Pe lângă aceasta, am dezvoltat o infrastructură mai bună pentru a putea să faci şi filtrarea datelor şi anume să poţi să găseşti în Mingle mai uşor candidaţii potriviţi pentru un rol.

    În loc să treci prin fiecare şi să vezi dacă e OK, poţi să vezi în baza de date la nivel macro care ar fi candidaţii potriviţi”, a precizat Cătălina Dobre.

    Platforma Mingle este folosită acum de 21 de companii din diferite industrii, precum IT, producţie, construcţii sau marketing, printre clienţii actuali numărându-se lanţul de farmacii Dona şi compania Dona Logistică, High-Tech Systems & Software, SSI Schaefer, Guntner şi Mateco. „Cei mai mari clienţi ai noştri sunt farmaciile Dona şi Dona Logistică, practic două companii din grupul Dona. Pe ei i-am obţinut ca şi clienţi acum jumătate de an şi ne-au ajutat foarte mult să scalăm produsul pentru alte companii de dimensiunea lor. Pe lângă această companie noi lucrăm cu companii foarte multe din industria IT şi aici pot menţiona câteva nume – SSI Schaefer, Mindit, High-Tech Systems & Software. Acestea sunt companii în creştere care au nevoie de acest soft, însă avem clienţi şi în zona de producţie, construcţii sau de marketing în portofoliul nostru”, a menţionat ea, adăugând că în ultimul an soluţia Mingle a început să fie utilizată şi de companii mai mari, cu mii de angajaţi.

    „La început aveam foarte mulţi clienţi cu 100-200 de angajaţi şi asta deoarece companiile mici îşi doresc un software pentru că ei nu îşi permit să mai angajeze încă un om care să se ocupe de recrutare. De obicei HR-ul la ei face de toate, aşa că softul îi ajuta. Pe de cealaltă parte, companiile mai mari au procese mai mari, volume mai mari şi este clar că este nevoie mare de un soft, iar pentru că am crescut şi noi, acum putem să îi avem şi pe ei în portofoliu pentru că le putem satisface mai bine nevoile.”

    Soluţia Mingle poate fi folosită pe bază de abonament, tarifele variind în funcţie de volumul de recrutare pe care îl are compania. „Tariful de bază este de 140 de euro pe lună şi desigur acesta creşte până la 1.000 de euro şi un pic peste 1.000 de euro pentru companiile foarte mari.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Maria Pătrăşcoiu, cofondator, Zanumi

    Ce face? Dezvoltă o platformă AI pentru automatizarea procesului contabil şi de revizuire financiară. Platforma este formată din opt module în total, iar primele care vor fi lansate în scurt timp pe piaţă sunt cele de revizuire contabilă, raportare şi situaţii financiare.

    „În total vor fi opt module din care avem gata două în procent de 100%, iar al treilea este la circa 50% finalizat. Ne dorim să lansăm produsul cât de curând pentru că am început deja să să avem discuţii şi cu potenţiali clienţi şi feedbackul este pozitiv. Până la finalul anului vrem să avem minimum 100 de clienţi, dar cel mai important este în egală măsură să reuşim să dezvoltăm şi celelalte module pe care pe care le avem în plan.”

    2. Invitat: Leontin Tăbărăn, cofondator, Credify

    Ce face? Dezvoltă o platformă de tip marketplace pentru accesarea creditelor online.

    „În primă fază noi ţintim pentru acest an o finanţare de 70.000 de euro pentru a ne ajuta să dezvoltăm produsul şi să îl promovăm. Proiectul iniţial a pornit cu o investiţie de 20.000 de euro, însă pe parcurs ne-am dat seama că este nevoie de noi funcţionalităţi şi am depăşit suma de 60.000 de euro până în prezent. Am testat soluţia cu circa 1.000 de aplicanţi în cadrul unui proiect pilot cu un IFN pentru a vedea exact care este mersul pieţei şi pentru a vedea exact cum se comportă creditorul şi clientul în acest flux. Iar pentru anul acesta ne dorim o medie a cel puţin 1.000 de credite acordate lunar.”

    Start-up Update

    1. Invitaţi: Ana-Maria Onică, cofondator VoxiKids — soluţii digitale pentru logopedie — şi Ruxandra Muys-Stoian, fondatoR WIT Angels Club din Silicon Valley

    Ce e nou? Start-up-ul local vrea ca în toamna acestui an să atragă o finanţare de minimum 500.000 euro, în condiţiile în care echipa fondatoare şi-a propus să se extindă în afara României, pe două pieţe europene. Fondat în 2019, start-up-ul a reuşit să atragă până în prezent investitiţii de circa 300.000 euro, ultima finanţare atrasă, în valoare de 100.000 euro, venind din partea Ruxandrei Muys-Stoian, fondatoare WIT Angels Club din Silicon Valley.

     „Pentru anul acesta ne dorim ca în toamnă să atragem o nouă rundă de investiţii pentru că dacă am reuşit în România să creăm această legătură rapidă între logoped şi părinte cu rezultate foarte bune pentru copii ne propunem să facem acest lucru şi la nivel mai mare şi să putem fi prezenţi pe două pieţe europene.” Ana-Maria Onică

     „Investiţia în VoxiKids este prima mea investiţie în România şi la nivelul financiar de care vorbim. Până acum celelalte investiţii au fost de gen crowdfunding, pooling, un prieten care ştie doi prieteni şi o implicare directă mai mai mică, şi sume mai mici, şi implicare mai redusă. Ceea ce mi a plăcut la VoxiKids a fost că vorbim nu numai despre un aport de capital, dar şi de posibilitatea de a lucra împreună cu Ana pe anumite capitole şi asta îmi place foarte tare.” Ruxandra Muys-Stoian

     

    2. Invitat: Cătălina Dobre, cofondator Mingle – platformă ce automatizează procesul de recrutare

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus să ajungă anul acesta la venituri de 250.000 euro, de circa patru ori mai mari decât în 2021, şi să crescă portofoliul de clienţi de cel puţin trei ori, până la 60 de companii. Platforma Mingle a fost dezvoltată în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 euro din partea fondatorilor care a fost recuperată deja, start-up-ul trecând pe profit.

    „Avem o estimare realistă şi cred că ne vom ţine mai mult decât sigur de ea şi anume vrem să ajungem la 60 de clienţi anul acesta. În acelaşi timp, avem o estimare foarte optimistă, mai exact să ajungem la 100 de clienţi. Ca cifră de afaceri noi ne dorim să ne înmulţim veniturile de anul trecut de patru ori şi să ajungem la un total 250.000 de euro.”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot. Emisiunea este realizată cu susţinerea InnovX-BCR.

     

  • Ce idee a avut un antreprenor pentru a uşura interacţiunea chiriaşilor cu spaţiile de birouri

    Bogdan Nicoară a încetat, de ceva vreme, să viseze la jobul ideal, pentru că spune că îl are deja. A cochetat de foarte tânăr cu antreprenoriatul, a testat mai multe domenii şi a ajuns la unul care i se potriveşte mănuşă şi care îl disciplinează. Atât de mult încât îşi face patul în fiecare dimineaţă.

    „În general, dimineaţa îmi place să meditez, să îmi fac exerciţiile de recunoştinţă şi să fac sport, să alerg. În timp ce alerg, ascult de obicei podcasturi – Dror Poleg, Lex Freedman – sau audiobooks – ultima carte pe care am ascultat-o este Smarter Together şi mi-au mai plăcut, de exemplu, Reinventing Organisations şi Exponential Organisations”, povesteşte Bogdan Nicoară, CEO-ul şi cofondatorul Bright Spaces, o platformă digitală de vizualizare a clădirilor de birouri. Practic, prin platforma Bright Spaces, viitorii chiriaşi ai spaţiilor de birouri pot vizualiza şi interacţiona în mod digital cu un spaţiu sub formă 3D, pot descoperi specificaţiile tehnologice ale clădirii, punctele de interes, pot cere o ofertă sau pot planifica un tur live.

    În iulie 2021, Bright Spaces a ridicat o finanţare în valoare de 1,5 milioane de euro pentru creşterea companiei, dezvoltarea de noi feature-uri tech şi scalarea pe noi pieţe din ECE şi Europa de Vest. Provocările jobului de zi cu zi al lui Bogdan Nicoară sunt aşadar foarte mari. Este responsabil de colegii lui, de joburile lor, de produsul pe care îl pun în piaţă, de relaţia cu investitorii şi return, de a duce businessul la următorul nivel. „Este o presiune continuă: suntem într-un start-up tech high-growth, ne susţin trei fonduri VC (venture capital – n. red.) din România, Franţa şi UK şi 19 angels care şi-au pus banii şi încrederea în noi. Este responsabilitatea mea să îmbin toate resursele pe care le avem într-o formulă magică pentru a crea un business de succes.” Bright Spaces este, după cum spune chiar Bogdan Nicoară, cea mai mare realizare profesională a lui. A creat o companie cu clienţi internaţionali, cu aproape 30 de oameni în echipă, cu 1,7 milioane de euro investiţie, cu un produs care poate să rescrie o bună bucată din procesele tradiţionale din real estate şi cu potenţialul de a deveni un jucător global.

    „Cel mai greu lucru este presiunea constantă a rezultatelor. De exemplu, dacă azi închidem o rundă, am o zi de «relaxare”», dar de mâine începe anul în care trebuie să ne ridicăm la înălţimea unor aşteptări de zece ori mai mari. Pe de altă parte, devine mai uşor pe parcurs. Rezistenţa creşte mai mult decât problemele, devin mai rezilient exponenţial. Cred că e singurul mod posibil de a evolua.” Bogdan Nicoară a avut tot felul de încercări antreprenoriale încă din liceu, când voia – la fel ca acum, de altfel – să găsească soluţii mai bune la anumite probleme. În 2008 a cofondat businssul 4ideas, care ulterior s-a dezvoltat într-o agenţie dedicată dezvoltării de experienţe digitale inovatoare şi o companie de software development. Cât despre Bright Spaces, acesta a apărut ca idee chiar în aprilie 2019, când Nicoară a făcut exitul din businessurile anterioare şi s-a concentrat exclusiv pe creşterea acestui start-up. „Consider că am deja jobul ideal. Aş schimba foarte puţine: dacă aş putea, aş aloca mai mult timp pentru strategie, planificare şi organizare”, mărturiseşte el. Programul de zi cu zi al lui Bogdan Nicoară nu este aproape niciodată la fel.

    Merge la birou, de obicei are programul făcut cu o zi înainte şi în general zilele lui sunt destul de pline cu taskuri administrative sau operaţionale, cu meetinguri interne şi externe şi multe altele. Îşi face timp câteva minute în fiecare zi pentru clipele de respiro. „În timpul zilei am mai multe momente în care comunic cu familia, îmi place să am mici pauze în care vorbesc cu Tania, soţia mea şi Ian, băieţelul nostru.”

    Familia este, de altfel, una din sursele lui primare de inspiraţie, la fel cum sunt şi echipa, dar şi spiritul de competiţie, care îl ajută să găsească permanent energie şi idei. Când simte că echipa poate mai mult, mai bine, găseşte noi resurse să încerce. Îl inspiră problemele, pentru care mintea lui încearcă mereu să găsească soluţii, îl inspiră viitorul, parcursul lui Elon Musk şi cum a pornit de la o idee şi a construit un masterplan pentru a ajunge pe Marte. Îl inspiră tehnologiile noi, îl incită când vede că se poate ceva, că se poate să adauge o funcţionalitate avansată care să rezolve şi mai multe provocări cu un singur click. Îl mai fascinează şi gândul că industria în care activează, cea a tehnologiei, are un potenţial imens, că regulile acum se scriu şi că el este parte din acest proces de formare.

    „Apar noi categorii de produse, iar noi suntem unul dintre aceşti category creators. Cred însă că peste o perioadă, termenul de proptech nu va mai avea sens pentru că real estate-ul nu va mai exista fără tehnologie.” Astăzi, scopul lui este să ducă Bright Spaces la nivel global, deşi piaţa s-a schimbat foarte mult de când a început businessul cu această idee, din cauza pandemiei. Experienţa de afaceri de până acum l-a învăţat să se concentreze pe un singur lucru, pe un singur domeniu, pe un singur business. Înainte de Bright Spaces era mult mai împărţit în mai multe direcţii şi a învăţat că, dacă îţi pui energia într-un singur loc, rezultatele se vor vedea rapid. Cu această idee asumată la purtător, ar lua-o oricând de la început în carieră, iar dacă ar fi totuşi să pornească pe alt drum, ar fonda şi ar lucra într-un venture capital, o formă de finanţare prin capital privat oferită start-up-urilor. „În ceea ce fac eu, problema nu se pune «dacă» o voi lua de la început, ci «când». Cu siguranţă eu o voi lua de la capăt la un moment dat, pentru că modul în care un start-up scalabil se dezvoltă implică un moment în care conducerea iniţială fie părăseşte de tot compania, fie se creează un consiliu de administraţie din care faci parte, dar ajungi să faci şi altceva, de la zero.” Ar păstra energia cu care a pornit, curiozitatea, voinţa, rezilienţa, dar ar adăuga tot ce a învăţat pe parcurs. Lucrurile ar merge mai repede, cu mai puţine greşeli sau cu alte greşeli făcute mai repede. Din lecţiile pe care le-a învăţat pe cont propriu, este dispus să le ofere câteva sfaturi şi tinerilor care se află acum la început de drum în carieră.

    „Căutaţi-vă pasiunea, fiţi curioşi, înţelegeţi că singurul lucru pe care trebuie să îl învăţaţi este cum să învăţaţi încontinuu! Nu vă limitaţi la realitatea de acum şi nu vă închideţi într-o cutie falsă, bazată pe cunoaşterea de astăzi, pentru că lucrurile se schimbă atât de repede, încât doar cei mai agili, abili şi adaptabili vor fi câştigătorii acestui joc numit viaţă! Nu trăiţi ordinar, viaţa nu e aşa şi nu avem de ce să o închidem în limitări!” Tocmai pentru că, în viziunea lui, viaţa este despre o permanentă învăţare şi supravieţuire, pe o insulă pustie, Bogdan Nicoară şi-ar pune în bagaj cărţi, alături de un kit de supravieţuire şi unul de prim-ajutor. Pentru că a învăţat să se bazeze în primul rând pe forţele proprii. Poate şi de aceea visul lui din copilărie de a deveni supererou a căpătat o nouă valenţă: „Acum cred că pot deveni o persoană care să nu mai aibă nevoie să devină supererou”.

  • Negustorul de date. Cine este Vlad Cealicu, românul din Craiova care a construit CryptoCompare, una dintre cele mai importante companii de date din lume

    Cei mai mediatizaţi români din lumea crypto sunt cei care şi-au lansat propriile criptomonede sau cei care au făcut milioane într-o piaţă volatilă aflată încă la început. Totuşi, unii români au intrat în acest domeniu din pasiune pentru tehnologie şi din dorinţa de a furniza un produs util, nou şi diferit faţă de competitorii lor. Unul dintre aceşti români este Vlad Cealicu, cofondator şi chief technology officer (CTO) al CryptoCompare, unul dintre cei mai mari agregatori de date şi furnizori de indici crypto din lume, evaluat la peste 50 de milIoane de dolari.

    „Îmi place să rezolv probleme”, spune Vlad Cealicu, în vârstă de 35 de ani, care s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu mai bine de zece ani.

    Născut în ă86 în Craiova, într-o familie de militari, el era pasionat de computere încă de când era copil. Aşa cum se întâmplă în cazul unui copil de clasa a 5-a, pasiunea lui a plecat de la jocuri şi de la posibilităţile oferite de acestea.

    „Mi-au luat ai mei calculator în clasa a 4-a, iar în clasa a 5-a nu scriam programe, dar începeam să modific diferite lucruri, dacă era un joc care te lăsa să schimbi pozele sau muzica din el. De exemplu, era un joc, Worms Armageddon, şi puteai să schimbi anumite fişiere, să pui alte fişiere de sunet, să pui alte imagini, nu scriam cod, dar modificam valori şi diferite chestii.”

    Momentul când a început să înveţe limbaje de programare a fost odată cu intrarea la liceul de informatică din Craiova, în clasa a 9-a. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Automatică, Calculatoare şi Electronică ale Universităţii din Craiova, începând din 2005.

    „Am avut colegi care s-au mutat la Bucureşti sau s-au dus la Timişoara, dar mie nu îmi place să schimb multe chestii foarte des şi prietena mea era încă la liceu, nu prea avea rost să plec. M-am gândit că oriunde o să fac facultatea o să mă joc mai mult World of Warcraft, deci nu contează”, glumeşte Vlad Cealicu.

    În perioada facultăţii a reuşit chiar să câştige şi bani din jocul numit World of Warcraft, în contextul în care vindea „aur digital” în joc împreună cu doi profesori din Horezu, jud. Vâlcea, pe care i-a cunoscut tot prin intermediul jocului.

    Când era în ultimul an de facultate la Craiova, el şi prietena lui au luat decizia de a se muta în anul următor în Marea Britanie.

    „Cristina (prietena lui Vlad, n.red.) este cu trei ani mai mică decât mine şi ea terminase liceul cu un an înainte să termin eu facultatea. A zis să încerce Dreptul în Craiova, dar la jumătatea semestrului şi-a dat seama că nu îi place şi s-a gândit să ne mutăm în Marea Britanie. S-a aliniat bine, întrucât terminam şi eu facultatea, masterul în Marea Britanie era de numai un an şi am zis «haide».”

     În 2009, la 23 de ani, Vlad Cealicu se muta în Marea Britanie alături de prietena lui, într-o mutare care avea să-i definească următorul deceniu din viaţă, dar şi direcţia în care s-a îndreptat cariera lui.

    Programul de master de la Universitatea Canterbury Christ Church l-a costat circa 4.000 de lire sterline, în contextul în care el a ajuns în Marea Britanie cu un total de 8.000 de lire sterline, bani care pot fi consideraţi un ajutor de început din partea familiei.Banii rămaşi după achitarea programului de master i-au ajuns circa 7-8 luni, însă ulterior a avut nevoie de bani.

    „Am căutat, am aplicat la nişte joburi de grădinar, dar apoi am realizat că era departe şi trebuia să iau un autobuz şi era prea mult efort. Făceam voluntariat la un fel de azil de bătrâni şi am întrebat dacă nu au ceva plătit şi mi-au zis că au un job la curăţenie.”

    Deşi acest loc de muncă a fost doar o soluţie temporară până la finalizarea programului de master, un job plătit cu 6-7 lire pe oră, Vlad îşi aminteşte că a fost „cel mai puţin stresant job pe care l-am avut vreodată”.

    În timp ce făcea curăţenie la un azil de bătrâni pentru trei ore în fiecare seară, românul a început să lucreze şi ca asistent de laborator la facultatea la care era înscris, un job care îi aducea 50 de lire pe oră, dar care îi asigura doar 3-4 ore de lucru pe săptămână.

    „Mi-au ajuns banii şi în vară am găsit un program cu facultatea să lucrez la o agenţie de turism. Era un program cumva finanţat de guvern, prin care trebuia ca cei care termină studiile să ajute anumite companii să se modernizeze. Era prin 2010 şi era vorba despre un an de internship.”

    Aici a învăţat cum să lanseze un website, cum să îl actualizeze, cum să introducă datele şi toate celelalte aspecte care au ţinut de platforma unei agenţii de turism. După un an programul era pe cale să se încheie, iar Vlad era pe cale să intre ca IT-ist într-o piaţă a muncii care iubea IT-iştii încă de pe atunci, dar într-un moment mai de început.

    „Am aplicat la mai multe joburi, cum face toată lumea din IT presupun, adică aplici la toate şi vezi ce se întâmplă. Mai ales la început, când nu ai experienţă multă, este greu în IT. Degeaba zice toată lumea vino în IT că se plăteşte bine. Se plăteşte bine, dar toată lumea vrea pe cineva cu 3-4 ani de experienţă şi era şi mai greu în 2011.”

    Faţă-n faţă cu finanţele

    După ce a trimis CV-ul către mai multe companii, Vlad Cealicu a fost contactat de ADVFN, la acel moment una dintre cele mai mari companii care furnizau date şi instrumente financiare pentru pieţele de acţiuni din întreaga lume.

    „Iniţial aveau un forum şi am început să lucrez la forum, apoi le-am făcut partea de streaming de date, am făcut mai multe. Acela a fost primul job de birou unde am lucrat cu mai multă lume, nu eram singur şi am învăţat care e faza cu managementul, cum să gestionezi oameni, cum să organizezi proiecte. Erau o grămadă de oameni deştepţi acolo şi încă ţin legătura cu ei.”

    Aici a învăţat cum funcţionează pieţele, ce înseamnă tradingul şi care sunt instrumentele financiare de pe pieţele de capital. Tot aici a auzit pentru prima dată de bitcoin, însă prima achiziţie în crypto a avut loc mai târziu. Cealicu a lucrat la ADVFN până în 2013, când a decis să urmeze o altă cale.

    „La un moment dat a plecat persoana care era chief marketing officer la ADVFN. Eu cerusem o mărire de salariu de la ei, au zis că nu au bani, iar tipul care plecase mi-a zis că poate să îmi dea mai mulţi bani dacă merg cu el. M-am întors la cei de la ADVFN şi le-am zis că o să plec şi deodată au avut bani să îmi dea mai mult.”

    Însă, în situaţia respectivă, pentru el au fost mai importante principiile decât banii, iar simplul fapt că angajatorul său „a găsit bani” atunci când el şi-a găsit altă ofertă a cântărit drept factor decisiv în plecarea sa.

    „Chiar dacă îmi daţi mai mult, din principiu nu o să stau că nu e vorba de bani, ci de faptul că m-aţi minţit. Şi ăsta este unul dintre lucrurile pe care am reuşit să nu le facem cu CryptoCompare. Plătim oamenii cât valorează şi dacă nu avem bani să le dăm nu le facem contraoferte pentru că nu ajută pe nimeni, oricum pleacă până la urmă.”

    În 2013, un alt coleg de la ADVFN s-a angajat la London School of Business & Finance (LSBF). Acesta l-a chemat pe Vlad Cealicu să meargă cu el pentru a prelua funcţia de head of software development, un fel de CTO intern, aşa cum explică el.

    Trebuie menţionat că în perioada de mai bine de un an şi jumătate în care a lucrat pentru LSBF a ajuns să cumpere şi primul Bitcoin, la preţul de 80 de lire, însă i-a pierdut pe toţi atunci când a început să investească în alte proiecte.

    Ulterior, Vlad Cealicu l-a cunoscut pe Charlie Hayter, cel care avea să îi devină prieten şi cofondator în businessul CryptoCompare. Charlie a lucrat pentru ADVFN cu câţiva ani înaintea lui Vlad, iar la scurt timp după ce s-au cunoscut cei doi s-au gândit că pot lansa o companie care să facă pentru exchange-uri de crypto ceea ce făcea ADVFN pentru Bursă, adică să furnizeze date şi instrumente financiare.

    „Să ne conectăm la toate, să luăm tranzacţiile şi ordinele şi să le listăm la noi pe site pentru că nu era nimic care să facă agregare, adică era CoinMarketCap, dar agrega altfel, mai erau câteva site-uri, dar noi ne-am gândit că dacă putem agrega toate datele şi să avem şi forum, şi ghiduri, o să fie ceva în pus faţă de ceilalţi (…) Eu am zis «OK, hai să încercăm», între timp mă plictisisem şi la LSBF, tot făceam landing pages şi baze de date pentru studenţi. Adăugam valoare dar nu mă entuziasma atât de mult munca.”

    Pe cont propriu

    În 2014, Vlad Cealicu a lansat compania alături de Charlie Hayter şi de Paul Dobre, un român din Craiova care l-a contactat pe Vlad în 2014 să lanseze o companie împreună, iniţiativă ce a sfârşit prin a se alătura în demersul care avea să devină CryptoCompare.

    „Ne-am apucat şi am lucrat şase luni, am avut 50.000 de lire sterline investiţie de la cineva pentru 5% sau 10% din companie. Am plătit salariul meu, îl plăteam şi pe Paul, dar puţin pentru că lucra din România şi nu avea cheltuieli mari, iar Charlie nu avea salariu pentru că mai avea nişte economii.”

    Întrebat cum a fost primit proiectul în piaţă, Cealicu spune că „nu prea interesa pe nimeni, era încă un site de crypto”.

    Totuşi, încetul cu încetul traficul de pe site a început să crească şi evolua în tandem cu evoluţia bitcoin.

    „Şi în 2015 când s-a lansat Ethereum au fost multe evenimente în Londra şi îi ştiam pe cei din Ethereum, am început să avem mai multe vizualizări pentru că i-am convins pe toţi care lucrau cu Ethereum să ne utilizeze API-ul. (…) Apoi a fost faza cu ICO-uri (initial coin offering), am încercat să listăm cât mai multe şi venea lumea şi se uita ce se întâmpla cu ele şi aşa am crescut.”

    Vlad Cealicu îşi aminteşte că în 2015-2016 au mai găsit o finanţare de 200.000 de lire care i-a ajutat să meargă mai departe, în contextul în care echipa era încă de doar cinci membri.

    „Ne-au ajuns banii până prin 2017, după aceea a crescut Ethereum şi au venit multe ICO-uri şi am făcut destul de mulţi bani din advertising, vreo 4-5 milioane de lire sterline într-un an. În 2018 nu am mai făcut bani aproape deloc, dar aveam banii din anul anterior.”

    Anul 2018 a adus nevoia extinderii modelului de business spre noi fluxuri de venituri, iar CryptoCompare a lansat un API care putea fi integrat de clienţii mai mari, care îşi doreau să plătească pentru date de calitate în timp real.

    Pas cu pas, clienţii mari au început să vină, de la companii crypto precum Exodus sau Blockchain.com şi până la clienţi non-crypto precum Banca Centrală Europeană, Reuters (Refinitiv), Financial Times sau chiar Bloomberg.

    Pentru toţi aceştia, CryptoCompare este un business de date, nu un business de crypto, care le furnizează diferite seturi de informaţii. Următoarele runde de finanţare au venit dinspre investitori mari, precum Bitmax, şi au dus evaluarea companiei la zeci de milioane de dolari.

    Concret, cea mai recentă rundă de finanţare a avut loc în 2021 şi s-a ridicat la 3,5 milioane de dolari, conform datelor publicate de PitchBook. Aceasta a dus evaluarea CryptoCompare la peste 50 de milioane de dolari.

    În ultimii ani, CryptoCompare a lucrat pentru a deveni un agregator şi furnizor de date pe care să se poată baza clienţi mari şi deserveşte atât clienţi corporate, cât şi guvernamentali sau clienţi de retail. Chiar şi compania de audit şi consultanţă EY, una dintre cele mai mari din lume, utilizează CryptoCompare pentru date din lumea crypto.

    „Noi în 2014 ne gândeam să ne facem exchange pentru că toată lumea făcea bani din platforme de exchange, dar pe măsură ce am discutat cu astfel de platforme am înţeles că dacă facem şi noi una nu mai putem fi companie de date pentru că o să ne anuleze toate contractele cu ele, că nu dai date la competiţie. La fel şi dacă ne facem noi un produs de taxe, atunci toţi cei care iau datele noastre pentru produsul lor de taxe nu vor mai lua de la noi şi se vor duce la un competitor. Şi mai bine ne concentrăm pe date şi pe instrumente decât pe interfeţe şi alte aspecte pe care se descurcă mult mai bine alţii să le facă. Sunt companii de taxe şi audit cu mult mai multă experienţă pe mai multe jurisdicţii şi lucrăm cu ei să integreze active crypto.”

    Compania se concentrează acum pe calitatea datelor şi pe rescrierea sistemelor care încă funcţionau dar care trebuiau actualizate.Totodată, CryptoCompare dezvoltă instrumente din ce în ce mai sofisticate, începe să furnizeze tot mai multe rapoarte de referinţă în piaţă, în timp ce lucrează mai atent pe instrumente precum opţiuni, derivate sau DeFi. Concomitent, CryptoCompare a început să realizeze diferiţi indici (index) cu mai mulţi parteneri.

    Astăzi au ajuns la peste 100 de indici, iar unul dintre ei este chiar aprobat de FCA, autoritatea pentru conduită financiară din Marea Britanie.

    „Facem din ce în ce mai mulţi indici complicaţi unde iniţial aveam un benchmark al nostru, care acum este autorizat de FCA, şi dupa aceea am început să lucrăm cu parteneri să facem mai mulţi indici unde poţi schimba metodologia, să nu fie în funcţie de capitalizare, ci de volum sau de volatilitate, etc.”

    Pentru a înţelege mai bine, CryptoCompare nu oferă efectiv o platformă prin care se poate investi, ci calculează indici împreună cu partenerii lor, pe care alţii îi pot utiliza pentru a lansa produse în sine.

    „Nu oferim platforma prin care se poate investi, noi calculăm indicele cu partenerii noştri, Envis, şi vin alţii care vor să îşi facă un ETF (exchange traded fund), îşi fac fond, le trebuie un custode, un administrator de indice, un calculator de indice, iar noi şi Envis suntem deja administrator şi calculator şi le zicem «Uite, avem noi indicele ăsta care deja face ce vreţi voi să facă, vă trebuie manager de fond şi custode şi puteţi lansa un fond de investiţii», dar nu facem asta noi.”

    Printre partenerii cu care lansează indici se numără şi bursa din Singapore sau Financial Times-Wilshire. Totodată, produsele de date oferite de CryptoCompare sunt utilizate de mai multe bănci mari, însă Vlad Cealicu nu a putut oferi nume.

    Este interesant de menţionat că produsele CryptoCompare pot fi utile chiar şi pentru ANAF-ul românesc, întrucât ar putea ajuta la monitorizarea pieţei.

    Compania a înregistrat în 2021 venituri de circa 4 milioane de lire sterline, estimează Vlad Cealicu, care astăzi mai are o participaţie de circa 20% în companie. Numărul de angajaţi a ajuns astăzi la circa 70 de persoane.

    Ca investitor, Vlad spune că are în prezent şi un portofoliu crypto personal care valorează 800.000-900.000 de lire sterline, dar care a ajuns în trecut şi la peste 1 milion de lire sterline. Totuşi, el nu tranzacţionează în mod activ. Totodată, el investeşte şi pe bursă.

     „A mers bine cu acţiunile de tehnologie anul trecut. (…) În general investesc în chestiile pe care le cumpăr. Dacă dau 80 de lire pe 10 baxuri de Cola, investesc şi 80 de lire în compania care le-a produs. Şi tot aşa. Când am făcut vaccinul Pfizer am investit şi în ei.”

    Vlad Cealicu a devenit mai cunoscut în România începând cu anul trecut, când a organizat un eveniment în parteneriat cu exchange-ul local Tokero, prin care l-a adus în România pentru prima dată pe Vitalik Buterin, cofondatorul Ethereum.

    Cealicu participă de mai mulţi ani la organizarea întâlnirilor Ethereum din Londra, unele dintre cele mai mari evenimente de acest tip din lume.

    El spune că un rol important în decizia sa de a intra în antreprenoriat l-a avut mediul din Marea Britanie, întrucât contextul pe care îl avea în Craiova în urmă cu mai bine de un deceniu nu îl încuraja într-o astfel de direcţie.

    „Eu dacă nu aş fi venit în Marea Britanie nu m-ar fi bătut niciodată gândul să îmi fac compania mea, nu e ceva la care m-aş fi gândit. E uşor să judec dacă nu am mai trăit de 12 ani în România, dar în cultura mea până la 23 de ani nu era cu antreprenoriat, era cu facultate, apoi ajungeai la o companie mare şi progresai acolo până să ajungi ceva manager. Nu m-aş fi gândit la opţiunea că fac eu o companie care ajunge să fie mare. Presupun că e şi partea cu spiritul antreprenorial pentru că în IT e greu. În România ai salarii mari în IT şi de ce să rişti să faci compania ta şi să nu meargă, când poţi lua 4.000-5.000 de euro pe lună şi să nu ai nicio grijă. Cred că asta e problema cea mai mare, plus că nu ai relaţiile şi deschiderea.”

  • Stăpânul roboţilor. Cine este românul care pune roboţii la treabă şi care şi-a extins afacerea din România până în Filipine şi Bolivia

    Micii roboţi care le atrag atenţia clienţilor prin mişcări şi sunete asupra produselor aflate pe rafturile magazinelor au ajuns deja să cucerească lumea, fiind prezenţi din România până în Filipine şi Bolivia. Start-up-ul local Tokinomo, care a dezvoltat armata de roboţei, are însă planuri şi mai mari care sunt alimentate de recent încheiata rundă de finanţare în valoare de 1,7 milioane de dolari. Ambiţia Tokinomo? Să înveţe roboţeii să colecteze şi date privind comportamentul consumatorilor, astfel încât start-up-ul să le poată livra clienţilor şi rapoarte privind cele mai bune abordări în mixul de marketing.

    Lansată pe piaţă în urmă cu circa trei ani, soluţia hardware şi software dezvoltată de Tokinomo s-a îmbunătăţit constant pe parcurs.„Am schimbat mai multe lucruri – poate invizibile către utilizatorul final – la nivel de administrare de platformă. Unde într-adevăr avem proiecte mari şi lucrăm foarte intens este la dezvoltarea de funcţii noi şi la produse noi.

    Aici este să zicem un update destul de important, mai ales în zona de colectare de date, unde practic a venit din piaţă o cerere – domnule, ok voi aveţi roboţelul ăsta, dar uite, dacă îl aveţi m-ar interesa să aflu şi asta şi asta despre cumpărător, ce face la raft, cam cine e cumpărătorul şi lucrăm intens pentru a dezvolta soluţii care să le ajute pe branduri nu numai să îşi promoveze produsele, dar să şi înţeleagă comportamentul cumpărătorilor – de ce aleg produsele lor, care e comportamentul lor în magazine, ş.a.m.d., lucruri care îi ajută pe ei să optimizeze campania, nu numai cu Tokinomo, ci în general tot mixul de marketing”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Update, Ionuţ Vlad, cofondator şi CEO al Tokinomo. Anul trecut, start-up-ul şi-a extins puternic operaţiunile, principala piaţă pentru companie fiind Arabia Saudită. „Top 3 pieţe pentru noi au fost – la nivelul anului trecut cel puţin – Arabia Saudită, Filipine şi România, pe locul trei.

    Nu este un lucru pe care neapărat îl controlăm – acum cu noua rundă ne plănuim cumva să avem un focus mai pronunţat pe anumite teritorii – dar, în principiu noi am mers unde ne-a dus businessul, deci nu am fost selectivi în ceea ce priveşte teritoriile, am văzut unde este interes şi unde am putut găsi un partener local puternic şi interesat să crească alături de noi şi pur şi simplu aşa s-a dezvoltat businessul.

    Într-adevăr, în mod neaşteptat, dacă mă întrebai acum câţiva ani pe ce ţări mizezi, bineînţeles, probabil nu aş fi spus Arabia Saudită şi Filipine”, a precizat el. Start-up-ul a dezvoltat o serie de roboţi plasaţi pe rafturile magazinelor şi o platformă web care permite managementul acestora şi generarea de rapoarte şi analize în timp real. Anul trecut businessul a crescut puternic. „Am crescut de trei ori veniturile, ne-am extins în şi mai multe ţări, am ajuns undeva la 40 de ţări în care suntem activi şi avem campanii şi parteneri.”

    A fost un an în care ne-am consolidat afacerea, start-up-ul, ne-am mutat mai mult în zona de scale-up şi ne-am rafinat mai multe lucruri – de genul modelului de business, am înţeles mai bine problemele din piaţă şi pentru noi a fost un an bun în ciuda anumitor încetiniri generate de pandemie. Am încheiat anul pozitiv şi de asta şi runda de finanţare şi planurile pentru viitor, cumva toate merg mână în mână.” Runda recentă de finanţare obţinută, în valoare de 1,7 mil. dolari, are rolul de a susţine creşterea, a explicat Ionuţ Vlad. „Am crescut de trei ori cifra de afaceri, deci nu pot să mă plâng şi nu cred se plânge cineva dintre investitori sau din companie. Deci am fost pe plus, am reuşit să ţinem şi costurile sub control. Runda am ridicat-o pentru creştere, nu am ridicat-o pentru nevoia de capital imediat, deci nu eram într-o situaţie de urgenţă, să zicem, ceea ce ne-a permis cumva să fim mai relaxaţi şi să reuşim să gândim pozitiv, nu negativ.

    Deci din punctul ăsta de vedere suntem mulţumiţi.” În urma recentei finanţări, semnată cu un grup de business angels şi parteneri, la care au participat şi investitorii existenţi, proiectul Tokinomo a fost evaluat la 12,5 mil. euro. „Evaluarea post-money, în urma tranzacţiei, este de 12,5 milioane de euro”, a punctat cofondatorul şi CEO-ul Tokinomo. Iniţial runda avea o valoare mai mică, dar a fost suplimentată pe fondul cererii mari. „Am mai suplimentat suma pentru că a fost într-adevăr interes destul de mare din partea investitorilor şi atunci am suplimentat puţin, dar în principiu ne-am păstrat în parametrii pe care ni i-am setat.” El a explicat şi care a fost modalitatea prin care a fost stabilită valoarea rundei şi structura investitorilor. „Runda asta e un pas intermediar, deci nu este o serie A propriu zisă, este o rundă calibrată pe stadiul la care suntem noi acum şi tot timpul este vorba despre cum să găseşti un mix, un balans bun între evaluarea companiei, cât equity dai din companie versus cât iei pentru a-ţi face planurile pentru termen mediu în general. Şi atunci noi aşa ne-am gândit, ne-am calibrat suma necesară, pentru că probabil că am fi putut strânge şi mai mulţi bani, dar nu era în interesul nostru în momentul de faţă.” În ceea ce priveşte alegerea investitorilor, Ionuţ Vlad a precizat că au găsit şi aici un mix bun având în vedere etapa în care se află proiectul. „În principiu nu prea avea sens acum să mergem la un fond foarte mare, am găsit un mix între investitorii actuali care au făcut follow-up şi o parte de investitori strategici cum ar fi partenerul nostru din România IPP sau alţi parteneri cu care putem colabora în alte teritorii. Deci cumva a fost mai degrabă o decizie legată de business şi este şi o zonă destul de nişată să zicem din punct de vedere al investitorilor – adică să cunoască destul de bine piaţa. Noi avem şi elementul acesta de hardware, deci în momentul când vom fi la nivelul în care vom avea nevoie de un fond foarte mare, probabil că şi acolo vor fi nişte fonduri destul de specializate, nu neapărat jucătorii obişnuiţi. Ne-am propus ca un un an şi jumătate să dureze această perioadă, până la o finanţare de seria A, şi dacă ne facem temele bine şi avem rezultatele pe care credem că o să le avem atunci cred că o să fie o rundă pozitivă în continuare.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Update

    1. Invitat: Adrian Cighi, cofondator Pago – aplicaţie mobilă pentru plăţi

    Ce e nou? Start-up-ul se află în prezent în ultima etapă pentru obţinerea unei finanţări de peste 1 milion de euro de la fonduri locale de investiţii, bani ce vor fi folosiţi cu precădere pentru extinderea businessului şi a echipei atât pe plan local, cât şi pe alte pieţe, şi implicit pentru dezvoltarea de noi funcţionalităţi în aplicaţie. Recent, start-up-ul a lansat funcţionalitatea de transfer de bani în timp real între oricare două carduri emise de bănci din România sau de Revolut. Investiţiile totale în proiectul Pago au ajuns până acum la circa 1,1 milioane euro.

    „Suntem foarte aproape de finalizarea tranzacţiei, suntem în faza în care se negociază practic ultimele documente şi sperăm noi ca semnarea să fie undeva peste două-trei săptămâni. Cu această investiţie nouă vom avea ocazia să creştem echipa şi ne vom axa atât pe România, cât şi pe celelalte ţări. Practic, această finanţare ne va permite să lansăm mai repede şi mai multe funcţionalităţi decât aveam capacitatea până acum. Urmează să avem colegi noi în Polonia, Italia şi Spania – următoarea ţară în care ne vom extinde cel mai probabil. Avem nevoie de echipe locale pe marketing şi vânzări, nu neapărat pe dezvoltare. Echipa de dezvoltare va rămâne în România.”

    2. Invitat: Răzvan Enache, growth manager în cadrul Volt Finance şi Ocean Credit – soluţii fintech

    Ce e nou? Start-up-ul local Volt vrea ca anul acesta să ajungă la 300.000 de utilizatori pentru aplicaţia cu acelaşi nume, o creştere explozivă, de peste 5 ori faţă de numărul actual de utilizatori: circa 55.000. Prin intermediul aplicaţiei mobilă Volt utilizatorii îşi pot afla gradul de îndatorare, scorul de credit şi accesa un credit online. Ţinta ambiţioasă setată de echipa Volt vine în condiţiile în care start-up-ul a pivotat anul trecut de la transferul instant de bani între oricare două carduri, funcţionalitate încă prezentă în aplicaţie, la serviciul de aflare a gradului de îndatorare şi a scorului de credit, scopul final fiind crearea unui marketplace în aplicaţie cu oferte avantajoase de creditare online pentru utilizatori de la diferite bănci partenere.

    „Dacă vorbim de un total de număr de utilizatori care include atât utilizatorii care folosesc funcţionalităţile privind scorul de credit, cât şi cei care folosesc opţiunea de transfer de bani, suntem la peste 50.000 de utilizatori, ceea ce este o bază bună de clienţi însă pentru a ridica interesul mai multor bănci este nevoie să arăţi volum bineînţeles şi asta este ceea ce ne dorim anul acesta. Încercăm să accelerăm pe cât posibil şi să încheiem 2022 cu 300.000 de utilizatori. Iniţial, vizam 150.000 de utilizatori, însă estimarea fusese făcută înaintea rezultatelor din T4. Acum suntem şi mai optimişti şi am dublat ţinta deoarece campaniile şi tot ce am făcut noi în T4 din punct de vedere marketing ne-a adus foarte mulţi utilizatori, ceea ce înseamnă că, având bineînţeles nişte sume pe care să le investim în creştere şi achiziţii de clienţi, suntem destul optimişti că putem ajunge la cei 300.000 de utilizatori pe care îi dorim să îi avem în Volt şi să îi ajutăm cu diverse oferte, scor FICO, linie de credit şi aşa mai departe.”

    3. Invitaţi: Inesa Schmidt şi Marius Trifu, cofondatori 2SPACE – servicii de lansare orbitală pentru nanosateliţi

    Ce e nou? Start-up-ul local a reuşit să obţină recent prima sa investiţie, în valoare de 150.000 euro, sumă cu care poate începe acum dezvoltarea prototipului pentru racheta care va transporta nanosateliţi în spaţiu. Finanţarea, de tip pre-seed, a fost obţinută de la angel investors locali, însă numele lor nu a fost făcut public.

    Inesa Schmidt: „Cu această sumă vom începe primul nostru obiectiv, mai exact dezvoltarea prototipului de rachetă, iar primul nostru milestone în următoarele şase este de a dezvolta motorul şi pompele criogenice ale prototipului.“

    Marius Trifu: „Momentan lucrăm la dezvoltarea componentelor principale ale rachetei cu ajutorul cărora plănuim să facem un prototip pe parcursul acestui an, iar de asemenea în următoarele luni vom veni şi cu câteva teste legate de motorul pe care îl dezvoltăm, scopul final fiind să devenim un nou lansator pentru nanosateliţi. Practic, ar fi cel mai mic din această piaţă, reuşind să oferim servicii de lansare pe orbita inferioară, adică undeva la minim 200 km altitudine, pentru sateliţi de dimensiuni foarte mici între 1 şi 10 kg ţintim noi.“

    4. Invitat: Ionuţ Vlad, cofondator şi CEO al Tokinomo – soluţii tech pentru creşterea vânzărilor la raft

    Ce e nou? Start-up-ul de tehnologie pentru retaileri a fost evaluat la 12,5 mil. euro după runda de finanţare de 1,7 mil. dolari semnată cu un grup de business angels şi parteneri, la care au participat şi investitorii existenţi.

    „Evaluarea post-money, în urma tranzacţiei, este de 12,5 milioane de euro. Am mai suplimentat suma pentru că a fost într-adevăr interes destul de mare din partea investitorilor şi atunci am suplimentat puţin, dar în principiu ne-am păstrat în parametrii pe care ni i-am setat. Runda asta e un pas intermediar, deci nu este o serie A propriu zisă, este o rundă calibrată pe stadiul la care suntem noi acum şi tot timpul este vorba despre cum să găseşti un mix, un balans bun între evaluarea companiei, cât equity dai din companie versus cât iei pentru a-ţi face planurile pentru termen mediu în general. Şi atunci noi aşa ne-am gândit, ne-am calibrat suma necesară, pentru că probabil că am fi putut strânge şi mai mulţi bani, dar nu era în interesul nostru în momentul de faţă.”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot. Emisiunea este realizată cu susţinerea InnovX-BCR.

     

  • Povestea profesorului român care s-a luptat cu giganţii IT mondiali pentru a construi o afacere în domeniu. Acum el face zeci de milioane de euro cu afacerea sa

    Începutul anilor 2000 l-a prins pe Andrei Cruceru la catedra de fizică a Universităţii Politehnica din Bucureşti. Un an mai târziu, renunţa la cariera academică pentru a-şi croi drum în industria IT. Când a acumulat suficientă experienţă, a decis să pună bazele propriei companii, un business autohton cu venituri anuale de peste 30 de milioane de euro. Ce formulă a găsit pentru a ţine piept competiţiei acerbe venite din partea giganţilor internaţionali?

    Am mizat întotdeauna pe calitatea oamenilor în toate deciziile pe care le-am luat, iar experienţa mi-a confirmat că am procedat corect. Nicio idee nu are şanse de reuşită dacă nu se ia in calcul factorul uman. Cred că se uită prea des acest adevăr elementar”, susţine Andrei Cruceru, CEO, Metaminds, fostă Nova Tech Integrated Solution. El consideră că mai ales în domeniul în care activează – tehnologia informaţiei cu accent pe securitatea cibernetică –, „de multe ori perceput ca fiind depersonalizat şi foarte abstract”, strategia, soluţiile şi implementarea trebuie să se construiască având elementul uman în centrul preocupărilor. „Tehnologia trebuie pusă în serviciul oamenilor, nu invers.” 

    Pornit în 2015, businessul a ajuns, în primii cinci ani, la o cifră de afaceri de 156 de milioane de lei (potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice), fiind inclus de FT în clasamentul din 2020 şi 2021 al celor mai performante 1.000 de companii din Europa din punct de vedere al ritmului de creştere. Metaminds are o echipă de 40 de angajaţi, iar principalii clienţi vin atât din sectorul public cât şi din cel privat, în special din industria financiar-bancară, utilităţi, energie şi telecomunicaţii. În plină criză sanitară, compania nu a dus lipsă de activitate, pe fondul unui ritm accelerat de cerere de soluţii, pandemia acutizând nevoia de digitalizare în instituţii şi companii care nu făcuseră progrese în acest sens până atunci. Nici provocările nu au lipsit. Dintre acestea, Cruceru enumeră: găsirea unor soluţii viabile care să poată fi implementate pe sisteme/infrastructuri nu întotdeauna aduse la zi; atragerea de resurse umane „în contextul în care, ca angajator, concurezi cu giganţi IT precum Google, Amazon, Oracle, IBM, Microsoft, HP”; creşterea vulnerabilităţilor, provocată de apariţia unor noi suprafeţe de atacuri cibernetice odată cu introducerea muncii de la distanţă şi o mai mare accesare a soluţiilor de tip cloud; creşterea, diversificarea şi sofisticarea metodelor de atac cibernetic la adresa organizaţiilor, dar şi întârzierile de livrare de la furnizori, provocate de criza lanţurilor de aprovizionare la nivel global.

     

    Nevoia unui parteneriat funcţional

    În comparaţie cu toate celelate state europene, şi accentuează cuvântul „toate”, antreprenorul consideră că în România elementul decisiv, dar şi cel mai vulnerabil, îl reprezintă modul în care evoluează – sau nu –  proiectele IT în parteneriatele de tip public-privat – ca parte din priorităţile naţionale – cu scopul dezvoltării infrastructurii digitale şi a sistemelor de comunicare asociate. El susţine că şi sectorul public are, în continuare, un mare potenţial în zona implementării de proiecte de amploare, amintind de analiza făcută pentru „Programul Operaţional Creştere Inteligentă, Digitalizare şi Instrumente Financiare”, care constată „în continuare grava lipsă de capacitate administrativă de a interacţiona digital cu cetăţenii şi companiile şi, ca element central, lipsa de interoperabilitate a sistemelor IT”. Iar aceasta, adaugă el, este doar una din marile lacune ale infrastructurii publice, pe lângă lipsa de digitalizare a sistemului educaţional, a celui medical sau cultural. „Este suficient să ne uităm la raportul DESI (indicele economiei şi societăţii digitale – n. red.) al Comisiei Europene de la finalul lui 2021 ca să vedem că România este pe ultimul loc, sub valorile din 2020, în ceea ce priveşte indicatorii de bază la nivel de progres digital: capital uman, conectivitate, integrarea tehnologiilor digitale, servicii publice digitalizate. Mi-aş dori ca autorităţile responsabile să gestioneze deblocarea acestei situaţii, să fie conştiente de urgenţa cu care se impun măsuri.” Acest lucru nu va fi posibil fără un parteneriat funcţional cu sectorul IT&C, atrage atenţia Andrei Cruceru. „Devine un fenomen agravant, pentru că factorul de competitivitate economică al unei ţări este direct proporţional cu nivelul său de evoluţie digitală. În România există companii cu înaltă expertiză în domeniu, care pot rezolva într-o foarte mare proporţie aceste lacune. Din păcate, această expertiză nu este accesată suficient.” Executivul spune că oportunitatea uriaşă este oferită de bugetele care vin pe filiera fondurilor europene – PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă – n. red.) şi Exerciţiul Financiar 2021-2027. „Mi-aş dori ca în 2022 să avem disponibile pârghiile şi mecanismele care să demareze acest exerciţiu amplu de absorbţie de fonduri. Să începem să concretizăm această resursă financiară în infrastructuri de servicii digitale performante şi interconectate de pe urma cărora să beneficiem toţi, cetăţeni şi companii.”

    Carte de vizită Andrei Cruceru, CEO, Metaminds

    ♦Œ Este absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti şi al Facultăţii de Economie Generală din cadrul ASE şi deţine o diplomă de masterat în biofizică;

    ♦ A fost asistent universitar la Universitatea Politehnica din Bucureşti, catedra de Fizică, unde a predat circa patru ani;

    Ž♦ A activat timp de un deceniu şi jumătate în departamentele de vânzări ale companiilor IBM România, HP România şi Asesoft Technologies;

    ♦ În 2015 a fondat Nova Tech Integrated Solution, actuala Metaminds;

    ♦ Este pasionat de sport, în special de tenis.

    Drumul de la stat la privat

    Despre decizia de a pune bazele propriei afaceri, executivul spune că a fost, la acel moment, cea bună opţiune, atât în plan personal cât şi profesional. Absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, Andrei Cruceru este dublu licenţiat în fizică şi economie şi deţine o diplomă de masterat în biofizică. În 2000 a absolvit şi Facultatea de Economie Generală a Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi, înainte de a intra în mediul privat, el a cochetat timp de patru ani cu lumea academică, fiind asistent universitar la Universitatea Politehnica din Bucureşti, Catedra de Fizică, unde a predat până la începutul anului 2001. A renunţat la acest post pentru un job în sectorul IT, timp de 13 ani construindu-şi cariera în departamentele de vânzări ale IBM România şi HP România. În martie 2013 a preluat funcţia de director de vânzări pentru sectorul public la integratorul de soluţii IT Asesoft Technologies, „tranziţie influenţată de contextul general al repoziţionării IBM pe piaţa din România în raport cu celelalte pieţe regionale unde compania era prezentă”. Odată cu această trecere de la un producător global de soluţii IT la un integrator local de servicii şi soluţii, antreprenorul susţine că a avut loc o transformare a modului în care aborda relaţia cu acest domeniu. „Am dobândit o înţelegere mult îmbogăţită a industriei, dar, în primul rând, această schimbare de paradigmă mi-a oferit ocazia să descopăr la un nivel mult mai subtil şi mai direct nevoile clienţilor şi mecanismele de funcţionare ale domeniului.”

    Având o experienţă construită atât în corporaţii, cât şi în cadrul unei companii româneşti, spune că pasul spre antreprenoriat se prefigura aşadar firesc în evoluţia sa. „Aşa a început povestea Nova Tech Integrated Solution, pe care am început să o dezvolt alături de un nucleu format din patru oameni cu care lucrasem de-a lungul timpului.”

    Pentru acest an, „prioritatea vitală” a companiei constă în diversificarea portofoliului de soluţii de orchestrare şi securizare atât pentru utilizatorii interni ai clienţilor Metaminds, cât şi pentru platformele şi interfeţele publice pe care aceştia le oferă utilizatorilor externi. „Previzionăm o creştere a cifrei de afaceri cu cel puţin 20%, pe o piaţă locală foarte volatilă, puternic dependentă de decizii şi blocaje la nivel de politici publice, mecanisme şi procese.” În ceea ce priveşte eventualele planuri de extindere a activităţii în afara ţării, antreprenorul susţine că are în vedere posibilitatea unei astfel de mişcări, ca un pas firesc, fără a avea însă un orizont de timp bine definit. Cât despre vânzarea companiei, executivul spune că acesta nu este un scenariu pe care îl ia în calcul în acest moment. Întrebat unde vede Metaminds în zece ani, antreprenorul a spus că, în decurs de numai doi ani, lumea aşa cum o ştiam noi a suferit transformări profunde în urma pandemiei, aşa că e greu de crezut, în acest context, că se pot face previziuni pe o perioadă atât de lungă. „Însă pot spune că mi-aş dori ca Metaminds să îşi consolideze reputaţia şi să rămână una dintre cele mai importante şi respectate companii în domeniul integrării soluţiilor de securitate cibernetică şi a arhitecturilor complexe din domeniul IT.”

    Alter ego

    Într-un scenariu ipotetic în care ar fi ales alt parcurs antreprenorial, Andrei Cruceru crede că ar fi continuat cariera în domeniul cercetării, pornind de la specializarea sa postuniversitară în biofizică. Nu consideră însă că acesta ar fi fost un domeniu potrivit pentru a-şi dezvolta propria afacere în România. „După terminarea studiilor am avut ocazia – nesperată la vremea aceea – să petrec două luni în Statele Unite, unde am luat contact cu o societate şi o cultură complet diferite faţă de ce trăisem în România. Probabil că acolo aş fi reuşit să îmi construiesc un parcurs academic solid, ţinând cont de tradiţia şi performanţele de notorietate în SUA. Însă în niciun moment nu regret ca am ales să fac ceea ce fac acum.”

    Privind retrospectiv la întreg parcursul profesional, executivul nu are regrete. El consideră că toate deciziile pe care le-a luat de-a lungul carierei au fost cele pe care le-a considerat corecte la momentul respectiv, într-un context dat. „Orice fel de rezultat se datorează unui cumul de factori, din care nu toţi se află în controlul nostru. Consider că, odată ce îţi asumi un set de valori şi o conduită, toate deciziile vor fi cele corecte la nivel personal, chiar dacă uneori ele nu se vor dovedi neapărat cele mai bune. Abordez lucrurile cu o atitudine deschisă şi depun toate eforturile care ţin de mine pentru a găsi cele mai bune soluţii.”

    Antreprenorul se declară un mare iubitor de sport, pasiune care s-a format încă din copilărie. Preferă tenisul, deşi îşi face timp şi pentru câte un meci de fotbal cu colegii de la birou în fiecare săptămână. Dintre sportivii favoriţi îl numeşte pe Rafael Nadal, pe care îl admiră pentru modul special în care practică tenisul, pentru felul în care disciplina acestuia nu umbreşte cu nimic bucuria de juca, reuşind să facă din acest sport un spectacol de pasiune şi înaltă performanţă, şi chiar citeşte acum biografia acestuia, „Povestea mea”. Ca destinaţie de vacanţă îi place foarte mult Spania, „pentru că reprezintă un spaţiu geografic şi cultural de o mare frumuseţe şi varietate”.

    În plan personal, anul acesta îşi doreşte „acelaşi lucru pe care cred că îl aşteaptă fiecare dintre noi: o interacţiune socială nepenalizată de restricţii şi limitări, mai multă certitutinde şi vizibilitate care să ne permită să ne organizăm timpul personal mai relaxat”. Aceste tensiuni acumulate timp de doi ani nu au cum să nu se reflecte în activităţile noastre zilnice, adaugă el, şi tocmai de aceea speră să avem în curând ocazia să recâştigăm o zonă de confort şi de echilibru de care avem mare nevoie.

  • Au sau nu de ce să se teamă toţi influencerii şi companiile care trăiesc şi se promovează pe Instagram şi Facebook. Ce spune un expert despre ieşirea din Europa a companiei Meta

    Când vine vorba despre explicaţii referitoare la modul în care se fac transferurile de date cu caracter personal între Uniunea Europeană şi companiile din Statele Unite, românca Gabriela Zanfir-Fortuna se află printre cei care înţeleg cel mai bine ambele părţi. De altfel, ea acţionează ca un consultant pentru acestea, cu misiunea de a-i ajuta pe cetăţeni să beneficieze de avantajele tehnologiei, dar nu cu orice preţ. Cum a ajuns să o pasioneze domeniul protecţiei datelor încă din vremea în care bibliografia în limba română pe această temă nu era scrisă şi de unde vin îngrijorările curente ale giganţilor americani?

    Ştirea că Facebook şi Instagram s-ar putea retrage din Europa i-a îngrijorat pe mulţi dintre aspiranţii la popularitate în online, pe reprezentanţii companiilor care au dezvoltat un nou model de advertising prin aceste platforme sau pe influencerii care au ajuns chiar să îşi câştige existenţa prin intermediul acestora.

    Am găsit explicaţiile referitoare la această situaţie ale Gabrielei Zanfir-Fortuna, vicepreşedinte Global Privacy, Future of Privacy Forum, într-un articol al publicaţiei internaţionale Slate şi ne-am întrebat cum a ajuns să se numere ea printre persoanele care desluşesc cel mai bine domeniul din ce în ce mai important al protecţiei datelor. Nu a întârziat să ne răspundă printr-o poveste de carieră puţin atipică pentru un avocat ce îşi începe parcursul în Craiova, România.

    „Domeniul protecţiei datelor personale este un domeniu de drept tehnic care atunci când a început pe mine să mă intereseze, în anul 2008, nu era interesant pentru aproape nimeni, nici din afara României, dar cu atât mai puţin din România”, îşi aminteşte Gabriela Zanfir-Fortuna. Interesul ei pentru domeniu a venit odată cu o competiţie de procese simulate, organizată de instituţii europene de prestigiu, în colaborare cu judecătorul britanic de la Curtea de Justiţie a UE.

    Era o competiţie între studenţii la Drept din Europa Centrală şi de Est, iar ea coordona în acel moment echipa de studenţi ce reprezenta universitatea sa, Universitatea din Craiova. În acel an, în cadrul concursului au primit o speţă care avea legătură cu Directiva 95/46 de protecţie a datelor şi, în încercarea de a-i ajuta pe studenţii care participau la competiţie şi pe care îi coordona să rezolve acea speţă, a observat că nu găseşte niciun material în limba română pe această temă.

    A surprins-o faptul că era o competiţie de înalt nivel, despre un domeniu despre care nu învăţaseră nimic la şcoală. A citit multe materiale în limba engleză pe această temă, iar de atunci, a tot citit…. „Era un domeniu care mi s-a părut fascinant. Pasiunea mea a început prin prisma directivei 95/46 (o directivă a Parlamentului şi a Consiliului European menită să protejeze drepturile şi libertăţile persoanelor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal n.red.), care a fost transpusă în România prin Legea 667/2001. Deşi aveam o lege din România care transpunea această directivă, aproape nimeni nu se ocupa cu aşa ceva, în niciun caz la nivel academic.”

    Carte de vizită

    ⇒Œ Dr. Gabriela Zanfir-Fortuna este vicepreşedinte pentru Global Privacy în cadrul Future of Privacy Forum, unde conduce dezvoltările ce ţin de protecţia datelor cetăţenilor la nivel global.

    ⇒ Înainte să se mute în Statele Unite, în 2016, a lucrat pentru European Data Protection Supervisor din Bruxelles (Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor).

    ⇒Ž A făcut parte din echipa care a consiliat organismele legislative ale UE referitor la procesul legislativ de implementare a GDPR.

    ⇒ Deţine un doctorat în Drept (2013), obţinut în cadrul Universităţii din Craiova; unde a absolvit de altfel şi studiile universitare, în 2009.

    După ce a terminat facultatea a rămas la aceeaşi universitate să studieze într-un program masteral axat pe Drepturile Omului şi şi-a scris teza pe tema Dreptului la Protecţia Datelor Personale, iar apoi a finalizat şi doctoratul, în acelaşi domeniu. Îşi aminteşte însă că nu a primit niciun fel de încurajare când şi-a exprimat dorinţa de a-şi scrie teza de doctorat în domeniul protecţiei datelor personale. „A trebuit să mă lupt timp de un an cu coordonatorul meu de doctorat, care nu înţelegea de ce este o temă atât de interesantă la momentul respectiv, cu şase ani înainte să fie adoptat GDPR.”

    Timp de un an a lucrat în paralel la teza sa, dar şi la subiectul pe care şi-l dorea profesorul, pentru ca într-un final să îl convingă să scrie această teză, pe drepturile persoanei vizate, convingându-l că va avea un impact major asupra vieţilor noastre, ale tuturor, dacă principiile sunt aplicate felului în care evoluează dezvoltările tehnologice din jurul nostru. Un rol în dezvoltarea carierei sale actuale l-a avut şi trecutul nostru istoric, cu repercusiuni asupra vieţii private asupra fiecărui individ. „Cele două domenii, protecţia vieţii private şi protecţia datelor personale sunt puternic conectate, deşi în Dreptul UE sunt domenii de drept diferite. Este esenţial să fie înţelese amândouă, iar dreptul de protecţie a vieţii private m-a interesat chiar înainte de facultate şi am citit foarte mult despre acesta.”

    La doctorat a publicat şi un articol referitor la protecţia vieţii private, în care a observat efectul supravegherii constante în masă asupra psihicului populaţiei,  la nivel individual sau colectiv. „Am găsit câteva studii foarte interesante din anii ‘90 care au fost publicate de un psiholog ce vorbea despre cum în anii ‘80, atunci când situaţia în ţară era drastică şi au fost impuse foarte multe limitări populaţiei, oamenilor le era mai frică să vorbească despre faptul că le este frig şi foame, decât de faptul în sine. Se temeau de repercusiuni, se simţeau monitorizaţi tot timpul şi asta într-adevăr mă motivează şi acum să vorbesc despre asta destul de des în cariera mea actuală.”

     

    „Fraţii mai mari” din mediul online vs. statul de drept

    Trăim un fenomen similar într-o variantă digitală? „Da, trăim asta într-o variantă digitală şi sunt câteva diferenţe: există acea metaforă a fratelui celui mare, iar ce se întâmplă în prezent este că aproape trăim într-un Big Brother, dar privat, nu neapărat centralizat sub un guvern; ca rezultat al monitorizării constante a preferinţelor, a atenţiei utilizatorilor, astfel încât aceştia să continue să folosească serviciile online cât mai mult. Se pot trage paralele între fratele cel mare şi fratele cel mare privat sau o multitudine de fraţi mai mari privaţi.

    Sunt şi alte tipuri de diferenţe, dar concluzia la care ajunsesem eu este că totuşi, ce se întâmplă acum cu această multitudine de fraţi mai mari privaţi se întâmplă într-un stat de drept, unde avem protecţie juridică şi totuşi avem valori democratice – şi în România, şi în alte state europene. În principiu, avem la îndemână uneltele necesare să ne protejăm drepturile.” La finalizarea tezei doctorale, în 2013, Gabriela Zanfir-Fortuna şi-a căutat un loc de muncă în România în acest domeniu şi nu a găsit nimic – cei de la universitate i-au propus să fie consilier juridic pe drepturile proprietăţii intelectuale la un centru de cercetare, ceea ce nu avea nicio legătură cu ce îşi dorea să facă. Le-a scris şi celor de la Autoritatea de Supraveghere a Datelor Personale din România în timpul ultimului an la doctorat, să îi întrebe dacă o primesc timp de două săptămâni ca intern neplătit, să vadă ce înseamnă de fapt această activitate. „Nu vedeam această disciplină manifestându-se nicăieri, nici în domeniul privat, nicăieri. Cei de la autoritatea respectivă nu au răspuns, prin urmare m-am uitat la ceea ce aş fi putut să fac peste hotare.”

    O oportunitate a fost să aplice pentru un stagiu de practică la Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (AEPD). „Mi s-a părut fantastic să pot să fiu în Bruxelles mai ales pentru că, de un an, fusese publicat proiectul de lege pentru modernizarea directivei iniţiale în domeniu, modernizare care s-a transpus ulterior în GDPR.” A fost la un interviu la Bruxelles, iar în urma acestuia a primit cinci luni de stagiu plătit la AEPD. Aşa a ajuns să se mute acolo, la 27 de ani, ca intern, după ce a reuşit să îşi termine doctoratul. „A fost o experienţă extraordinară şi am reuşit în sfârşit să văd în ce constă protecţia datelor mai exact. Am reuşit să lucrez pe câteva dosare foarte importante, inclusiv în pregătirea adoptării GDPR, fiindcă la momentul respectiv instituţiile europene erau în mijlocul procesului de negociere, iar AEPD are rol consultativ pentru cele trei instituţii implicate în procesul de adoptare a legilor europene, respectiv Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European. Am avut noroc că era vorba despre drepturile persoanei vizate, exact subiectul tezei mele de doctorat.”

    „În lipsa unui acord (între Statele Unite şi Uniunea Europeană), toate companiile care transferă date din Europa, dar şi toate companiile europene care transferă date în Statele Unite au un risc foarte ridicat şi continuu să fie sancţionate sau să primească un ordin de oprire a transferurilor de date.”

    Dr. Gabriela Zanfir-Fortuna, vicepreşedinte Global Privacy, Future of Privacy Forum

    După stagiu, a primit propunerea să rămână consilier juridic contractual pentru instituţii, ceea ce a şi făcut, vreme de trei ani. În cadrul acestei experienţe, s-a întâmplat să lucreze şi pentru Article 29 Working Party (un comitet în care se întâlneau toate autorităţile europene de protecţie a datelor şi care luau decizii despre cum se aplică directiva referitoare la acest domeniu  – iar apoi GDPR – , în mod conform şi în mod unitar la nivelul UE). Ea a făcut parte din câteva subgrupuri ale acestui comitet din partea AEPD, unul dintre acestea fiind axat pe  transferurile internaţionale de date. Aşa a luat pentru prima dată contact cu acest domeniu. „Am fost acolo când a fost anulat Safe Harbour, primul aranjament între Statele Unite şi UE care să permită transferurile de date nerestricţionate, am fost acolo când Comisia Europeană a negociat Privacy Shield cu Statele Unite care să permită în continuare transferul de date şi să înlocuiască Safe Harbour, de atunci sunt familiarizată cu transferul internaţional de date.”

    În Statele Unite s-a mutat în 2016, din motive personale, soţul său fiind acolo. La început, a decis să lucreze 50% din timp pentru Future of Privacy Forum şi în restul timpului pentru o companie de consultanţă. „Mi-am dorit să văd dacă o să-mi placă mai mult să lucrez în think tank şi în policy making sau în consultanţă, să consiliez companii cu privire la modul în care să îşi adecveze practicile la GDPR”. A mers aşa în paralel vreme de un an, iar apoi a decis să rămână doar la Future of Privacy Forum.

    Ce este acesta? Organizaţia pentru care lucrează acum este un think tank creat în urmă cu aproximativ 15 ani în Washington DC, unde se află şi acum sediul central al acesteia, dar care, în ultimii doi ani şi jumătate s-a extins la nivel global. Au un birou în Bruxelles, unul în Tel Aviv şi cel mai recent deschis birou este în Singapore. „Future of Privacy Forum consideră că toată dezvoltarea tehnologiei care a avut loc în ultimele decenii poate fi benefică pentru societate şi pentru indivizi; organizaţia este optimistă cu  privire la ceea ce poate aduce tehnologia societăţii, dar, numai dacă în procesul acesta sunt avute în vedere drepturile oamenilor, comunităţilor, iar datele sunt prelucrate responsabil, în mod etic. Încearcă să se poziţioneze undeva la mijloc în spectrul acesta al politicilor publice în domeniu – nu vrem să fim nici pesimişti cu privire la ce aduce tehnologia, nici extrem de optimişti, astfel încât să ignorăm toate elementele acestea ce ţin de protecţia datelor, încercăm să găsim o soluţie de echilibru”, explică Gabriela Zanfir-Fortuna. 

    Partea de „forum” din numele think tankului se referă la actorii numeroşi care sunt membri şi susţinători ai acestuia. „Vorbim despre foarte multe companii, peste 200 în prezent, din majoritatea industriilor care folosesc date, precum Microsoft, Apple, Meta; companii din industria auto precum Ford sau General Motors, companii din farma, de testare genetică, mari companii de avocatură; o mare plajă de actori care prelucrează date. Partenerii lor de discuţie din partea acestor companii sunt Data Protection Officers, Chief Privacy Officers şi, în general, persoane la nivel executiv din companie sau responsabili cu protecţia datelor care au, în descrierea jobului lor, în primul rând «Privacy» sau «Data Protection».” Apoi, în advisory boardul organizaţiei se află şi câţiva profesori din mediul academic din Statele Unite, ONG-uri, asociaţii. Sprijinul financiar vine de la companiile private, dar au şi proiecte în derulare cu fundaţii precum Bill and Melinda Gates Foundation, Sloan Foundation, Naţional Science Foundation. Gabriela Zanfir-Fortuna este co-principal investigator la un proiect finanţat de aceasta din urmă (este fundaţia prin care Guvernul Statelor Unite finanţează proiecte de cercetare substanţială), un parteneriat cu University of Michigan şi Penn State University într-un proiect pe care l-au început anul trecut şi se desfăşoară pe trei ani, cu o finanţare de peste 1 milion de dolari. „Este un proiect condus de câţiva cercetători în computer science de de la Penn State University care creează un motor de căutare şi un mare repozitoriu de politici de privacy – cataloghează, organizează informaţiile, urmăreşte evoluţia acestora în timp. Este un produs destul de tehnic şi noi vrem să îl facem cât mai util cercetărilor, companiilor, societăţii.” O altă linie de finanţare a organizaţiei pe care o reprezintă vine prin intermediul unei serii de traininguri. „Cu toate aceste linii de finanţare, încercăm acelaşi lucru, să avem  poziţia aceea de mijloc şi să putem să vorbim cu fiecare dintre actorii implicaţi, ajungând la un rezultat echilibrat.”

     

    Statele Unite, în urma UE când vine vorba de protecţia datelor cetăţenilor?

    Peisajul american este mai prietenos cu companiile sau cu cetăţenii când vine vorba de protecţia datelor, prin comparaţie cu UE, unde sunt mult mai multe instituţii care reglementează aceste domenii? „În primul rând, peisajului american îi lipseşte o lege similară cu GDPR, adică o lege care să se aplice tuturor industriilor şi domeniului public de asemenea, universităţilor, spitalelor, care să protejeze drepturile persoanelor atunci când datele lor sunt folosite – colectate, prelucrate, folosite să creeze profiluri ş.a.m.d.p. Faptul că acest tip de lege lipseşte din Statele Unite a creat un mediu în care într-adevăr companiile şi alte instituţii au un avantaj faţă de drepturile indivizilor.” (GDPR – General Data Protection Regulation – a fost cel mai important element disruptiv din domeniul protecţiei datelor la nivel european şi are ca scop un control mai bun de către oameni când vine vorba de folosirea datelor lor personale. Oferă, de asemenea, autorităţilor de reglementare, posibilitatea să poată impune amenzi de până la 4% din veniturile globale pentru nerespectarea acestuia, n.red.) Gabriela Zanfir-Fortuna observă că există şi în Statele Unite câteva legi sectoriale, adoptate acum câteva decenii, cum ar fi, de exemplu, o lege care se aplică doar datelor medicale a unei persoane, dar doar atunci când sunt prelucrate de un profesionist din domeniul medical sau de un departament dintr-un spital; în niciun caz aplicaţiilor mobile care au acces la date medicale, la date cu privire la sănătatea cuiva. „În urmă cu trei ani, în 2018, după ce GDPR a devenit aplicabil, acesta a avut un efect extraordinar şi în Statele Unite, dar şi în restul lumii, fiindcă a inspirat foarte multe jurisdicţii să îşi modernizeze legile de protecţie a datelor sau să adopte legi noi.” De altfel, faptul că siguranţa datelor cetăţenilor europeni în Statele Unite nu este foarte bine reglementată reprezintă unul dintre principalele motive pentru care apar discuţiile din spaţiul public de tipul „Facebook părăseşte Europa”. Concret, în cel mai recent raport transmis către SEC, Meta preciza că „este puţin probabil să fie capabilă să furnizeze un număr mare din cele mai importante produse şi servicii, inclusiv Facebook şi Instagram, în Europa, dacă nu va fi posibil că aceste platforme să transfere date din regiunea europeană spre Statele Unite”. Ulterior, într-o clarificare trimisă către Bloomberg, reprezentanţii Meta au spus: „Nu avem absolut nicio dorinţă sau plan să ne retragem din Europa, însă realitatea simplă este că Meta, şi multe alte afaceri, organizaţii şi servicii, se bazează pe transferurile de date între UE şi Statele Unite”. „Ceea ce s-a întâmplat este că în contextul obligaţiilor de raportare pe care Facebook le are către autorităţile americane şi în special către SEC (US Securities and Exchange Commision  – autoritatea care supraveghează companiile publice, care au obligaţii foarte clare de raportare, prin care trebuie să divulge toate riscurile la care sunt supuse şi trebuie să fie foarte transparente pentru că nu e de glumit cu acest SEC), Facebook considera că toată situaţia aceasta a transferurilor de date reprezintă un risc major; au fost obligaţi să dezvăluie acest risc şi să facă o analiză a posibilelor consecinţe”, explică Gabriela Zanfir-Fortuna. Ea aminteşte şi de o amendă împotriva Amazon dată de autoritatea din Luxemburg, de aproape 800 de milioane de dolari, o amendă dată prin prisma GDPR, despre care s-a aflat tot prin prisma raportărilor către SEC. 

    Dezbaterea despre felul în care datele cetăţenilor europeni sunt folosite în Statele Unite nu este însă una nouă şi are un istoric complicat. În inima nemulţumirilor Meta şi ale altor giganţi americani stau negocierile în desfăşurare dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite în legătura cu lansarea unui nou pact transatlantic referitor la transferurile de date. Pactul anterior, cunoscut ca Privacy Shield, a fost invalidat de către Curtea de Justiţie a UE în 2020 din cauza îngrijorărilor că nu îi protejează pe cetăţenii UE de supravegherea Agenţiilor de Securitate Naţională din Statele Unite. Noul pact fusese lansat în contextul dezvăluirilor făcute de Edward Snowden, referitoare la spionajul de peste Ocean a acestor agenţii. De câteva luni, Statele Unite şi autorităţile reglementatoare din UE încearcă să negocieze o nouă înţelegere.

    Ce poate face un utilizator pentru a se proteja ÎN ONLINE, potrivit Gabrielei Zanfir-Fortuna

    ►Œ În primul rând, ce poate să facă un utilizator este să aibă grijă ca atunci când este pe o reţea socială să limiteze persoanele care au acces la ceea ce postează. Dacă nu au intenţia ca postările lor să fie publice şi accesate de oricine, să aibă grijă să îşi selecteze audienţa.

    ► Alt lucru pe care toată lumea ar trebui să îl aibă în minte este ca atunci când publică o fotografie sau o informaţie pe internet, aceea de obicei rămâne acolo şi poate fi diseminată, preluată, de actori cu intenţii mai mult sau mai puţin bune. Să se gândească de două ori când postează o fotografie, mai ales când e vorba de copii.

    Ž► Să aibă o igienă a parolelor, dacă este posibil, să îşi schimbe parolele o dată la un an – sau la cel puţin doi ani.

    ► Să îşi limiteze accesul la locaţie – informaţiile cu privire la locaţie sunt foarte sensibile şi locaţia în care se află telefoanele oamenilor este foarte adesea accesată de aplicaţii la care nici nu te-ai gândi că au nevoie neapărat de locaţia ta. Atunci când sunt întrebaţi în legătură cu oferirea acestui acces, utilizatorul trebuie să se gândească bine dacă aplicaţia respectivă chiar are nevoie de locaţia lor ca să funcţioneze sau nu. De exemplu, dacă ai o aplicaţie de mobil care îţi oferă un joc cu buline colorate, nu are nevoie de locaţia ta, cum ar fi cazul  unei aplicaţii de ridesharing, de exemplu.

    ► Foarte important mi se pare şi ca oamenii să transmită către decidenţi de la orice nivel că aceste lucruri sunt importante pentru oameni, că îşi doresc mai multă siguranţă cu privire la cum sunt prelucrate datele lor personale pentru că, până la urmă, crearea unui cadru juridic relevant nu ţine atât de mult de ei, ci de decidenţii de la diferite niveluri; aceştia reacţionează la nevoile oamenilor şi atunci mi se pare important ca oamenii să semnalizeze că le pasă de aceste lucruri.

    O primă decizie a Curţii de Justiţie a UE de invalidare a unui pact a apărut însă în 2015, când a fost anulată decizia de adecvare pe care Comisia Europeană o dăduse sub titulatura Safe Harbour. „Curtea de Justiţie a UE consideră că modul în care cadrul juridic în care agenţiile de securitate naţională din Statele Unite îşi desfăşoară activitatea nu are suficiente garanţii că drepturile fundamentale ale europenilor, atunci când datele lor sunt transferate în Statele Unite sunt protejate la nivel similar ca atunci când datele sunt în Europa, acesta este motivul principal pentru care avem foarte multă incertitudine cu privire la transferurile de date din UE în Statele Unite.”

    După acea primă decizie a Curţii de Justiţie Europene referitoare la Safe Harbour, Comisia Europeană şi Guvernul american au ajuns la noul acord, Privacy Shield, care a adus îmbunătăţiri referitoare modul în care indivizii ar fi putut interacţiona cu organizaţiile din Statele Unite ce ar putea supraveghea modul în care agenţiile de securitate naţională accesează datele personale. „Practic, partea americană a creat un organism intern de control în aparatul acesta al securităţii naţionale prin care cetăţenii europeni ar fi putut să ridice întrebări cu privire la protecţia datelor şi drepturilor lor, dar Curtea de Justiţie UE a considerat că această modificare nu a fost suficientă.” Privacy Shield a fost prin urmare invalidat în anul 2020, iar de atunci se negociază pentru un acord care să îl înlocuiască.

    „Dificultatea constă în faptul că guvernul american trebuie să modifice cadrul legislativ în care agenţiile de securitate naţională îşi desfăşoară activitatea fără o intervenţie a Congresului, ceea ce este foarte dificil. Pentru a avea o modificare pe termen lung, soluţia cea mai sigură ar fi o soluţie legislativă la nivelul Congresului. Dar acesta nu are deloc apetit să intervină în legile respective,  prin urmare guvernul american se concentrează pe soluţii la nivel executiv – directive, ordine care pot fi date de Guvern”, explică specialistul.  În prezent există discuţii cu Comisia Europeană pentru a vedea ce ajustări pot fi făcute pentru ca viitorul acord să reziste totuşi, având în vedere faptul că şi aceasta este mai prudentă şi încearcă să se asigure că soluţia găsită este una pe termen lung, pe care Curtea de Justiţie UE să o poată valida.

     

    De ce le este de fapt frică giganţilor americani de deciziile UE?

    Discuţiile referitoare la părăsirea Meta a spaţiului european vin pe fondul lipsei acestui acord, care creează incertitudine pentru businessul din Europa al acestor companii. „Dacă ar exista un acord, atunci nu ar exista o incertitudine juridică referitoare la transferurile de date. Un astfel de acord ar anula riscul de non-compliance.”

    Practic, în lipsa acestui acord, toate companiile care transferă date din Europa, dar şi toate companiile europene care transferă date în Statele Unite au un risc foarte ridicat şi continuu să fie sancţionate sau să primească un ordin de oprire a transferurilor de date. Spre exemplu, în 2019, Autoritatea franceză de supraveghere a felului în care sunt folosite datele de către cetăţenii europeni a amendat Alphabet, compania mamă a Google, cu 57 de milioane de dolari pentru încălcarea regulilor de protecţie a datelor la nivelul UE – organizaţia spunea că Google nu oferă transparenţă şi claritate referitoare la felul în care îşi informează utilizatorii despre felul în care sunt folosite datele lor personale.

    „Future of Privacy Forum consideră că toată dezvoltarea tehnologiei care a avut loc în ultimele decenii poate fi benefică pentru societate şi pentru indivizi şi este optimist cu  privire la ceea ce poate aduce tehnologia societăţii, dar, numai dacă în procesul acesta sunt avute în vedere drepturile oamenilor, comunităţilor, iar datele sunt prelucrate responsabil, în mod etic.”

    Dr. Gabriela Zanfir-Fortuna, vicepreşedinte Global Privacy, Future of Privacy Forum

    „Dincolo de amenzi, foarte recent, câteva autorităţi de supraveghere, autoritatea din Austria, din Franţa, autoritatea europeană a protecţiei datelor, AEPD, au emis ordine sau au avut cazuri în care a fost discutată folosirea Google Analytics, (un program de măsurare a audienţei unui website n.red.) care a fost ţintit de organizaţia lui Max Schrems (activist austriac cunoscut pentru campaniile sale împotriva felului în care Facebook foloseşte datele utilizatorilor n.red), imediat după o decizie din 2020. Au fost 101 plângeri pe care organizaţia le-a transmis tuturor autorităţilor europene de protecţie a datelor referitoare la faptul că, deşi nu este cel mai riscant transfer de date, este totuşi un transfer de date personale care are loc către Statele Unite.” Toate aceste plângeri au fost depuse în august 2020, iar nu de puţin timp (în ianuarie), a sosit o primă hotărâre de la autoritatea austriacă, ce a confirmat că, într-adevăr are loc un transfer de date personale, prin simpla folosire a Google Analytics. „Prin tot raţionamentul din hotărârea respectivă se înţelege că website-ul austriac care folosea Google Analytics nu va putea să folosească programul în continuare.” Autoritatea de protecţie a datelor din Franţa a emis decizia într-un caz similar recent şi a fost aceeaşi concluzie: site-ul care a făcut obiectul plângerii trebuie să oprească folosirea Google Analytics şi să îşi aducă prelucrările în conformitate. „Ne aşteptăm ca decizii similare să apară în toate cele peste 100 de cazuri, sunt hotărâri care practic sunt date împotriva organizaţiilor europene şi care le impun acestora să nu folosească un serviciu precum Google Analytics furnizat de o companie americană.” De ce sunt importante aceste cazuri? „Efectele pot fi majore – aici vorbim doar despre website-uri care folosesc un program de măsurare a audienţei, dar dacă extrapolăm la nivelul întregii societăţi şi asupra acestui mediu în care toată lumea foloseşte servicii IT create, în mare parte, de companii americane, se poate ajunge la un blocaj. Gândiţi-vă la şcoli care folosesc Zoom, la autorităţi publice care folosesc servicii de cloud furnizate de companii americane – efectele pot fi foarte serioase dacă această situaţie va continua – situaţia creată de lipsa unui acord şi de faptul că autorităţile de supraveghere continuă să acţioneze.” În cazurile acestea, Gabriela Zanfir-Fortuna a observat că nu există neapărat apetitul unei amenzi – ci se emit aceste ordine de oprire a transferurilor de date. „Într-adevăr tot ce înseamnă furnizare de servicii în online, servicii cloud şi alte servicii online de către companii americane, companiilor europene, este afectat de această situaţie şi orice caz ar putea apărea cu privire la orice companie. Există şi riscul acestor amenzi, dar în primul rând, riscul ordinelor de a opri transferul de date, ceea ce, în mod efectiv, înseamnă oprirea utilizării folosirii datelor de către companiile americane.”

    Câteva companii americane reacţionează prin a oferi servicii de localizare a datelor, adică încearcă să localizeze datele ceţăţenilor europeni în Europa. „Nu ştim în ce măsură această soluţie va putea fi practicată în realitate, având în vedere arhitectura internetului. Nu ştim nici din punct de vedere juridic dacă această soluţie poate exista pe termen lung, având în vedere câteva legi din Statele Unite care au obligaţii destul de clare pentru companiile americane să ofere acces la date indiferent unde acestea sunt localizate atunci când este vorba despre securitate naţională. „Situaţia este foarte complicată şi toată lumea îşi doreşte ca deopotrivă Comisia Europeană şi guvernul american să ajungă la un acord, dar un acord care să fie sustenabil, adică schimbările propuse să fie sustenabile, nu ca în cazul Safe Harbour şi Privacy Shield”.