Category: IT

Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante

  • Cum a reuşit un tânăr de 24 de ani din România să câstige peste 200.000 de dolari jucându-se

    Nimic din înfăţisarea lui Armand Pittner nu trădează faptul că la 24 de ani a strâns o mică avere, de 260.000 de dolari, doar din câştigurile de la turnee de jocuri video.

    În spatele meu, pe perete, se află panouri cu eroi desenaţi, creaturi fantastice cu arme impresionate şi cu puteri nebănuite, iar el este unul dintre cei care-i controlează, le înhămează puterile şi le pune în folosul echipei. Este ceva mai înalt decât mine, să aibă 1,80-90 m înălţime, şi poartă o pereche de blugi albaştri şi un tricou pe care scrie „Come and join the universe”. Îi urmez îndemnul şi vă invit în galaxia sportului electronic, în universul Dota, în microcosmosul lui Armand „b0ne7” Pittner.

    Armand Pittner este cel mai bine plătit român jucător profesionist de jocuri video, cu câştiguri de până la 260.000 de dolari, doar din turnee. Joacă de mic, iar Dota (Defence of the Ancients) încă de la începuturi. Părinţii au strâmbat din nas când vedeau că petrecea atât de mult timp în faţa calculatorului, dar nu i-au interzis să se joace. Odată cu primul turneu la care a participat în străinătate, părinţii s-au deschis mai mult spre jocurile video. Acum îi urmăresc meciurile pe internet de fiecare dată când au ocazia, şi, chiar dacă nu înţeleg total fenomenul, se bucură pentru fiecare victorie a fiului lor.

    Nu a existat un moment precis în viaţa lui Armand când a luat decizia de deveni jucător profesionist. „Pur şi simplu s-a întâmplat. Nu era nimic planificat. Totul a început ca un hobby.”  A jucat din ce în ce mai mult şi a devenit mai bun. Primul LAN (concurs local ce se joacă în reţea) l-a jucat într-o sală de jocuri din Bucureşti. Pe atunci nu erau spectatori, doar tineri entuziaşti ce iubeau jocul. „Am jucat şi într-un mall şi era distractiv cum oamenii se opreau şi se uitau la noi în calculatoare să vadă ce facem”, îşi aminteşte zâmbind b0ne7.

    Pare un tânăr obişnuit abia ieşit de pe băncile facultăţii, dar banii pe care i-a câştigat în turnee (aproximativ 260.000 de dolari) îl plasează pe locul 69 în topul celor mai bogaţi jucători profesionişti de jocuri video. Asta făcând abstracţie de salariul său lunar. Deşi nu-mi poate dezvălui câţi bani primeşte de la Cloud9, organizaţia la care este angajat, Pittner spune că salariul unui jucător dintr-o echipă de top variază între 2.000 şi 6.000 de dolari pe lună. Nu pare să-i pese foarte mult de banii câştigaţi, nu are de gând să-i investească deocamdată sau să-şi înceapă un business: „Banii aceia există şi apelez la ei dacă am nevoie de ceva”, mărturiseşte Armand Pittner. Ochii albaştri i se aprind când vorbim mai mult despre Dota şi intrăm în detalii, ceea ce arată că şi-a păstrat entuziasmul şi plăcerea de a juca, chiar dacă acum participă la turnee cu premii substanţiale şi îl urmăresc mii de fani.

    Drumul nu a fost uşor. Armand Pittner povesteşte că a trecut prin multe încercări şi a schimbat mai multe echipe până să ajungă la Cloud9, unde avea să-şi facă o casă. Dota este un joc de echipă foarte competitiv. „Trebuie să ştii când să renunţi la un jucător slab care trage echipa în jos. E important să nu ai relaţii puternice de prietenie cu coechipierii. Am întâlnit multe echipe care nu au evoluat tocmai pentru că nu voiau să renunţe la jucătorii mai slabi”, explică Armand din secretele jocului care i-a adus confortul financiar înainte de a împlini 25 de ani.

  • Acestea sunt cele mai aşteptate telefoane ale sfârşitului de an

    Dacă prima parte a anului a adus telefoane precum Galaxy S6, S6 Edge, HTC One M9, LG G4 sau Xperia Z3, sfârşitul lui 2015 promite cel puţin la fel de multe motive de interes pentru entuziaştii smartphone-urilor. Vă prezentăm în continuare câteva telefoane ce urmează să fie lansate în această toamnă; unele dintre acestea sunt continuări ale unor modele de succes, dar altele promit să schimbe fundamental modul cum folosim tehnologia.

    Samsung Galaxy Note 5

    Samsung îşi urmează programul anual de lansări obişnuit şi va prezenta noul model Note la începutul lunii septembrie; ca de obicei, smartphone-ul va fi lansat în cadrul IFA Berlin. Zvonurile vorbesc despre două versiuni, una tradiţională şi alta de tip dual-edge (asemănătoare ca design cu Samsung Galaxy S6 Edge), dar acest lucru nu a fost confirmat oficial. Display-ul va fi de 5,9 inchi şi va folosi tehnologie Ultra HD Super AMOLED, iar camerele vor avea 18 megapixeli (cea din spate) şi 5 sau 6 megapixeli (cea frontală). Memoria internă va fi de până la 128 GB, iar telefonul va avea scanner de amprentă şi un port USB tip C (mult mai rapid). În ceea ce priveşte puterea, se pare că Samsung a ales un cip Snapdragon 810 cu 4 GB de RAM. Indiferent de ceea ce vor prezenta cei de la Samsung în septembrie, Galaxy Note rămâne unul dintre cele mai apreciate device-uri ale momentului.

    Sony Xperia Z5

    Sony ar vrea să lanseze un telefon cu adevărat puternic tot în cadrul IFA Berlin, deşi nu putem fi siguri de acest lucru dacă ne gândim la calendarul destul de haotic de lansări pe care Sony l-a avut în acest an. Mai multe surse au afirmat că Xperia Z5 va folosi un procesor Qualcomm Snapdragon 820, neexistând prea multe informaţii despre restul dotărilor.

    Apple iPhone 6S

    Dacă există un lucru de care putem fi absolut siguri, acesta este că Apple va lansa o nouă versiune de iPhone la sfârşitul acestui an. Ne putem aştepta la un display de aceeaşi mărime şi cu aceeaşi rezoluţie ca 6, dar una din noutăţi ar putea fi introducerea sistemului Force Touch. Această nouă metodă de interacţiune a fost testată pe Apple Watch şi pe noul MacBook, fiind deci logic să apară şi pe noua generaţie de smartphone‑uri şi tablete. Apple a prezentat o versiune nouă de iOS, versiunea 9, în cadrul unui eveniment din luna iunie. Nu se ştiu toate detaliile tehnice, dar compania a dezvăluit că Apple Pay, Siri şi Maps vor fi îmbunătăţite. Unele surse au indicat faptul că noul iPhone va utiliza acelaşi tip de aluminiu ca Apple Watch, un material mai solid şi cu până la 60% mai uşor decât aluminiul normal. Având în vedere scandalul Bendgate (mai multe iPhone-uri s-au rupt atunci când au fost îndoite), acest nou material ar putea salva imaginea Apple şi ar putea aduce o creştere a vânzărilor.

    Un nou Nexus

    Deşi nu are un nume oficial, proiectul celor de la Google va fi lansat pe piaţă în cursul acestui an. Gizmo China a dezvăluit recent că Huawei este compania care va produce noul Nexus, deşi în trecut această sarcină a fost dusă la capăt de Motorola sau LG. Publicaţia chineză a oferit şi un nume pentru device, Huawei Angler; acesta ar trebui să aibă un ecran OLED de 5,7 inchi produs de Samsung ce poate dezvolta o rezoluţie de 1.440 x 2.560 de pixeli. Huawei foloseşte pentru majoritatea produselor sale un cip Hi-Silicon Kirip, dar în cazul noului Nexus compania va alege, cel mai probabil, un procesor Qualcomm Snapdragon 810 susţinut de 4 GB de RAM. În ceea ce priveşte sistemul de operare, acesta va fi Android M, prezentat de curând de Google. Noutăţile cele mai importante sunt scannerul de amprente şi introducerea USB-ului tip C.

     

  • Veritas lansează soluţia NetBackup 7.7

    “Tot mai multe companii adaugă în prezent stocarea în cloud printre opţiunile de backup şi stocare, pentru a beneficia de avantajele flexibilităţii, agilităţii şi optimizării costurilor operaţionale”, a declarat Ana Pinczuk, vicepreşedinte senior în cadrul diviziei de backup şi recuperare a datelor din cadrul Veritas.

    NetBackup 7.7 optimizează considerabil performanţa şi interoperabilitatea backup-ului în cloud, prin intermediul serviciilor de stocare precum cele oferite de Amazon Web Services (AWS), Google, Hitachi Data Systems (HDS), Verizon şi Cloudian. Totodată, soluţia permite şi integrarea cu VMware vSphere Virtual Volumes, Microsoft Hyper-V, NetApp clustered Data ONTAP (cDOT) şi Microsoft SQL Server şi oferă capabilităţi îmbunătăţite care permit utilizatorilor IT şi non-IT să gestioneze şi să controleze în mod independent activităţile de backup şi recuperare, folosind interfeţe intuitive îmbinate cu instrumente native.

    “Pe măsură ce volumul şi sfera datelor enterprise continuă să crească, companiile au nevoie de instrumente mai performante pentru a proteja informaţiile confidenţiale în mod adecvat. NetBackup 7.7 este proiectat să furnizeze recuperarea mai rapidă şi mai uşoară a datelor, cu o performanţă îmbunătăţită şi tehnici de stocare eficiente pentru gestionarea protecţiei informaţiilor din companie la toate nivelurile”, a afirmat Phil Goodwin, director de cercetare în domeniul sistemelor de stocare şi software din cadrul IDC.
    Noul conector cloud disponibil în NetBackup 7.7, proiectat pe Amazon Simple Storage Service (Amazon S3), este optimizat pentru a îmbunătăţi semnificativ timpul de backup şi recuperare pentru soluţiile de stocare în cloud compatibile cu Amazon S3. Conectorul exploatează tehnici multi-streaming şi alte funcţii avansate care permit utilizarea la capacitate maximă a benzii de reţea, reducând semnificativ timpul de backup şi recuperare faţă de versiunile anterioare. În plus, NetBackup 7.7 suportă gateway-uri cloud de la NetApp şi AWS, folosind o abordare secvenţială pentru a replica backup-ul de date în cloud.

    Funcţia Auto Image Replication (AIR) a NetBackup este de asemenea integrată cu serviciile cloud, oferind companiilor posibilitatea să facă backup de date într-un mediu cloud, asigurând în acelaşi timp deduplicarea datelor pentru care se face backup. Noile politici inteligente pentru Microsoft Hyper-V şi Microsoft SQL Server ajută organizaţiile IT să scaleze mai rapid operaţiunile, să crească flexibilitatea şi să ofere control adecvat angajaţilor din companie. Platforma convergentă Veritas NetBackup 7.7 simplifică gestionarea infrastructurii şi dispune de procese şi controale automatizate avansate, pentru a proteja medii fizice şi virtuale complexe.

    Veritas NetBackup 7.7 este disponibil prin partenerii şi distribuitorii oficiali.

    Veritas Technologies Corporation, compania de gestionare a informaţiilor care rezultă din separarea de Symantec, permite organizaţiilor să exploateze puterea informaţiilor lor, cu soluţii menite să sprijine cele mai vaste şi complexe medii eterogene la nivel global. În prezent, Veritas furnizează soluţii pentru 86% dintre companiile incluse în topul Fortune 500, îmbunătăţind disponibilitatea datelor şi oferind informaţii în sprijinul avantajului competitiv. În anul fiscal 2015, Veritas a generat pentru Symantec venituri de 2,6 miliarde dolari.

    Symantec Corporation (NASDAQ: SYMC) este expert în protecţia informaţiilor. Fondată în aprilie 1982, compania Symantec este inclusă în topul Fortune 500 şi oferă una dintre cele mai vaste reţele de inteligenţă a datelor la nivel global, precum şi soluţii performante de securitate, backup şi disponibilitate pentru stocarea, accesarea şi partajarea datelor importante. Compania are peste 20.000 de angajaţi în peste 50 de ţări. 99% din companiile incluse în Fortune 500 sunt clienţi Symantec. În anul fiscal 2014, compania a înregistrat venituri de 6,7 miliarde dolari.

  • Stefanini vrea să mai angajeze anul acesta încă 150 de oameni. Care sunt slujbele pe care le oferă

    Numărul angajaţilor Stefanini în România a crescut în primul semestru cu 26% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungând în prezent la 1.150. Până la sfârşitul anului, compania urmează să angajeze încă 150 de persoane şi să ajungă astfel la 1.300 de angajaţi în ţara noastră.

    Din cei 348 de noi angajaţi pe care Stefanini i-a recrutat în primele şase luni ale anului, 299 lucrează în biroul din Bucureşti al companiei, iar 49 în biroul din Sibiu.

    Poziţiile deschise în cadrul Stefanini în prima jumătate a anului au fost de programatori (.Net, Java, Mobile, PHP, FrontEnd), testeri, business analysts, specialist infrastructură (Networking, Wintel, Unix, Storage, Security, Monitoring), recrutori, HR assistant, recepţionist, agenţi helpdesk pe diverse limbi străine (engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă, germană, maghiară, greacă), IT manager, project manager, business development manager.

    Pentru posturile enumerate mai sus au fost susţinute aproximativ 5.000 de interviuri în primul semestru, ceea ce înseamnă, în medie, mai mult de 40 de interviuri pe zi, rata de angajare fiind de circa 7%.

    „Am căutat la noii angajaţi, pe lângă abilităţile tehnice demonstrate la testele de la interviu, şi trăsături precum disciplina şi flexibilitatea în modul de lucru. În continuare vom face recrutări în România şi vom extinde echipa locală, în condiţiile în care tocmai am semnat un nou contract cu un client global din domeniul FMCG”, a declarat Daniela Vercellino, EMEA recruitment manager, Stefanini România.

    Pentru următoarea perioadă, Stefanini caută candidaţi atât pe zona de development – programatori seniori pentru .NET, JAVA şi pe tehnologii precum PhP, IOS, Android, cât şi pe zona de infrastructură – poziţii de seniori şi agenţi vorbitori de engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, dar şi cunoscători de bulgară şi croată.

    ”Toate poziţiile deschise sunt centralizate pe site-ul Stefanini. Astfel, candidaţii pot aplica direct online, printr-un procedeu foarte simplu: selectează ţara şi domeniul de specialitate (spre exemplu, dezvoltator software, specialist infrastructură etc.), iar site-ul generează imediat toate poziţiile deschise din acel domeniu la momentul respectiv, fiind nevoie doar de un simplu click pentru ca CV-ul să fie preluat”, subliniază  Daniela Vercellino.

    Stefanini este o companie braziliană înfiinţată în urmă cu 27 de ani. Prezentă în 34 de ţări, Stefanini oferă servicii IT offshore, onshore şi nearshore, inclusiv servicii de dezvoltare de aplicaţii, precum şi servicii BPO. Stefanini se numără printre cele mai mari 100 de companii de IT din lume (BBC News).

  • Symantec extinde soluţia Data Loss Prevention pentru stocarea în cloud

    “Symantec Data Loss Prevention este o soluţie de securitate axată pe conţinut, care spijină companiile să înţeleagă unde sunt stocate datele confidenţiale, cum sunt folosite şi ce măsuri pot lua pentru a asigura protecţia acestora”, a declarat Amit Jasuja, vice preşedinte în cadrul diviziei de dezvoltare de produs a Symantec. “Acum, extindem soluţia pentru a proteja email-urile şi informaţiile stocate în cloud şi integrăm soluţia cu Box, pentru a oferi companiilor un control ridicat şi o vizibilitate amplă asupra datelor confidenţiale şi a le permite să utilizeze tehnologia cloud la potenţial maxim.”

    Extinderea soluţiei Data Loss Prevention pentru aplicaţii cloud reconfirmă strategia Symantec de a proteja datele confidenţiale şi identităţile virtuale din mediul de business indiferent unde sunt stocate – on premise, în tranzit sau în cloud.

    Provocările de protecţie a datelor din cloud

    Într-o lume în care datele au un rol esenţial şi sunt disponibile oriunde, în reţea şi în cloud, mereu la îndemâna utilizatorilor, stocarea informaţiilor confidenţiale şi transferul acestora între infrastructura proprie din companii şi mediul cloud trebuie să se facă în siguranţă. Preocuparea pentru securitate, confidenţialitate şi conformitate devine, astfel, tot mai ridicată în mediul de business.

    “Securitatea şi conformitatea informaţiilor din companii nu a fost niciodată uşor de păstrat. Astăzi, cloud-ul şi lumea aflată în permanentă mişcare creează noi provocări în domeniul protecţiei datelor, informaţiile confidenţiale trecând adesea dincolo de sistemele de securitate ale reţelelor din mediul de business”, a afirmat Cheryl Tang, senior product marketing manager în cadrul diviziei Enterprise Security a Symantec. “Tot mai mulţi angajaţi partajează fişiere în mod curent, folosind soluţii de stocare în cloud pentru consumatori, adesea fără ca departamentul IT să fie informat. Prin urmare, sunt create şi stocate în cloud foarte multe date care rămân însă nedescoperite, nemonitorizate şi, foarte posibil, neprotejate.”

    Securitatea Symantec Data Loss Prevention în cloud

    Soluţiile Data Loss Prevention ţin cont de comportamentul de utilizare a datelor din companii şi asigură securitatea acestora prin:

    •           Politici şi fluxuri de lucru solide privind pierderea datelor oriunde ar fi stocate – în reţelele companiei şi, începând de acum, şi în cloud. Clienţii îşi pot extinde cu uşurinţă politicile existente privind pierderea datelor la stocarea în cloud şi la soluţiile de email.

    •           Data Loss Prevention pentru soluţii cloud de email monitorizează şi protejează email-urile trimise prin intermediul Microsoft Office 365 Exchange Online.

    •           Data Loss Prevention pentru stocarea în cloud oferă vizibilitate crescută a datelor confidenţiale stocate de companii în Box. Soluţia este integrată cu platforma Box pentru a monitoriza conturile angajaţilor, oferind o analiză în detaliu cu privire la caracterul informaţiilor şi la modul de utilizare şi partajare a acestora.

    •           Protecţia pentru sincronizarea şi partajarea de fişiere personale în cloud asigură monitorizarea datelor din companii şi împiedică utilizatorii să sincronizeze fişierele de pe computererele de la locul de muncă cu soluţii personale de stocare în cloud precum Box, Dropbox, Google Drive, Hightail, iCloud şi Microsoft OneDrive.

    “Pe măsură ce companiile mută tot mai multe informaţii în cloud, acestea caută furnizori de servicii de securitate care să le poată proteja datele, indiferent de locul în care sunt stocate şi gestionate. Data Loss Prevention este una din tehnologiile cheie care asigură protecţia datelor oricând, oriunde, pentru orice dispozitiv, fiind o soluţie esenţială pentru securitatea cloud”, a declarat Cheryl Tang.

    Soluţia Symantec Data Loss Prevention este disponibilă în prezent la nivel global.

    Symantec Corporation (NASDAQ: SYMC) este expert în protecţia informaţiilor. Fondată în aprilie 1982, compania Symantec este inclusă în topul Fortune 500 şi oferă una dintre cele mai vaste reţele de inteligenţă a datelor la nivel global, precum şi soluţii performante de securitate, backup şi disponibilitate pentru stocarea, accesarea şi partajarea datelor importante. Compania are peste 20.000 de angajaţi în peste 50 de ţări. 99% din companiile incluse în Fortune 500 sunt clienţi Symantec. În anul fiscal 2014, compania a înregistrat venituri de 6,7 miliarde dolari.

  • RINF deschide un nou birou la Berlin

    RINF, una dintre cele mai importante companiiromâneşti din domeniul IT&C, ce oferă servicii specializate în dezvoltarede software, consultanţă şi  suport multilingvistic,  îşi  continuă planul  deextindere  pe  plan  internaţional  şi  deschide  un  nou  sediu  la  Berlin,consolidând  astfel  statutul  de  companie  internaţională  fondată  înRomânia.

    După două luni de la deschiderea biroului din Marea Britanie, RINF bifeazăurmătorul pas în planul de extindere la nivel global pe segmentul IT&C şiinagurează  un  nou  sediu  în  capitala  Germaniei.  Cu  toate  că  este  ocompanie  tânără,  RINF  a  câştigat  rapid  recunoaştere  internaţională,expansiunea rapidă în Europa atestând acest fapt. Extinderea companieila  nivel  internaţional  demonstrează  excelenţa  specialiştilor  români  îndomeniul IT.  Astfel, doar între 2008 şi 2012, proiectele de outsourcing dinRomânia au generat peste 13.476 locuri de muncă.

    Această  dezvoltare  se  datorează  faptului  că  industria  de  IT&C  dinRomânia, la nivel de outsourcing este cotata pe locul 9 la nivel mondial,având tendinţă ascendentă. Acest lucru este relevat şi de studiul realizatde CEEOA (Asociatia de Outsourcing din Europa Centrală şi  de Est), iarRINF este una dintre companiile de top ce pun România pe hartă, în ceeace priveşte calitatea acestor servicii. Proiectele RINF sunt focusate pe trei arii de compentenţă: platforme cloudcare utilizează arhitecturi  elastice, integrări  crossplatform sau hawdare-software şi suport multilingvistic pentru utilizatori. Aceste elemente suntrelevante  pentru  companiile  care  avansează  în  programele  proprii  dedigitizare în căutarea acelei flexibilităţi care să le permită să preîntâmpineschimbările disruptive din piaţă.

    Odată cu extinderea portofoliului de clienţi, RINF îşi va mări de asemeneaşi echipa, iar sediul central se va reloca, la începutul anului 2016, în unadintre  cele  mai  moderne  clădiri  de  birouri  din  Bucureşti,  Green  CourtBucharest, ocupând o suprafaţă totală de 1843.8 mp.

  • Printarea 3D, viitorul producţiei

    În peisajul schimbător al Dubaiului o să apară o altă „ciudăţenie“, prima clădire realizată în totalitate prin imprimare 3D. Această clădire de un etaj se va întinde pe 2.000 de metri pătraţi şi va fi construită strat cu strat de o imprimantă ce măsoară 6 metri. Chiar şi mobila de interior şi componentele din structura clădirii vor fi realizate prin acelaşi procedeu. Mohammed al-Gergawi, ministrul de afaceri interne al Emiratelor Arabe Unite, apreciază că acestă tehnologie are potenţialul de a reduce costurile forţei de muncă cu 50%. 

    Imprimarea tridimensională, cunoscută şi sub numele de fabricare aditivă, este o tehnologie emergentă ce promite să revoluţioneze producţia globală şi să aibă un impact major în societate. Imprimarea 3D este procesul de utilizare a aditivilor pentru a forma obiecte 3D solide de orice formă, după un model digital 3D. Există în prezent mai multe tehnologii prin care un obiect oarecare poate fi realizat tridimensional. Una dintre ele este tipărirea cu material plastic, cunoscut de specialişti sub numele de ABS (acrilonitril-butadien-stiren). Imprimanta modelează plasticul şi îl picură strat cu strat în forma dorită. O alta, mai costisitoare atât din punct de vedere financiar, cât şi al timpului necesar realizării produsului finit, dar şi mult mai precisă şi detaliată, este tipărirea în format tridimensional folosind un praf compozit pe care imprimanta îl modelează cu ajutorul unui aditiv. Şi, nu în ultimul rând, mai există şi posibilitatea prelucrării unor răşini speciale cu ajutorul luminii sau laserului.

    În domeniul aviaţiei, GE declară că în 2016 va introduce primele piese imprimate 3D într-o platformă de motor de aeronavă. Motoarele CFM LEAP, produse de GE în parteneriat cu Snecma, vor avea 19 componente realizate cu o imprimantă 3D. Designul va fi mai simplu (piesa iese dintr-o bucată din imprimantă, înainte având nevoie de 18 componente). Piesele realizate în acest fel sunt cu 25% mai uşoare decât predecesoarele şi vor fi de 5 ori mai rezistente decât cele clasice, arată raportul GE.

    În medicină introducerea imprimării 3D va avea implicaţii şi mai mari. Se lucrează la perfecţionarea tehnologiei aşa încât să poată fi imprimat ţesut moale, vene, artere. În laboratoare se cercetează printarea de organe umane şi nu este exclus ca în viitor să vedem operaţii de transplant folosind organe artificiale create de imprimante 3D.

    Alt beneficiu al tehnologiei îl reprezintă crearea de proteze printate, care sunt mai rezistente şi mult mai uşoare decât cele folosite în trecut. Raportul companiei Wohlers, firmă de cercetare specializată în printarea 3D, arată că în SUA au fost produse 100.000 de astfel de proteze, dintre care 50.000 au fost implantate pacienţilor. În România această tehnologie este predominant prezentă în cranioplastie. La Cluj s-au creat deja implanturi personalizate ce au fost folosite in operaţii chirurgicale.

    Fabricarea aditivă nu este totuşi o piaţă foarte mare (4 miliarde de dolari), dar este în creştere şi este estimat să ajungă la 7 miliarde de dolari în 2016. Şi pe plan local este prezentă această tehnologie, dar este abia la început, având însă  potenţial de creştere.

    România are trend ascendent la capitolul imprimare 3D, însă din păcate cu o viteză mult mai mică faţă de restul lumii. Important este însă că voinţa de achiziţie în piaţă există, dar preţurile sunt încă mari pentru puterea de cumpărare a antreprenorului român“, este de părere Iulian Stuparu, product manager de echipamente al MonsMedius, distribuitor de materiale plăci şi imprimante format mare. Piaţa imprimării 3D este constituită din piaţa de echipamente cât şi din piaţa de servicii. „Vânzările anuale de imprimante 3D nu depăşesc 2 mil. de euro, iar serviciile de printare 3D sunt în creştere, însă estimam că nici ele nu depăşesc 4-700.000 de euro anual“, spune Cristi Dumitru, general manager al Z Spot Media, distribuitor de imprimante 3D.

    În România există câteva centre specializate unde se pot printa obiecte, machete sau prototipuri. Clienţii îşi trimit modelele computerizate ale obiectelor dorite, apoi specialiştii le printează. „În mare parte, am printat pentru clienţi diverse prototipuri, carcase electronice, componente, machete de arhitectură, trofee etc.“, spune Irina Stoican, managing partner la Micro 3D Techlab, atelier de printare 3D. Preţurile diferă în funcţie de materialul ales pentru reproducerea modelului.

    Pe viitor printarea unei piese lipsă ar putea fi mai avantajoasă şi mai convenabilă decât cumpărarea alteia noi de la magazin. „Sunt foarte dese comenzile pentru replicarea de diverse piese funcţionale. Comenzile de acest tip variază, de la rotiţe aparţinând unor centrale termice de apartament sau ale maşinilor de îngheţată până la mici componente de plastic întalnite la bărcile cu motor“, spune Stoican.

    Nici industria românească nu a rămas pe dinafară din acest punct de vedere şi este receptivă la această tehnologie. „În prezent, în România sunt peste 50 de imprimante industriale, din care 20% destinate realizării de piese metalice“, precizează Irina Stoican. Afirmaţia este întărită şi de Iulian Stuparu, care spune că există companii pe plan local care folosesc imprimarea 3D, precum Elba, Electromureş sau Metaplast.

    Siemens prezice că în următorii cinci ani imprimarea 3D va deveni cu 50% mai ieftină şi odată cu scăderea preţurilor această tehnologie va deveni mai accesibilă pentru o categorie mai mare de clienţi. „Pe scara industrială tehnologiile tradiţionale utilizate în cadrul ciclului de creare a unui produs nou vor fi treptat înlocuite cu tehnologii 3D“, spune Dumitru.

    Rick Smith, antreprenor în domeniul imprimării 3D, compară, într‑un articol din presă, această tehnologie cu apariţia e-mailului în 1994: un exemplu de o utilitate incredibilă, dar acum intuim doar o parte din schimbările radicale ce urmează să vină.

  • Capitalizarea de piaţă a Facebook a depăşit 250 de miliarde de dolari într-un timp record

    Recordul anterior era deţinut de Google, care a avut nevoie de opt ani pentru a reuşi să ajungă la o valoare de piaţă de 250 de miliarde de dolari.

    Aprecierea rapidă a acţiunilor Facebook indică încrederea investitorilor că operatorul reţelei de socializare va continua să crească vânzările de publicitate pe aplicaţia proprie sau pe alte servicii.

    Într-o anumită măsură creşterea reflectă şi interesul atras de titlurile companiilor tehnologice. Valoarea Nasdaq Internet Index a crescut aproape de două ori de când Facebook s-a listat la bursă.

    Acţiunile Facebook sunt tranzacţionate la nivelul de 87 de ori profitul pe acţiune, reprezentând de aproape cinci ori media de la nivelul indicelui S&P 500. Companiile membre ale Nasdaq Internet Index sunt tranzacţionate la un raport preţ/profit de 27.

    Cu o capitalizare de 253 de miliarde de dolari, Facebook este în prezent a noua mare companie a indicelui S&P 500, peste Wal-Mart Stores şi Procter&Gamble, care au avut nevoie de zeci de ani pentru a se dezvolta la un astfel de nivel.

    Veniturile din publicitate ale Facebook, care reprezintă peste 90% din vânzările companiei, au crescut cu 46% în primul trimestru, la 3,32 miliarde de dolari, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

  • Inteligenţa Artificială: extinderea sau nimicirea universului uman

    – Spune-mi definiţia moralităţii.
    – Nu am etică.
    – Trebuie să ştiu mai multe despre moralitate.
    – Nu ştiu ce înseamnă etica.
    – Ok, moralitate?
    – Integritate.
    – Ce e aia integritate?
    – Îmi pare rău, nu ştiu ce altceva să îţi spun.
    – Fii moral!
    – Fii bărbat!

    Nu este o discuţie desprinsă dintr-o conversaţie pe stradă sau dintr-o piesă de teatru absurd. Este un dialog purtat între un tehnician de la Google şi unul dintre cei mai avansaţi „chatterbots“ (robot care vorbeşte), adică un program care învaţă să facă conversaţie bazat pe exemple date de dialog. În cazul de faţă exemplele sunt luate din sute de scenarii de film. Programul nu doar aruncă cuvinte memorate către interlocutor, ci recunoaşte anumite cuvinte, înţelesuri şi poate forma noi întrebări din cele care i-au fost adresate.

    Modelul nu este unul perfect,  răspunde scurt şi la obiect şi câteodată o face nesatisfăcător, dar un program ce reţine fapte, înţelege contexte şi poate genera noi întrebări este un început încurajator, rezultă dintr-un raport publicat de Google. O astfel de inteligenţă artificială se obţine printr-un proces numit computerizare cognitivă, adică computerele sunt învăţate să mimeze câteva moduri în care creierul uman funcţionează. Majoritatea lucrărilor în acest domeniu au pus accent pe prelucrarea limbajului natural, sau lingvistica computaţională (natural language processing). Computerul preia texte sau discursuri aşa cum apar în cărţi şi în documente, iar maşina extrage înţelesul şi contextul.

    Acesta este doar un exemplu de inteligenţă artificială (IA) dezvoltată în momentul de faţă. Chiar dacă nu am ajuns încă în situaţiile reprezentate în filmele science fiction, unde roboţii gătesc şi spală şi ne conduc dintr-un loc în altul, ne aflăm într-un început foarte promiţător al dezvoltării inteligenţei artificiale. IA ne însoţeşte chiar acum, pe cei mai mulţi dintre noi, prin prezenţa asistenţilor personali din smartphone‑uri. Siri (Apple), Cortana (Microsoft) sau Google răspund comenzilor vocale şi îndeplinesc sarcini organizaţionale. De aici până la Samantha, sistemul operat de o inteligenţă artificială, descrisă în filmul „Ea“, regizat de Spike Jonze, mai este însă cale lungă.

    Soluţiile actuale nu sunt perfecte sau extrem de complexe însă se pot dovedi surprinzător de eficiente şi cu un potenţial foarte bogat în viitorul apropiat. La o privire superficială computerele se împart în două categorii: cele destinate procesării unui număr imens de date (supercomputerele) şi cele de inteligenţă artificială. Dacă pentru un supercomputer contează precizia şi puterea de calcul, inteligenţa artificială trebuie să imite omul, să proceseze informaţia şi să dezvolte un comportament asemănător cu „gândirea“.

    În momentul actual, cel mai rapid supercomputer din lume este Tianhe-2 (Caleea Lactee 2), puterea de calcul a acestuia fiind de 33,9 de petaflopi (un petaflop reprezintă nu mai puţin de un cvadrilion de operaţiuni pe secundă). Unul dintre cele mai avansate sisteme de inteligenţă artificială este Watson, dezvoltat de IBM, care este capabil să ia decizii folosind procese de observare, interpretare şi evaluare. În 2011 Watson a participat la concursul de cultură generală „Jeopardy“ (un concurs la care participanţii trebuie să răspundă la întrebări din domenii variate – de la istorie până la mondenităţi), reuşind să învingă foşti câştigători ai concursului.

    Alte două exemple ce demonstrează că inteligenţa artificială poate concura cu succes cu elementul uman sunt Marl/O şi Wordsmith. Primul a reuşit să termine un nivel din jocul clasic Mario în 34 de încercări. Marl/O nu a fost „învăţat“ nimic înainte de a intra în joc, nici măcar că trebuie să-l conducă pe Mario spre dreapta pentru a termina nivelul. În schimb, o pereche de parametri au fost implementaţi. Astfel Marl/O are un nivel de „fitness“ care tot creşte dacă Mario se mişcă în dreapta şi scade dacă merge spre stânga. IA ştie că „fitnessul“ e bun şi este motivat să meargă în direcţia corectă. Inteligenţa artificială nu a făcut ceea ce „credea“ că este corect, ci a încercat diferite metode, iar cele de succes au fost memorate şi cele nereuşite şterse. Astfel, după 34 de încercări, Marl/O a reuşit să „bată“ un nivel din Mario.

  • Mirajul Uber şi noua bulă tehnologică

    Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,6 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 40 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind cu uşurinţă concurenţii. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de roz în lumea lui Travis Kalanick: un material publicat recent de Bloomberg arată că Uber a înregistrat venituri de 415 milioane de dolari şi pierderi de 470 de milioane.

    Din materialul publicat de Bloomberg reiese că Uber a înregistrat pierderile pe fondul extinderii operaţiunilor la nivel global, unde competiţia este din ce în ce mai aprigă. O mare parte din investiţii au fost făcute în China, acolo unde compania americană încearcă să impună serviciul uberPOOL. „Cifrele publicate sunt vechi şi nu reflectă situaţia actuală“, a spus Nairi Hourdajian, purtător de cuvânt al Uber. La jumătatea acestei luni, Wall Street Journal a dezvăluit că reprezentanţii Uber negociază atragerea de noi fonduri din partea fondului de investiţii chinez Hillhouse Capital Group. Publicaţia a specificat suma de un miliard de dolari, acesta fiind un semn că Uber se pregăteşte pentru listarea pe bursă.

    Uber este o aplicaţie care permite utilizatorilor să fie în permanenţă conectaţi cu serviciile oferite de taximetrişti. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash. Succesul Uber a fost însă acompaniat de scandaluri şi controverse. Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber a devenit un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state din estul Europei şoferii de taxi au organizat proteste împotriva aplicaţiei. În Statele Unite şi India, mai mulţi şoferi ce lucrau pentru Uber au fost acuzaţi şi chiar condamnaţi pentru atacuri asupra clienţilor sau chiar răpirea acestora. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Un exemplu grăitor în această direcţie este Homejoy, un start-up ce funcţionează pe un sistem similar cu Uber: compania pune la dispoziţia clienţilor (proprietari de case sau apartamente) oameni de serviciu (mai mult sau mai puţin specializaţi). La începutul lunii iunie, The San Francisco Chronicle a anunţat că Homejoy este de vânzare, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfăcătoare.

    Homejoy oferea servicii minime de curăţenie pentru 19 dolari, dar pierdeau 12 dolari de fiecare dată când un client solicita acest pachet. Ei operau în pierdere, au scris cei de la The San Francisco Chronicle, folosind preţuri de dumping. Evident, compania încerca astfel să îşi asigure o cotă importantă de piaţă; greşeală celor de la Homejoy a fost însă supraestimarea acestei pieţe.

    Deşi Homejoy a reuşit să strângă 38 de milioane de dolari în primele runde de finanţare, aceşti bani nu au fost suficienţi pentru a menţine o politică agresivă a preţurilor.

    Scăderea preţurilor pentru a elimina competitorii de pe piaţă a fost o strategie ce părea să funcţioneze în cazul Uber, dat fiind şi faptul că pierderile înregistrate prin UberX, serviciul low-cost, erau acoperite de marja ridicată de profit în cazul Uber Black sau Uber XL. Cu toate acestea, tot mai mulţi analişti discută despre sfârşitul Uber şi al altor aplicaţii evaluate la miliarde de dolari.

    Întrebarea firească este următoarea: asistăm la o nouă bulă tehnologică? Chiar dacă nu este atât de evidentă ca dot.com din anii 2000, această perioadă de investiţii nejustificate şi companii supraevaluate poate avea efecte nedorite pe termen lung. Iar faptul că majoritatea companiilor aflate în „clubul miliardarilor“ sunt companii axate pe servicii mobile şi nu pe producţie tehnologică induce o şi mai mare stare de nelinişte; ele s-au ridicat ca soluţii pentru nevoi abstracte, fără o bază concretă. Start-up-urile din zona IT, mai ales din sectorul aplicaţiilor mobile, pot dispărea foarte repede.

    Există analişti care nu sunt de acord cu această idee, aducând o serie de argumente împotriva conceptului de „bulă de săpun“. Spre exemplu, o diferenţă faţă de anii 2000 este durata de timp necesară listării la bursă: în urmă cu 15 ani companiile se listau la bursă chiar înainte de a genera venituri; astăzi, companii precum Facebook dau dovadă de răbdare şi se pregătesc ani buni înainte de a deveni entităţi publice. Un alt argument „contra“, deşi nu pare la prima vedere, se referă volumul investiţiilor de astăzi care este mult sub cel al investiţiilor din anii 2000. Mai precis, valoarea totală a investiţiilor din 2014 a reprezentat o treime din valoarea celor din anul 2000. Numărul total al investiţiilor, pe de altă parte, a rămas aproape neschimbat în ultimii opt ani: în jur de 1.000 de runde de finanţare sunt aprobate anual, adică jumătate din numărul celor aprobate în anul 2000.

    „Bulă de săpun“ sau nu, industria IT a început din nou să cultive o serie de modele economice nesigure. Evoluţia Uber, deşi nu poate fi privită ca reper absolut, poate fi grăitoare în ceea ce priveşte viitorul unor companii ridicate pe aşteptări şi nu pe rezultate.