La prima vedere seamana cu un blog obisnuit. Dar daca te uiti mai atent, iti dai seama ca este ceva foarte ciudat cu continutul blog-ului – este foarte familiar. Chiar prea familiar. Asta pentru ca o parte este scris chiar de tine, pe propriul tau blog. Restul nu are sens: acelasi cuvant se repeta la nesfarsit. Ce cauta textul tau pe un alt blog, insotit de multe reclame? Probabil ca blog-ul este de fapt un splog, iar tu esti victima. Splog-urile sau spam blog-urile sunt cel mai nou mod in care spammerii manipuleaza blogosfera pentru a obtine profit. Fenomenul a aparut pentru prima data acum un an cand serviciul de gazduire al blogurilor al Google, Blogger, a fost inundat cu mai mult de 13.000 de bloguri false. Expedierea mesajelor-spam, fie ele mail-uri, SMS-uri si mai nou blog-uri, este o metoda practicata in general de oamenii din industria e-marketingului si de proprietarii de site-uri pornografice. Dar de ce fac sploggerii asta? Cum stii daca blogul tau a fost folosit pentru un splog? Si ce poti face pentru a opri acest lucru?Un alt mod de a face baniSplog-urile fura continut din bloguri reale, care sunt in general citite de un numar mare de utilizatori sau care au un continut de interes general, pentru a-si creste rangul site-ului pe Google. Sploggerii urmaresc ca spam blog-ul lor sa poata fi gasit foarte usor de utilizatori in urma unei cautari dupa un termen pe Google sau alt motor de cautare. Si astfel, daca adauga si reclame si alte tipuri de continut publicitar, genereaza venituri foarte usor, cu un minim de efort.Insa prin aceasta metoda sunt afectati pe nedrept bloggerii care detin blog-urile reale, devenite peste noapte sploguri. De ce? Pentru ca rangul site-ului lor scade pe masura ce creste cel al spam blog-ului, iar asocierea cu spam-urile le afecteaza reputatia pe Internet.Unica modalitate pentru a vedea daca blog-ul tau a fost “jefuit”, este sa te abonezi la fluxuri de stiri de pe motoare de cautare precum Technorati, IceRocket sau PubSub, care publica informatii actualizate din domeniu, inclusiv blog-urile care devin victime ale unui atac spam. In acelasi timp, este nevoie de o monitorizare independenta a blogosferei. Pentru asta, trebuie efectuate cautari online dupa termenii regasiti in blog, cum ar fi numele blogger-ului sau al blog-ului dar si dupa alte cuvinte cheie regasite in text. Multi bloggeri se folosesc de astfel de metode pentru a vedea ce spun ceilalti bloggeri despre ei, dar acestea se pot dovedi eficiente si pentru a determina daca un blog personal este tinta furturilor si sursa de venit a sploggerilor.Fiecare click inseamna profitCa si e-mail-urile de tip spam, splog-urile folosesc cele mai reprezentative caracteristici ale Internetului – flexibilitatea, accesul usor si costurile mici – intr-un serviciu care iti permite sa castigi rapid.Dar daca spammerii de pe e-mail incearca sa-l convinga pe destinatar sa cumpere diverse produse, sploggerii si alti spammeri de pe Internet castiga majoritatea banilor prin atragerea vizitatorilor catre panourile publicitare afisate alaturi de textul fara sens. Astfel, veniturile lor sunt direct proportionale cu numarul click-urilor pe reclamele de pe site.Proprietarii de pagini web – in acest caz spammerii – sunt platiti de persoana sau compania care face reclama, cu o suma fixa pentru fiecare click pe reclama respectiva. Pe sploggeri nu ii intereseaza ca pagina web pe care ei o detin este deformata si ca textul nu are niciun sens. Tot ceea ce ii intereseaza este sa umple pagina cu termeni pe care oamenii i-ar folosi in cautarile lor pe Web, termeni care sa-i conduca la pagina respectiva si sa-i atraga sa dea un click pe una din reclamele existente pe pagina.Inundatie de splog-uriIn ultimele luni numarul splog-urilor a crescut ingrijorator de mult. Peste jumatate din blog-urile in limba engleza atractive pentru utilizatori sunt spam-uri, potrivit unui studiu realizat recent de Tim Finin, un cercetator de la Universitatea din Maryland si de doi dintre studentii sai. “Blogosfera creste repede. Dar se pare ca splogosfera creste si mai repede”, a explicat Finin.De aceeasi parere este si Sason Goldman, product manager pentru Blogger, serviciul de gazduire de blog-uri al Google. “Cresterea numarului de splog-uri reprezinta o problema semnificativa cu care trebuie sa luptam”, a afirmat el. Niciun motor de cautare nu vrea ca, in urma unei cautari dupa un cuvant cheie relevant, utilizatorii lui sa fie directionati catre un link aparent folositor, dar de fapt un site plin de fraze fara sens si de publicitate online. De altfel, niciun proprietar de blog nu doreste sa-si iroseasca energia si sa-si distruga reputatia prin asigurarea unei “case” spammerilor.Un studiu recent facut de Mitesh Vasa, un inginer in software din Virginia si un cercetator al splog-urilor, a descoperit ca in decembrie 2005, Blogger gazduia mai mult de 100.000 de sploggeri.O amenintare pentru Google”Google promite ca ia in serios aceasta problema”, a mai spus Goldman. Este si normal sa fie asa, pentru ca banii care se duc in buzunarul lui Google din publicitate (sau in cele ale celorlalte mari motoare de cautare – Yahoo! si MSN) au devenit un magnet irezistibil pentru “artistii” in fraude. “Daca un site apare foarte sus in lista rezultatelor cautarilor, mii sau milioane de oameni vor accesa acel site. Chiar si in cazul in care doar un procent foarte mic dintre oamenii aceia dau click pe reclamele existente pe site, “proprietarul site-ului va castiga o gramada de bani – si sploggerii asta cauta de fapt”, a spus Anil Dash, vicepresedinte al Six Apart, companie care ofera un serviciu de gazduire al blog-urilor.Deoarece banii din publicitate se incaseaza numai de catre proprietarii site-urile care apar in prima sau a doua pagina, in ordinea rezultatelor, spammerii fac eforturi foarte mari sa induca in eroare Google sau Yahoo!. Motoarele de cautare clasifica un site Web in mare parte prin calcularea numarului altor site-uri la care se ajunge prin el, plasandu-l mai sus in cautari. Pentru a mima aceasta popularitate, spammerii creeaza retele false cu site-uri interconectate la splog, numite “link farms”.Blog-urile – marea majoritate reprezentand o colectie de link-uri cu comentarii – reprezinta, in special, elemente ajutatoare pentru spammeri. Rezultatul? “Blogosfera este din ce in ce mai poluata de spam-uri”, a spus Dash.DenuntatoriiIn timp ce splog-urile par a fi o neplacere minora pentru blogeri, intregul efect pe care-l au acestea nu se poate determina. “Ce se va intampla cand toti termenii dupa care se da o cautare vor fi infestati cu aceste splog-uri?”, se intreaba Chris Pirillo de la Lockergnome, o revista electronica in limba engleza care contine resurse pentru sistemele de operare din familia Microsoft Windows, stiri despre actualizari pentru software de toate tipurile, resurse generale de PC pentru specialisti si pasionati si resurse generale de Internet si informatie digitala. “Existenta splog-urilor face mult mai dificila cautarea”, este de parere acesta. Asa ca, pentru binele comunitatii, cand dai de un astfel de splog este bine sa-l denunti. Daca splogul este creat pe Blogger, se poate denunta foarte usor prin apasarea butonului Flag din coltul de sus din dreapta paginii. Acesta va anunta imediat administratia Blogger-ului despre continutul nedorit, si splog-ul va fi dat la o parte. Daca splog-ul este creat pe o alta platforma de blogging, trebuie sa iei legatura direct cu “gazda” platformei. Sau, poti sa raportezi splog-ul serviciului Splog Reporter, care a fost creat de Frank Gruber si Jeff John in august 2005. Splog Reporter se bazeaza pe un sistem special de identificare a splogurilor care analizeaza URL-ul unui blog pentru cuvinte cheie ciudate si detalii precum cratimele – din motive necunoscute, majoritatea splog-urilor sunt scrise cu cratime. Serviciul adauga site-urile suspecte in baza lui de date, alertand motoarele de cautare sa le elimine din fisierele lor. Daca splog-ul contine publicitate Google, site-ul poate fi raportat programului AdSense, serviciul de publicitate online de la Google, si contul site-ului poate fi revocat.Mark Cuban, proprietarul site-ului IceRocket, a fost emfatic cu privire la explozia de bloguri de anul trecut. In acelasi timp, alti bloggeri au inceput sa ceara standarde ridicate de la Google si a lui blogosfera, Blogger. Pana acum Google pare ca a luat in serios doleantele “clientilor” sai. Blogger a adaugat procesului de creatie al blog-urilor un sistem de verificare al cuvintelor, numit Captcha, si a publicat o lista de URL-uri “vinovate” pentru a le da si altor motoare de cautare posibilitatea sa le elimine din indexurile lor.Calcaiul lui AhileCu toate acestea, aparitia si cresterea numarului de splog-uri poate avea consecinte mai presus de blogosfera. Blog-urile sunt reprezentative pentru ceea ce multi numesc Web 2.0, viziunea Internetului ca o platforma comuna de informatii de toate felurile, care este creata si actualizata mereu de utilizatorii sai. Asa se intampla cu site-urile prin care poti face schimb de fisiere – Flickr sau YouTube, cu enciclopedia online la care poate colabora oricine – Wikipedia – sau cu calendarele care pot fi vazute online – Kiko sau CalendarHub.Din pacate, aceasta deschidere si usurinta cu care pot fi utilizate aceste site-uri sunt proprii erei Web 2.0. “Vulnerabilitatea extrema la spam este caracteristica ce defineste Web 2.0, iar splog-urile reprezinta prima manifestare a acestei ere”, a spus Matt Mullenweg, dezvoltatorul sistemului de blogging WordPress. Oamenii din industrie nu cad de acord asupra modului in care sa elimine spam-ul sau daca acesta poate fi eliminat. Dar nici nu se pune in discutie ca daca blogosfera sau restul “produselor” Web 2.0 nu gasesc un mod de a pune capat acestui mod fraudulos de a face bani pe Internet, atunci cea mai buna caracteristica a Web 2.0 va iesi din discutie. Afacerea GogginsDan Goggins, care detine un master in stiinta calculatoarelor, a dezvoltat impreuna cu un coleg de-al lui, John Jonas, cateva mii de splog-uri. “Nu sunt chiar atat de multe”, spune modest Goggins, dar in perioda august-octombrie 2005 el a castigat cel putin 71.000 de dolari din aceasta activitate. Cu Goggins si Jonas mai lucreaza o echipa intreaga de oameni. Acestia tremura la auzirea termenului “splogger”, preferand sa fie numiti mai degraba “vanzatori pe ‘piata’ motoarelor de cautare”. Cu toate acestea, obiectivul lor este sa atraga cat mai multi vizitatori catre splog-urile dezvoltate de ei.Potrivit presei internationale, un blogger roman a descoperit, in iunie, ca in urma unei cautari pe Google dupa “retete de sos de pizza” primele 10 rezultate care au fost afisate erau spam-uri. Pagina era o mica insula dintr-un mare arhipelag de spam-uri, de marimea a milioane de astfel pagini “capcana”, construit de oameni din Romania sau Argentina, spre exemplu, in functie de tara de origine pe care au selectat-o in momentul inregistrarii. Descoperind o lacuna in sistemul de indexare al lui Google, spammerii au introdus in adresele site-urilor lor termeni de cautare adesea folositi astfel incat algoritmii de cautare ai motoarelor sa ii identifice ca indici de relevanta pentru aceste cautari. Solicitarea retetei pentru sosul de pizza, spre exemplu, l-a directionat pe vizitator la o adresa de web care automat s-a dus pe un portal de spam-uri – un singur click si vizitatorul a fost prins intr-o mare de site-uri publicitare.
Category: IT
Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante
-
Revolutia Wi-Fi
Mult mai ieftine si mult mai rapide, retelele mesh incep sa puna probleme executivilor din industria telecomunicatiilor prin cablu. Uraganul Katrina, cel mai destructiv ciclon caruia a trebuit sa-i tina piept SUA, a lasat in urma un oras devastat. Peste 80% din New Orleans a fost sub apa, Katrina distrugand tot ce a intalnit in cale. Cum dupa orice furtuna iese intotdeauna soarele, asa se intampla si cu orasul fantoma, care a devenit o zona de test pentru o retea wireless considerata de analisti drept viitorul retelelor de Internet.Cu toate ca inca exista zone ale New Orleansului care nu au nici macar apa sau curent electric, iar infrastructura orasului este complet distrusa, planurile pentru reconstructie au ajuns deja la un nivel destul de avansat. Oficialitatile pregatesc un proiect care s-ar putea dovedi a fi cea mai mare retea metropolitana wireless din lume. Scopul ei este sa tina sub supraveghere video intreg orasul si sa ofere gratuit accces Wi-Fi la Internet tuturor utilizatorilor. Cu un astfel de serviciu, orice persoana din New Orleans care utilizeaza echipamente Wi-Fi, indiferent daca este vorba de un laptop, un telefon mobil sau un PDA, va putea accesa Internetul din orice locatie a orasului. Deocamdata, accesul la Internet este posibil numai in centrul financiar al New Orleansului si in renumitul cartier French Quarter. Specialistii sunt insa de parere ca reteaua ar putea fi complet functionala, cu o arie de acoperire a intregului oras, in aproximativ 1 an de zile.”Aceasta retea reprezinta un singur pas, care insa ar insemna mult in demersurile de reconstructie ale orasului, intrucat nu numai locuitorii, dar si companiile interesate de New Orleans isi vor putea relua activitatea mult mai repede”, a afirmat Ray Nagin, primarul orasului devastat de Katrina, potrivit presei internationale.Noua tehnologie folosita pentru reteaua Wi-Fi, denumita mesh networking, ar putea de asemenea sa le permita cablistilor sa ofere servicii de telefonie mobila in paralel cu operatorii cunoscuti de telecomunicatii.Alternativa meshO retea wireless de tip mesh este de fapt o retea clasica LAN (Local Area Network – retea locala), dar care in loc sa foloseasca puncte fixe de acces la Internet, este bazata pe o structura de tip arbore, cu noduri interconectate, permitand astfel accesul la Internet din orice zona aflata in acoperirea retelei. O retea mesh este mult mai sigura si poate oferi un volum mult mai mare de informatii, comparativ cu o retea clasica. Daca un nod nu mai este functional, spre exemplu, toate celelalte pot comunica intre ele in continuare, direct sau prin unul sau mai multe noduri intermediare. Cu retelele traditionale Wi-Fi, punctele de acces formeaza unde radio care ofera utilizatorilor conectivitate wireless. Aceste puncte de acces necesita cablu care se conecteaza la switch-uri pentru a face posibila comunicarea si conexiunile la servere si Internet. Aceasta este problema cel mai des intalnita in configuratia retelelor LAN, dar o problema pentru multe aplicatii il constituie nefezabilitatea intinderii de cablu la fiecare punct de acces, precum si pretul ridicat. Ca rezultat la aceasta problema, furnizorii de servicii de Internet precum BelAirNetworks, Firetide sau Tropos Networks furnizeaza solutii bazate pe tehnologia mesh networking pentru a facilita instalarea acolo unde cablul constituie un impediment.In general, reteaua mesh inlocuieste punctele de acces cu “noduri de capat” care sunt in intregime wireless, cu exceptia cablului electric. O parte a nodului este interfata cu utilizatorii Wi-Fi. Acestia asociaza nodul mesh exact la fel cum face cu un punct de acces. Cealalta parte a nodului de capat emite unde radio care interconecteaza nodul cu celelalte noduri de capat.Google, deschizator de drumCompania Tropos Networks si-a extins recent linia de produse prin lansarea unei noi generatii de echipamente de retea pe care municipalitatile le-ar putea folosi la construirea retelelor lor wireless la viteze sporite. Tropos 5320 MetroMesh, produsul care are la baza tehnologia mesh networking va furniza municipalitatilor din San Francisco, Philadelphia si New Orleans retele mesh wireless. Operatorii de retea vor putea mari astfel latimea de banda a utilizatorilor individuali. Potrivit Tropos, spre deosebire de celelalte echipamente mesh, 5320 are un software mult mai capabil de a micsora interferenta si de a oferi oraselor mai multe optiuni in crearea retelelor de Internet. Saar Gillai, vicepresedinte in departamentul de inginerie al Tropos, considera ca vanzatorii de retea care nu au o experienta semnificativa in domeniu au impresia ca este suficient sa “arunce” mai multe puncte de acces radio intr-o cutie. “Zilele echipamentelor de retea mesh cu un singur punct de acces se apropie de final”, a afirmat si Roberta Wiggins de la Grupul Yankee, companie de cercetare si consultanta. “Chiar daca Tropos a fost odata lider, piata devine din ce in ce mai competitiva, alte companii venind repede din urma”, a mai spus aceasta.Daryl Schoolar, analist In-Stat, este de parere ca noul echipament Tropos concureaza cu Motorola, BelAir si Strix, furnizori consacrati de retele mesh de Internet.La inceputul anului, gigantul Google l-a ales ca partener pe EarthLink, unul dintre cei mai importanti furnizori de servicii Internet, pentru a instala o retea wireless de Internet in San Francisco. Compania a anuntat de asemenea programul de dezvoltare Tropos Wireless, care ofera companiei posibilitatea sa produca routere MetroMesh pentru utilizatori, dar si furnizori de servicii, oferindu-le WiMax, tehnologia de acces la Internet wireless si servicii 3G.O chestiune de timpDupa mai multi ani in care cererea a fost relativ mica, piata de retele wireless este acum intr-o continua dezvoltare, ceea ce ar trebui sa insemne mai multe oportunitati pentru furnizorii de solutii din toate orasele mari din lume. Tehnologia wireless mesh networking a avut cea mai mare dezvoltare in orasele mici si mijlocii, care au utilizat-o pentru aplicatii precum retele de monitorizare municipala. Orasele mari au fost mai reticente in adoptarea tehnologiei mesh din cauza problemelor de infrastructura. Dar aceasta lipsa de interes scade din ce in ce mai mult. Potrivit MuniWireless.com, un web site care furnizeaza stiri si indica principalele trenduri din industrie, piata de retele wireless va avea o rata anuala de crestere de peste 130% pana in 2007 si va avea o valoare de peste 400 de milioane de dolari in Statele Unite. Aceasta crestere se va datora, in mare parte, oraselor mari. “Am observat o crestere importanta a interesului pentru aceasta tehnologie in orasele mari din Statele Unite”, a spus Esme Vos, fondatorul MuniWireless.com. “Nu mai este o problema daca orasele vor implementa aceasta tehnologie, ci cum, cand si pentru ce o vor utiliza”, a mai spus acesta.Orase precum San Francisco si Philadelphia au anuntat initiative de a construi retele wireless in toate zonele la care oamenii vor avea acces, la costuri foarte reduse sau chiar gratis, dar aceste eforturi sunt doar o parte din planurile furnizorilor de tehnologie wireless. “Exista foarte mult scepticism in ceea ce priveste planurile oraselor San Francisco si Philadelphia pentru ca oamenii nu cred ca Earthlink – furnizorul de servicii care construieste retele wireless – poate face destui bani din asta pentru a ramane in afacere”, a spus Todd Truitt, product manager pentru produsele mesh de la Cisco Systems. “Pot aparea multe probleme de natura politica pentru ca orasele nu vor sa plateasca din buzunarul public pentru aceste retele de Internet, iar furnizorii de astfel de servicii nu vor sa faca asta pe gratis”, a mai spus el.Nevoia de retele wireless creste pe masura ce tehnologia se imbunatateste, iar marile orase observa beneficiile unei retele wireless de tip mesh in cazul New Orleans.”Multi oameni din mediul urban doresc retele multifunctionale, care sa ii ajute la monitorizarea video a unui oras, dar sa ofere si acces la Internet wireless”, este de parere Vos. “Ei vor ca lungimea de banda sa fie cat mai mare si sa dezvolte aplicatii la viteze mari, fie prin fibra optica, fie prin wireless”, a mai spus acesta. Astfel, furnizorii de solutii vor avea rolul de consilier – si bineinteles de oameni de vanzari – pentru municipalitati. “Solutia pentru aceste orase este de a identifica ce aplicatii doresc si cine sunt cei care le pot face pentru ei”, a mai spus Truitt.Cisco a implementat retele mesh wireless in orasul Madison din statul american Wisconsin si in Austin, Texas, unde angajatii din industria petroliera folosesc retelele wireless alimentate cu energie solara pentru a comunica cu sediul central al companiilor lor. Cisco lucreaza de asemenea cu municipalitatea din Houston pentru a construi retele pentru supraveghere video si aplicatii care permit chiar si plata cu cardul a taxelor de parcare.Soarele de dupa KatrinaUraganul Katrina nu a distrus doar case si infrastructura. Activitatea tuturor companiilor din New Orleans a incetat practic dupa trecerea uraganului. Michel DiPollicino este doar un exemplu. A ramas fara afacerea pe care a reusit sa o puna pe picioare, fara proprietatile imobiliare si fara majoritatea bunurilor personale. Dupa trcerea Katrinei, DiPollicino si-a deschis o mica agentie de turism si si-a investit toate economiile intr-un bar. La putin timp, a aflat ca oficialitatile au creat un centru de afaceri, unde, pentru 100 de dolari pe luna, orice antreprenor putea inchiria un birou, cu un laptop si acces la Internet wireless. “Am stiut ca trebuie sa-mi pun afacerea din nou pe picioare si ca asta era solutia”, a spus DiPollicino. “Inainte de Katrina venisem in New Orleans pentru a lucra impreuna cu studiourile de filmari Independent Studios. Dupa ciclon am pierdut informatii, echipamente sofisticate. De fapt, totul”, a explicat acesta.In noul centru de business, companiile isi reiau treptat activitatea, facand planuri si pregatind parteneriate. Cele 12 birouri puse la dispozitie de oficialitatile orasului New Orleans sunt ocupate de 5 companii IT, insa centrul se va extinde pentru a putea sustine mai multe companii trase pe dreapta de Katrina.Cum se reduc costurileRetelele de tip mesh sunt potrivite pentru zone rezidentiale, dar si pe toata suprafata unui oras in care exista conexiune Wi-Fi. O problema pentru instalarea unei retele mesh pe arii extinse o reprezinta insa necesarul de cablu pe care il cere reteaua si numarul mare de aprobari de la institutiile publice. O retea mesh este de asemenea mai potrivita decat o retea locala obisnuita atunci cand se face o retea wireless temporara, pentru ca nodurile de capat sunt mult mai usor de instalat si este nevoie de mai putin timp pentru a le dezinstala. Companiile pot beneficia de asemenea de retelele mesh atunci cand au nevoie de conexiune la Internet in zone temporare de lucru.Un alt loc unde isi gaseste loc o retea mesh il reprezinta si imobilele in care nu exista cablu de date pentru puncte de acces. Costurile pentru instalarea cablului sunt relativ mari, in special unde este nevoie de un conductor pentru cablu, care este necesar in cele mai multe cazuri. Numai conductorul dubleaza, in general, costurile de instalare a punctelor de acces. In acest caz, optiunea pentru o retea mesh poate salva sute de dolari pentru fiecare punct de acces. Retelele mesh nu sunt totusi pregatite pentru a fi instalate la scara larga in companiile mari, in special datorita lipsei de standarde oficiale pentru astfel de retele. Insa au toate sansele sa devanseze retelele locale obisnuite si sa se impuna. Si asta intr-un viitor nu foarte indepartat.LAN cu unde radioAlegerea unei tehnologii radio este cruciala pentru retelele wireless mesh. Intr-o retea wireless traditionala, unde laptop-urile se conecteaza la un singur punct de acces, fiecare laptop trebuie sa partajeze o parte fixa din latimea de banda. Cu tehnologiile mesh si radio adaptive, dispozitivele intr-o retea mesh se vor conecta doar cu alte dispozitive din aceeasi categorie. Avantajul este ca atunci cand sunt mai multe dispozitive conectate, latimea de banda disponibila este mai mare.Mesh vs. LANO retea mesh este mult mai sigura si poate oferi un volum mult mai mare de informatii, comparativ cu o retea clasica.Este potrivita pentru zonele rezidentiale si pe toata suprafata unui oras in care exista conexiune Wi-Fi.O retea mesh este mai potrivita decat o retea locala atunci cand se face o retea wireless temporara, pentru ca nodurile de capat sunt mult mai usor de instalat si este nevoie de mai putin timp pentru a le dezinstala.Tehnologia mesh networking ar putea de asemenea sa le permita cablistilor sa ofere servicii de telefonie mobila in paralel cu operatorii de telecomunicatii cunoscuti.Reteaua mesh este potrivita in spatiile in care nu exista cablu de date pentru puncte de acces.
-
Sub umbrela Sony
Cand Kumiko Ishioka (38 de ani), proprietara unui butic de haine dintr-o suburbie a Tokio, s-a decis sa-si asigure masina anul trecut, ea a ales compania de asigurari care avea cea mai buna oferta. Insa la decizia ei a contribuit si faptul ca asiguratorul masinii purta acelasi nume cu compania unde ea avea si o polita de asigurare de viata, dar totodata si producatorul lotiunii ei favorite de corp si al televizorului din living. Adica Sony. “Sony este un brand in care poti avea incredere, indiferent de natura produselor sau serviciilor oferite clientilor pe piata”, a spus Kumiko Ishioka. “Ce-i drept, compania nu mai este de mult doar un simplu producator de electronice”, a adaugat aceasta. In tara de origine a Sony, utilizatorii privesc compania ca pe un conglomerat care comercializeaza aproape orice, de la echipamente electronice si baterii pentru acestea la produse cosmetice si chiar si pateu de ficat, un colos care ofera servicii extrem de variate, in care sunt incluse cele de asigurari si cele bancare, scrie The New York Times.Perceptia utilizatorilor americani despre Sony nu este tocmai aceeasi. In SUA, compania este in principal un gigant in domeniul echipamentelor electronice, care s-a extins si in industria muzicii, detinand propria casa de inregistrari – Sony BMG, dar si in lumea filmelor de la Hollywood si a jocurilor video prin gama de console de jocuri – PlayStation Portable, PlayStation 2 (PS2) si viitoarea PlayStation 3 (PS3).Camere foto in magazine automateIar de curand, Sony a venit cu o noua linie de servicii pe piata din SUA, care consta in trei “magazine automate”, care in loc de bauturi racoritoare si batoane de ciocolata le ofera clientilor camere foto digitale sau alte echipamente electronice de mici dimensiuni produse de companie – memorii flash, playere de melodii digitale, CD-uri si DVD-uri cu melodii si filme, dar si baterii, mai scrie The New York Times.Automatele, numite de oficialii Sony “magazine robotice” sau “retail automatizat”, au fost lansate in centre comerciale din Atlanta, Colorado si California. Acestea au 1,2 sau 2,4 metri latime si vin dotate cu un ecran sensibil la atingere (touchscreen) pe care pot fi afisate informatii despre un anumit produs ales de utilizatori, specificatii tehnice, dar si un scurt filmulet de prezentare.Pentru a achizitiona echipamentul dorit, utilizatorii pot plati numai cu carduri bancare, automatele nefiind “invatate” sa accepte si bani lichizi. Insa, pana la sfarsitul anului, compania are in plan sa suplimenteze numarul de astfel de magazine de retail automatizat cu inca sapte, luand astfel in calcul si posibilitatea achitarii produselor cu bani lichizi.”Decizia de a instala astfel de magazine robotice in marile centre comerciale din SUA a fost inspirata de gradul ridicat de adoptare a metodelor de achizitionare automatizata de produse”, a explicat Joseph Stinziano, vicepresedinte in cadrul Sony. Pe de alta parte insa, in Romania Sony si-a pastrat imaginea initiala, fiind vazut doar ca un producator de echipamente electronice. Magazinele locale sunt “impanzite” de televizoare si proiectoare, sisteme home cinema, laptopuri, camere video si foto, playere de melodii digitale si diferite accesorii pentru acestea, toate semnate Sony. Insa pe piata autohtona, serviciile de asigurari sau cele bancare de la Sony, precum si casa de inregistrari a companiei sau cosmeticele sau pateul de ficat lipsesc. Care este adevarata identitate?Problema gigantului Sony este ca, cel putin pe piata japoneza dar si in alte piete internationale, s-a extins in atatea domenii de business incat si-a pierdut adevarata identitate de inovator in domeniul electronicelor, scrie Financial Times.Astfel, intrebarea care s-a ridicat este daca Sony poate ramane o companie profitabila, pe masura ce se indeparteaza treptat de la afacerea de baza, cu echipamente electronice, concentrandu-si atentia pe foarte multe alte produse si servicii. Imaginea pe care si-a creat-o, de conglomerat prezent in foarte multe domenii, afecteaza cert divizia cea mai profitabila a Sony, avand in vedere faptul ca echipamentele electronice pe care le comercializeaza aduc companiei 64% din cifra de afaceri.Pentru anul fiscal 2005, incheiat la 31 martie, Sony a raportat afaceri cu echipamente electronice in valoare de 44,8 miliarde de dolari, in crestere cu 1,7% comparativ cu anul precedent, cand cifra de afaceri a companiei pe acest segment a fost de 44,1 miliarde de dolari, conform oficialilor Sony. Insa divizia de echipamente electronice a inregistrat pierderi operationale de 268,8 milioane de dolari in anul fiscal trecut, mai reduse comparativ cu cele 298,4 milioane de dolari in anul fiscal 2004.Codul lui Howard Stringer”Vrem sa ne concentram pe afacerile cu echipamente electronice, aceasta fiind cea mai mare provocare pentru Sony”, a declarat Howard Stringer, directorul executiv al gigantului japonez. Acesta a venit in conducerea Sony acum un an si are in plan sa redefineasca imaginea companiei, pentru a impiedica raspandirea problemelor aparute in Japonia si in alte colturi ale lumii unde compania desfasoara activitati. Cu toate acestea Sony este in continuare unul dintre cele mai cunoscute branduri la nivel mondial, indiferent de problemele inregistrate pe partea de echipamente electronice. Compania a inregistrat o crestere de 68% a profitului operational total in anul fiscal 2005, la 1,66 miliarde de dolari, comparativ cu anul precedent, scrie CNN News. Dar asta nu inseamna ca utilizatorii din SUA nu vor asocia Sony si cu filmul “The Da Vinci Code”, pe care compania l-a promovat inainte de lansare impreuna cu cel mai mare motor de cautare din lume, Google, printr-o campanie de marketing agresiva, si nu doar cu playerele de muzica, sustin unii analisti in domeniu. Sony a inventat segmentul playerelor de melodii acum mai bine de 27 de ani, in 1979, lansand renumitele playere cu caseta, insa acum piata este dominata de playerele digitale iPod ale producatorului american de echipamente electronice si IT Apple.”Ce este pana la urma Sony?”, s-a intrebat Hitoshi Kuriyama, analist in cadrul companiei de consultanta in domeniul financiar Merrill Lynch. “Nu mai stie nimeni exact. Pana acum, utilizatorii cumparau produse semnate Sony pentru ca brandul era unul bine definit, dar in prezent exista o oarecare confuzie”, a adaugat acesta.Sony Family Club si restaurantele parizieneDin acest motiv, compania a pierdut teren, mai ales in Japonia, insa tendinta a inceput sa se resimta si in SUA, pe masura ce incasarile companiei cresc in proportii tot mai mici. Incetinirea cresterilor a fost insa explicata de oficialii companiei prin faptul ca trebuie sa vanda anumite produse la acelasi pret cu cele ale rivalilor, pentru a continua sa aiba aceleasi vanzari. Spre exemplu, televizoarele HD (High-Definition – de inalta definitie – n.r.) ale Sony se vand in SUA la preturi similare cu televizoarele Sharp, Panasonic sau Samsung. Astfel, gigantul japonez si-a propus sa se concentreze tot mai mult pe afacerea cu echipamente electronice, avand in plan sa lanseze diferite produse cu care sa intre pe piata inaintea competitorilor, asa cum a facut cu playerele de melodii care i-au dat un renume in anii ’80.La inceputul acestui an, Sony a anuntat ca va vinde cateva dintre afacerile din Japonia, printre care se numara producatorul de cosmetice, compania de cumparaturi livrate prin posta la domiciliul clientilor, numita Sony Family Club, si lantul de restaurante pariziene.”Am parcurs totusi cale lunga, iar asta se vede in rezultatele financiare ale companiei, dar trebuie sa refacem in totalitate perceptia utilizatorilor din toata lumea asupra brandului Sony”, a explicat Howard Stringer, directorul executiv al gigantului japonez.Una dintre masurile luate de companie in acest sens a fost sa isi plaseze produsele la vedere in vitrinele magazinelor de electronice, alaturi de cele ale rivalilor. “A fost o miscare favorabila, avand in vedere ca piata televizoarelor high-end este din ce in ce mai aglomerata”, este de parere Hiroshi Takada, analist in cadrul companiei de consultanta financiara J. P. Morgan.Spre exemplu, noua linie de televizoare cu cristale lichide a Sony, Bravia, este plasata in mod agresiv in vitrine sau la intrarea in magazine, in urma unor contracte semnate cu marii distribuitori. “Aceasta a fost initiativa directorului executiv al diviziei de electronice, Ryoji Chubbachi”, a spus Stringer. Un avantaj il reprezinta si faptul ca televizoarele Bravia au un pret destul de redus, comparabil cu cele practicate de rivali, in urma strategiei adoptate la sfarsitul anului trecut de Sony de a reduce preturile de vanzare al televizoarelor.O umbrela incapatoareInitiativa a fost primita bine si de unii clienti. “Era o vreme cand achizitionarea unui televizor Sony era cam acelasi lucru cu achizitionarea unei masini Mercedes Benz”, a spus Yoshihiro Ueda (42 de ani), un angajat in cadrul unei banci, care isi cauta un televizor. “Numai ca degeaba era Sony un brand recunoscut, daca produsele erau plasate tocmai in partea opusa a magazinului fata de intrare”, a adaugat acesta.La nivel mondial, compania are aproximativ 1.000 de companii subsidiare, dintre care numai aproximativ o treime desfasoara afaceri care nu au nici o legatura cu echipamentele electronice, scrie The New York Times. In timp ce multe dintre ele isi au sediul in Japonia, printre acestea se numara Sony Metreon, un centru comercial din San Francisco.Cu toate acestea, cea mai profitabila linie de business a Sony anul trecut nu a fost cea cu electronice, ci cea a serviciilor financiare. Compania detine trei subsidiare cu activitati financiare in Japonia: Sony Life Insurance pentru asigurari de viata, Sony Assurance, unde clientii pot asigura orice fel de bunuri, si Sony Bank, care ofera imprumuturi si credite online. Aceste divizii au adus Sony venituri totale de 1,7 miliarde de dolari in anul fiscal 2005, scrie presa internationala. Aceasta parte a afacerilor Sony ar putea insa fi scoasa la vanzare pana anul viitor, sunt de parere unii analisti in domeniu, dar si mai multi angajati ai gigantului japonez. Compania ar putea sa listeze cele trei subsidiare la bursa, castigand astfel milioane de dolari din vanzarea unui pachet majoritar de actiuni. Iar in acest fel, ar putea in continuare ramane actionar.Adio Aibo!Sony a intrat pentru prima oara in domeniul serviciilor financiare in 1979, prin deschiderea companiei de asigurari de viata. Celelalte doua companii de asigurari, precum si banca Sony au fost deschise in 1999, respectiv 2001, sub conducerea directorului executiv la vremea aceea, Nobuyuki Idei.Lantul de restaurante frantuzesti Sony a fost inaugurat ceva mai devreme, in 1966, sub numele de “Maxim’s de Paris”. Iar in industria divertismentului, compania a pasit dupa ce a achizitionat casa de inregistrari si productie Columbia Pictures in 1989. Aceasta achizitie a costat compania miliarde de dolari, cu toate ca la inceput era considerata un pas inainte in dezvoltarea economica a gigantului japonez. Astfel, Sony a incercat sa renunte la 600 din cele peste 3.000 de modele de produse, printre care se numara si catelul-robot numit Aibo.”Sony a devenit o companie mult prea diversificata”, este de parere Iwao Nakatani, decan in cadrul universitatii Tama din Tokio, care pana anul trecut a fost membru al consiliului de administratie al Sony. “Acum, Howard Stringer incearca sa duca la bun sfarsit ceea ce au inceput si nu au reusit sa faca predecesorii sai”, a mai spus acesta. Este oare vanzarea diviziilor cu afaceri variate cea mai buna alegere pentru Sony? Multi utilizatori raman cu o parere de rau, chiar daca directorul executiv al companiei considera ca in acest fel va creste profitabilitatea gigantului Sony.”Nu as vrea ca linia de cosmetice produsa de laboratoarele Sony – B&C Laboratories – sa se schimbe dupa vanzare”, a spus Kumiko Ishioka, proprietara buticului de haine. “Si femei din casa regala a Japoniei le folosesc. Cand am aflat ca printesa Masako le foloseste, mi-am spus ca trebuie sa le incerc si eu”, a adaugat ea. De altfel, nu este singura care viziteaza frecvent saloanele de infrumusetare Sony Esthe, numarul clientelor fiind destul de mare. “Tin la fel de mult atat la sedintele de la Sony Esthe, cat si la televizorul Sony pe care-l am in living”, a spus Kumiko Ishioka.