BusinessMagazin

Category: IT

Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante

  • Infractor sau martir?

    O cheama Jammie Thomas, locuieste undeva in Minnesota si isi creste singura cei doi copii dintr-un venit de vreo 3.000 de dolari pe luna. Pana de curand era o anonima, dar acum Google returneaza peste un milion de pagini web care o mentioneaza. Din pacate pentru ea, aceasta celebritate ar putea s-o coste nu mai putin de 222.000 de dolari, adica suma pe care un tribunal american a stabilit-o ca despagubire datorata consortiului RIAA (Recording Industry Association of America) pentru ca in 2005 a partajat 24 de piese muzicale in reteaua Kazaa. Ceea ce este special in acest caz este ca Jammie este primul simplu utilizator gasit vinovat de o instanta americana intr-un caz de „mica piraterie“ (adica utilizarea unei retele de partajare a fisierelor), desi RIAA a chemat in instanta in ultimii ani 26.000 de persoane pe care le-a acuzat de incalcarea copyright-ului. Marea majoritate a acestora au ajuns insa la o intelegere cu RIAA pentru sume de cateva mii de dolari, in vreme ce Jammie Thomas s-a declarat nevinovata si a preferat sa apara in fata tribunalului. A pierdut prima runda, insa razboiul nu s-a terminat, pentru ca Jammie intentioneaza sa atace decizia, iar EFF (Electronic Frontier Foundation) s-a oferit sa-i acorde asistenta juridica.
    Miza conflictului dintre Jammie Thomas si colosii industriei muzicale este importanta, pentru ca decizia finala poate crea precedente privind aspecte controversate si prea putin precizate in legislatie. Cel mai important dintre acestea se refera la „punerea la dispozitie“ (making available) a unui material sub copyright. Intrebarea este daca a pune o inregistrare (cazul tipic: un fisier MP3) intr-un folder partajat cu alti utilizatori reprezinta deja o violare a dreptului exclusiv de distributie a detinatorului copyright-ului sau, asa cum sustin aparatorii lui Jammie, infractiunea intervine abia atunci cand cineva descarca fisierul respectiv. Daca a doua interpretare va avea castig de cauza, atunci acuzarea va trebui sa probeze ca materialul muzical a fost efectiv preluat de o terta persoana, ceea ce este extrem de dificil. Daca insa va fi adoptata prima varianta, atunci practic toti utilizatorii retelelor de file sharing axate pe muzica se pot teme de eventuale actiuni legale. O alta chestiune controversata se refera la identificarea unui utilizator pe baza adresei de internet (IP) a computerului pe care-l foloseste. In cazul de fata, Jammie a fost fie nevinovata, fie extrem de naiva atunci cand a folosit in Kazaa acelasi identificator pe care-l foloseste uzual in adresa de e-mail si in diverse alte servicii, fapt care a convins juriul ca ea este persoana in cauza. In plus, mai intervin bresele de securitate si posibilitatea ca altcineva sa-si mascheze actiunile in spatele unui IP (tehnica numita spoofing).
    In fine, complicatiile de natura tehnica si juridica sunt foarte multe. Cert este insa ca RIAA este interesata sa obtina o pedeapsa „exemplara“ in acest caz, pentru a descuraja utilizatorii retelelor de file sharing. Pe de alta parte, un studiu realizat de BigChampagne costata ca numarul utilizatorilor acestor retele s-a triplat de cand RIAA a inceput campania legala impotriva utilizatorilor, iar The Times considera ca acest caz risca sa se transforme intr-un nou dezastru pentru imaginea marilor case de discuri, contestate de public mai intai pentru faptul ca refuzau sa ofere alternative legale pentru retele de file sharing si apoi pentru politica de preturi practicata pentru muzica distribuita online. La toate acestea se mai adauga si reprosul ca inca de la jumatatea anilor 80 marea industrie muzicala a incetat sa mai sprijine artistii originali si inovatori, multumindu-se sa creeze vedete artificiale, profitabile pe termen scurt, dar lipsite de orice valoare din perspectiva artistica. Acesta este si unul dintre motivele pentru care multi muzicieni tineri experimenteaza metode de afirmare si de valorificare a muzicii lor, evitand casele de discuri si explorand oportunitatile internetului. Chiar si muzicieni consacrati aleg sa-si distribuie muzica in afara circuitelor traditionale: Prince a decis in iunie sa-si distribuie gratuit noul album „Planet Earth“ prin intermediul unui cotidian britanic, in vreme ce trupa britanica Radiohead experimenteaza varianta de a cere fanilor care le descarca noul album sa plateasca oricat doresc peste taxa de administrare (45 de pence).
    Oricum se va termina cazul, Jammie a castigat deja batalia imaginii publice.

  • Muzeul cu directori de IT

    Pe site-ul Google, la sectiunea unde sunt oferite informatii despre companie, sunt prezentati cei 13 manageri care formeaza conducerea executiva a acesteia si alti 41 de directori. In aceasta lista extrem de lunga nu a fost insa loc si pentru directorul de tehnologie. Acelasi lucru se intampla si pe site-ul Yahoo!, unde CIO-ul nu este de gasit printre cei 20 executivi ai companiei, sau pe eBay, care are 11 directori, dar niciunul de tehnologie.

    De fapt, dupa spusele specialistilor din domeniu, putine sunt companiile precum FedEx, care spun despre directorul de tehnologie, Rob Carter in acest caz, ca „este unul dintre cei cinci membri ai echipei executive, care planifica si executa activitatile strategice de business ale corporatiei. Carter este cel care gandese strategia din punct de vedere tehnologic si se ocupa totodata de infrastructura IT a companiei“.

    Luate la intamplare, multe dintre site-urile apartinand unor mari companii cu activitati la nivel mondial vor prezenta toti membrii din conducere, mai putin directorul de IT. Pe de-o parte pentru ca unele dintre acestea, asa cum sunt si companiile din exemplul de mai sus, nu mai au deloc un asemenea om si functiile traditionale sunt impartite intre ceilalti membri ai conducerii, avand in vedere ca in companiile cu activitati in domeniul tehnologiei, cunostintele IT sunt oricum necesare oricarui manager. Iar pe de alta parte pentru ca in companiile in care exista CIO, functia acestuia nu este considerata suficient de importanta pentru a fi mentionata. Dar nu fiindca directorul de tehnologie nu ar avea suficienta experienta sau autoritate in domeniul lui, ci mai degraba pentru ca nu este la fel de bine pregatit si in chestiuni de management general al afacerii.

    De fapt, unul din zece directori de tehnologie sustin ca resimt tot mai mult lipsa unei influente strategice asupra companiei in care lucreaza, conform unui studiu anual realizat de Harvey Nash, companie britanica de consultanta in probleme privind resursele umane, impreuna cu PA Consulting. Numai 46% dintre directorii de IT chestionati spun ca inca fac parte din consiliul executiv al companiei pentru care lucreaza, in timp ce procentul celor care raporteaza direct directorului executiv a scazut la 35%. „Influenta strategica a directorilor de tehnologie s-a erodat in ultimii ani, ceea ce poate fi o problema, in masura in care departamentul IT devine tot mai mult unul de suport pentru intreaga companie. Efectul acestei schimbari pentru un CIO este nesiguranta asupra propriului post“, spune John Whiting, managing director al Harvey Nash.

    JP Rangaswami, fost director de tehnologie in cadrul Dresdner Kleinwort Wasserstein si actual director de IT la BT Group, este unul dintre primii care au pus problema ca postul de CIO ar putea disparea in mai putin de un deceniu, intrucat cunostintele „aprofundate“ in ceea ce priveste tehnologia vor ajunge obligatorii pentru orice manager de top dintr-o companie. Dimpotriva, alti oameni din industrie cred ca nu cultura managerilor se va schimba, ci cultura directorilor de IT: „Pe termen lung, un CIO trebuie sa invete sa vorbeasca limbajul sefului, pe care cu siguranta nu-l intereseaza largimea de banda. Dar acest lucru e poate dificil de realizat din pozitia unui manager specializat in tehnologie si care discuta doar in termeni de tehnologie“, spune Chris Moyer, director tehnic in cadrul EDS, un furnizor international de servicii IT.

    Mai mult, Touchpaper, o companie de consultanta in afaceri, considera ca reputatia de multe ori nu tocmai buna a departamentului IT in ochii companiei (angajati boemi, obtuzi, eventual care mai mult incurca procesul de productie decat il duc inainte) ridica obstacole pentru directorii de tehnologie atunci cand incearca sa demonstreze conducerii ca tehnologia contribuie la succesul de ansamblu al companiei. „Acesta este si un motiv pentru care din ce in ce mai putini directori IT fac parte din consiliul director al unei companii“, spune Graham Ridgeway, seful Touchpaper.

    In principiu, rolul unui CIO (chief information officer) ramane dezvoltarea strategiei companiei in ceea ce priveste latura tehnica, astfel incat sa reduca costurile si sa imbunatateasca serviciile, in timp ce un CTO (chief technology officer) este responsabil de aplicarea acestei strategii, avand in vedere detaliile de natura tehnica. Dar distinctia dintre cele doua functii nu mai este atat de clara. Rorie Devine este CTO al Betfair, o companie de jocuri de noroc pe Internet care proceseaza in jur de 5 milioane de tranzactii zilnic; tot Devine este responsabil si de definirea unei strategii IT pentru companie. „Principala mea preocupare a devenit stabilirea unui plan de business“, explica Devine. „Directorii departamentelor IT trebuie sa fie din ce in ce mai orientati pe latura de business, fara sa mai faca diferenta intre tehnologie strict si strategia pentru acest segment.“

    Schimbari sunt vizibile si in ceea ce priveste perioada pe care un CIO o petrece intr-o singura companie. Daca inainte putea sa fie vorba chiar si de mai putin de jumatate de an, iar la primul esec pleca, acum un director de tehnologie isi pastreaza postul timp de doi, trei sau mai multi ani. Giles Camion, director de tehnologie la CapGemini Consulting, estimeaza ca acum cativa ani, un CIO rezista intr-o companie cam 18 luni in medie, „pentru ca pe atunci managementul firmelor nu se pricepea prea mult la tehnologie si de fiecare data cand aparea vreo problema, o solutie era sa inlocuiasca CIO-ul“, in timp ce acum lucrurile s-au schimbat.

    John Whiting de la Harvey Nash apreciaza, in schimb, ca in continuare mai bine de jumatate dintre directorii de tehnologie isi schimba locul de munca la intervale mai scurte de doi ani. Anul acesta, numarul directorilor de tehnologie care nu si-au pastrat functia in companii decat o perioada mai scurta de un an a crescut cu 15%, afirma Whiting. „Cei mai eficienti si mai multumiti directori de IT sunt cei inclusi in consiliul director al unei companii care intelege influenta investitiilor in tehnologia asupra afacerii lor“, adauga consultantul. Numai ca, asa cum am vazut, astfel de cazuri sunt destul de putine. Companiile nu par dispuse sa accepte o influenta mai mare a CIO asupra strategiei de afaceri, iar directorilor de tehnologie nu le ramane decat sa incerce sa vorbeasca pe limba managementului. „Un CEO trebuie sa se decida ce vrea de la CIO“, spune Veronique Dargue, fost director de tehnologie. „Nu cred ca am vazut vreodata o prezentare a unui CIO in care sa nu apara cel putin o data expresia «tehnologie revolutionara». CEO-ul crede ca vrea un director care sa-i ofere acest lucru, cand de fapt nu vrea decat o strategie de IT cu costuri reduse.“

  • Adobe intra in joc

    Cand – in urma cu cateva luni – am virat spre Linux, unul dintre primele lucruri pe care le-am constatat a fost ca marea majoritate a siturilor web pe care le vizitam imi cereau sa instalez o anumita componenta numita Macromedia Flash Player. Nu era pre-instalata deoarece politica obisnuita a distributiilor Linux este sa impacheteze doar software liber (free software sau open source), iar Flash – desi gratuit – este un produs proprietar, apartinand companiei Adobe, care in decembrie 2005 a cumparat cu 3,4 miliarde de dolari firma Macromedia. N-a fost nicio problema sa instalez componenta, iar intamplarea mi-a adus aminte ca succesul unei tehnologii este major atunci cand atinge ubicuitatea. E peste tot. De aici mai exista un singur pas catre succesul deplin: tehnologia devine invizibila. Uitam de ea, intra in sfera implicitului. Flash Player este un soft care a devenit invizibil: e instalat pe aproape toate computerele de pe planeta, iar majoritatea utilizatorilor nici nu stiu ca exista.

    Adobe este o companie renumita mai cu seama pentru autoritatea cu care domina lumea graficii computerizate si a tipografiei digitale. Photoshop si Illustrator par sa nu aiba inca rivali, Dreamweaver este unealta cea mai folosita de web-designeri, iar in zona desktop publishing InDesign a ramas cu un singur concurent, QuarkXPress. Ceea ce este insa special la Adobe este ca, pe langa omniprezentul Flash, mai detine o tehnologie care a atins ubicuitatea: PDF (Portable Document Format) – standardul de facto pentru forma imprimabila a documentelor si o varianta pentru orice forma de prezentare (de pilda interfata grafica a sistemului MacOS X se bazeaza pe PDF). Ceea ce leaga Flash si PDF este faptul ca ambele sunt independente de platforma hard si de sistemul de operare. Detinand un arsenal atat de puternic, atat pe desktop cat si pe web, Adobe avea mai multe optiuni de dezvoltare, iar analistii pietei IT asteptau de mai multa vreme urmatoarea miscare. Ipoteza cea mai vehiculata era ca Adobe va ataca piata CAD (Computer Aided Design), dominata de Autodesk.

    Adobe a ales insa o strategie mai interesanta. In vara acestui an, a lansat AIR (Adobe Integrated Runtime) – un mediu independent de sistemul de operare pentru dezvoltare de aplicatii web complexe, folosind atat Flash cat si Ajax. Ceea ce este special la AIR este faptul ca aplicatiile pot functiona atat in web, cat si pe desktop, fiind din aceasta perspectiva asemanatoare cu JavaFX de la Sun. Tot in aceasta zona joaca si Mozilla (cu XUL – XML User interface Language) si Microsoft Silverlight (care se vrea mai degraba o alternativa la Flash). Desi Google este mai interesat de serviciile web si mizeaza pe Ajax, anul acesta a lansat versiunea beta a unui program numit Google Gears, care permite rularea offline (deci pe calculatorul local) a serviciilor pe care le ofera pe web, vizand astfel acelasi obiectiv al integrarii intre desktop si web. Una dintre primele aplicatii AIR semnificative a fost dezvoltata de eBay si este spectaculoasa prin faptul ca nu mai apeleaza la browser, instaland practic o interfata integrata cu web-ul.

    Insa AIR pare sa fie doar inceputul, pentru ca zilele trecute Adobe a facut o miscare surprinzatoare, achizitionand compania Virtual Ubiquity, care a dezvoltat un procesor de text online extrem de puternic numit Buzzword. Spre deosebire de serviciile similare furnizate de Google si Zoho, ambele bazate pe tehnologia Ajax, Buzzword este dezvoltat folosind Flash si mediul de dezvoltare Adobe Flex, depasindu-si rivalii in privinta abilitatilor grafice si a mixarii de continut multimedia. Tot zilele trecute, Adobe a lansat Share, un soft care permite partajarea si editarea colaborativa a documentelor intr-un mod similar cu posibilitatile oferite de Google si Zoho. De exemplu, un document poate fi deschis pentru un grup de utilizatori fie pentru revizie si adnotare, fie pentru editare, mecanismele de control al versiunilor furnizand informatii privind contributiile colaboratorilor. Este cat se poate de posibil ca Adobe sa-si extinda gama de produse AIR si cu alte aplicatii de birou, ceea ce nu poate decat sa ingrijoreze atat pe Google si Zoho, cat si pe Microsoft – mai ales ca Buzzword (si probabil alte aplicatii) va putea functiona in mod similar in browser si pe desktop.

    Ceea ce pana nu demult era doar o tendinta devine realitate curenta: diferentele dintre aplicatiile locale si cele din web se estompeaza si banuiesc ca nu mai e mult pana cand browserul web va disparea. Desktop-ul va fi, de fapt, un browser.

  • Un business ca pe roate

    Cele mai noi tendinte in office design propun depasirea oricaror limite, fie ele chiar si de viteza. Asta pentru ca biroul viitorului incalca regulile traditionale de design si se muta pe roti, putandu-se astfel “deplasa” singur de la o intalnire de business la alta.
    Ideea intalnirilor de afaceri in viteza i-a venit unui inginer britanic – Edd China, care, acum aproape un an, a intrat in Cartea Recordurilor prin intermediul acestei inventii de-a dreptul ingenioase si totodata utile. Dupa ce a devenit cunoscut aproape in toata lumea pentru canapelele sale mobile care pot “circula” cu o viteza ametitoare de aproape 150 de kilometri pe ora, China a conceput un birou mobil pe roti, desemnat ca fiind cel mai rapid din lume.

    Claxonul de langa monitor
    Si nu este vorba doar despre un simplu birou, ci despre un adevarat “office” de manager, comparabil cu cele ale directorilor de la ultimele etaje dintr-o cladire de birouri. In afara de mobila propriu-zisa, care consta in biroul in sine si un scaun din piele, au fost adaugate un computer si un telefon fix functionale, cateva plante in ghiveci si un water cooler, asa incat managerul care “sofeaza” biroul sa fie in permanenta hidratat. Si cu toate ca la o prima vedere aceste detalii compun o imagine spectaculoasa, piesa de rezistenta a biroului pe roti este de fapt alta: vine echipat cu o “sala de conferinte”, unde se pot intalni cel mult trei manageri pentru a discuta probleme importante de business.
    In ceea ce priveste elementul de mobilitate, partea surprinzatoare este tocmai modul prin care poate fi condus biroul lui China. Undeva langa monitorul cu cristale lichide al computerului se afla o servieta similara cu cele ale oamenilor de afaceri de unde se porneste motorul biroului pe roti si tot acolo troneaza claxonul in forma de mouse pad. Si, avand in vedere ca nu exista volan, asa cum se intampla in cazul automobilelor, manevrarea acestei inventii se face prin intermediul tastaturii.
    Cel mai rapid birou mobil din lume are un motor Rover 100 si costa 85.700 de dolari (putin peste 63.000 de euro). Lui Edd China i-a trebuit doua luni pentru a construi aceasta inventie, avand avantajul ca este absolvent al facultatii London South Bank University, cu specializare in design de produse. De altfel, canapeaua si biroul pe roti nu sunt singurele sale inventii. Se pare ca inginerul britanic s-a specializat inca din anii ’90 in creatiile sale constand in diferite obiecte de mobilier pe roti, de la paturi sau bai mobile si pana la carucioare de cumparaturi dotate cu motor. Si nu este prima oara cand intra in Cartea Recordurilor, anul 1998 marcand desemnarea canapelei ca fiind cea mai rapida din lume.
    “Sunt incantat ca aceste vehicule neobisnuite reusesc sa atraga atentia celor din jur. Cand parchez, multi oameni cred ca este vorba doar despre simple obiecte de mobilier si ca, probabil, cineva isi muta biroul in alta cladire”, spunea China pentru publicatia The Sun. “Dar atunci cand apar eu, ma asez pe scaun si incep sa conduc, toata lumea din jur ramane cu gura cascata.”

    Trageti pe dreapta!
    Probabil cea mai neobisnuita intamplare cu biroul pe roti ar fi, dupa spusele lui China, momentul in care a condus aceasta creatie pana la Cannes. Mai tot drumul, povesteste el, a fost oprit pe dreapta de politia franceza, iar un echipaj chiar i-a cerut sa mearga la sectie. “Cand am ajuns acolo, toti voiau de fapt sa faca poze cu ciudatul si excentricul britanic, care conduce un birou, si nu sa-mi dea vreo amenda”, isi aminteste el. Asta explica poate pasiunea sa pentru condus diferite obiecte de mobilier. Si se pare ca inginerul nu are de gand sa se opreasca aici. Deja si-a trasat in minte planul pentru urmatorul vehicul neobisnuit. Edd China vrea sa creeze o bucatarie complet functionala pe roti. Viitoarea inventie va avea frigider, aragaz si toate celelalte electrocasnice destinate bucatariei, plus ustensilele necesare gatitului. Asa incat, nu va mai ramane decat sa gaseasca si un bucatar dispus sa conduca bucataria in timp ce gateste cele mai delicioase mancaruri. Gura lumii spune insa ca poate ar fi mai simplu sa cumpere o masina de teren si sa-i umple portbagajul cu caviar, fructe de mare si filet mignon.

  • Colectia de sfaturi

    Diamantele sunt scumpe, dar sfaturile bune sunt nepretuite. Si, dupa cum spunea Aristotel, “buna sfatuire este un fel de consultare. Cine se consulta cerceteaza si conchide”. In business, pentru a conchide este neaparat nevoie de un consilier si, uneori, compania de consultanta poate fi inlocuita de o colectie de sfaturi online.

    “Cum sa reduc costurile companiei?”, este intrebarea pe care si-o pune frecvent Ed Zander, directorul executiv al producatorului de telefoane mobile Motorola, care de cativa ani trece printr-o perioada dificila si care, prin prisma rezultatelor financiare in scadere, a pierdut un loc in clasamentul mondial al producatorilor de telefoane mobile.
    Colectia de sfaturi online eHow.com vorbeste de reducerea costurilor prin mai multe metode. Una dintre ele ar fi cercetarea pietei pentru a gasi cea mai buna oferta pentru echipamentele necesare in companie si pentru serviciile de telefonie fixa si mobila. De asemenea, un alt sfat presupune reducerea be-neficiilor mai putin necesare, cum ar fi de exemplu telefoanele mobile de serviciu pentru toti angajatii, cu toate ca in cazul Motorola nu asta ar fi problema. Iar o ultima masura este restructurarea echipei si eliminarea joburilor care presupun responsabilitati ce pot fi impartite intre ceilalti membri ai echipei. Numai ca si resursele umane sunt de multe ori o problema cu care se confrunta companiile. Spre exemplu, cele din domeniul tehnologiei duc lipsa de programatori specializati, dupa cum imi spunea zilele trecute directorul unei companii de IT din Romania. “Pe de-o parte, pentru ca la nivelul intregii piete, resursele umane pe acest segment sunt limitate, iar pe de alta parte, pentru ca este din ce in ce mai greu sa gasesti si sa angajezi oameni bine pregatiti”, explica el. La fel de bine, o alta problema intampinata frecvent de companii este mentinerea si fidelizarea angajatilor, pentru a putea preveni astfel fluctuatii semnificative ale personalului. Si in astfel de situatii se poate dovedi extrem de util un sfat de pe site-ul eHow.com, despre “Cum sa angajezi personal specializat” sau “Cum sa previi fluctuatiile de personal”, care in unele cazuri se poate dovedi suficient de util incat sa nu mai necesite si sfaturile unui consilier.
    In cazul fluctuatiilor de personal, primul sfat oferit este acela ca managementul firmei ar trebui sa realizeze ca banii nu inseamna totul si ca o buna metoda de a motiva angajatii o reprezinta recompensele financiare si, pe termen lung, oportunitatile de promovare. Un alt sfat pentru aceeasi problema spune ca atunci cand isi fac treaba bine, angajatii trebuie laudati, astfel incat sa simta ca sunt membrii valorosi in echipa. Si, cel mai important poate, compania trebuie sa creeze un mediu de lucru adecvat, pentru ca se pare ca modul in care interactioneaza cu sefii si cu colegii reprezinta un factor important in decizia angajatilor de a-si schimba locul de munca.
    Site-ul eHow.com este plin de astfel de sfaturi pentru aproape orice fel de problema, de la cum sa conduci si chiar sa distrugi o companie din pozitia de sef, cum sa faci un plan de afaceri sau cum sa obtii finantare pentru diferite proiecte.

    Cum sa repari o masina
    Si nu este vorba numai despre domeniul de business. Sfaturile merg pana la cum sa repari o masina, cum sa gasesti cea mai potrivita destinatie de vacanta si o oferta convenabila de calatorie, cum sa cumperi, activezi si setezi deja popularul telefon iPhone de la Apple sau cum sa organizezi o petrecere.
    Ideea acestui site apartine lui Courtney Rosen care, in perioada boom-ului dotcom din 1999, a atras de partea ei o serie de investitori printre care si Hummer Winbald, Media Technology Ventures si General Electric si finantari in valoare de aproximativ 30 de milioane de dolari. Perioada crahului dotcom a afectat puternic si eHow, care aproape ca ar fi dat faliment daca nu ar fi fost cumparat de IdeaExchange.com in 2001. De revenit, compania si-a revenit de-abia in a doua jumatate a lui 2004, iar evolutia sa a atras atentia companiei Demand Media care de anul trecut detine eHow. In esenta, eHow este o uriasa baza de date care cuprinde peste 70.000 de “sfaturi” prezentate sub forma unor articole scrise intr-o maniera semi-serioasa de tipul “Cum sa…”, care atrag insa lunar peste 8 milioane de utilizatori in cautare de solutii pentru problemele pe care le au. Sfaturile sunt categorisite in functie de domeniu, pe site existand in prezent 24 de domenii, fiecare cu cel putin cinci subcategorii.
    Printre cele mai populare domenii se numara Business, Career & Work, Arts & Entertainment, Internet, Computers, Sport & Fitness si Hobbies, Games & Toys. De departe insa, cea mai populara sectiune de sfaturi pare a fi cea de Travel, care numara aproape 16.000 de sfaturi vizavi de destinatii de calatorie, mijloace de transport, hoteluri si diferite lucruri utile in general in calatorii.
    Dincolo de asta, eHow are inclusiv sfaturi inventive despre “Cum sa organizezi nunta perfecta”, “Cum sa adopti un copil” si “Cum sa adopti un catel”, “Cum sa pregatesti o pizza delicioasa in 20 de minute”, “Cum sa te machiezi” sau “Cum devii actor”. De fapt, asa cum a spus Courtney Rosen, fondatoarea eHow, in emisiunea Oprah Winfrey, pe site-ul ei “exista sfaturi despre cum sa faci aproximativ orice”.

  • Despre zeite si gadget-uri

    In Nepal, comunitatea hindusa venereaza un soi de zeite contemporane, denumite kumari. Aceste kumari sunt de fapt fete tinere, alese de la varste foarte fragede, de trei – patru ani, dupa criterii extrem de stricte, pentru a sluji drept zeite. Mai mult, despre kumari se presupune ca ar fi incarnarea zeitei Taleju, iar Nepalul alege nu doar una, ci mai multe astfel de zeite. Fetele duc o viata extrem de linistita si sunt protejate de orice fel de activitate care le-ar putea rani, pentru ca se presupune ca odata ce sangereaza, spiritul zeitei Taleju paraseste respectiva kumari.
    Despre kumari exista foarte multe informatii, atat in diferite carti, cat si pe site-uri de pe Internet. Spre exemplu, la o cautare pe motorul Google dupa cuvantul cheie “kumari” sunt gasite peste 1,9 milioane de rezultate. In schimb, blogul Boing Boing este una dintre putinele surse de unde puteti afla ca Sajani Shakya (10 ani), kumari-ul din regiunea Bhaktapur a Nepalului, singura astfel de zeita care a vizitat teritoriul SUA, este pasionata de fotografie. Intrebata prin e-mail de catre unul dintre editorii blogului Boing Boing daca ii place sa faca poze, aceasta fiind vazuta cu un aparat digital in mana, Sajani Shakaya a raspuns ca “imi place fotografia pentru ca vreau sa ajung fotograf, ca Marc Hawker”, un renumit producator de documentare.

    Felia cu mesaj
    De asemenea, blogul “de curiozitati culturale si tehnologii interesante” desemnat de Tehnocrati ca fiind cel mai popular jurnal din lume, este printre primele care au prezentat un toaster ceva mai neobisnuit, care are capacitatea de a inscriptiona mesaje scrise de mana pe felia de paine pusa la prajit. Creatie a unui designer pe nume Sasha Tseng, prototipul nu pare a avea o utilitate foarte mare decat poate sa aminteasca utilizatorului in pauza de masa ca trebuie sa termine proiectul la care lucreaza cat mai repede, sa aminteasca de ziua de nastere a unei persoane cunoscute sau ca trebuie sa mearga la cumparaturi.
    Boing Boing este astazi o entitate de publishing care a inceput insa acum aproape 20 de ani sub forma unei reviste publicata in numai 15 editii pentru un public extrem de restrans, sub indrumarea lui Mark Frauenfelder si Carla Sinclair. Boing Boing a devenit site in 1995, continuand sa publice in principal pentru acelasi public. Iar cinci ani mai tarziu a luat forma de blog. In prezent, blogul are sase editori – Mark Frauenfelder, Cory Doctorow, David Prescovitz, Xeni Jardin, John Battelle si Joel Johnson, dintre care patru au fost colaboratori la revista Wired Magazine. Iar fiecare dintre ei are si cate un blog propriu, unde poate intra mai in detaliu privind anumite subiecte sau poate publica si informatii personale.
    Un element deja specific Boing Boing este unicornul, un concept adoptat de editorii blogului ca metoda de combatere a articolelor publicate pe bloguri continand subiecte si imagini socante. Prima poza cu un unicorn publicata pe Boing Boing a fost postata in 2003, iar de atunci editorii posteaza din cand in cand aceeasi poza cu unicornul considerat a fi o creatura mistica asociata notiunii de frumos si de bine.

    Un blog cu voci
    Dincolo de toate acestea, se poate spune ca Boing Boing a devenit un punct de referinta pentru multi cititori online. Blogul se dezvolta in permanenta pentru a putea furniza continut actualizat si de interes pentru publicul deja format. Astfel ca, la finalul anului trecut, pe site a fost adaugata o sectiune in care sunt publicate saptamanal podcasturi (jurnale audio). Sectiunea este denumita Boing Boing Boing, iar inregistrarile prezinta de fapt discutii intre unul dintre editorii blogului si un invitat, pe tema articolelor publicate in acea saptamana. Un concept similar este si Get Iluminated, adaugat pe blog tot la finalul anului trecut, unde utilizatorii pot asculta interviuri cu scriitori sau diferiti artisti cunoscuti.
    Cea mai recenta schimbare a Boing Boing este insa adaugarea sectiunii Gadgets, editata de Joel Johnson, fost editor la Gizmodo. Dupa cum ii spune si numele, tot ce veti gasi acolo sunt informatii despre diferite echipamente electronice si despre concepte si prototipuri de gadget-uri dintre cele mai neconventionale. Un exemplu ar fi veioza LULL care seamana cu o floare si care in functie de momentul zilei si de luminozitatea camerei se va deschide, exact ca o floare, si va lumina atat cat este nevoie.

  • Blogul (care) a schimbat lumea

    Multimea de oameni care au blog doar pentru a posta poze cu pisica m-a facut sa cred ca nu orice blog e fenomenal. Blogurile, adunate la un loc, sunt insa, un adevarat fenomen. Companiile isi ademenesc angajatii prin intermediul lor, artistii isi lanseaza creatiile direct in blogosfera, oamenii de afaceri isi testeaza ideile. O vorba veche, precum “cine nu are un batrani sa-si cumpere”, s-a transformat, in acest caz, in “cine nu are blog sa-si faca”. So… it’s time for blogging.

    De unde acest incredibil lipici la public? Simplu: blogul lasa utilizatorul cu pareri sa aiba impresia ca si le poate exprima liber, unde si cand il taie capul, si, mai ales, la adapostul unui confortabil cvasi-anonimat. Este asta mult sau putin lucru? Greu de spus. Stim, insa, ca libertatea de exprimare pe blog, desi pare absoluta, are anumite limite: unele tin de individ, altele de tipul blogului (personal sau corporate) si peste toate se impun reguli de etica transferate din societatea reala.
    “Cred ca blogosfera are un sistem imunitar propriu. Daca nu este interesant sau nu aduna suficienti adepti, blogul se stinge singur. Totusi nu ar trebui sa treaca niste bariere clasice impuse de societate: rasism, violenta sau activitati ilegale”, explica Cristian Dorobantescu, fondator si manager partner al Energybite, care are propriul lui blog.
    Dusan Urban, country manager al Etarget Romania priveste blogul ca pe o conversatie – iar ca in orice conversatie crede ca trebuie sa existe niste reguli de baza ale eticii, care sa o guverneze. “De acest lucru ar trebui sa tina cont orice blogger, chiar daca frumusetea rezida si din libertatea de opinie pe care i-o confera posesorului.”

    Bucataria blogului
    In 2006 existau in Romania intre 12.000 si 14.000 de bloguri, potrivit studiului RoBloggers, iar pentru 2007 se estimeaza o dublare a numarului acestora. Chiar daca multe dintre ele “mor” dupa ceva timp, datorita scaderii interesului blogger-ului fata de jurnalul sau online, saptamanal sunt inscrise pe Trafic.ro 36 de bloguri noi. Ceea ce inseamna implicit ca tot mai multi oameni, provenind din toate mediile, devin adeptii acestui mod de comunicare sau ca pur si simplu isi doresc un loc al lor in blogosfera, fiindca “e trendy”.
    In acelasi timp, companiile au inteles ca blogul poate fi un mijloc de promovare mult mai apropiat de oameni, iar managerii incep sa-si faca sau sa se gandeasca serios la posibilitatea de a-si face un blog, fiind convinsi ca eventuala comunitate care s-ar forma in jurul blogului lor ar insemna un “added value” la afacerea pe care o conduc. “Blogurile corporate arata cititorilor fata din spatele proceselor. Sunt o metoda de a ajunge mai aproape de parteneri sau de clienti, de a arata partea umana din spatele business-ului”, spune managerul Etarget.
    Motivele pentru care un manager si-ar face blog sunt diverse, dar toate se duc in aceeasi directie – o expunere mai mare a afacerii pe care o conduc. Chiar daca ar tine un jurnal online corporate sau personal, managerii recunosc ca nu ar putea sau nu ar dori sa delimiteze managerul de persoana sau invers, pentru ca subiectele de business isi pot gasi locul intr-un blog personal sau invers, comentariile personale se pot gasi pe un blog corporate. “Daca as avea un blog as scrie despre viata pe care am trait-o lucrand in cele mai mari restaurante din lume. Nu as omite sa povestesc despre restaurantul meu din Romania, despre partenerul meu, David Dent, un bucatar celebru, sau despre istoria imobilului in care imi desfasor acum activitatea. Am multe de scris, dar inca nu am suficient timp sa-i acord”, spune Remus Bogdan, proprietarul restaurantului Alfresco.

    Cat de mult e prea mult?
    Daca pe un blog personal libertatea de exprimare este mult mai evidenta, pe un blog corporate regulile sunt un pic mai stricte. “Blogul corporate ar trebui sa aiba de la inceput un blogging policy. Este o dovada de respect fata de cititor. Spre exemplu, blogul General Motors FastLane se ghideaza dupa o lege extrem de eficienta – la orice critica trebuie raspuns constructiv, aratand respect fata de parerile celorlalti. Nu trebuie omis faptul ca blogul ofera firmei o identitate, iar imaginea autorului in opinia publica se poate rasfrange asupra companiei”, explica Dusan. Fondatorul EnergyBite considera ca si blogurile personale ale oamenilor pot afecta perceptia asupra corporatiilor in care lucreaza.
    Elocvent este cazul companiei Microsoft, a carei imagine a avut de suferit de pe urma unor bloguri personale ale unor angajati. “Probleme pot aparea in general in momentul in care modificarea perceptiei este contrara imaginii pe care compania respectiva vrea sa o impuna. Dar in general se ajunge la un echilibru – cred ca orice angajat are constiinta granitelor pe care nu trebuie sa le treaca”, considera Dorobantescu.

    Beautiful blog
    O lege a atractiei exista si in cazul blogurilor. Unele se bucura de o popularitate incredibila, in timp ce altele trec neobservate in lumea bloggerilor. Care este secretul succesului unui blog? Ce anume trebuie sa aiba pentru a atrage cititori si pentru a-i fideliza? O parere unanima ar fi subiecte interesante, in functie de domeniul de interes al celui care citeste bloguri, si sa fie usor de gasit pe internet.
    “In general cele slabe sunt ascunse natural, pentru ca nu le gasesti. Daca are un articol care sa ma intereseze si sa fie bine scris, poate fi rosu, mic si urat. Daca are mai multe articole care sa ma intereseze, in cele mai multe cazuri il bookmarkez si revin la el sa vad ce se mai intampla. In general trebuie sa-mi provoace sentimente puternice, bune sau rele. Si autorul sa aiba carisma. Nu imi plac blogurile impersonale”, spune Dorobantescu.
    Blogurile unor persoane cunoscute sau pe care le admira sunt cele care ii atrag interesul lui Bogdan. Legea atractiei mai tine, in cazul proprietarului Alfresco, si de domeniile de care este interesat in mod frecvent – sport, politica si restaurante. “La lansarea blogului cred ca este indicat sa fie publicate c?t mai multe articole. Urmarind blogosfera, nu consider ca este eficient sa strigi tare ‘hello, sunt si eu aici’. Este mult mai eficient ca de la bun inceput sa oferi suficient continut editorial si destule motive vizitatorilor sa revina mereu la blogul tau”, este de parere Urban.

    Blog Remus Bogdan

    Mesajul blogului: Acesta este blogul in care se revede fiecare invingator! sau Orice constructie din viata mea imi apartine, de la cariera la familie si la business, de aceea ma incapatanez sa fie totul perfect.
    Profil: Remus Bogdan, 32 de ani,
    Proprietar al restaurantului Alfresco
    Topics: As scrie despre pasiunile mele, despre cum am reusit sa-mi fac un business in Romania, despre cum este sa lucrezi in restaurante de prima clasa.
    Nu as scrie niciodata despre: lucruri despre alte persoane, chestiuni foarte personale, secrete de business si idei de afaceri

    Ne recomanda:

    http://www.blogsport.ro/ioanitoaia/

    http://www.tolo.ro/

    http://www.blogsport.ro/geambasu

    Blog Cristian Dorobantescu

    Mesajul blogului: As incerca sa descriu despre ce este blogul, iar in ceea ce ma priveste as spune lucrurile care sunt esentiale pentru a explica postura din care sunt scrise articolele. De exemplu, parerile mele ar putea sa fie diferite de cele ale unui blogger din America si atunci poate este important sa anunt ca sunt din Romania.
    Profil: Cristian Dorobantescu,
    Fondator si manager partner al EnergyByte
    Topics: Daca as face un blog personal, atunci as scrie cu siguranta despre motociclism – sunt un mare fan Honda. In plus, perioadele in care sunt cazut cu motorul si accidentat imi dau timp sa scriu pe blog :). In general scrii ori despre ceva la care te pricepi foarte bine ca sa-ti demonstrezi expertiza in domeniu, fie despre ceva de care esti foarte entuziasmat.
    Nu as scrie niciodata despre: articole rasiste sau defaimatoare. Desi am propriile opinii despre oameni, firme si lucruri, sunt foarte iritat de unii bloggeri care folosesc blogul ca o unealta de defaimare a competitiei.

    Ne recomanda:

    http://www.shoemoney.com/shoe-money-biography

    http://sethgodin.typepad.com

    http://www.problogger.net

    http://www.business-opportunities.biz

    Blog Dusan Urban

    Mesajul blogului: Change before you have to! – Jack Welch
    Profil: Dusan Urban
    Country general manager al Etarget Romania
    Topics: As scrie despre comunicarea online si poate o privire “venita de afara” asupra Romaniei de la cineva care traieste atat in Romania, cat si in Slovacia.
    Nu as scrie niciodata despre: despre lucruri care ar depasi limitele moralitatii.

    Ne recomanda:

    http://manafu.blogspot.com/

    http://www.vivi.ro/blog

    http://www.raduionescu.ro

    http://www.orlando.ro

    http://www.seomoz.org/blog

    http://www.shimonsandler.com

    Blog/Not blog?

    Remus Bogdan
    Blog: restaurantul sau ar avea o expunere mai mare;
    prin intermediul unui blog ar putea sa comunice rapid;
    ar fi o modalitate de a comunica totul despre omul Remus Bogdan.
    Not blog: lipsa timpului.

    Cristian Dorobantescu
    Blog: self branding; as avea ceva de spus lumii;
    daca ar ajuta compania la care lucrez.
    Not blog: lipsa timpului; lipsa unei abilitati oarecare de comunicare; daca nu m-as pricepe deloc la internet.

    Dusan Urban
    Blog: daca am ce comunica; pot sa comunic; am timpul necesar sa comunic.
    Not blog: nu am timp sa creez continut; nu sunt sigur ce vreau sa comunic.

  • Titanul din IT

    Gates a intrat in afaceri pe vremea cand era un tanar timid, pasionat in mod excesiv de computere, plecand de la premisa ca trebuie sa gandeasca si sa actioneze in afara tiparelor.
    Se poate spune ca Bill Gates a mostenit spiritul antreprenorial, intrucat se trage dintr-o familie de bancheri care au pus bazele primei banci nationale din Seattle. I-au placut intotdeauna competitia, concursurile si jocurile, printre favoritele sale numarandu-se Risk, al carui scop este dominatia mondiala, dar si popularul Monopoly, iar aceste pasiuni i-au influentat viata si deciziile ulterioare in business. De altfel, Gates este considerat a fi atat de competitiv in afaceri pentru ca businessul i se pare ceva amuzant, asemanator jocurilor pe care le juca in copilarie.

    Primul computer la care Gates a avut acces, in cadrul unei scoli private, a constituit de nenumarate ori un motiv serios pentru tanarul elev de a se furisa in toiul noptii din casa, pentru a petrece un timp in camera computerului, care era destul de primitiv la vremea respectiva. Impreuna cu Paul Allen, Gates incepuse sa creeze aplicatii software, iar in 1970, cei doi au pus bazele unui mic business din care au castigat 20.000 de dolari prin comercializarea unei aplicatii software denumita Traf-O-Data, care monitoriza traficul in Seattle. Aceasta aplicatie a marcat de altfel primul pas semnificativ facut de Bill Gates in lumea businessului. Cinci ani mai tarziu, dupa absolvirea liceului, a decis sa renunte la studiile universitare, cu toate ca era deja student la Harvard, pentru a intra din nou in afaceri cu Paul Allen. Asa a aparut compania Microsoft, astazi cel mai mare producator de aplicatii software din toata lumea.

    Bill Gates este considerat promotorul revolutiei digitale. Sistemul de operare Windows ruleaza pe majoritatea computerelor din toata lumea, iar presedintele Microsoft a reusit nu o data sa depaseasca problemele cu care s-a confruntat compania, fara a-i afecta evolutia. Si cu toate ca acum ar putea sa nu mai lucreze nicio zi din viata lui, Gates nu poate sa ramana neimplicat in compania pe care a fondat-o.

    “Stilul de viata al personalitatilor cu bani si faima nu prea i se potrivesc lui Bill Gates si de multe ori ai impresia ca banii sunt un motiv de enervare pentru el”, afirma Chris Taylor, editor in cadrul Time Magazine.
    Dincolo de business, titanul afacerilor secolului XX este un familist convins si un tata dedicat, care in plus este si un pasionat inrait de golf. Iar de 10 ani incoace si-a asumat si rolul de filantrop, finantand numeroase proiecte pentru copii si persoane cu nevoi speciale. De altfel, Gates a declarat public faptul ca nu va lasa averea sa drept mostenire copiilor, intrucat, mai bine de 90% din suma va fi donata catre diverse fundatii.

    “Nu am nicio indoiala ca si peste 100 de ani de acum, Bill Gates va fi in continuare un model in business si va constitui un subiect de discutie, la fel cum se intampla in cazul lui Rockefeller sau Ford, acestia fiind oameni care au marcat si au transformat in mod semnificativ o era”, conchide Bill Gerberding, fost presedinte in cadrul Universitatii Washington.

  • Micul secret al blog-ului spam

    La prima vedere seamana cu un blog obisnuit. Dar daca te uiti mai atent, iti dai seama ca este ceva foarte ciudat cu continutul blog-ului – este foarte familiar. Chiar prea familiar. Asta pentru ca o parte este scris chiar de tine, pe propriul tau blog. Restul nu are sens: acelasi cuvant se repeta la nesfarsit. Ce cauta textul tau pe un alt blog, insotit de multe reclame? Probabil ca blog-ul este de fapt un splog, iar tu esti victima. Splog-urile sau spam blog-urile sunt cel mai nou mod in care spammerii manipuleaza blogosfera pentru a obtine profit. Fenomenul a aparut pentru prima data acum un an cand serviciul de gazduire al blogurilor al Google, Blogger, a fost inundat cu mai mult de 13.000 de bloguri false. Expedierea mesajelor-spam, fie ele mail-uri, SMS-uri si mai nou blog-uri, este o metoda practicata in general de oamenii din industria e-marketingului si de proprietarii de site-uri pornografice. Dar de ce fac sploggerii asta? Cum stii daca blogul tau a fost folosit pentru un splog? Si ce poti face pentru a opri acest lucru?Un alt mod de a face baniSplog-urile fura continut din bloguri reale, care sunt in general citite de un numar mare de utilizatori sau care au un continut de interes general, pentru a-si creste rangul site-ului pe Google. Sploggerii urmaresc ca spam blog-ul lor sa poata fi gasit foarte usor de utilizatori in urma unei cautari dupa un termen pe Google sau alt motor de cautare. Si astfel, daca adauga si reclame si alte tipuri de continut publicitar, genereaza venituri foarte usor, cu un minim de efort.Insa prin aceasta metoda sunt afectati pe nedrept bloggerii care detin blog-urile reale, devenite peste noapte sploguri. De ce? Pentru ca rangul site-ului lor scade pe masura ce creste cel al spam blog-ului, iar asocierea cu spam-urile le afecteaza reputatia pe Internet.Unica modalitate pentru a vedea daca blog-ul tau a fost “jefuit”, este sa te abonezi la fluxuri de stiri de pe motoare de cautare precum Technorati, IceRocket sau PubSub, care publica informatii actualizate din domeniu, inclusiv blog-urile care devin victime ale unui atac spam. In acelasi timp, este nevoie de o monitorizare independenta a blogosferei. Pentru asta, trebuie efectuate cautari online dupa termenii regasiti in blog, cum ar fi numele blogger-ului sau al blog-ului dar si dupa alte cuvinte cheie regasite in text. Multi bloggeri se folosesc de astfel de metode pentru a vedea ce spun ceilalti bloggeri despre ei, dar acestea se pot dovedi eficiente si pentru a determina daca un blog personal este tinta furturilor si sursa de venit a sploggerilor.Fiecare click inseamna profitCa si e-mail-urile de tip spam, splog-urile folosesc cele mai reprezentative caracteristici ale Internetului – flexibilitatea, accesul usor si costurile mici – intr-un serviciu care iti permite sa castigi rapid.Dar daca spammerii de pe e-mail incearca sa-l convinga pe destinatar sa cumpere diverse produse, sploggerii si alti spammeri de pe Internet castiga majoritatea banilor prin atragerea vizitatorilor catre panourile publicitare afisate alaturi de textul fara sens. Astfel, veniturile lor sunt direct proportionale cu numarul click-urilor pe reclamele de pe site.Proprietarii de pagini web – in acest caz spammerii – sunt platiti de persoana sau compania care face reclama, cu o suma fixa pentru fiecare click pe reclama respectiva. Pe sploggeri nu ii intereseaza ca pagina web pe care ei o detin este deformata si ca textul nu are niciun sens. Tot ceea ce ii intereseaza este sa umple pagina cu termeni pe care oamenii i-ar folosi in cautarile lor pe Web, termeni care sa-i conduca la pagina respectiva si sa-i atraga sa dea un click pe una din reclamele existente pe pagina.Inundatie de splog-uriIn ultimele luni numarul splog-urilor a crescut ingrijorator de mult. Peste jumatate din blog-urile in limba engleza atractive pentru utilizatori sunt spam-uri, potrivit unui studiu realizat recent de Tim Finin, un cercetator de la Universitatea din Maryland si de doi dintre studentii sai. “Blogosfera creste repede. Dar se pare ca splogosfera creste si mai repede”, a explicat Finin.De aceeasi parere este si Sason Goldman, product manager pentru Blogger, serviciul de gazduire de blog-uri al Google. “Cresterea numarului de splog-uri reprezinta o problema semnificativa cu care trebuie sa luptam”, a afirmat el. Niciun motor de cautare nu vrea ca, in urma unei cautari dupa un cuvant cheie relevant, utilizatorii lui sa fie directionati catre un link aparent folositor, dar de fapt un site plin de fraze fara sens si de publicitate online. De altfel, niciun proprietar de blog nu doreste sa-si iroseasca energia si sa-si distruga reputatia prin asigurarea unei “case” spammerilor.Un studiu recent facut de Mitesh Vasa, un inginer in software din Virginia si un cercetator al splog-urilor, a descoperit ca in decembrie 2005, Blogger gazduia mai mult de 100.000 de sploggeri.O amenintare pentru Google”Google promite ca ia in serios aceasta problema”, a mai spus Goldman. Este si normal sa fie asa, pentru ca banii care se duc in buzunarul lui Google din publicitate (sau in cele ale celorlalte mari motoare de cautare – Yahoo! si MSN) au devenit un magnet irezistibil pentru “artistii” in fraude. “Daca un site apare foarte sus in lista rezultatelor cautarilor, mii sau milioane de oameni vor accesa acel site. Chiar si in cazul in care doar un procent foarte mic dintre oamenii aceia dau click pe reclamele existente pe site, “proprietarul site-ului va castiga o gramada de bani – si sploggerii asta cauta de fapt”, a spus Anil Dash, vicepresedinte al Six Apart, companie care ofera un serviciu de gazduire al blog-urilor.Deoarece banii din publicitate se incaseaza numai de catre proprietarii site-urile care apar in prima sau a doua pagina, in ordinea rezultatelor, spammerii fac eforturi foarte mari sa induca in eroare Google sau Yahoo!. Motoarele de cautare clasifica un site Web in mare parte prin calcularea numarului altor site-uri la care se ajunge prin el, plasandu-l mai sus in cautari. Pentru a mima aceasta popularitate, spammerii creeaza retele false cu site-uri interconectate la splog, numite “link farms”.Blog-urile – marea majoritate reprezentand o colectie de link-uri cu comentarii – reprezinta, in special, elemente ajutatoare pentru spammeri. Rezultatul? “Blogosfera este din ce in ce mai poluata de spam-uri”, a spus Dash.DenuntatoriiIn timp ce splog-urile par a fi o neplacere minora pentru blogeri, intregul efect pe care-l au acestea nu se poate determina. “Ce se va intampla cand toti termenii dupa care se da o cautare vor fi infestati cu aceste splog-uri?”, se intreaba Chris Pirillo de la Lockergnome, o revista electronica in limba engleza care contine resurse pentru sistemele de operare din familia Microsoft Windows, stiri despre actualizari pentru software de toate tipurile, resurse generale de PC pentru specialisti si pasionati si resurse generale de Internet si informatie digitala. “Existenta splog-urilor face mult mai dificila cautarea”, este de parere acesta. Asa ca, pentru binele comunitatii, cand dai de un astfel de splog este bine sa-l denunti. Daca splogul este creat pe Blogger, se poate denunta foarte usor prin apasarea butonului Flag din coltul de sus din dreapta paginii. Acesta va anunta imediat administratia Blogger-ului despre continutul nedorit, si splog-ul va fi dat la o parte. Daca splog-ul este creat pe o alta platforma de blogging, trebuie sa iei legatura direct cu “gazda” platformei. Sau, poti sa raportezi splog-ul serviciului Splog Reporter, care a fost creat de Frank Gruber si Jeff John in august 2005. Splog Reporter se bazeaza pe un sistem special de identificare a splogurilor care analizeaza URL-ul unui blog pentru cuvinte cheie ciudate si detalii precum cratimele – din motive necunoscute, majoritatea splog-urilor sunt scrise cu cratime. Serviciul adauga site-urile suspecte in baza lui de date, alertand motoarele de cautare sa le elimine din fisierele lor. Daca splog-ul contine publicitate Google, site-ul poate fi raportat programului AdSense, serviciul de publicitate online de la Google, si contul site-ului poate fi revocat.Mark Cuban, proprietarul site-ului IceRocket, a fost emfatic cu privire la explozia de bloguri de anul trecut. In acelasi timp, alti bloggeri au inceput sa ceara standarde ridicate de la Google si a lui blogosfera, Blogger. Pana acum Google pare ca a luat in serios doleantele “clientilor” sai. Blogger a adaugat procesului de creatie al blog-urilor un sistem de verificare al cuvintelor, numit Captcha, si a publicat o lista de URL-uri “vinovate” pentru a le da si altor motoare de cautare posibilitatea sa le elimine din indexurile lor.Calcaiul lui AhileCu toate acestea, aparitia si cresterea numarului de splog-uri poate avea consecinte mai presus de blogosfera. Blog-urile sunt reprezentative pentru ceea ce multi numesc Web 2.0, viziunea Internetului ca o platforma comuna de informatii de toate felurile, care este creata si actualizata mereu de utilizatorii sai. Asa se intampla cu site-urile prin care poti face schimb de fisiere – Flickr sau YouTube, cu enciclopedia online la care poate colabora oricine – Wikipedia – sau cu calendarele care pot fi vazute online – Kiko sau CalendarHub.Din pacate, aceasta deschidere si usurinta cu care pot fi utilizate aceste site-uri sunt proprii erei Web 2.0. “Vulnerabilitatea extrema la spam este caracteristica ce defineste Web 2.0, iar splog-urile reprezinta prima manifestare a acestei ere”, a spus Matt Mullenweg, dezvoltatorul sistemului de blogging WordPress. Oamenii din industrie nu cad de acord asupra modului in care sa elimine spam-ul sau daca acesta poate fi eliminat. Dar nici nu se pune in discutie ca daca blogosfera sau restul “produselor” Web 2.0 nu gasesc un mod de a pune capat acestui mod fraudulos de a face bani pe Internet, atunci cea mai buna caracteristica a Web 2.0 va iesi din discutie. Afacerea GogginsDan Goggins, care detine un master in stiinta calculatoarelor, a dezvoltat impreuna cu un coleg de-al lui, John Jonas, cateva mii de splog-uri. “Nu sunt chiar atat de multe”, spune modest Goggins, dar in perioda august-octombrie 2005 el a castigat cel putin 71.000 de dolari din aceasta activitate. Cu Goggins si Jonas mai lucreaza o echipa intreaga de oameni. Acestia tremura la auzirea termenului “splogger”, preferand sa fie numiti mai degraba “vanzatori pe ‘piata’ motoarelor de cautare”. Cu toate acestea, obiectivul lor este sa atraga cat mai multi vizitatori catre splog-urile dezvoltate de ei.Potrivit presei internationale, un blogger roman a descoperit, in iunie, ca in urma unei cautari pe Google dupa “retete de sos de pizza” primele 10 rezultate care au fost afisate erau spam-uri. Pagina era o mica insula dintr-un mare arhipelag de spam-uri, de marimea a milioane de astfel pagini “capcana”, construit de oameni din Romania sau Argentina, spre exemplu, in functie de tara de origine pe care au selectat-o in momentul inregistrarii. Descoperind o lacuna in sistemul de indexare al lui Google, spammerii au introdus in adresele site-urilor lor termeni de cautare adesea folositi astfel incat algoritmii de cautare ai motoarelor sa ii identifice ca indici de relevanta pentru aceste cautari. Solicitarea retetei pentru sosul de pizza, spre exemplu, l-a directionat pe vizitator la o adresa de web care automat s-a dus pe un portal de spam-uri – un singur click si vizitatorul a fost prins intr-o mare de site-uri publicitare.

  • Revolutia Wi-Fi

    Mult mai ieftine si mult mai rapide, retelele mesh incep sa puna probleme executivilor din industria telecomunicatiilor prin cablu. Uraganul Katrina, cel mai destructiv ciclon caruia a trebuit sa-i tina piept SUA, a lasat in urma un oras devastat. Peste 80% din New Orleans a fost sub apa, Katrina distrugand tot ce a intalnit in cale. Cum dupa orice furtuna iese intotdeauna soarele, asa se intampla si cu orasul fantoma, care a devenit o zona de test pentru o retea wireless considerata de analisti drept viitorul retelelor de Internet.Cu toate ca inca exista zone ale New Orleansului care nu au nici macar apa sau curent electric, iar infrastructura orasului este complet distrusa, planurile pentru reconstructie au ajuns deja la un nivel destul de avansat. Oficialitatile pregatesc un proiect care s-ar putea dovedi a fi cea mai mare retea metropolitana wireless din lume. Scopul ei este sa tina sub supraveghere video intreg orasul si sa ofere gratuit accces Wi-Fi la Internet tuturor utilizatorilor. Cu un astfel de serviciu, orice persoana din New Orleans care utilizeaza echipamente Wi-Fi, indiferent daca este vorba de un laptop, un telefon mobil sau un PDA, va putea accesa Internetul din orice locatie a orasului. Deocamdata, accesul la Internet este posibil numai in centrul financiar al New Orleansului si in renumitul cartier French Quarter. Specialistii sunt insa de parere ca reteaua ar putea fi complet functionala, cu o arie de acoperire a intregului oras, in aproximativ 1 an de zile.”Aceasta retea reprezinta un singur pas, care insa ar insemna mult in demersurile de reconstructie ale orasului, intrucat nu numai locuitorii, dar si companiile interesate de New Orleans isi vor putea relua activitatea mult mai repede”, a afirmat Ray Nagin, primarul orasului devastat de Katrina, potrivit presei internationale.Noua tehnologie folosita pentru reteaua Wi-Fi, denumita mesh networking, ar putea de asemenea sa le permita cablistilor sa ofere servicii de telefonie mobila in paralel cu operatorii cunoscuti de telecomunicatii.Alternativa meshO retea wireless de tip mesh este de fapt o retea clasica LAN (Local Area Network – retea locala), dar care in loc sa foloseasca puncte fixe de acces la Internet, este bazata pe o structura de tip arbore, cu noduri interconectate, permitand astfel accesul la Internet din orice zona aflata in acoperirea retelei. O retea mesh este mult mai sigura si poate oferi un volum mult mai mare de informatii, comparativ cu o retea clasica. Daca un nod nu mai este functional, spre exemplu, toate celelalte pot comunica intre ele in continuare, direct sau prin unul sau mai multe noduri intermediare. Cu retelele traditionale Wi-Fi, punctele de acces formeaza unde radio care ofera utilizatorilor conectivitate wireless. Aceste puncte de acces necesita cablu care se conecteaza la switch-uri pentru a face posibila comunicarea si conexiunile la servere si Internet. Aceasta este problema cel mai des intalnita in configuratia retelelor LAN, dar o problema pentru multe aplicatii il constituie nefezabilitatea intinderii de cablu la fiecare punct de acces, precum si pretul ridicat. Ca rezultat la aceasta problema, furnizorii de servicii de Internet precum BelAirNetworks, Firetide sau Tropos Networks furnizeaza solutii bazate pe tehnologia mesh networking pentru a facilita instalarea acolo unde cablul constituie un impediment.In general, reteaua mesh inlocuieste punctele de acces cu “noduri de capat” care sunt in intregime wireless, cu exceptia cablului electric. O parte a nodului este interfata cu utilizatorii Wi-Fi. Acestia asociaza nodul mesh exact la fel cum face cu un punct de acces. Cealalta parte a nodului de capat emite unde radio care interconecteaza nodul cu celelalte noduri de capat.Google, deschizator de drumCompania Tropos Networks si-a extins recent linia de produse prin lansarea unei noi generatii de echipamente de retea pe care municipalitatile le-ar putea folosi la construirea retelelor lor wireless la viteze sporite. Tropos 5320 MetroMesh, produsul care are la baza tehnologia mesh networking va furniza municipalitatilor din San Francisco, Philadelphia si New Orleans retele mesh wireless. Operatorii de retea vor putea mari astfel latimea de banda a utilizatorilor individuali. Potrivit Tropos, spre deosebire de celelalte echipamente mesh, 5320 are un software mult mai capabil de a micsora interferenta si de a oferi oraselor mai multe optiuni in crearea retelelor de Internet. Saar Gillai, vicepresedinte in departamentul de inginerie al Tropos, considera ca vanzatorii de retea care nu au o experienta semnificativa in domeniu au impresia ca este suficient sa “arunce” mai multe puncte de acces radio intr-o cutie. “Zilele echipamentelor de retea mesh cu un singur punct de acces se apropie de final”, a afirmat si Roberta Wiggins de la Grupul Yankee, companie de cercetare si consultanta. “Chiar daca Tropos a fost odata lider, piata devine din ce in ce mai competitiva, alte companii venind repede din urma”, a mai spus aceasta.Daryl Schoolar, analist In-Stat, este de parere ca noul echipament Tropos concureaza cu Motorola, BelAir si Strix, furnizori consacrati de retele mesh de Internet.La inceputul anului, gigantul Google l-a ales ca partener pe EarthLink, unul dintre cei mai importanti furnizori de servicii Internet, pentru a instala o retea wireless de Internet in San Francisco. Compania a anuntat de asemenea programul de dezvoltare Tropos Wireless, care ofera companiei posibilitatea sa produca routere MetroMesh pentru utilizatori, dar si furnizori de servicii, oferindu-le WiMax, tehnologia de acces la Internet wireless si servicii 3G.O chestiune de timpDupa mai multi ani in care cererea a fost relativ mica, piata de retele wireless este acum intr-o continua dezvoltare, ceea ce ar trebui sa insemne mai multe oportunitati pentru furnizorii de solutii din toate orasele mari din lume. Tehnologia wireless mesh networking a avut cea mai mare dezvoltare in orasele mici si mijlocii, care au utilizat-o pentru aplicatii precum retele de monitorizare municipala. Orasele mari au fost mai reticente in adoptarea tehnologiei mesh din cauza problemelor de infrastructura. Dar aceasta lipsa de interes scade din ce in ce mai mult. Potrivit MuniWireless.com, un web site care furnizeaza stiri si indica principalele trenduri din industrie, piata de retele wireless va avea o rata anuala de crestere de peste 130% pana in 2007 si va avea o valoare de peste 400 de milioane de dolari in Statele Unite. Aceasta crestere se va datora, in mare parte, oraselor mari. “Am observat o crestere importanta a interesului pentru aceasta tehnologie in orasele mari din Statele Unite”, a spus Esme Vos, fondatorul MuniWireless.com. “Nu mai este o problema daca orasele vor implementa aceasta tehnologie, ci cum, cand si pentru ce o vor utiliza”, a mai spus acesta.Orase precum San Francisco si Philadelphia au anuntat initiative de a construi retele wireless in toate zonele la care oamenii vor avea acces, la costuri foarte reduse sau chiar gratis, dar aceste eforturi sunt doar o parte din planurile furnizorilor de tehnologie wireless. “Exista foarte mult scepticism in ceea ce priveste planurile oraselor San Francisco si Philadelphia pentru ca oamenii nu cred ca Earthlink – furnizorul de servicii care construieste retele wireless – poate face destui bani din asta pentru a ramane in afacere”, a spus Todd Truitt, product manager pentru produsele mesh de la Cisco Systems. “Pot aparea multe probleme de natura politica pentru ca orasele nu vor sa plateasca din buzunarul public pentru aceste retele de Internet, iar furnizorii de astfel de servicii nu vor sa faca asta pe gratis”, a mai spus el.Nevoia de retele wireless creste pe masura ce tehnologia se imbunatateste, iar marile orase observa beneficiile unei retele wireless de tip mesh in cazul New Orleans.”Multi oameni din mediul urban doresc retele multifunctionale, care sa ii ajute la monitorizarea video a unui oras, dar sa ofere si acces la Internet wireless”, este de parere Vos. “Ei vor ca lungimea de banda sa fie cat mai mare si sa dezvolte aplicatii la viteze mari, fie prin fibra optica, fie prin wireless”, a mai spus acesta. Astfel, furnizorii de solutii vor avea rolul de consilier – si bineinteles de oameni de vanzari – pentru municipalitati. “Solutia pentru aceste orase este de a identifica ce aplicatii doresc si cine sunt cei care le pot face pentru ei”, a mai spus Truitt.Cisco a implementat retele mesh wireless in orasul Madison din statul american Wisconsin si in Austin, Texas, unde angajatii din industria petroliera folosesc retelele wireless alimentate cu energie solara pentru a comunica cu sediul central al companiilor lor. Cisco lucreaza de asemenea cu municipalitatea din Houston pentru a construi retele pentru supraveghere video si aplicatii care permit chiar si plata cu cardul a taxelor de parcare.Soarele de dupa KatrinaUraganul Katrina nu a distrus doar case si infrastructura. Activitatea tuturor companiilor din New Orleans a incetat practic dupa trecerea uraganului. Michel DiPollicino este doar un exemplu. A ramas fara afacerea pe care a reusit sa o puna pe picioare, fara proprietatile imobiliare si fara majoritatea bunurilor personale. Dupa trcerea Katrinei, DiPollicino si-a deschis o mica agentie de turism si si-a investit toate economiile intr-un bar. La putin timp, a aflat ca oficialitatile au creat un centru de afaceri, unde, pentru 100 de dolari pe luna, orice antreprenor putea inchiria un birou, cu un laptop si acces la Internet wireless. “Am stiut ca trebuie sa-mi pun afacerea din nou pe picioare si ca asta era solutia”, a spus DiPollicino. “Inainte de Katrina venisem in New Orleans pentru a lucra impreuna cu studiourile de filmari Independent Studios. Dupa ciclon am pierdut informatii, echipamente sofisticate. De fapt, totul”, a explicat acesta.In noul centru de business, companiile isi reiau treptat activitatea, facand planuri si pregatind parteneriate. Cele 12 birouri puse la dispozitie de oficialitatile orasului New Orleans sunt ocupate de 5 companii IT, insa centrul se va extinde pentru a putea sustine mai multe companii trase pe dreapta de Katrina.Cum se reduc costurileRetelele de tip mesh sunt potrivite pentru zone rezidentiale, dar si pe toata suprafata unui oras in care exista conexiune Wi-Fi. O problema pentru instalarea unei retele mesh pe arii extinse o reprezinta insa necesarul de cablu pe care il cere reteaua si numarul mare de aprobari de la institutiile publice. O retea mesh este de asemenea mai potrivita decat o retea locala obisnuita atunci cand se face o retea wireless temporara, pentru ca nodurile de capat sunt mult mai usor de instalat si este nevoie de mai putin timp pentru a le dezinstala. Companiile pot beneficia de asemenea de retelele mesh atunci cand au nevoie de conexiune la Internet in zone temporare de lucru.Un alt loc unde isi gaseste loc o retea mesh il reprezinta si imobilele in care nu exista cablu de date pentru puncte de acces. Costurile pentru instalarea cablului sunt relativ mari, in special unde este nevoie de un conductor pentru cablu, care este necesar in cele mai multe cazuri. Numai conductorul dubleaza, in general, costurile de instalare a punctelor de acces. In acest caz, optiunea pentru o retea mesh poate salva sute de dolari pentru fiecare punct de acces. Retelele mesh nu sunt totusi pregatite pentru a fi instalate la scara larga in companiile mari, in special datorita lipsei de standarde oficiale pentru astfel de retele. Insa au toate sansele sa devanseze retelele locale obisnuite si sa se impuna. Si asta intr-un viitor nu foarte indepartat.LAN cu unde radioAlegerea unei tehnologii radio este cruciala pentru retelele wireless mesh. Intr-o retea wireless traditionala, unde laptop-urile se conecteaza la un singur punct de acces, fiecare laptop trebuie sa partajeze o parte fixa din latimea de banda. Cu tehnologiile mesh si radio adaptive, dispozitivele intr-o retea mesh se vor conecta doar cu alte dispozitive din aceeasi categorie. Avantajul este ca atunci cand sunt mai multe dispozitive conectate, latimea de banda disponibila este mai mare.Mesh vs. LANO retea mesh este mult mai sigura si poate oferi un volum mult mai mare de informatii, comparativ cu o retea clasica.Este potrivita pentru zonele rezidentiale si pe toata suprafata unui oras in care exista conexiune Wi-Fi.O retea mesh este mai potrivita decat o retea locala atunci cand se face o retea wireless temporara, pentru ca nodurile de capat sunt mult mai usor de instalat si este nevoie de mai putin timp pentru a le dezinstala.Tehnologia mesh networking ar putea de asemenea sa le permita cablistilor sa ofere servicii de telefonie mobila in paralel cu operatorii de telecomunicatii cunoscuti.Reteaua mesh este potrivita in spatiile in care nu exista cablu de date pentru puncte de acces.