BusinessMagazin

Category: IT

Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante

  • Afacerea care redefineşte modul în care învaţă elevii din România. Cum pot avea acces acum copiii la profesori la care înaninte nu puteau ajunge

    Migrarea procesului educaţional pe internet nu aduce doar provocări, ci şi oportunităţi, pentru că le oferă elevilor şansa de a avea acces la profesori la care în condiţii obişnuite nu ar putea ajunge. Aceasta este ideea de la care a pornit platforma Tootor.ro, lansată recent pe piaţă de Edus, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software pentru digitalizarea procesului de învăţare.

    Proiectul Tootor vine  de altfel în completarea ofertei companiei, aceasta având deja dezvoltată o platformă dedicată sistemului public de învăţământ – Edus Platform, care este folosită în prezent în circa 600 de şcoli din România. „Ideea a apărut în 2019. Având un contact destul de constant cu mediul şcolar – cu profesori, cu elevi, cu părinţi –  am identificat această nevoie mai ales în rândul profesorilor şi al părinţilor, de a avea un produs care să deservească această nevoie de meditaţii la distanţă.

    Conceptul din spatele acestui produs este bazat în primul rând pe o redefinire a ceea ce înseamnă educaţia care nu se întâmplă neapărat în şcoală. Este educaţia extraşcolară, cursuri care se fac în afara şcolii sau cum le numim noi meditaţii”, a relatat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, Costina Papari, product manager pentru soluţia Tootor în cadrul companiei Edus.

    Ea a adăugat că momentul în care s-a declanşat pandemia în martie 2020 a fost cel în care echipa Edus a decis să se concentreze mai mult pe această idee de produs. „Am cercetat ideea tot anul 2020, un an tumultuos din foarte multe puncte de vedere şi mai ales din punct de vedere educaţional unde s-au întâmplat extraordinar de multe lucruri. Implementarea propriu-zisă a fost realizată pe tot parcursul acestui an, practic în primele zece luni ale anului acesta ne-am ocupat de implementarea acestui produs.”

    În varianta actuală de MVP (minimum viable product), platforma Tootor dispune de funcţionalităţile de bază pentru ca o meditaţie să poată fi făcută online. Mai exact, profesorii îşi pot configura cursuri în platformă şi, în comun acord cu elevii interesaţi, aceştia stabilesc şi data şi ora la care va avea loc meditaţia online.

    „Este foarte important de menţionat că beneficiul cel mai important pe care platforma noastră îl are şi pe care îl promovăm atât în rândul elevilor, cât şi în rândul profesorilor este faptul că îndepărtăm tot ceea ce înseamnă bariere teritoriale. De obicei, pentru o meditaţie elevii apelau la un profesor din vecinătate, din propriul oraş sau poate din propria regiune. Acum, elevii şi profesorii se pot întâlni însă online. Nu contează unde sunt situaţi aceştia. De asemenea, platforma fluidizează foarte mult tot ceea ce înseamnă resurse materiale educaţionale şi bineînţeles face şi primii paşi în ceea ce priveşte o transparentizare şi o claritate a proceselor de plată, plăţile realizându-se online pe platformă şi fiind foarte accesibil”, a subliniat Costina Papari. Platforma Tootor.ro, dezvoltată cu o investiţie iniţială de 125.000 euro, a fost bine primită pe piaţă încă din prima zi de lansare, când şi-au creat un cont circa 200 de profesori.

    „Platforma a fost primită bine încă de la lansare şi estimăm că vom încheia anul acesta cu circa 400-500 de profesori înscrişi în platformă care să aibă cel puţin un curs activ pe Tootor.ro. Este o piaţă cu o sezonalitate evidentă – vine vacanţa de Crăciun şi deja de la mijlocul lunii decembrie meditaţiile şi cursurile extraşcolare nu mai sunt în prim-plan. Activitatea şcolară se va relua însă devreme în ianuare, aşa că ne dorim să încheiem anul 2022 cu aproximativ 1.300 de profesori pe platforma Tootor. Ca procent din totalul profesorilor din România este puţin, circa 1%, dar important este că aceşti aproximativ 1.250 – 1.300 de profesori interacţionează în medie în decurs de un an cu aproximativ 10.000 – 12.000 de părinţi, au cam opt ore pe săptămână acordate acestei activităţi de meditaţii, iar costul mediu pe o meditaţie se situează la circa 100 de lei. Deci, având toate aceste lucruri foarte clare şi bine ştiute, veniturile care se vor înregistra pe Tootor la sfârşitul anului 2022 vor fi în valoare de aproximativ 700.000 de euro”, a precizat ea. „Noi ne cunoaştem foarte bine targetul. Cunoaştem profilul profesorului din România şi îl cunoaştem şi din punct de vedere social şi economic, dar şi cultural. Ştim care sunt profesorii care sunt în targetul nostru şi sunt acei profesori care practic vor să redefinească tot ce înseamnă educaţia, care vor să deschidă nişte orizonturi pe partea de activităţi extraşcoală, care îmbrăţişează inovaţia, care îmbrăţişează tehnologia şi bineînţeles ţinând cont de toate aceste criterii, targetul nostru devine mai restrâns. Din cei aproximativ 180.000 de profesori pe care îi are România în momentul de faţă, bineînţeles, nu toţi vor dori să adopte acest produs, cunoaştem acest lucru şi pe de altă parte cunoaştem foarte bine şi care sunt profesorii care sunt deschişi să folosească platforma”, a punctat Costina Papari.

     

    În perioada următoare, echipa Tootor se va axa în primul rând pe dezvoltarea şi implementarea de noi funcţionalităţi în platformă, iar ulterior pe extinderea gamei de cursuri – introducerea cursurilor pentru adulţi, precum şi extinderea în afara României.

    „Ne gândim şi la o extindere pentru viitor care vizează regiunea est-europeană, regiunea formată din ţările noastre vecine. Aceste state au un model apropiat cu cel al României în ceea ce priveşte mediul economic şi cultural şi poate şi politico-social, aşa că ne-ar fi mai uşor să facem o astfel de implementare pe pieţele respective. Dacă ne gândim la Bulgaria sau la Republica Moldova, produsul aşa cum este acum, chiar şi în varianta MVP, îl putem implementa cu mare uşurinţă.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    1. Invitaţi: Marius Pascu şi Rareş Mară, fondatori, CleverEat

    Ce fac? Dezvoltă o platformă digitală care să combată risipa alimentară.

    Rareş Mară: „CleverEat o să devină o platformă digitală. În prezent activăm pe grupul nostru de Facebook care se numeşte ClerverEat Start-up Local şi în care postăm în fiecare zi ofertele partenerilor noştri. În descrierea ofertei postăm un interval orar în care clienţii pot merge către local, iar apoi se face pick-up din locaţie. Anunţăm numărul de meniuri surpriză şi preţul acestora. Pe scurt, localurile trebuie doar să anunţe numărul de meniuri, preţul acestora şi intervalul orar de ridicare. Preţul are de obicei 50% discount şi meniurile sunt în număr limitat fiind vorba de evitarea risipei alimentare. În curând urmează lansarea aplicaţiei, unde totul o să devină automatizat şi mai uşor atât pentru restaurante, cât şi pentru clienţi.”

    Marius Pascu: „Din calculele noastre, din costurile pe care le-am aproximat, avem nevoie de o sumă de circa 200.000 euro ca să ne extindem în toată ţara. În acest momentul ne orientăm spre extindere şi am început deja cu un orăşel de lângă Timişoara, cu Sânnicolau Mare. Ne uităm şi către Arad şi către alte locuri aproape de Timişoara. Până la finalul anului vrem să ne extindem şi în restul ţării în câteva oraşe mai mari cum ar fi Braşov.”

    2. Invitat: Costina Papari, product manager pentru soluţia Tootor în cadrul companiei Edus.

    Ce face? Compania a dezvoltat platformă de meditaţii online numită Tootor.ro în urma unei investiţii iniţiale de
    125.000 euro.

    3. Invitat:  Ionuţ Botorogeanu, CEO şi fondator, iDava Solutions.

    Ce face? Compania locală a dezvoltat un portofoliu complex de soluţii software dedicate clinicilor stomatologice în care a investit per total de-a lungul timpului peste 600.000 euro. Portofoliul său cuprinde soluţiile iStoma – pentru cabinetele stomatologice, iClinic – pentru clinici medicale, iStoma LTD – pentru laboratoare de tehnică dentară şi două portaluri – Piaţa Stomatologică şi Caut Dentist Bun.

    „Am început să dezvolt iStoma în 2012, când nu erau atât de multe oportunităţi, nu existau business angels, campanii de crowdfunding sau SeedBlink, iar principala investiţie a fost timpul meu şi cunoştinţele. După aproape 10 ani de activitate am dezvoltat un portofoliu de soluţii complexe folosite de peste 400 de clienţi, inclusiv din străinătate. Anul trecut am înregistrat afaceri de circa 180.000 de euro, plus 3% faţă de anul 2019, iar pentru anul în curs estimăm o creştere de 40%. În prezent, suntem la 33% creştere şi mai avem timp.“

    4. Invitat:  Madis Alesmaa, cofondator & CEO, Alpha AR.

    Ce face? Start-up-ul estonian dezvoltă o soluţie deep tech de creare de conţinut 3D cu ajutorul inteligenţei artificiale (AI). Proiectul a câştigat marele premiu al compeţiei Spotlight de anul acesta organizată de How To Web.

    „La ce visăm? Există o cerere uriaşă pentru generarea de conţinut. În acest moment, ceea ce vedem este că ne-am dori să fim liderii, adică cei care vor coborî bariera de intrare pentru realitatea augmentată, platformele cu conţinut extins sau, în general, în metavers. Aşa că am dori să fim forţa motrice din spatele acestui lucru. Şi cu siguranţă dacă vorbim de vise, atunci am dori să dominăm piaţa în ceea ce priveşte generarea automată de conţinut”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Madis Alesmaa, cofondator şi CEO, Alpha AR. Generarea unui asemenea model 3D cu ajutorul start-up-ului costă câteva zeci de euro.”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 300 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Start-up Coach, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • Cum a ajuns un tânăr român să dezvolte o serie de produse folosite de milioane de oameni din întreaga lume

    Când lucrezi cu un produs tehnologic folosit de milioane de clienţi din întreaga lume, provocările pe care le întâmpini sunt pe măsura satisfacţiei pe care o simţi la final de zi. Cum arată o carieră care te conduce în acest punct?

    Cătălin Manole are 35 de ani şi este engineering manager în echipa de security a Adobe Identity Services. În 2009 a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul UPB, urmată de finalizarea, în 2011, a unui master în securitatea reţelelor din cadrul aceleiaşi facultăţi. A început să lucreze din anul patru de facultate, iar de la începutul lui 2012 s-a alăturat companiei Adobe România ca NET developer în cadrul echipei Business Catalyst, cea mai numeroasă la acel moment.

    „Acolo am lucrat aproximativ un an, în anul următor contribuind la prima migrare a unui serviciu Adobe din data centerele proprii către platforma Amazon Web Services. Ulterior am decis să schimb platforma şi echipa, tranziţionând către Java. De mai bine de şase ani fac parte din echipa de Identity Security, pe care o şi conduc de aproape doi ani”, descrie Manole, pe scurt, evoluţia pe care a avut-o în cadrul companiei.

    Potrivit lui, misiunea echipei pe care o conduce în prezent este să ţină în siguranţă datele de identificare ale clienţilor Adobe, securitatea fiind un aspect esenţial al oricărei soluţii de identity. „Cum peisajul ameninţărilor pe internet evoluează încontinuu, noi suntem responsabili să construim caracteristici noi de securitate şi să le întărim pe cele vechi. Din fericire, rarerori ne şi ocupăm de rezolvarea urgentă a unor incidente de securitate.” Tehnologia folosită în activitatea echipei este ecosistemul Java, însoţit de toolurile de monitorizare: New Relic, Prometheus, Grafana, Splunk.

    Ca lider, datoria sa este să se asigure că echipa îşi respectă angajamentele şi că mediul de lucru e provocator, constructiv, dar şi sigur, astfel încât colegii săi să aibă succes şi să îşi facă treaba cu plăcere.

    Cătălin Manole consideră că una dintre cele mai importante direcţii abordate de compania pe care o reprezintă este investiţia diversificată în direcţia digital marketing (acum digital experience), făcută acum 12 ani. „Aş fi foarte curios de o nouă direcţie la fel de diversă.” Despre produsul la care lucrează în prezent, el spune că un lucru notabil este faptul că e folosit de milioane de oameni în fiecare zi, 24/7, 365 zile pe an. Faptul că are, alături de echipa sa, o contribuţie la un proiect cu expunere internaţională, utilizat de clienţi din întreaga lume, spune că îl responsabilizează enorm. „E şi o continuă lecţie de modestie: standardele după care credeam că ceva e bine făcut în trecut nu se mai aplică atunci când codul meu e exersat de milioane/sute de milioane de ori într-o zi, de o varietate imensă de clienţi.”

    O provocare a carierei de care Cătălin Manole îşi aminteşte cu drag a fost acomodarea cu cloudul AWS.

     

    Cătălin Manole, engineering manager, Adobe Identity Services: „Alegeţi ceva şi deveniţi experţi – cărŢi, cursuri, tutoriale, materiale, se găsesc. De asemenea, căutaţi locuri cu oameni de la care să aveţi ce învăţa – e o adevărată inspiraţie să ai parte de mentori.”

    „Era ceva nou pentru toată lumea şi nu ne mai puteam baza pe echipele de Operations, ci trebuia să învăţăm cot la cot cu ei să ne descurcăm în acel mediu nou.” Cu mai puţin drag spune că îşi aduce aminte de multele nopţi în care a fost trezit de sistemul de alertare parametrizat incorect pentru configurările din data centerele proprii. O a doua provocare pe care a întâmpinat-o de-a lungul timpului a fost schimbarea de tehnologie de la .NET la Java. Îşi aminteşte că a fost nevoie de un timp de acomodare pentru a se simţi confortabil în setul de tehnologii asociate Java, în ciuda multiplelor similitudini cu ecosistemul .NET. „Din fericire am avut mulţi colegi pricepuţi care m-au ajutat să mă pun la punct.”

    Cât priveşte cea mai mare realizare din parcursul său profesional, aceasta spune că a fost contribuţia la implementarea flow-urilor de multi-factor authentication (autentificarea cu mai mulţi factori – n. red.) prin care trec milioane de clienţi ai produselor Adobe în fiecare zi.

    Cătălin Manole spune că tehnologia a jucat un rol fundamental în cariera sa, deoarece tot parcursul profesional s-a desfăşurat în acest domeniu. „Deşi în ultima parte am făcut tranziţia către people management, unde nu tehnologia e pe primul loc, şi-a păstrat totuşi un loc fruntaş chiar şi acum.” Printre cele mai interesante şi pline de provocări proiecte la care el a lucrat în cadrul Adobe se numără migrarea soluţiei SaaS (software as a service) Business Catalyst la platforma de cloud Amazon Web Services. „Echipa a fost foarte motivată să reuşescă această mutare live, fără ca utilizatorii produsului să perceapă nicio întrerupere. Acolo am înţeles cu adevărat ce înseamnă un serviciu web în totalitatea lui, ajungând să stăpânesc concepte şi detalii de infrastructură la care nici nu speram cu un an înainte.” Un al doilea proiect deosebit de interesant spune că a fost construirea unui serviciu performant şi disponibil permanent pentru evaluarea riscului flow-urilor de identity. „Cu cât un produs (website) creşte şi capătă o bază mare de clienţi, începe să devină ţinta atacurilor către conturile utilizatorilor şi datele stocate acolo. Am descoperit că Adobe este deseori ţinta unor astfel de atacuri şi lucrăm de ani de zile în a rafina şi evolua serviciul de risc pentru a spori gradul de protecţie oferit clienţilor noştri şi a descuraja valurile de atacuri automate prin intermediul botnets”, explică Manole.

    El spune că, în primii ani de carieră, a avut ocazia să intre în contact cu ingineri care i-au deschis ochii asupra a ceea ce înseamnă disciplina asta, nivelul de detaliu în care poţi merge învăţând o platforma sau un limbaj. „Atunci am realizat că abordarea mea de până atunci fusese mai degrabă trial and error, bazată mai mult pe căutări pe Google. Odată ce am înţeles mai în adâncime platforma pe care lucram, nu doar productivitatea mea a crescut semnificativ, ci şi succesul la interviuri.”

    Cătălin Manole, 35, engineering manager, Adobe Identity Services

    ► Este absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul UPB;

    ► A urmat un master în securitatea reţelelor în cadrul aceleiaşi instituţii;

    ► S-a alăturat companiei Adobe România în anul 2012, în funcţia de .NET developer;

    ► Face parte din echipa Identity Services de peste 6 ani şi o conduce din anul 2019.

    Cătălin Manole consideră că cel mai important lucru la un job este să ai un mediu armonios în care să te poţi dezvolta fără teamă. „N-am avut niciodată parte – deşi ştiu precis că există – de un job toxic, în care să nu mă simt confortabil să merg la birou. Carierele noastre sunt de durată, petrecem mult timp la serviciu şi ar fi păcat să nu fie un timp petrecut frumos, în care să fii încurajat să dai ce ai mai bun şi să-i ajuţi şi pe alţii să crească alături de tine.” În ceea ce priveşte oamenii cu care îi place să lucreze, Cătălin Manole consideră că unui coleg din echipa din care face parte nu ar trebui să îi lipsească onestitatea. „Pun mare preţ pe încrederea pe care o putem avea unii în alţii pentru a putea livra lucruri împreună şi a păstra o relaţie corectă.”

    În opinia lui, tinerii elevi sau studenţi români care doresc să îşi dezvolte o carieră de succes trebuie să fie, mai întâi de toate, serioşi. „Peste tot pe unde am lucrat am observat că se evidenţiază cei care iau munca în serios şi sunt preocupaţi de îmbunăţirea permanentă a abilităţilor proprii.” În ceea ce priveşte CV-ul, el este de părere că acesta poate fi divers, în funcţie de backgroundul fiecăruia, dar trebuie să conţină fie studii, fie experienţă/portofoliu pentru a se evidenţia când candidează pentru un post. „Chiar şi fără aceste două elemente, piaţa de IT este atât de pregătită să absoarbă candidaţi în aceşti ani, încât şi cineva cu energie şi entuziasm, fără un CV stufos, poate începe o carieră în domeniu.” Potrivit lui, la Adobe România există, în fiecare an, numeroase oportunităţi de internship în toate zonele de engineering. „Tinerii care ni se alătură devin parte din echipe, lucrează la lucruri ce ne preocupă, pe care am vrea să le vedem în practică sau, de ce nu, chiar în producţie.” Pe lângă lucrul alături de inginerii din echipe, Cătălin Manole spune că Adobe oferă şi o paletă largă de evenimente şi traininguri dedicate internilor, „pentru a-i ajuta să-şi formeze o imagine mai completă despre cine suntem noi şi cu ce ne ocupăm.”

    Sfatul său pentru tinerii aflaţi la începutul carierei? „Alegeţi ceva şi deveniţi experţi – cărţi, cursuri, tutoriale, materiale, se găsesc. De asemenea, căutaţi locuri cu oameni de la care să aveţi ce învăţa – e o adevărată inspiraţie să ai parte de mentori.”

    Despre rolul, compania sau ţara în care şi-ar dori să fie peste zece ani spune că nu şi-a pus încă problema. „Am destulă treabă aici în următorii 3-5 ani.”

  • (P) Intel Core i5 vs. Intel Core i7 – pe care ar trebui să îl alegeţi?

    Procesoarele Intel® oferă o gamă largă de capabilităţi şi alimentează o varietate de laptopuri şi PC-uri desktop disponibile la diferite preţuri. Printre cele mai bine vândute procesoare ale companiei Lenovo se numără liniile Intel® Core™ i5 şi Intel® Core™ i7.

    Atât Core i5, cât şi Core i7 sunt cipuri de mare putere, multi-core, care vă ajută să faceţi mai multe cu PC-ul dumneavoastră, indiferent dacă vă aflaţi la birou, în sala de clasă, acasă sau între timp. Cel mai bun lucru este că veţi găsi aceste procesoare de calitate superioară în orice, de la laptopuri ultraportabile subţiri şi uşoare până la staţii de lucru şi platforme de jocuri desktop foarte rapide.

    Dar care este cel mai potrivit pentru dumneavoastră? Sunteţi un client de PC Core i5 “mainstream” sau aveţi un laptop i7 “de performanţă”? Acest articol de la Lenovo vă poate ajuta să vă decideţi.

    În paragrafele de mai jos, vă vom oferi mai multe detalii despre alegerea între sistemele bazate pe Core i5 şi cele bazate pe Core i7.  Dacă nici Core i5, nici Core i7 nu se potrivesc nevoilor dumneavoastră, nu uitaţi că Intel are alte procesoare Core din care puteţi alege.

    Compararea procesoarelor Intel Core i5 şi Intel Core i7

    Deci, care este marea diferenţă între un laptop i7 şi unul i5? Dacă un procesor este numerotat cu “5” şi celălalt cu “7”, atunci câştigă procesorul cu numărul mai mare, nu-i aşa? Ei bine, da, uneori. Dar există mai multe lucruri pentru a alege între calculatoarele Intel Core i5 şi Intel Core i7.

    În primul rând, trebuie să ştiţi că există o oarecare suprapunere între familiile de procesoare Intel. Partea superioară a liniei Core i5 are viteze (frecvenţe) care rivalizează cu partea inferioară a liniei Core i7. Astfel, un jucător pe PC, de exemplu, ar putea combina un procesor Core i5 de top cu o soluţie grafică puternică şi să obţină un sistem care depăşeşte un model bazat pe Core i7 cu o grafică mai puţin capabilă. Sau, un specialist în calculatoare interesat doar de cea mai mare viteză posibilă a cipului ar putea opta pentru un sistem sau laptop i7 – dar ar putea evita modelele cu grafică de vârf pentru a economisi bani.

    De asemenea, nu uitaţi că Intel îşi actualizează tehnologia procesoarelor la fiecare doi ani, introducând noi „generaţii” ale gamei Core. Fiecare nouă versiune (a 10-a generaţie, a 11-a generaţie etc.) oferă caracteristici îmbunătăţite, viteze mai mari şi alte îmbunătăţiri. Dar procesoarele din generaţiile anterioare rămân disponibile pentru o perioadă de timp – ceea ce le face populare în rândul vânătorilor de chilipiruri care doresc un PC nou, dar nu simt că au nevoie de cea mai nouă şi mai bună tehnologie.

    De ce să cumpăraţi un laptop sau un desktop Intel Core i5?

    În general, laptopurile bazate pe Intel Core i5 şi desktop-urile bazate pe i5 vor fi mai puţin costisitoare decât sistemele cu procesoare Core i7. Fireşte, alte componente PC, cum ar fi ecranele de înaltă rezoluţie pentru laptopuri sau sursele de alimentare îmbunătăţite pentru desktopuri, pot modifica ecuaţia preţurilor. Dar este o bună regulă de bază.

    Procesorul Core i5, introdus în 2009 şi îmbunătăţit în anii care au urmat, este procesorul „mainstream” al Intel, aşezat între cipurile mai economice Core i3 şi modelele de înaltă performanţă i7 şi i9. Ca atare, mulţi analişti consideră că Core i5 este un procesor universal ideal pentru o gamă largă de utilizatori.

    Core i5 poate rula practic orice aplicaţie business, este disponibil într-o varietate de factori de formă pentru PC şi îndeplineşte cerinţele pentru multe dintre cele mai populare jocuri video AAA din prezent. (Nu uitaţi: procesorul este doar o parte a jocurilor; suportul grafic al unui PC este, de asemenea, esenţial şi poate influenţa alegerea procesorului).

    De ce să cumpăraţi un laptop sau un desktop Intel Core i7?

    Laptopurile şi desktopurile bazate pe Intel Core i7 sunt de obicei mai rapide şi mai performante decât sistemele cu procesoare Core i5. În momentul în care scriem aceste întrebări frecvente, cele mai recente cipuri pentru un laptop i7 oferă viteze de bază şi turbo mai mari şi până la opt nuclee şi 16 fire – ceea ce le face mai bune pentru multitasking agresiv şi alte activităţi care beneficiază de un număr mare de nuclee.

    Bineînţeles, procesoarele Core i7 sunt de obicei mai scumpe decât omologii lor mai mici. Dar PC-urile Core i7 sunt considerate ideale pentru crearea de conţinut multimedia de înaltă rezoluţie, jocuri video competitive (inclusiv live-streaming), randare 3D şi tot felul de lucrări ştiinţifice. Dacă PC-ul dvs. actual încetineşte atunci când rulaţi aceste tipuri de aplicaţii, un sistem nou cu un procesor Core i7 ar putea fi o alegere bună.

     

  • (P) ESET: Totul despre suprafaţa de atac cibernetic – definiţie, riscuri şi soluţii pentru companii

    „Suprafaţa de atac cibernetic” este o formulare din ce în ce mai răspândită în multe dintre comunicările legate de riscurile de securitate IT. Pentru o mai bună evaluare a acesteia, este foarte importantă analiza modului de funcţionare a atacurilor şi a zonelor cu cea mai mare expunere pentru companiile sau organizaţiile vizate. Pandemia a influenţat specificitatea problemele de securitate, un efect secundar al schimbării dinamicii suprafeţei de atac informatic, ce a înregistrat o creştere exponenţială, într-un timp scurt şi cu o viteză mult mai mare decât până acum. Companiile ajung, din păcate, să aibă activele digitale şi fizice expuse actorilor malware specializaţi în crearea de atacuri persistente, tocmai prin gradul ridicat de dificultate în conturarea cât mai precisă a dimensiunii şi complexităţii suprafeţei de atac proprii.

    Din fericire, organizaţiile îşi pot îmbunătăţi vizibilitatea asupra suprafeţei de atac prin adoptarea unor strategii de bune practici. În cadrul acestora, companiile pot ajunge să definească concret paşii necesari pentru o scară cât mai mică a vulnerabilităţilor şi un grad de securitate cât mai ridicat.

    Care este suprafaţa de atac a unei companii?

    Suprafaţa atacului este compusă, la modul general, din activele fizice şi digitale pe care o organizaţie le deţine, şi care, în cazul unui atac de securitate, ar putea fi compromise. Acţiunile actorilor malware au motivaţii diverse, printre care se numără: instalarea de aplicaţii rău intenţionate pentru minarea de cripto-monede, atacurile de tip ransomware şi de furt de date, descărcarea troienilor bancari sau recrutarea sistemelor într-un botnet. Un lucru este cert, cu cât suprafaţa de atac este mai mare, cu atât riscurile sunt mai ridicate şi, în consecinţă, creşte interesul atacatorilor pentru compania dumneavoastră. 

     

    Să analizăm cu atenţie cele două categorii principale ale suprafeţei de atac:

    Suprafaţa fizică de atac

    Este formată din totalul dispozitivelor endpoint ce pot fi accesate „fizic” în cazul unui atac. Iată câteva exemple: telefoane/dispozitive mobile, memorii USB, calculatoare desktop, hard disk-uri, laptopuri.

    O altă componentă importantă a suprafeţei fizice de atac a organizaţiei o reprezintă factorul uman. Într-un scenariu de atac cibernetic, chiar angajaţii companiei pot deveni pioni însemnaţi, căzând pradă manipulării de tip phishing şi a variaţiunilor acesteia. Gradul de risc asociat acestora creşte, angajaţii derulând, de multe ori involuntar, acţiuni de tip „IT shadow”, prin utilizarea neautorizată şi nesupravegheată de aplicaţii şi dispozitive, care ocolesc filtrele de securitate ale companiei. Organizaţia poate fi expusă la ameninţări suplimentare prin lipsa unei securizări corespunzătoare a aplicaţiilor si dispozitivelor folosite.

    Suprafaţa de atac digitală

    Este formată din toate componentele hardware, software şi componentele conexe conectate la reţeaua unei organizaţii. Iată câteva exemple:

    Aplicaţii: pot reprezenta pentru atacatori un punct de intrare accesibil către sistemele si datele IT critice, vulnerabilităţile din aplicaţii fiind un fapt cunoscut.

    Codul software: componenţa sa, alcătuită într-un procent ridicat din părţi terţe, care pot conţine malware sau puncte slabe, îl face să fie un factor major de risc.

    Porturi: atacatorii scanează porturile deschise şi verifică perechile „serviciu-port” (de exemplu, portul TCP 3389 folosit pentru RDP). Vulnerabilităţile din acest nivel pot fi exploatate foarte uşor, dacă aceste servicii nu sunt configurate corespunzător sau conţin erori de cod.

    Servere: acestea ar putea fi atacate prin exploatări de vulnerabilităţi sau inundate de trafic în atacuri DDoS.

    Site-uri web: reprezintă un „punct fierbinte” al vulnerabilităţii digitale, cu mulţi vectori de atac specifici, inclusiv slăbiciuni la nivel de cod şi configurări greşite. Două dintre efectele cunoscute sunt eliminarea frauduloasă a paginii web sau implantarea unui cod rău intenţionat pentru drive-by şi alte atacuri (de exemplu, formjacking – integrarea de cod maliţios pentru extragerea ilegală a detaliilor bancare introduse în formularele online de cumpărare din pagina de plată).

    Certificate: depăşirea termenelor de valabilitate şi folosirea de certificate expirate atrag după sine atacuri de securitate.

    O cercetare din 2020, cu subiectul analizei scării actuale a suprafeţei de atac, făcută asupra companiilor aflate pe lista Financial Times Stock Exchange Index 30, a dezvăluit următoarele aspecte:

    • 324 certificate expirate
    • 25 de certificate care folosesc algoritmul de hash SHA-1 învechit
    • 743 posibile site-uri aflate în stadiu de testare expuse în internet
    • 385 de forme nesigure din care 28 au fost utilizate pentru autentificare
    • 46 de framework-uri web care prezentau vulnerabilităţi cunoscute
    • 80 de cazuri de utilizare a versiunii vechi PHP 5.x
    • 664 versiuni de server web cu vulnerabilităţi cunoscute

    Devine suprafaţa de atac din ce în ce mai mare?

    Deşi resursele informatice şi digitale au avut o dezvoltare însemnată de-a lungul anilor, pandemia a determinat investiţii masive, fără precedent. Accentul a fost pus pe suport pentru munca la distanţă şi pe menţinerea operaţiunilor comerciale funcţionale, cu fluctuaţii minore, într-un moment de cumpănă pentru piaţă. Astfel, suprafaţa de atac s-a extins semnificativ, prin următoarele situaţii:

    • Endpoint-urile folosite în munca de la distanţă (de exemplu, laptopuri, desktopuri)
    • Aplicaţiile şi infrastructura de tip cloud
    • Dispozitive IoT şi 5G
    • Utilizarea codului terţ şi a DevOps
    • Infrastructura de lucru la distanţă (VPN-uri, RDP etc.)

    Aceasta pare să devină calea de urmat. Multe companii şi-au diversificat si transformat modul de utilizare a fluxurilor de lucru digitale, având un impact considerabil faţă de procedurile şi operaţiunile obişnuite. Modificările şi adaptarea la noile cerinţe aduc noi riscuri pentru suprafaţa de atac, pentru că ar putea conduce la:

    • Atacuri de phishing  – se vor dezvolta noi căi prin care lipsa de conştientizare a securităţii în rândul angajaţilor să fie exploatată
    • Programe malware  – vulnerabilităţile noi la nivelul serverelor, aplicaţiilor şi restului de sisteme devin ţinte noi pentru atacatori
    • Parole furate sau atacuri de tip forţă brută pentru realizarea de conectări frauduloase
    • Exploatarea configurărilor greşite de sistem sau de autentificare (de exemplu, în conturile cloud)
    • Certificate web furate
    • şi multe altele

    Nu este nicio noutate popularitatea crescută a anumitor vectori de atac din cele cîteva sute  folosite de către actorii malware specializaţi în crearea de atacuri persistente. De aceea nu este de mirare că între ianuarie 2020 şi iunie 2021, ESET a găsit 71 de miliarde de încercări de compromitere via RDP configurat greşit.

    Cum să abordaţi corect riscurile specifice suprafeţei de atac

    Suprafaţa de atac este un factor cheie pentru stabilirea si implementarea unor metode eficiente de securitate cibernetică. Analiza şi înţelegerea dimensiunii sale sunt o primă etapă pentru o protecţie proactivă şi ajută la crearea de măsuri şi proceduri customizate.

    Audituri ale activelor şi ale soluţiilor de stocare folosite, teste de penetrare, scanări ale vulnerabilităţii şi alte activităţi similare sunt unelte pentru evaluarea dimensiunii suprafeţei de atac. Iată câteva metode pentru reducerea suprafeţei de atac şi a riscului cibernetic asociat:

    • Aplicarea de patch-uri, corecţii şi configurări specifice de management de risc
    • Consolidarea endpoint-urilor şi renunţarea la hardware-ul vechi
    • Actualizarea software-ului şi a sistemelor de operare
    • Segmentarea reţelelor
    • Folosirea celor mai bune practici DevSecOps
    • Gestionarea vulnerabilităţilor
    • Reducerea riscului din lanţul de aprovizionare
    • Implementarea de măsuri de securitate a datelor (de exemplu, criptare puternică)
    • Managementul puternic al verificării identităţii/accesului
    • Adoptarea unui model de securitate zero trust
    • Înregistrarea şi monitorizarea prin log-uri a sistemelor
    • Implementarea de programe de instruire care să sporească conştientizarea riscurilor

    Mediul IT corporativ este foarte dinamic şi într-o fluctuaţie permanentă de personal şi hardware: sosiri şi plecări continue în rândul angajaţilor, utilizare pe scară largă a VM-urilor, containerelor şi micro serviciilor şi trafic intens de elemente hardware şi software. Este prioritar un management de gestiune prin instrumente agile şi inteligente care funcţionează pe baza datelor, în timp real, ce are ca premise principale „vizibilitatea şi controlul”. 

    ESET oferă o paletă de soluţii antivirus şi antimalware, cu protecţie multi-strat integrată, care pot depista din timp atacuri tip ransomware, evitând astfel daune la nivelul resurselor şi reputaţiei companiei. ESET PROTECT Advanced se adresează nevoilor IMM-urilor şi oferă prin layer-ul ESET Dynamic Threat Defense, protecţie de tip cloud-sandbox pentru sisteme (împotriva ransomware-ului şi ameninţărilor de tip zero-day) şi protecţie dedicată prin criptare completă a hard disk-urilor (pentru datele stocate pe laptopuri, în caz de furt şi pierdere). Produsul răspunde, aşadar, provocării de a gestiona şi proteja reţelele IT business în faţa ameninţărilor cibernetice de înaltă complexitate.

    Soluţia poate fi testată gratuit, în infrastructura din compania dumneavoastră, fără nicio obligaţie ulterioară. Pentru mai multe detalii despre aceasta şi descărcarea unei variante de test, daţi click aici.

     

  • Feedback în era www

    Discuţiile pe WhatsApp, Facebook Messenger sau chiar şi pe bătrânul e-mail reprezintă încă de multe ori modul standard în care echipele din agenţiile de creaţie discută cu clienţii lor în legătură cu dezvoltarea unor website-uri. Această colaborare dintre echipe poate şi trebuie să fie una mai bună şi mai eficientă, adaptată la progresele pe care tehnologia le-a înregistrat în ultimii ani. Acesta este pariul pe care îl face un start-up local care a dezvoltat o platformă ce aduce întreaga conversaţie despre un website chiar în jurul acestuia, accelerând şi simplificând în acelaşi timp efortul creativ.

    Am început anul trecut cumva ca proiect al agenţiei mele (B2B – stoica.co) şi l-am construit treptat. Anul acesta s-a alăturat ca partener Mihai Ivaşcu (Modex, Ulpia Ventures – n. red.), care ne-a dat o perspectivă internaţională şi ne-a transmis ideea că am putea creşte mai repede şi mai mult. Anul acesta am tot iterat pe produs şi încercăm să îl creştem în continuare“, a relatat în în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, Andrei Stoica, CEO şi cofondator al Brunch. În prezent, echipa Brunch se află în etapa în care vrea să obţină cât mai mult feedback pentru a ajunge la o versiune finală a produsului. Proiectul Brunch a pornit cu o investiţie iniţială de circa 30.000 euro, iar apoi prin asocierea cu Ulpia Ventures, vehiculul de investiţii al antreprenorului în serie Mihai Ivaşcu, start-up-ul a primit o finanţare de 250.000 euro. Cel mai cunoscut proiect actual al lui Mihai Ivaşcu este Modex – un sistem de baze de date axat pe tehnologia blockchain.

    Ce face însă mai exact soluţia Brunch? „Produsul în sine este un instrument de colaborare online construit pentru agenţii care lucrează cu clienţii lor atât pe partea de review, în momentul când construiesc un website sau o pagină activă online şi au nevoie sa feedback –, cât şi pe partea de optimizare.” În prezent, soluţia Brunch este folosită de circa 20 de utilizatori în mod activ, însă în următoarele două luni, start-up-ul vrea să crească de cinci ori acest număr.

    „Credem că este realizabil. Construim pe produs şi îl optimizăm. Avem şi o ţintă financiară şi de performanţă şi încercăm să ajungem acolo cât mai repede, dar cât mai sustenabil“, a precizat Andrei Stoica.

    În prezent, start-up-ul se află în plină campanie de finanţare pe platforma de equity crowdfunding SeedBlink.com prin intermediul căreia vrea să atragă o investiţie de 200.000 euro. Campania de strângere de fonduri de pe SeedBlink.com face parte practic din a doua rundă de finanţare a start-up-ului, care în total se ridică la 285.000 euro, suma de
    85.000 euro provenind tot de la Mihai Ivaşcu.

    „În momentul de faţă avem primii utilizatori, primii doi plătitori chiar, şi 20 de utilizatori activi. Încercăm să vedem cum ar trebui să arate produsul final ca să poată scala internaţional. Ca atare, în perioada aceasta ne concentrăm în primul rând pe a discuta foarte mult cu utilizatorii actuali şi să facem onboarding, să adăugăm utilizatori noi.” Odată cu dezvoltarea produsului, accesul la finanţare este o prioritate. „Punem accent pe detalii astfel încât să avem o variantă finală cât mai bună. În acelaşi timp, cu ajutorul SeedBlink încercăm să strângem finanţare, să le explicăm partenerilor paşii următori şi cum vedem noi că o să se întâmple lucrurile mai departe“, a punctat cofondatorul Brunch.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    Invitat: Ionuţ Munteanu, Reefkig Solutions

    Ce face? A lansat o soluţie de tip SaaS, numită Reefkig Budgets, care ajută magazinele online, specialiştii în marketing şi agenţiile digitale să monitorizeze bugetele pentru promovarea în mediul digital.

    „Per total cred că până acum am investit circa 250.000 de euro în tot ceea ce înseamnă aplicaţiile Reefkig Solutions – adică Reefkig Budgets, Reefkig Tasks şi Reefkig CRM, şi cam atât căutăm să luăm ca finanţare în etapa aceasta. Dar,
    într-adevăr mai trebuie să ne facem temele – adică modelul de business -, business-ul trebuie să îl clădim, nu produsul, produsul este perfect, produsul funcţionează. Acum suntem în etapa în care clădim businessul.”

     

    Invitaţi:Inesa Schmidt şi Marius Trifu, cofondatori 2Space

    Ce fac? Dezvoltă rachete dedicate exclusiv nanosateliţilor – sateliţi până în
    10 kilograme.

    Inesa Schmidt: „Scopul nostru este să oferim lansări rapide, precise şi la un preţ accesibil pentru că în momentul curent singura soluţie de pe piaţă este ridesharingul, rachete care transportă doar cantităţi foarte mari în spaţiu şi asta vine cu mai multe impedimente, iar noi încercăm să găsim o altă alternativă pentru oamenii care trebuie să transporte cantităţi mai mici în spaţiu şi mai mult mai precis.”

    Marius Trifu: „Suma de care noi estimăm că avem nevoie este undeva la 2 milioane de euro. Avem deja discuţii pentru o rundă de finanţare.”

    Invitat: Andrei Stoica, CEO şi cofondator, Brunch

    Ce face? Dezvoltă o aplicaţie de colaborare şi gestionare a feedbackului pe website-uri live.

    „Planul este să ajungem la
    100 de utilizatori plătitori până la finalul anului. Credem că este realizabil. Construim pe produs şi îl optimizăm. Avem şi o ţintă financiară şi de performanţă şi încercăm să ajungem acolo cât mai repede, dar cât mai sustenabil.“

    Start-up Boost

    Invitat:  Vladimir Oane, antreprenor cu experienţă în domeniul tech şi membru în board-ul Innovation Labs

    Principalul sfat pentru fondatorii de start-up-uri tech:

    „Tehnologia este o unealtă. Trebuie să te uiţi la tehnologie ca la o unealtă şi este de datoria ta să dai scopul acestei tehnologii, iar pentru acest lucru trebuie să înţelegi cine sunt potenţialii utilizatori, care este problema pe care vrei să o rezolvi sau oportunitatea pe care vrei să o urmăreşti, iar după aceea tehnologia va ajuta în găsirea unei soluţii şi implementarea unei soluţii. Acest lucru este greu de înţeles, mai ales pentru studenţi care vin la o facultate tehnică să înveţe un limbaj de programare, o bază de date sau să dezvolte senzori. Innovation Labs te provoacă în a găsi o utilitate acestor tehnologii, în a spune «ok şi dacă avem aceşti senzori, ce putem să facem cu ei ca să ajutăm, pe cine mai exact şi care este oportunitatea financiară acolo, care este beneficiul şi pentru cine».”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Seedblink şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • Bonus la semnare şi contracte pe perioadă determinată, ca la fotbal

    Ce se discuta şi se auzea neoficial, acum devine oficial. Companiile din IT încep să dea bonusuri la semnare (ca la fotbal) pentru a recruta un anumit tip de specialişti, de programatori de top. Asta pe lângă pachetul salarial, de nerefuzat.

    Dezvoltatorul de software Luxoft vrea să angajeze încă 150 de persoane într-o lună şi jumătate, asta pe lângă cei 2.000 de angajaţi pe care îi are deja. “Practica nu este neapărat des întâlnită, însă ea este implementată în diverse moduri în piaţa de IT atât locală, cât şi internaţională. Noi ne-am gândit la o variantă care să se poată implementa şi la noi intern, şi am ajuns la concluzia că un bonus de bun venit care să fie acordat angajatului după ce acesta trece de perioada de probă, este cea mai bună alegere”, a explicat pentru Ziarul Financiar Cristina Cotuţiu, employer branding manager în cadrul Luxoft România. Acest bonus se acordă programatorilor de Java sau UI cu Angular, React sau Node.js, cu experienţă de peste 5 ani, care acceptă oferta noastră de angajare în luna octombrie, a menţionat ea. Ea nu a precizat care este valoarea bonusului, dar ceea ce se discută în piaţă porneşte de la 10% din salariul brut anual ca bonus la semnare, pe care îl ia angajatul dacă, într-un final, convinge compania şi stă un anumit timp.

    Dacă bonusul de la semnare ajunge la 10% din salariul brut anual, un head hunter ia 30% din salariul brut anual al celui pe care l-a recomandat şi l-a convins să semneze cu o companie. Deci, din această perspectivă compania iese mai câştigată. Bineînţeles că head hunterii îşi apără poziţia, menţionând că bonusul, comisionul lor este pe deplin justificat având în vedere că livrează companiei o listă de posibili candidaţi, poartă negocieri cu ei, încearcă să vadă care sunt compatibilităţile şi, în final, îi conving să semneze cu acea companie. Ceea ce este o practică curentă în fotbal s-a transferat şi în domeniul corporate – bonus la semnare, pachete salariale clare, comisioane pentru agenţi, în cazul nostru firme de recrutare etc.

    Bonusurile la semnare sunt o practică în lumea poziţiilor de top, dar încă nu coborâse la nivelurile inferioare. Acum, companiile sunt nevoite să ofere bonusuri la semnare şi unor angajaţi mai speciali şi de care au neapărat nevoie. Firmele de IT, care sunt într-o căutare permanentă de programatori, în mod deosebit specialişti, cu ani experienţă, vor încetăţeni bonusul la semnare pentru că nu au ce face. Să ofere 20.000 sau 30.000 de euro net înseamnă mult mai puţin faţă de cât pot câştiga dacă reuşesc să atragă pe cineva de top, cu care să-şi facă treaba. L-am întrebat pe Bogdan Putinică, fost vicepreşedinte Eneia – o companie suedeză de software, şi de la 1 noiembrie noul CEO al Microsoft România, la emisiunea “Viaţa ta e un business” de pe Aleph Business, cu cât a plătit cel mai mult un programator: 12.000 de euro net pe lună, a fost răspunsul lui. În România? Da. Şi ce făcea el? Putea să facă mult mai repede ceea ce alţii făceau într-un perioadă mai lungă de timp. Merita acest salariu.

    În condiţiile în care companiile duc lipsă de oameni, în special în poziţii cheie, cred că bonusul la semnare va deveni ceva normal în viaţă pentru angajaţii care îşi cunosc şi îşi negociază valoarea. Companiile nu vor avea ce face şi va trebui să plătească aceste bonusuri dacă vor să-şi acopere poziţiile deschise, dacă au proiecte şi au neapărat nevoie de oameni. În final, câştigul lor este mult mai mare decât bonusul la semnare pe care îl plătesc.

    Dar acest bonus la semnare va veni şi cu anumite restricţii, de a sta o anumită perioadă de timp în companie, de a îndeplini anumite condiţii, de a respecta un anumit contract. Angajarea pe o perioadă nedeterminată va începe să dispară. Angajatul va dori să nu fie legat pe viaţă de o companie, iar firma îşi va lua asigurări că poate renunţa la acel angajat în orice moment, fără să plătească salarii compensatorii majore. Cam aşa se vor purta discuţiile pe piaţa muncii la nivelul specialiştilor de care au neapărat nevoie companiile.

    Acest bonus la semnare nu va fi pentru toată lumea.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Citatul săptămânii. Adrian Bîzgan, Grup Gnosis: Ne lovim de incapacităţi administrative – nu avem buget, poate la anul o să punem pe lista de investiţii, poate o să facem o licitaţie, mai vorbim, mai vedem

    Reacţia pe care o primim este una pozitivă (din partea autorităţilor – n. red.), cel puţin la nivel informal şi declarativ, nu primim reproşuri privitor la calităţile tehnice ale soluţiilor noastre, dar ne lovim de incapacităţi administrative: nu avem buget, poate la anul o să punem pe lista de investiţii, poate o să facem o licitaţie, mai vorbim, mai vedem.

    Adrian Bîzgan este director general al Grup Gnosis, un grup de companii care oferă inclusiv soluţii de digitalizare pentru administraţia publică.

  • Criza de după criză. România pierde creierele din IT în faţa Vestului

    Imaginaţi-vă că faceţi parte din echipa care dezvoltă software pentru companiile care vor fi în viitor echivalentele de astăzi ale Apple, Netflix sau Facebook. Sună promiţător, nu-i aşa? Ei bine, pentru unii IT-şti români visul de a lucra pentru o companie din Silicon Valley – foarte greu de atins înainte de pandemie – a devenit realitate. România asistă la primul „exod virtual” de creiere din IT, în care firmele din Vest care nu au prezenţă în România recrutează specialişti IT români, fără să le mai ceară – ca altădată – să se relocheze.

     

    Au şansa să lucreze la viitorii unicorni născuţi în statele din Vest (SUA sau vestul Europei), fără să se mute cu familiile acolo şi fără să treacă prin procedurile birocratice ale obţinerii unui permis de muncă în străinătate. În plus, dacă lucrează în echipele de la început, au şansa să devină milionari în câţiva ani, dacă firma are succes şi se listează la Bursă, pentru că au acţiuni incluse în pachetele de beneficii. Pentru câteva sute sau poate chiar mii de specialişti IT din România, visul de a „face diferenţa” lucrând pentru headquarterul unei companii internaţionale de tehnologie a devenit realitate în pandemie, odată cu normalizarea muncii de acasă şi a orientării firmelor străine spre recrutarea specialiştilor remote din alte state. O singură condiţie trebuie să îndeplinească: să ştie foarte bine tehnologiile pentru care au fost angajaţi.

    Marius are 32 de ani şi lucrează în start-up-uri din IT de aproape 13 ani, iar în luna august a anului trecut s-a angajat pentru prima oară ca specialist cercetare-dezvoltare într-un start-up cu sediul în Statele Unite.

    „Am primit o ofertă de la un start-up din Silicon Valley, specializat pe zona de augmented reality pentru ca businessurile să îşi optimizeze procesele de asigurare a calităţii, într-un moment în care rămăsesem fără job pentru că firma la care lucram, tot un start-up, a rămas fără fonduri. La acel moment chiar voiam să fac o pauză de două luni, dar am primit această ofertă pe LinkedIn şi mi s-a părut interesantă”, a spus Marius, care a lucrat doar opt luni pentru start-up-ul din SUA, pentru că, spune el, nu i-a plăcut direcţia în care mergeau lucrurile. Sugestiile sale de îmbunătăţire a unor procese nu erau implementate, iar programul includea participarea la câte 3-4 şedinţe pe săptămână, în jurul orei 19 – 20, ceea ce îi dădea viaţa socială peste cap.

    „Legat de bani, eu am o filosofie destul de simplă: vreau să primesc o sumă suficient de mare încât să mă simt confortabil. Apreciez proiectul la care lucrez mai mult decât banii, pentru că au fost situaţii când am plecat de la un job mai bine plătit la unul mai prost plătit, dar cu un proiect mai interesant şi cu o echipă în care mă simţeam mai bine”, a mai spus Marius, care acum lucrează pentru un alt start-up, tot din SUA. El a adăugat că 3.500 de euro net pe lună este nivelul veniturilor de la care se simte confortabil, însă subliniază că este chiar „ieftin” prin comparaţie cu tarifele percepute de alţi specialişti cu profil similar cu al lui.

    „Ofertele venite de la companiile din străinătate pentru specialiştii IT români sunt sesizabil mai mari pentru că formele de colaborare sunt sub formă de SRL sau PFA şi auzim sume între 8.000 şi chiar 10.000 euro lunar”.

    Ana Giurcă, managing partner, Loginro, platformă pentru specialişti IT

    Deficitul mare de specialişti IT şi, mai nou, competiţia venită din partea angajatorilor străini pentru candidaţii români au condus, într-adevăr, la situaţii care îi surprind chiar şi pe recruiteri. Răzvan Zglobiu, head of talent aquisition la firma de recrutare APT a spus, recent, la o emisiune ZF Live, că a avut un caz în care un candidat pentru o poziţie de specialist în zona de cloud a refuzat o ofertă salarială de 24.000 de lei net (cca. 4.800 de euro) pe lună, oferită de o companie de top de pe piaţa locală.

    A fost nevoie de mai puţin de doi ani – de când a început pandemia – pentru ca un fenomen de pe piaţa IT românească – „exodul fizic de creiere” – să ia o traiectorie diferită, complet neaşteptată, a „exodului virtual de creiere” în IT.

    În ultimii 20 de ani peste 37.000 de IT-şti au plecat să lucreze pentru companii din străinătate, potrivit unui studiu realizat de platforma Loginro, o comunitate a specialiştilor de tech care are şi un marketplace de joburi pentru românii IT-işti plecaţi în diaspora.

    Pandemia a arătat însă că nu e nevoie de relocare pentru a accesa joburi de la companii din străinătate, iar angajatorii străini au început să valorifice mai mult know-how-ul specialiştilor români din IT.

    „Vedem mai multe tendinţe de la începutul anului în piaţa de recrutare tech. Profesioniştii sunt targetaţi de către companii din afara României pentru a lucra remote. În general, ofertele sunt sesizabil mai mari pentru că formele de colaborare sunt sub formă de SRL sau PFA şi auzim sume între 8.000 şi chiar 10.000 euro lunar”, spune Ana Giurcă, managing partner la platforma Loginro. În acelaşi timp, adaugă ea, profesioniştii au început să fie mai deschişi la aceste forme de colaborare (SRL/PFA). Astfel, dacă până în 2020 doar undeva la 10% din piaţa tech ar fi luat în considerare colaborarea în această formă, în 2021, pe anumite roluri, unu din trei profesionişti este deschis să fie contractor.

    În domeniul IT munca remote a fost întotdeauna prezentă, însă a fost văzută dintotdeauna ca o alternativă mai puţin bună a muncii de la birou. În America, firmele de IT au lucrat mereu cu echipe de la distanţă, însă pandemia a adus „la acelaşi nivel” echipele care lucrau de la birou cu cele care lucrau de la distanţă.

    „Vedem acest fenomen şi în România. Ştim că sunt programatori care sunt angajaţi direct de firmele IT din Vest (SUA sau vestul Europei) pe salarii foarte mari, care, în mod nesurprinzător, pentru americani sunt încă foarte mici. Nu aş spune că este un fenomen de masă, ci că este un fenomen rezervat mai degrabă programatorilor seniori care ştiu şi pot să lucreze independent. Cei aflaţi în primii ani de carieră vor mentori de la care să înveţe şi de multe ori preferă să se angajeze la firme din România”, a explicat Andrei Pitiş, CEO al Simple Capital, firmă de investiţii pentru start-up-urile din IT.

    „Ştim că sunt programatori care sunt angajaţi direct de firmele IT din Vest (SUA sau vestul Europei) pe salarii foarte mari. Nu aş spune că este un fenomen de masă, ci că este un fenomen rezervat mai degrabă programatorilor seniori care ştiu şi pot să lucreze independent”.

    Andrei Pitiş, CEO al Simple Capital, firmă de investiţii pentru start-up-urile din IT

    În prezent, spune el, bazinul de angajări din IT a crescut foarte mult, iar singura problemă este diferenţa mare de fus orar dintre America şi România, dar care poate fi rezolvată cu ajutorul platformelor online care permit angajaţilor să-şi lase mesaje pentru colegii care au un program de lucru diferit de al lor.

    „A existat, există şi va exista un deficit mare de forţă de muncă în IT, iar proiectele informatice devin din ce în ce mai complexe, iar pandemia a arătat că firmele pot angaja specialişti de oriunde”, a mai spus Pitiş, care este şi preşedinte al producătorului român de software Sofbinator, companie care se pregăteşte pentru listarea la Bursa de la Bucureşti.

    Chiar dacă specialiştii IT sunt mai deschişi spre forme de colaborare de tip freelancing (PFA sau SRL) – întrucât legislaţia nu permite firmelor din străinătate să încheie contracte de muncă cu angajaţi români fără să aibă sediu aici – unii vor să revină la contracte de muncă după 2-3 luni de activitate „independentă”.

    „În cazul candidaţilor cu care noi am discutat, motivele pentru această decizie au ţinut mai degrabă de nemulţumirea pentru proiectele pe care le-au avut ca şi contractori – care nu erau suficient de complexe sau provocatoare. Este clar că în ultimul an s-a accelerat şi acest trend al contractării sau lucrului de tip freelance şi cu toate că probabil vor fi şi situaţii în care profesioniştii vor reveni la formă clasică de contract, deja, la nivel de piaţă, rămâne deschidere mult mai mare pentru oameni de a lucra sub formă de contractare, remote, fie pentru companii din afară, fie din România. Probabil că următorul pas (şi am început să vedem şi această tendinţă) va fi ca angajatorii din România să abordeze sub formă de contractare persoane din alte pieţe – şi avem exemple pentru Europa de Est, Ucraina, India, Turcia”, a explicat Ana Giurcă de la Loginro.

    Profesioniştii au început să fie mai deschişi la forme de colaborare precum SRL sau PFA. Astfel, dacă până în 2020 doar undeva la 10% din piaţa tech ar fi luat în considerare colaborarea în această formă, în 2021, pe anumite roluri, unu din trei profesionişti este deschis să fie contractor.

    Peste 200.000 de angajaţi lucrează în sectorul IT&C din România, sector care generează aproape 7% din Produsul Intern Brut şi care oferă cele mai mari salarii din economie. Salariul mediu net în rândul programatorilor, care prestează „activităţi de servicii în tehnologia informaţiei; activităţi de servicii informatice”, a ajuns la 8.400 de lei net în luna iunie a acestui an şi este de 2,4 ori mai mare decât salariul mediu la nivel naţional, arată datele Institutului Naţional de Statistică.

    Viaţa de programator în România este confortabilă, angajaţii sunt trataţi cu respect şi înţelegere, iar nimeni nu îndrăzneşte să le spună ceva, chiar dacă sunt zile în care productivitatea nu este tocmai cea dorită de angajatori.

    „Mi-a zis un programator vinerea trecută că e urât afară, că are o zi proastă şi nu poate să scrie cod, că nu are inspiraţie. Că dacă se apucă de scris, va scrie prost. Ce puteam să îi zic? Să se uite la un film, chiar dacă l-am plătit pentru ziua aia în care nu a făcut nimic. Sunt astfel de situaţii în care, ca antreprenor, nu ai ce să faci, dar mă aştept ca atunci când îmi arde buza să mă ajute şi să stea peste program, dacă e nevoie”, a spus Adrian Dinu, fondatorul Creasoft, companie care produce sisteme de monitorizare şi control de la distanţă. Antreprenorul adaugă că programatorii români trebuie să se simtă apreciaţi şi recompensaţi pe măsură şi, chiar dacă nu primesc tocmai salariile pe care
    le-ar primi dacă s-ar angaja pentru o firmă din străinătate, totuşi partea de socializare, ieşirile în oraş cu echipa de exemplu, pot face diferenţa.

    „Un programator român primeşte 1-2 oferte de job pe LinkedIn în fiecare zi. Dacă îi supără angajatorul într-o zi, în maximum două săptămâni se pot angaja în altă parte. De aceea e important ca ei să se simtă apreciaţi”, a mai spus Adrian Dinu. Un mare dezavantaj al muncii remote pentru o companie din străinătate este, spune Adrian Dinu, faptul că, uneori, angajaţii români pierd foarte mult timp încercând să se înţeleagă cu colegii lor din Australia sau din Scoţia, din cauza accentului acestora în limba engleză.

    „La mine în companie salariile sunt destul de mari, stau liniştit din acest punct de vedere. Însă din păcate multinaţionalele IT din România plafonează majoritatea salariilor undeva în jurul valorii de 2.000 de euro net pe lună, doar cei foarte buni reuşesc să obţină salarii mai mari, din păcate, pentru că e multă competiţie pentru ei”, a mai spus Adrian Dinu. Totuşi, el crede că viaţa confortabilă pe care o au IT-ştii care lucrează pentru companiile din România nu va conduce la un fenomen în masă în ceea ce priveşte „exodul virtual de creiere”, pentru că cei care lucrează în România pot să le zică şefului: „Sunt la restaurant, ne auzim peste o oră”, lucru care nu s-ar putea întâmpla dacă jobul ar fi la o companie din străinătate, unde regulile sunt mai stricte.

    Momentan, nu există o instituţie care să culeagă date privind existenţa acestui fenomen prin care firmele din Vest fără prezenţă locală angajează specialişti IT. Un lucru este măsurat însă: anul acesta, unu din cinci angajaţi din multinaţionale îşi va părăsi locul de muncă, potrivit studiului salarial realizat de Mercer Marsh Benefits. Iar o parte dintre aceştia vor accepta, poate, ofertele de angajare ale unui angajator străin.

    „Mi-a zis un programator vinerea trecută că e urât afară, că are o zi proastă şi nu poate să scrie cod, că nu are inspiraţie. Că dacă se apucă de scris, va scrie prost. Ce puteam să îi zic? Să se uite la un film, chiar dacă l-am plătit pentru ziua aia în care nu a făcut nimic”.

    Adrian Dinu, fondator  Creasoft, companie care produce sisteme de monitorizare şi control de la distanţă

     

  • De ce scad acţiunile UiPath?

    Cu 16,8% s-au depreciat acţiunile UiPath (simbol bursier PATH) în septembrie, pe o bursă americană în scădere cu 5%, declinuri pe care analiştii le pun în contextul unui anunţ al băncii centrale cu privire la reducerea programelor de cumpărare de bonduri, scrie Motley Food, citat de Nasdaq.com.

    Acţiunile PATH au deschis şedinţa de tranzacţionare de astăzi cu un minus de 1,6%, continuând minimul istoric anunţat ieri.

    Totuşi, în calitate de companie de software axată pe creştere, UiPath – prima companie din România care a ajuns pe Wall Street – ia în vizor o evaluare cât mai ridicată. Chiar dacă societatea a raportat rezultate trimestriale puternice la începutul lui septembrie, datele nu au fost suficente pentru a stârni interesul investitorilor.

    În ceea ce priveşte trimestrul 2 din anul fiscal 2022, care s-a încheiat pe 31 iulie, UiPath a întrecut aşteptările analiştilor cu privire la venituri, plus 40%, şi profiturile nete pe acţiune (EPS – earnings per share). Însă cei doi indici au fost mai puţini importanţi prin comparaţie cu ceea ce UiPath numeşte annualized renewal run-rate (ARR), care a crescut cu 60% la 726,5 milioane de dolari.

    ARR este un indicator utilizat adesea de grupurile de software ca serviciu (SaaS) pentru a arăta la ce venituri se poate aştepta compania pe baza abonamentelor. Totodată, clienţii au petrecut – în medie – cu 44% mai mult timp folosind software-urile UiPath, ceea ce sugerează că produsele companiei aduc valoare clienţilor.

    În prezent, analiştii identifică greu principala problemă a companiei, întrucât UiPath se încadrează într-un ARR estimat între 796 milioane de dolari şi 798 milioane de dolari pentru trimestrul actual, ceea ce reprezintă o creştere trimestrială de doar 9,7%. Anualizate, datele marchează o rată de creştere de 40%, în scădere faţă de rezultatul trimestrului anterior – 60%. Însă este posibil ca managementul să abordeze o strategie mai conservatoare.

    La sfârşitul lunii trecute, acţiunile de tip „growth” au fost afectate de o declaraţie a Rezervei Federale (Fed – banca centrală din SUA), care a indicat că ar putea reduce achiziţiile de bonduri spre sfârşitul anului, crescând astfel randamentul titlurilor de trezorerie pe 10 ani. Astfel, o rată mai mare de discount ar implica o valoare mai scăzută prescrisă viitoarelor încasări. UiPath încă pierde bani dacă luăm în calcul standardele americane GAAP (generally accepted accounting principles), în contextul în care societatea continuă să investească pentru a profita de oportunităţile pe care le oferă piaţa, aşa că a fost lovită alături de alte companii „de creştere”, dar fără profit.

    Conform datelor UiPath, societatea se tranzacţionează la 30 x ARR-ul estimat pentru 2021, ceea ce ar constitui o evaluare scumpă pentru o companie tipică, însă nu la fel de scumpă pentru o companie software cu un ritm de creştere atât de bun, într-o piaţă care se va dezvolta agresiv de-a lungul următorului deceniu. Piaţa roboţilor software valora 17 miliarde de dolari în 2020, însă poate ajunge la 30 de miliarde în 2024, scrie Nasdaq.com, citând Motley Fool.

    Întrebarea este dacă UiPath mai continua să inoveze. Acum, platforma sa de automatizare, care poate executa o mulţime de sarcini de business, pare să fie un adevărat hit în rândurile clienţilor. Însă managementul investeşte masiv în aşa-numita automatizare semantică, care încorporează în platformă mai multe procese AI, permiţându-i să acţioneze şi să gândească în mod critic, asemenea unui om.

    Dacă managementul dezvoltă respectivul trend şi va continua să conducă piaţa RPA, ultimul declin al acţiunile UiPath s-ar putea dovedi a fi o mare oportunitate de cumpărare pentru investitorii pe termen lung.

     

  • La vânătoare de unicorni

    În urmă cu cinci ani, pe piaţa locală se făceau foarte puţine investiţii în start-up-uri de tehnologie şi doar din când în când apăreau câteva nume mai răsunătoare care obţineau finanţări din străinătate sau erau cumpărate de un jucător străin. În prezent însă, avem mai multe fonduri de investiţii pe plan local, iar Early Game Ventures (EGV), unul dintre cele mari, va ajunge deja la finalul acestui an la un portofoliu de aproape 30 de start-up-uri.

    Doar suma alocată pentru anul acesta investiţiilor în start-up-uri, noi sau care se află deja în portofoliul EGV se va ridica în total la în jur de 10 milioane de euro. Ecosistemul de start-up-uri tech din România este în plin boom, aproape săptămână de săptămână se anunţă o nouă investiţie. Sume relativ mici ce-i drept, însă ecosistemul local se mişcă şi se dezvoltă rapid. Putem spune că am ajuns să recuperăm şi decalajul pe care îl aveam faţă de Bulgaria, ţara vecină, unde primele fonduri de investiţii s-au înfiinţat cu câţiva ani înainte faţă de România.

    „2021 a început poate ceva mai lent, dar ritmul investiţiilor s-a accelerat extrem de mult, iar în perioada de vară am avut nu mai puţin de nouă start-up-uri pe care le-am analizat, nouă deal-uri potenţiale pe care le-am luat în calcul. Anul acesta am finalizat deja trei investiţii, deci avem trei companii care au intrat în portofoliul fondului nostru în 2021 şi mai avem cel puţin încă 5-6 deal-uri în pregătire până la final de an.

    Aş spune că din perspectiva numărului de investiţii, anul 2021 este un an tipic – fondul nostru investeşte în 9-10 start-up-uri pe an şi cred că şi anul acesta ne vom face norma. Cu alte cuvinte, vom încheia anul cu un portofoliu solid, bine echilibrat, de 27 sau poate chiar 30 de companii din diferite industrii”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Investor Watch, Cristian Munteanu, managing partner în cadrul Early Game Ventures.

    Fondul local de investiţii se află acum în al treilea an de activitate, începând să investească deja şi în runde de tip follow-up. „În primii doi ani sunt foarte puţine runde de tip follow-up din cauza faptului că start-up-urile sunt încă prea tinere, nu au atins maturitatea necesară pentru a ridica runda următoare de investiţii. Dar deja anul acesta am început să facem şi runde de tip follow-up. Avem patru start-up-uri din portofoliul nostru care au ridicat deja runde succesive, primul dintre ele a fost Druid care în decembrie anul trecut a ridicat o rundă de câteva milioane de euro ca serie A, dar în aceeaşi situaţie sunt şi Questo, Bunnyshell, Milluu şi mai avem şi alte companii din portofoliu care se pregătesc în iarna aceasta să ridice seria A”, a punctat el.

    Până acum, în primele opt luni ale anului, echipa Early Game Ventures a finalizat patru investiţii, în start-up-urile Meetgeek.ai, Licenseware, FameUp şi Vatis Tech. FameUp, start-up-ul care a dezvoltat aplicaţia mobilă cu acelaşi nume ce le permite utilizatorilor de Instagram cu minimum 500 de urmăritori să promoveze branduri ca influenceri, este chiar una dintre cele mai mari investiţii de până acum ale Early Game Ventures. Runda de finanţare obţinută de FameUp, situată la 2,5 milioane de euro, a fost condusă de Early Game Ventures, căruia i s-au alăturat şi Daniel Dines (UiPath) şi alţi business angels de pe plan local.

    „Cred că este cea mai mare investiţie pe care am făcut-o până în momentul de faţă, aş spune că pe locul 2-3, foarte aproape una de alta, ar fi Druid, Questo şi Bunnyshell. Cred că acum mai bine de un an, făceam eu o analiză şi spuneam că start-up-urile în care am investit noi au ridicat în medie 550.000 de euro. Faptul că portofoliul nostru se maturizează se vede inclusiv în aceste medii pe care le calculăm, iar acum tichetul mediu se apropie de 750.000 de euro”, a precizat Cristian Munteanu.

    El nu a oferit detalii despre suma totală investită de Early Game Ventures în cei aproape trei ani de existenţă pe piaţă, însă a menţionat faptul că se află în grafic, conform planului pe care îl are echipa EGV pentru primii cinci ani.

    „Ne îndeplinim planul cu stricteţe. Intenţia noastră este să investim în primii cinci ani aproape 80% din cele 26 de milioane de euro pe care le avem drept capital disponibil. Şi suntem exact unde trebuie să fim. Nu pot să dau procente sau cifre exacte, dar pot să spun că suntem cu toţii foarte mulţumiţi de cum a decurs campania noastră de investiţii.

    Totodată, suntem plăcut surprinşi de calitatea start-up-urilor din piaţă, fiindcă suntem extrem de selectivi – investim în medie cam 4,5 la sută din start-up-urile pe care le vedem, deci dintr-o sută de proiecte facem 4-5 investiţii, ceea ce înseamnă că am văzut nişte sute de start-up-uri potenţiale până în momentul de faţă ca să construim acest portofoliu de 21 de companii pe care le avem în momentul de faţă, şi 27-30 până la final de an.”

    În perioada următoare, Early Game Ventures va anunţa investiţii noi în start-up-uri care activează în diferite industrii precum educaţie, inteligenţă artificială sau economie circulară.

    „Nu pot să dau nume până nu avem documentele semnate, însă pot spune că sunt start-up-uri din industrii diferite, spre exemplu din domeniul educaţiei, AI, speech recognition sau economie circulară. Deci sunt start-up-uri care ating diferite arii de interes ale fondului nostru, diferite teze de investiţii, dar cam toate sunt subsumate aceleiaşi teze majore care este infrastructura pentru inovaţie.

    La modul ideal, într-o ţară precum România, cu gradul nostru de dezvoltare tehnologică, destul de redus comparat cu alte state, noi ne dorim să investim în acele start-up-uri care construiesc o infrastructură de care se vor folosi mai târziu alte companii sau alte start-up-uri. Ne dorim să investim în start-up-uri care construiesc API-uri, start-up-uri de tip platformă sau din zona de marketplace-uri. Deci ne uitam la astfel de start-up-uri care au o miză strategică cumva pentru industriile în care care acţionează ele”, a spus Cristian Munteanu.

    Anul acesta, echipa Early Game Ventures a analizat până acum între 120 şi 150 de start-up-uri din care a ales până acum trei pentru investiţii, iar alte 5-6 sunt la rândul lor în pregătire pentru obţinerea finanţării.

    „Cele mai multe start-up-uri le-am văzut în primul nostru an de activitate, fiindcă exista o masă mare de start-up-uri care aştepta – neexistând fonduri de capital înainte nu prea aveau unde să se ducă să încerce să ridice bani. În primul an am văzut între 350 şi 400 de start-up-uri, a fost o nebunie pur şi simplu. Aveam zile în care vedeam 10 start-up-uri”, a subliniat el.

    În ultimul an, calitatea start-up-urilor din România a crescut, fondatorii au un nivel de educaţie mai ridicat şi cunosc deja mult mai bine terminologia de specialitate în ceea ce priveşte zona de investiţii. Totodată, pe piaţă se observă şi o majorare a capitalului disponibil pentru investiţii în proiecte de tehnologie, foarte mulţi bani venind din zona imobiliară şi de criptomonede.

    „Văd o evoluţie în ceea ce priveşte evaluarea companiilor şi din perspectiva aceasta cred că ne aflăm undeva într-o zonă de bulă economică. Sunt foarte mulţi bani care vin din zona de real estate, care vin din zona de criptomonede, deci ies din cripto, iar acest capital disponibil este investit în start-up-uri de tehnologie. Acest lucru duce automat la o umflare a preţurilor, la o creştere a evaluărilor pe care o văd în piaţă.

    De asemenea, mă uit la faţa cealaltă a monedei, mă uit la investitori, nu neapărat la investitori instituţionali de tip fonduri cum suntem noi, ci la angel investors şi constat că numărul investitorilor de tip angel a crescut foarte mult în România, văd foarte multe figuri noi, mulţi oameni care încep să investească astăzi ca angels în start-up-uri de tehnologie”, a observat Cristian Munteanu.

    În ceea ce priveşte realizarea investiţiilor de tip serie A şi B pe plan local în perioada următoare, pentru care este nevoie de mai mult capital, Cristian Munteanu a precizat faptul că în acea etapă, start-up-urile nu au nevoie doar de bani, ci şi de acces la pieţe externe şi la cunoştinţe, lucruri de care pot beneficia mult mai uşor dacă atrag o finanţare din străinătate.

    „Eu sunt convins că numărul şi dimensiunea investiţiilor vor creşte în viitor în România. În acelaşi timp, ştiu că este nevoie de investitori externi. Dacă vorbim de seria A, serii B, deci cu cât gradul de maturitate al companiei creşte şi dimensiunea rundei creşte, cu atât mai mult este nevoie de capital extern şi de cunoştinţe externe. Bani s-ar putea găsi şi exclusiv în România, dar companii care ridică 10-20-30 de milioane de euro au nevoie şi de altceva în afară de bani. De obicei, astfel de companii sunt într-o etapă în care se extind pe alte pieţe, într-o etapă de creştere agresivă şi atunci este dificil să funcţioneze doar cu investitori din România, în contextul în care ei  se adresează pieţei din Europa de Vest, Statele Unite sau poate Asia. Deci, aş zice că nevoile unui start-up aflat la serie A sau serie B nu vor putea fi satisfăcute 100% doar de către investitorii locali nici în viitor.

    Cu siguranţă însă, vom vedea runde de investiţii din ce în ce mai mari pe plan local, vom vedea companii din ce în ce mai de succes fiindcă avem deja o istorie, scurtă, de câţiva ani, dar câţiva ani sunt de ajuns ca start-up-urile bune să se maturizeze, să crească, să arate că pot.

    Eu cred că tehnologia în România este abia la început. Industria de venture capital este abia la început, iar în următorii
    10 ani va exploda. Eu cred cu tărie în industria de tech, cred cu tărie în industria cea mai non-tech, în agricultură, şi cred că o strategie naţională care ar fi axată pe aceste două direcţii ar fi de mare succes pentru România, ne-ar pune pe hartă la capetele spectrului ca să zic aşa high-tech şi no tech.”

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Andrei Muscalu, cofondator, Skulptor

    Ce face? Vrea să revoluţioneze domeniul construcţiilor cu ajutorul tehnologiei, echipa de ingineri fondatori lucrând în prezent la o soluţie care va permite imprimarea 3D a materialului folosit pentru cofrajele necesare la turnarea betonului şi pentru pereţii interiori ai unei construcţii.

    „Avantajele pe care le aduce tehnologia de printare 3D comparativ cu modul convenţional de a se construi sunt viteza de execuţie, acurateţea procesului şi costurile reduse. Costurile se reduc cu până la 30%, iar viteza de execuţie creşte, astfel că suntem capabili să construim o casă la jumătate din timp faţă de modul convenţional. Avem control asupra timpului şi asupra materialelor – nu se mai irosesc materiale, pentru că în piaţa de construcţii circa 9% din materialele totale se aruncă sau sunt resturi care poluează apoi.“

    2. Invitat:  Bogdan Pană, profesor în cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi fondator al Alprevia

    Ce face? A dezvoltat o aplicaţie care ajută utilizatorii să rămână sănătoşi prin identificarea factorilor de risc pentru principalele afecţiuni medicale grave.

    „Am pornit de la ideea de a promova dovezile medicale, şi împreună cu partenerul meu Dan, care este IT-ist şi care a pus la punct partea de programare, am reuşit să facem acest algoritm. Este un soft cu inteligenţă artificială care reuşeşte să îţi identifice, pe baza datelor tale, riscurile pe care le ai şi să-ţi emită recomandări de consultaţii, analize şi explorări pentru bolile care reprezintă în România peste 80% din mortalitate. Am pornit acum trei ani, ne-a luat ceva timp ca să trecem prin toate şi să citim toate ghidurile de prevenţie din Europa şi toată literatura şi am reuşit să le punem cap la cap în acest software numit Alprevia.”

    Investor Watch

    Invitat: Cristian Munteanu, managing partner în cadrul Early Game Ventures

    Planuri de investiţii pentru 2021: EGV va investi anul acesta per total circa
    10 milioane de euro, atât în start-up-uri noi, cât şi în proiecte pe care le-a finanţat deja în runde anterioare, portofoliul său total urmând să ajungă la circa 27-30 de companii la finalul lui 2021.

    „2021 a început poate ceva mai lent, dar ritmul investiţiilor s-a accelerat extrem de mult, iar în perioada de vară am avut nu mai puţin de nouă start-up-uri pe care le-am analizat, nouă deal-uri potenţiale pe care le-am luat în calcul. Anul acesta am finalizat deja trei investiţii, deci avem trei companii care au intrat în portofoliul fondului nostru în 2021 şi mai avem cel puţin încă 5-6 deal-uri în pregătire până la final de an. Aş spune că din perspectiva numărului de investiţii, anul 2021 este un an tipic – fondul nostru investeşte în
    9-10 start-up-uri pe an şi cred că şi anul acesta ne vom face norma. Cu alte cuvinte, vom încheia anul cu un portofoliu solid, bine echilibrat, de 27 sau poate chiar 30 de companii din diferite industrii.”

    Start-up Update

    Invitat:  Mihai Bisnel, managing partner în cadrul PriceFlux – platformă software pentru monitorizarea automată a preţurilor concurenţei

    Ce e nou? Compania şi-a schimbat în ultimul an strategia în ceea ce priveşte clienţii ţintă, acum fiind în discuţii cu cinci companii mari, multinaţionale, cu ajutorul cărora se poate extinde şi pe pieţele din străinătate.

    „Am schimbat puţin strategia, astfel încât în acest moment discutăm cu clienţi mari şi foarte mari cu care procesul de achiziţie şi de semnare este unul laborios şi foarte lung. Vorbim aici de perioade de minimum 6 luni de când începem discuţiile şi până când ajungem să semnăm, dar discuţiile se pot întinde şi până la 15 luni. În decurs de un an, am semnat doi noi clienţi mari, iar în acest moment suntem de câteva luni bune în discuţii cu cinci noi mari clienţi. Sper ca până la finalul acestui an să semnăm cu cel puţin doi dintre ei.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Seedblink şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.