Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).
Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.
Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.
În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).
În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.
Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.
Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).
Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.
La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).
După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.
