Prin natura mea, imi place sa analizez, spune Nikolaos Tsolas, CEO al Cosmote Romania. Pana acum, in Romania nu prea a avut timp de asa ceva; grecii de la Cosmote i-au cerut sa relanseze fostul Cosmorom in doar trei luni. S-a conformat, iar acum trebuie sa aduca operatorul pe profit in ciuda competitiei dure.Matematica si reformaVorbeste incet si rar. Cand e nevoit sa destainuie unele amanunte despre viata personala, vorbeste si mai incet, si mai rar. Nu are charisma colegilor de la conducerea altor operatori de telefonie mobila. Dar asta nu e o problema; grecii de la Cosmote nu l-au adus in Romania ca sa zambeasca frumos in fata fotografilor.A trecut Dunarea vara trecuta, cand sefii sai l-au relocat din Bulgaria in Romania si l-au numit la conducerea filialei autohtone a operatorului de telefonie mobila. Aici i-a fost data in grija o misiune care cerea din plin indrazneala, imaginatie si viteza de reactie, lucruri la care mai greu te duce gandul cand stii ca omul caruia ii dai o asemenea responsabilitate este un iubitor al cifrelor, absolvent de facultate si master in matematica.Ce i s-a cerut se cunoaste: sa schimbe la fata defunctul Cosmorom, companie cu o imagine dezastruoasa in ochii consumatorilor romani, si sa-l transforme intr-un operator suplu si atractiv. Pentru cine? Pentru tineri dar in acelasi timp si pentru oamenii de afaceri, doua nise favorite ale operatorilor de telefonie mobila din intreaga lume. Nu multa lume a fost insa la curent cu faptul ca metamorfoza Cosmote Romania trebuia pusa la punct in 3 luni. Asta in conditiile in care o astfel de operatiune dureaza, in mod normal, cel putin 9-10 luni.Pe repede inaintePrin natura mea, imi place sa analizez, risipeste Tsolas semnele de intrebare cu privire la strategia sa de a conduce un business. Nu este dintre cei care iau decizii din impuls. Daca trebuie, asteapta rezultatele complicatelor analize de piata inainte de a se hotari. Imi place sa imi rezerv tot timpul de care am nevoie.si totusi, in Romania a trebuit sa faca unele compromisuri din acest punct de vedere. Relansarea Cosmorom sub noul nume Cosmote Romania a fost trecuta pe un calendar cu mult mai putine zile decat era obisnuit. Am inceput sa lucram efectiv in septembrie (anul trecut; n.r.) si deadline-ul era in decembrie. Pierdusem mult timp in trecut si voiam sa incepem activitatea comerciala inainte de Craciun.Echipa si-a format-o tot in viteza. Pe cei 11 directori – opt greci si trei romani – cu care lucreaza direct i-a strans cu foarte putin timp inainte sa dea drumul la treaba. Au venit aici vineri si au inceput sa lucreze luni. De ce? Trebuia sa lansam compania in trei luni. In mod normal recrutezi oameni, le lasi timp de gandire, dupa aceea un timp ca sa poata sa demisioneze de la vechile locuri de munca, apoi inca o luna ca sa poata sa-si ia concediile pe care nu le-au luat acolo de unde vin si tot asa. Eu nu am avut la dispozitie atat timp.Tocmai pentru ca perioada de lansare a fost atat de scurta, lui Tsolas i-a fost mai usor sa apeleze la greci. In Bulgaria situatia era cu totul diferita. Acolo majoritatea echipei de directori era formata din localnici. Dar, bineinteles, acolo timpul nu a fost o problema atat de mare.Insa indiferent de nationalitatea subordonatilor, are acelasi stil de a comunica cu ei. Nu-i place sa transmita mesaje prin secretara. Intotdeauna comunic direct numai cu directorii care se afla imediat sub mine pe scara ierarhica. Asa ii responsabilizez si ii motivez, trebuie sa stie absolut tot ce se intampla in departamentele lor si sa simta ca am incredere in ei.Asa este si mai simplu pentru el. Ideea este sa pot influenta ceea ce se intampla in orice departament, dar fara sa fiu nevoit sa vorbesc cu mai mult de un om. Faptul ca ii place comunicarea directa nu inseamna ca scoate din ecuatie e-mail-ul, care este o unealta de zi cu zi. Rezultatul este ca are un birou lipsit de hartii.Cum s-au nascut cozileCelebra idee cu 2.000 de minute pe luna in schimbul a trei euro nu le-a venit managerilor Cosmote chiar din iunie 2005, cand au preluat conducerea fostului Cosmorom, ci undeva pe parcurs, inainte de lansarea din decembrie, povesteste Tsolas. A testat reactia consumatorilor prin niste studii de piata si a fost multumit. Imi place sa-i surprind pe competitori, marturiseste seful Cosmote Romania. Cat despre repetarea in viitor a ofertei cu 2.000 de minute gratuite, nu crede ca este posibila. Nici pentru Cosmote, nici pentru altcineva, pentru ca este o oferta care s-a bazat pe elementul surpriza.Datorita reliefului unic al pietei romanesti; dominata autoritar de Orange si Connex Vodafone;, Cosmote nu isi propune neaparat sa ajunga numarul unu aici. Pe alte piete din regiune, unde a intrat mai tarziu (ca al treilea sau al patrulea jucator), compania a reusit printr-o politica agresiva sa ajunga numarul unu. In Romania, cu toate ca a debutat la fel de agresiv cu faimoasa oferta de 2.000 de minute in schimbul a 3 euro, Tsolas spune ca principalul obiectiv este sa eficientizeze compania si sa aduca profit. Este dificil sa ii bati pe Vodafone si pe Orange. As fi multumit sa creez aici o operatiune sanatoasa si profitabila.Cum va reusi acest lucru? Acordand atentie egala si segmentului pre-paid, si abonatilor. si, nu in ultimul rand, aplicand aceeasi strategie care a contribuit la succesul ofertei 2.000 de minute. Adica pastrarea unor tarife foarte simplu de inteles pentru clienti; aceeasi suma pe minut, indiferent de ora la care suni sau de reteaua in care suni. Oricum, scopul principal ramane profitul. Tsolas admite ca nu vrea sa porneasca un razboi al preturilor cu concurenta. Sa iei clienti de la concurenta este usor. Dai toate serviciile pe gratis si toata lumea vine la tine. Dar n-o sa mai fii profitabil.Vacanta comprimataDupa o zi de lucru plina de sedinte, planificari si decizii, Nikolaos Tsolas prefera o seara cat mai linistita. Termina munca pe la 8-9 seara, dupa care de obicei merge direct acasa. Are de ales intre televizor si o carte. Cititul este o optiune si pentru relaxarea de weekend, bineinteles in acele week-end-uri in care nu calatoreste in Grecia pentru a fi cu familia. Imi iau o carte si merg sa beau un cappuccino pe bulevardul Dorobanti.Uneori isi petrece timpul de week-end gatind. Spune ca nu este foarte pretentios la mancare, dar prefera bucataria greceasca. Gatesc pentru ca ma ajuta sa nu ma mai gandesc la afaceri. Familia este acasa, in Grecia. Tocmai din aceasta cauza calatoreste des, cam o data la doua saptamani, catre tara natala. Membrii familiei sunt deja obisnuiti cu distanta. Din fericire, nici distanta nu este foarte mare. Nu e ca si cum as fi emigrat, iar zborul pana acasa este scurt. Uneori vin si ei aici sa ma viziteze, cand copiii au vacanta de la scoala. S-a gandit sa isi aduca familia cu totul in Romania? Nu, copiii au scoala, au prietenii in Grecia, au planuri in legatura cu facultatea. E dificil sa ii muti cu totul in alta parte, mai ales pentru o perioada limitata de timp.Ce concediu poate avea un CEO din industria telefoniei mobile? Anul trecut am avut 5 zile, in august. Poate anul acesta, cu putin noroc, va avea parte de o saptamana sau doua. Destinatia preferata de vacanta este Grecia, in insule.Mandatul lui aici va dura circa 3-4 ani. Ce va urma dupa aceea? Cat este la conducerea Cosmote Romania, nu are timp sa se gandeasca, asa ca… Dumnezeu stie.Mandat: A preluat functia in iunie 2005. Un astfel de job dureaza de obicei 3-4 ani.Joburi anterioare: A condus operatorul GloBul Bulgaria, detinut tot de Cosmote. A mai lucrat pentru Cosmote in Grecia, ca director tehnic (iunie 2000; decembrie 2002), dar si pentru TIM Hellas (filiala elena a operatorului italian de telefonie mobila TIM), ca director executiv pentru operatiuni si dezvoltarea retelei. A fost si inginer de sistem la Siemens AG in Germania si membru al echipei tehnice la AT&T Bell Laboratories in New Jersey, SUA.Studii: A absolvit Facultatea de Matematica din cadrul University of Ioannina, Grecia, detine o diploma de Master in matematica obtinuta de la State University of New York, SUA. Totodata, a urmat studii de Master si Doctorat in Electrotehnica si Informatica la University of California, Berkeley, SUA.
Category: Lideri
-
Simfonia The Body Shop
Un mod de a face business
Nu am avut nici o viziune sau habar nu am cum am ajuns aici, sunt replicile Anitei Roddick, fondatoarea The Body Shop, la intrebarile despre cum trebuie sa faci business sau ce inseamna succesul.Spune ca succesul nu are legatura cu banii, statutul sau celebritatea, ci inseamna gasirea unui mod de viata care sa te faca fericit si prin care sa contribui la fericirea celorlalti. Totusi, nu a ezitat sa vanda afacerea pe care a fondat-o cu mai putin de 10.000 de dolari pentru aproape 1,2 miliarde de dolari gigantului L’Oreal.
Decizia sa neasteptata de a vinde restul de 20% din actiunile pe care le mai detinea in cadrul companiei a bulversat atat comunitatea de afaceri, cat si baza traditionala de clienti ai companiei. Nemultumirea consumatorilor vine de la faptul ca, daca Body Shop era cunoscuta pentru produse conforme celor mai exigente norme etice, L?Oreal tocmai fusese acuzata ca practica testarea pe animale, potrivit presei internationale.
Nu e de mirare ca Roddick a fost criticata in repetate randuri ca principiile evocate in discursurile sale nu sunt decat o arma de marketing. Intrat sub umbrela unui gigant al industriei cosmetice, brandul The Body Shop isi poate pierde din notorietate in lipsa unei strategii coerente de marketing din partea L’Oreal.
Anita insa este foarte optimista in urma vanzarii companiei. Spune ca este de datoria ei sa explice femeilor din toata lumea care sunt clientii preponderenti ai Body Shop, de ce a facut acest pas si de ce este atat de increzatoare in acest proiect. Noi ii vom invata pe partenerii nostri cum sa introduca comertul comunitar (programul Community Trade n. red.) in afacerile lor, iar L’Oreal ne va ajuta in cercetare, caci sunt cunoscuti pentru rezultatele excelente din acest domeniu. Nu am muncit atatia ani ca sa schimb ce am dobandit cu greu – un nou mod de a face business. Sunt sigura ca L’Oreal nu va compromite etica The Body Shop. Am facut acest lucru ca sa protejez viitorul miilor de noi angajati precum si al colaboratorilor nostri, spune ea.
Anita Roddick a facut primul pas in retragerea din cadrul companiei The Body Shop in 2002, cand a renuntat impreuna cu sotul sau, Gordon, la conducerea executiva pentru a deveni un simplu consultant. Roddick va pastra functia de consultant Body Shop si dupa preluarea de catre L’Oreal.
Fara banci
Roddick, acum in varsta de 64 de ani, a fondat compania dintr-o nevoie personala de decenta si a vandut-o la presiunea pietei, in conditiile in care sustinerea financiara a extinderii lantului de magazine devenise tot mai dificila. Decizia de a-si vinde compania a fost luata, potrivit presei internationale, pentru a proteja miile de angajati, amenintati de somaj.Anita Roddick, o persoana plina de energie si entuziasm, si-a petrecut o mare parte a vietii provocand mentalitatile oamenilor. Fiica unor imigranti italieni, ea a predat istorie si engleza la un colegiu britanic, renuntand insa la activitatile pedagogice pentru a pleca in insulele din Pacific, unde a lucrat in industria miniera.
La intoarcerea in Littlehampton, Marea Britanie, s-a casatorit si si-a deschis impreuna cu sotul sau, Gordon, un restaurant, iar apoi un mic hotel.
In 1976 a incercat sa ia un imprumut de 4.000 de lire sterline de la o banca britanica, dar a intampinat dificultati, pentru ca, spune ea, atunci era mai simplu pentru o femeie sa imprumute bani pentru noua bucatarie sau chiar noua masina decat pentru propria afacere. Bancile erau inutile atunci, ca de altfel, si acum, explica Roddick.Dar atitudinea ei reticenta fata de banci este chiar unul din motivele pentru care s-a vazut nevoita sa-si vanda compania, in conditiile in care nu i-a mai putut finanta cresterea.
Tot in acea perioada de inceput a imprumutat bani de la sotul ei pentru a-si pune ideile de business in aplicare, iar cativa ani mai tarziu a fost nevoita sa apeleze la un business angel caruia i-a inapoiat 50% din castigurile obtinute cu primele magazine Body Shop, miscare pe care spune ca o regreta acum.In timp ce fondatorii celor mai mari companii din prezent au prins gustul banilor inainte de implini varsta majoratului, cum ar fi Ingvar Kamprad (proprietarul IKEA) care vindea chibrite in scoala generala sau Richard Branson (proprietarul Virgin) ce edita reviste in liceu, Roddick nu a avut nici un fel de experienta de business. Deschiderea primului magazin de produse pentru ingrijirea pielii si a parului in Brighton, Marea Britanie, in urma cu 30 de ani, a invatat-o ca afacerile nu sunt tocmai o stiinta exacta. O afacere de succes inseamna, in opinia sa, stiinta de a face un produs atat de bun incat oamenii sa plateasca pentru el.
Desi la inceput a vrut sa gaseasca doar o modalitate pentru a reusi sa asigure confortul material pentru familia sa, nu doar necesitatea economica a inspirat nasterea The Body Shop. Calatoriile Anitei au insemnat multa experienta – a petrecut mult timp in comunitati de fermieri sau de pescari, intr-un mediu neindustrial in care a intrat in contact cu ritualurile localnicilor de ingrijire a trupului. Aceste experiente au fost principala sursa de idei pentru gama de cosmetice cu ingrediente naturale care au consacrat brandul The Body Shop.
Cat mai natural
In vremea aceea tot ce doream era sa am cat mai multe experiente. Imi doream sa fiu profesor, regizor sau orice altceva, spune Anita. In anii 60 calatoriile au fost pentru mine ca o scoala fara pereti. Am calatorit la Paris si am trait acolo, am lucrat pentru Natiunile Unite la Geneva, mi-am petrecut un an calatorind prin insulele Oceanului Indian si Pacific si am trait cu oamenii de acolo. Am vazut acolo puterea unei comunitati si am gasit idei pentru Body Shop, isi aminteste fondatoarea retailerului de cosmetice.Driverul afacerilor lui Roddick s-a dovedit a fi The Body Shop Community Trade, un program prin care Anita ajuta comunitatile din zone sarace dar in acelasi timp castiga produse de calitate prin ingredientele naturale care provin din zone nepoluate. Uleiul nucilor braziliene, de exemplu, este folosit pentru sampoane si balsamuri, diverse ierburi din Nepal si India sunt folosite pentru produsele de ingrijire corporala, la fel ca si germenii unor seminte din Nicaragua.
Gama de produse din unt de cacao s-a nascut dupa experienta lui Roddick din Tahiti, unde femeile folosesc untul pentru ingrijire corporala.
Comert comunitar
Contractele The Body Shop cu acesti oameni nu-i vor face bogati, spune Anita, dar macar banii le vor asigura un trai decent, pastrandu-si in acelasi timp modul lor de viata. The Body Shop are in acest moment 29 de astfel de proiecte in 23 de tari si isi propune sa dezvolte mai multe. La inceput, spune Roddick, singurele probleme ridicate de echipa manageriala in sedintele Consiliului Director al The Body Shop erau intrebari simple ca: de ce sa nu cumparam sticle mai mici de sampon si de ce sa nu le refolosim sau de ce sa cumparam mai mult decat ne trebuie?, isi aminteste Roddick.Ne-am purtat ca in Al Doilea Razboi Mondial, am refolosit tot ce puteam, de-aici si interesul nostru pentru problemele mediului inconjurator, povesteste Roddick.
Verde de la body shop
The Body Shop s-a nascut exact la momentul potrivit, atunci cand Europa si intreaga lume devenea verde, in plin boom al organizatiilor pentru protectia mediului. Compania a fost dintotdeauna recunoscuta dupa culoarea verde, de altfel si singura culoare pe care Anita a considerat-o potrivita pentru a zugravi primul magazin deschis in anii 70.Succesul inseamna sa-ti conturezi propriul tau destin, spune fondatoarea Body Shop. Discursurile sale sunt de obicei insotite si de donatii consistente, asa cum s-a intamplat in urma cu doi ani, cand Roddick a daruit 1,8 milioane de dolari organizatiei Amnesty International. Am uitat sa-l intreb pe sotul meu, dar oricum este de acord, glumea la vremea respectiva sefa Body Shop. Compania The Body Shop este prezenta pe piata autohtona printr-o franciza a The Body Shop Grecia, dar activitatile caritabile ale lui Roddick in Romania au precedat micile magazine verzi.
In 1990, a infiintat organizatia nonguvernamentala Children on The Edge. Abia 9 ani mai tarziu avea sa apara si primul magazin The Body Shop, situat in primul mall deschis in Bucuresti. Aparitia primului magazin a fost primita cu mult entuziasm, mai ales de catre studentii straini si de catre expatii care lucrau in Romania, care cunosteau produsele din tarile lor.
Business-ul a crescut si in prezent compania are sapte magazine deschise in Romania: patru in Bucuresti si cate unu in Constanta, Timisoara si Iasi.
Ce a riscat Anita
Inainte sa vanda Body Shop catre L’Oreal, Anita sustinea ca firma ei o duce bine, atat ca imagine cat si financiar. Schimbarea de actionariat a parut o amenintare pentru clientii care au crezut in valorile companiei, ca drepturile omului sau dreptatea sociala in afaceri. Este absurd. L?Oreal este singura firma care a fost de acord sa accepte programul nostru Community Trade, justifica Roddick. Intrat sub umbrela unui gigant al industriei cosmetice, brandul The Body Shop isi poate pierde din notorietate in lipsa unei strategii coerente de marketing din partea L?Oreal, care si-a asumat mentinerea programului Community Trade (centrat pe ajutorarea comunitatilor din tarile subdezvoltate) initiat de Anita Roddick. -
SECRETELE PUTERII
Werner Schinhan este cel mai puternic om din Petrom, avand pe mana afacerile de 3 miliarde de euro ale companiei, Dragos Dinu conduce cea mai importanta companie farmaceutica, cu vanzari anul trecut de 280 de milioane de euro, iar Dan Ostahie a fondat Altex, liderul pietei de retail de electrocasnice, cu afaceri de 275 milioane de euro in 2005. Codrut Pascu este seful celei mai mari companii de consultanta din Romania, Roland Berger, si printre sarcinile sale se numara si restructurarea Romgazului, iar Florentin Banu a fondat si vandut deja 2 afaceri pentru mai mult de 15 milioane de euro.Sefa AIG New Europe Fund, Doina Popescu, administreaza investitii de peste 80 de milioane de euro si a condus consortiul de investitori care a vandut 23,3% din Orange catre France Telecom pentru mai mult de 400 milioane de euro, iar Edwin Botterman, CEO Brau Union, conduce o companie ce vinde bere de peste 160 de milioane de euro pe an. Unii dorm cu laptopul in pat, in timp ce altii nu vor sa il deschida nici macar in avion. Codrut Pascu doarme in medie 5 ore pe noapte. Doina Popescu spune, pe de alta parte, ca nu se poate trezi devreme nici in ruptul capului. Unii manageri fac sport, altii nu mai au de mult timp decat de alergat dupa clienti. Edwin Botterman nu a mai mers la sport de peste un an, dar se antreneaza la vandut bere, in timp ce Dan Ostahie invata sa se dea cu snowboard-ul. Sunt mai mult sau mai putin dependenti de tehnologie, dar nici unul nu mai scapa de mobil. Dragos Dinu a ajuns sa vorbeasca neprietenos la telefon — adica dezvolta un fel de alergie contemporana fata de mobil, in timp ce Werner Schinhan nu se simte productiv fara laptop. Florentin Banu se considera dezordonat si spune ca are o coordonata fixa: laptopul. Codrut PascuManaging Director al Roland Berger RomaniaConsultanta fara ore suplimentareDorm cate 4-5 ore pe noapte. Am programul in acest fel cam de 10 ani incoace. Diminetile mele bucurestene sunt cele mai placute, pentru ca ma trezesc la ora 7:30 si vad soarele care imi bate in geam, iar geamurile casei mele sunt foarte mari! Cand nu sunt in Bucuresti, ma trezesc mai devreme, chiar si pe la 4-5. Din Floreasca pana la serviciu fac aproximativ 15 minute. Am si sofer si masina de serviciu, dar imi place sa conduc. Asa ca imediat dupa ce fac rondul in Piata Victoriei iau amenda. Da, ziua si amenda. Si, culmea: de la acelasi politist! De doua ori m-a prins fara centura. Cand ajung la serviciu nu beau cafea, pentru ca nu imi place, dar asist pasiv la discutia matinala a colegilor mei care isi beau cafeaua. Citesc presa. Imi plac Business Magazin, The Economist si Harvard Business Review. Din ziarele romanesti citesc despre banci, pentru ca sunt de mare interes pentru sectorul consultantei, si informatiile bursiere le iau din Bursa. Joc la Bursa, dar nu ma uit la cotatii zilnic, pentru ca stau mai mult pe pozitii, nu sunt activ pe termen scurt. Merg la Viena trimestrial pentru intalnirea regionala a Roland Berger. O data pe an ma intalnesc cu Roland Berger insusi, care este inca implicat, mai ales cand vine vorba de clienti mari precum Deutsche Bank, ABB sau E.ON. E un tip care face asocieri deosebite si cunoaste foarte multa lume. De obicei, discutam despre situatia economica a Romaniei, iar ultima data am discutat si despre Brancusi. O zi normala de lucru, in Bucuresti, incepe cu multe intalniri, pe care mi le programez dinadins dimineata. Cred ca durata optima a unei intalniri este de o ora, si cel mai mult imi displace la un sef sa nu gestioneze timpul corect si sa-si tina angajatii peste program. Lucrez mult cu grafice si chart-uri in Powerpoint, pentru ca vreau sa ma fac inteles, sa fie totul clar, iar clientul sa se simta confortabil. Adica sa poata sa spuna cand nu intelege ceva. Asa e stilul meu: sa ma imprietenesc cu clientul, sa stabilesc o relatie pe termen lung si sa il fac sa revina. 70-80% din clientii nostri sunt “repeat clients””, adica clienti care revin. Este un mod de lucru la care tin foarte mult. Daca am timp, in jur de ora 13-14 ies la masa in Uptown, restaurantul meu preferat. Imi place sa mananc Tuna Stake sau pui cu smantana si rosii uscate. Mai merg si la un restaurant japonez, Kyoto, unde mananc Unadon, adica un fel de mancare pe baza de anghila, cu sos Teriyaki si cu orez. Lucrez mult cu asistenta mea. E o persoana eficienta si ii deleg cat mai multe sarcini, de la corespondenta la evidenta meeting-urilor. Cel mai tare la birou ma enerveaza sa rezolv problemele de Powerpoint. Se intampla ca uneori, colegii mei sa nu inteleaga ce le spun sau sa nu stie sa ilustreze ceva. Atunci trebuie sa le explic in detaliu si sa facem impreuna prezentarile. Dupa 16-17 imi rezerv cel putin 3 ore pentru lucru individual. Ma uit pe prezentarile mele si vin cu input.Termin ziua de lucru in jur de 8 seara. De obicei, ies in oras. Orbitez in jurul locurilor in care sunt prietenii mei: La Belle Epoque, in Dorobanti sau in Amsterdam Cafe. Fac mult sport. Joc squash cand nu e vremea buna si mult, mult tenis cand e soare afara. Squash-ul este chiar un sport periculos, desi nu pare. De citit citesc mai ales in avion si in tren. Imi place romanul istoric si geopolitica. O carte foarte buna pe care am citit-o recent este “”Fooled by Randomness””, de Nasim Taleb, despre un hedge fund manager din valul “”contrarian-ilor””.Florentin BanuCEO Banuinvest, Interpart, BanuconstructUn rucsac, 3 telefoane si un laptopCalatoresc foarte mult. Mi se intampla o data sau de doua ori pe saptamana sa iau un avion dimineata devreme din Timisoara, unde locuiesc, sa particip la 3-4 intalniri cu diversi parteneri de afaceri la Bucuresti sau in Germania pe parcursul zilei, iar seara sa iau din nou avionul spre casa. Deplasarile nu dureaza niciodata mai mult de 4 zile. Ma impart intre Romania, unde sunt afacerile mele, Germania, unde am cumparat recent 51% din actiunile unei firme de inginerie care imi furnizeaza know-how si clienti, si Austria, unde ma duc sa gust civilizatia. Cand sunt pe drumuri nu ma despart niciodata de rucsacul meu, care imi asigura independenta. In el am laptopul, cate un dispozitiv pentru conectarea la Internet wireless pentru fiecare tara si 3 telefoane, actele, pasaportul si cardurile bancare. Cand sunt in Timisoara nu am un program fix, nu sunt un workaholic. Activitatea mea nu este munca, eu o vad ca o pasiune. Iau investitiile mele ca pe o provocare personala, succesul printre antreprenori se masoara in banii pe care poti sa-i faci.Sunt un dezordonat, singurele coordonate fixe fiind laptopul si actele personale, nici macar presa nu o citesc zilnic.Nu mai am atributii executive in nici una din afacerile mele, constructii, investitii imobiliare, centrul sportiv, cu exceptia companiei ce activeaza pe piata componentelor pentru industria auto. In curand imi voi delega atributiile si in aceasta afacere. Cu toate acestea, ultimul cuvant imi apartine cand vine vorba de administrarea afacerilor in care sunt implicat.Nu mi-am adunat toate afacerile intr-un singur sediu, pentru moment cartierul general il am la fabrica de componente auto, un proiect pentru care am planuri mari si in care vom investi masiv in viitorul apropiat…Pe data de 10 a fiecarei luni, primesc raportarile financiare de la managerii fiecarei companii in care sunt actionar. De multe ori le analizez in avion sau cand calatoresc. Nu organizez de obicei sedinte cu toti managerii companiilor, discut cu fiecare separat. Raspund la telefon doar managerilor, clientilor si apropiatilor mei. Uneori mai organizez conferinte telefonice.Mi-ar fi imposibil sa traiesc fara telefonul mobil, sunt zile cand primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc este sa rezolv la telefon o parte din problemele zilei.Am un loc favorit unde mananc in Timisoara, Camelot, un restaurant unde se poate manca cu mana. De altfel, mananc zilnic la fast-food-uri. Traiesc simplu, nu-mi plac fitele, deocamdata locuiesc intr-o garsoniera, dar ma voi muta in curand. Luna trecuta am vrut sa ma aerisesc si am plecat cateva zile in Austria, unde am o proprietate, si m-am plimbat cu bicicleta cateva sute de kilometri. Toata distractia m-a costat cam 3.000 de euro, din care 2.000 de euro au fost cheltuiala cu cele doua biciclete, dar aerul liber si miscarea mi-au facut foarte bine. Uneori joc ping-pong in sala mea de sport.Edwin BottermanCEO Brau Union””E mai amuzant sa vinzi bere decat petrol””Nu pot sa spun ca am un sablon al unei zile de lucru. Uneori ma trezeste noaptea un gand dupa care nu mai pot sa adorm, dar in general ma trezesc in jurul orei 7. Dimineata nu ma grabesc, prefer sa imi urmez in liniste ritualul. Dupa ce-mi beau cafeaua intru pe Internet ca sa ma pun la curent cu stirile internationale pe BBC World si apoi ma uit la prognoza meteo — asa imi dau seama cat de gros trebuie sa ma imbrac si estimez cam cata bere vom vinde in urmatoarea perioada. De obicei nu prea am timp sa citesc ziarele, ma uit doar pe titluri si daca imi atrage ceva atentia, citesc articolul respectiv seara sau in masina.Am inceput deja sa citesc si ziare romanesti. Inteleg destul de multe, dar inca nu ma incumet sa vorbesc. Nu am mai facut nici un curs de 2 luni pentru ca nu imi mai ramane timp pentru studiat. Una dintre ambitiile mele profesionale este sa nu parasesc biroul decat atunci cand lista de e-mail-uri din inbox-ul meu reuseste sa incapa pe ecran. Vizitele din teritoriu imi sunt foarte importante. tin foarte mult sa ma intalnesc cu angajatii si imi rezerv 4 zile pe luna pentru a vizita fabricile si magazinele noastre. Am vazut deja o data toate fabricile noastre de cand am venit in Romania si ma pregatesc pentru un al doilea tur. Imi place sa-mi anunt vizita cat mai tarziu ca sa nu se poata pregati in amanunt pentru venirea mea. In industria berii trebuie sa fii deschis, berea este cel mai adesea un pretext social, iar asta se vede in felul in care lucreaza oamenii. E mai amuzant sa vinzi bere decat sa vinzi petrol. De aceea nu am un secret pentru eliberarea de stres. Singurul lucru pe care il fac in acest sens este sa ma schimb imediat de hainele de birou atunci cand ajung acasa, uneori inainte sa salut pe cineva. A, da? si beau o bere! Nu ma omor dupa mersul la fitness, prefer activitatile de outdoor. Imi place mult golful dar in Bucuresti este cam greu, pentru ca nu sunt terenuri decat in afara orasului. Am calatorit mult si am lucrat in diferite parti ale lumii. Am locuit pe rand in Rwanda, Zair, Spania, Amsterdam. Cam o data pe luna, merg in Bruxelles, pentru ca acolo sunt copiii mei. Doina Popescu Country Manager, AIG New Europe Fund””Am delegat cam tot ce se poate delega””Un lucru e clar: nu pot sa ma trezesc devreme. Desi i-am promis fiicei mele ca o voi duce la scoala, dupa ce ia admiterea la colegiul Mihai Viteazul, mi-am dat seamna ca programul acestui liceu este prea dur. Ea incepe scoala la 7.30 si ar insemna sa ma trezesc la 6.30. Imposibil! Asa ca pustoaica se duce singura la scoala si isi face singura si micul dejun. Inainte sa plec de acasa ma uit la EuroNews si la CNN ca sa mai urmaresc pietele de capital, evolutia euro si a dolarului. EuroNews este un “”must””, ma mut pe CNN doar daca mai am timp. In general, diminetile incep cu o sesiune de e-mailing si continua cu telefoane. Imi iau mail-ul acasa, vreme de o ora, inainte de a pleca spre serviciu. Uneori ajung la serviciu cu telefonul inca la ureche, cu conversatii care dureaza pe toata durata drumului. Urmatorul punct pe agenda este sa citesc ziarele: Bursa, Ziarul Financiar si Capital. Piata bursiera este extrem de interesanta pentru mine; ca fond de investitii, niciodata nu stii de unde ti se iveste o oportunitate de exit. Ajung la serviciu, unde lucrez cu o echipa mica, pentru ca asa e in private equity — nu e nevoie de multi oameni. Suntem trei oameni in total: eu, asistenta si colegul meu care este “”associate”” si se ocupa de analize financiare. Deseori sunt nevoita sa stau pana seara tarziu la birou pentru ca am tot felul de conference call-uri cu New Yorkul, Varsovia si cu Asia. Fondul nostru de investitii lucreaza la nivel global, si cand trebuie sa impaci patru fusuri orare, solutia este sa alegi o ora potrivita pentru toata lumea. Doua-trei cafele pe zi imi sunt de ajuns si intotdeauna mi le face asistenta mea. Ca sa nu imi ies din fire, cafeaua trebuie facuta repede si bauta la fel de repede. La fel si celelalte lucruri: de la a face o copie pana la a intocmi un raport, vreau ca totul sa fie prompt. Oricum mi-am delegat tot ce se poate delega: cumparaturi, menaj. Ca sa am mai mult timp, bineinteles. In materie de mancare, cel mai mult imi place sa mananc feluri usoare: salate sau peste, si cand mananc in oras, aleg Uptown, pentru atmosfera. Ziua mea de lucru se incheie pe la ora 21. In general, jumatate din timp sunt pe drumuri: cel mai mult calatoresc in Varsovia, in Bulgaria sau in Ungaria, deci folosesc destul de mult tehnologia de ultima generatie: cu toate astea, nu deschid laptop-ul in avion: prefer sa citesc in loc sa lucrez pe laptop, pentru ca mi se pare riscant sa vada cineva informatiile pe care le am — scaunele sunt foarte apropiate si nu vreau sa mi se uite cineva peste umar. Asadar, cand zbor, prefer sa citesc. Oricum imi place la nebunie sa citesc si sa ascult muzica. Uneori citesc si cinci carti in paralel. Acum citesc o carte despre civilizatia Teotihuacan, ?Mr. China? de Tim Clissold, “”Impreuna”” de Anna Gavalda si “”Cartea gesturilor””. Dan OstahieCEO Altex””Business-ul ca o cursa de masini””In ultima vreme ma implic destul de putin in companie. Conducerea executiva a companiei este practic asigurata de directorii executivi. Ei se ocupa de tot ce tine de bugete, planificare, tot ce tine de procesul executiv. Avem cate o sedinta saptamanala in fiecare luni dupa-amiaza care nu dureaza mai mult de 2 ore. Atunci discutam rezultatele analizelor din cadrul fiecarui departament sau vedem ce urgente au mai aparut. In felul acesta am mai mult timp liber, pe care il dedic familiei. In urma cu cativa ani, la inceputurile afacerii, lucram in unele sambete, dar acum acest lucru nu se mai intampla. In unele weekend-uri, insa, organizez vizite cu angajati din cadrul companiei la mari centre comerciale din Europa. Cel mai mult mi-a placut Xanadu din Madrid. Imi plac sporturile de iarna, dar nu am o destinatie anume preferata, cum ar fi Elvetia sau Austria. Anul acesta am inceput sa iau primele lectii de snowboard, sunt inca la inceput. Practic aproape orice sport am ocazia.Imi place sa vizitez magazinele mele, dar si ale competitiei. Sunt foarte receptiv la tot ce inseamna retail, nu doar cel de electrocasnice. Nu fac mistery shopping in magazinele mele, pentru asta avem contracte cu firme specializate care ne furnizeaza rapoarte periodice. Cele mai pretioase informatii le primesc insa din interiorul companiei. Comparam ce se intampla pe piata noastra cu situatia din tari precum Ungaria, Cehia sau chiar Bulgaria.Sa conduci un business cu o cifra de afaceri de peste 270 de milioane de euro, anul trecut, este ca atunci cand ai conduce o masina: ai niste reguli, o sosea cu limitarile ei si, bineinteles, masina. Din punctul acesta de vedere, eu nu conduc un Ferrari, spre exemplu, pentru ca business-ul cu electrocasnice trebuie sa fie popular. Spre deosebire de o multinationala, la noi regulile si rutinele sunt mai putine, mai simpliste. Incercam sa ne corelam cu evolutia pietei, aplicand regulile din sailing. Incercam intotdeauna sa folosim cresterea pietei pentru a ne majora afacerile, dar, pe de alta parte, trebuie sa “”strangem panzele”” cand piata este in declin.Werner SchinhanVicepresedinte PetromManaging Comittee dupa salata de fructeMa trezesc pe la 6. Nu iau nici un fel de mic dejun dimineata. Beau o cafea si un suc de portocale alaturi de sotia mea si ascultam Romantic FM. Ajung la munca intre 7:45 si 8:00 si primul lucru pe care il fac este sa-mi citesc mail-urile, care sunt cam 80 pe zi si imi rapesc aproape doua ore. “”Operatiunea mail”” dureaza in jur de o ora jumate-doua. Dupa ce termin, citesc presa, in special internationala. Cinci ziare imi atrag atentia zilnic, printre care se numara Financial Times. Dupa toata aceasta informare, de obicei servesc o salata de fructe aici la birou. Rareori parasesc incinta cladirii pentru a manca, pentru ca nu am timp. Ma interesez de cotatiile produselor petroliere cam o data pe zi, seara. Nu sunt un impatimit al Bursei de Valori, dar urmaresc actiunile Petrom. Daca este luni si ceasul arata ora 10, este Internal Jour Fix. Este sedinta in care ma intalnesc cu trei sefi de departament. Tot luni, incepand cu ora 16:30, timp de 2-3 ore are loc Managing Committee la care participa sase persoane. Care sunt cei sase? Capii Petrom. Gheorghe Constantinescu – director general, Werner Ladwein – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatile de explorare si productie, Jeffrey Rinker – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de rafinare si produse petrochimice, Tamas Mayer – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de marketing, Reinhard Pichler – director financiar si subsemnatul. Agenda de discutii este stabilita in vinerea de dinaintea MC-ului. Tot ce se hotaraste in cadrul acestor intalniri este delegat unor anumiti responsabili. De doua ori pe luna ma intalnesc cu analistii bursieri. Avem o relatie buna cu acestia si de obicei intalnirile nu dureaza mai mult de ora si un sfert. Nu calatoresc exagerat de mult. Fac cam 4-5 calatorii pe an, in interes personal, si ma duc cam de 2-3 ori pe trimestru la Viena, la sediul central al OMV. Am un laptop, un telefon, fara de care pot supravietui, dar nu pot fi productiv, si cardul Vodafone, care imi permite sa-mi iau calculatorul si in vacante. Vinerea incerc sa plec mai devreme acasa. Dragos DinuPresedinte A&D PharmaSedintele eficiente nu dureaza mai mult de 2 oreSunt cel mai matinal din familie: ma trezesc mereu pe la ora 7 si profit de linistea diminetii pentru a incepe ziua cum trebuie. Pregatesc cafeaua pentru toata familia si dau drumul la televizor pe Realitatea TV. Micul dejun joaca un rol important in viata mea — este masa principala a zilei si tin foarte mult la ea, pentru ca de obicei nu mananc la pranz.La birou ajung pe la ora 9, si primul lucru pe care il fac este sa citesc presa nationala. Apoi trec in revista raporturile de vanzari de pe ziua anterioara. Dupa-amiaza vine si randul presei locale. De multe ori articole din cotidienele locale m-au inspirat, si pornind de la acestea, am pus baza unor proiecte de succes. Stabilesc agenda si incerc sa intercalez zilele in care ma ocup de Sensiblu si Mediplus. Intotdeauna imi rezerv o ora pe zi pentru chestiunile urgente sau neplanificate.Nu programez niciodata sedintele inainte de ora 10, iar cele mai eficiente nu trebuie sa dureze mai mult de 2 ore. De doua ori pe luna conduc meeting-ul de board, dar acesta, fiind mai complex, se intinde de obicei peste trei ore. Mi se reproseaza foarte des ca vorbesc sec si neprietenos la telefon, dar asta este numai deoarece prefer relationarea cu oamenii, iar la telefon incerc sa fiu scurt si la obiect. De fapt, cam 50 — 60% din timpul petrecut la serviciu il aloc comunicarii directe cu angajatii, colaboratorii nostri sau autoritatile. Ziua de lucru se incheie de obicei pe la ora 19 sau 20. Serile le rezerv exclusiv familiei mele si prietenilor. Imi place foarte mult sa fac miscare, sa petrec timp in aer liber, si de aceea joc fotbal, tenis si o data pe saptamana merg la sala. Fotbal joc in fiecare duminica, de 20 de ani cu aceeasi parteneri, vecinii din cartier, si sunt un fan devotat al Stelei. Pescuitul este insa de departe cea mai mare pasiune a mea, iar vara ii rezerv acestui hobby cam doua weekend-uri pe luna. Pescuitul inseamna poezie, relaxare, emotii si triumf. Locul meu preferat este Delta Dunarii si incerc sa ajung acolo cat mai des. Un alt avantaj al Deltei este ca nu prea am semnal la telefon, asa ca mai scap de problemele de la serviciu. Pe de alta parte cea mai mare parte a partenerilor mei de pescuit sunt colegi de serviciu, asa ca tot despre afaceri ajungem sa discutam, dar macar o facem intr-un cadru relaxat.”
-
Costumele unui signor
Trendurile in moda de business sunt ciclice, iar costumul a detronat din nou genul casual neglijent, promovat intens de elita comunitatii de afaceri din lume. Cel care a tintuit jeansii si jachetele din piele in dressing-ul businessman-ului roman se numeste Joseph Seroussi,
iar costumele sale sunt cel mai exportat produs autohton de moda masculina. O sa-ti spun povestea mea. Tu poti sa scrii ce vrei, incepe apasat Seroussi si isi aprinde o tigara. Una din multele ce aveau sa urmeze. Butonii de aur monogramati, la fel ca si camasa J.A.R. Joseph Aslan Seroussi, ii tradeaza atentia pentru amanunte. In varsta de 73 de ani, nu renunta aproape niciodata la bretele si papion, devenite trademark pentru Seroussi.Negustorul din Africa
Am venit pentru prima data sa fac afaceri in Romania in februarie 1965, cand Gheorghe Gheorghiu-Dej era inca seful statului. Nu am venit sa ma imbogatesc in Romania, faceam comert international de ceva ani. La caderea regimului comunist, in 1989, aveam deja afaceri de 55 de milioane de dolari in Romania, continua Seroussi. Nu-si aduce aminte cand a facut primul million de dolari, dar stie cu siguranta ca acest lucru s-a intamplat cu mult timp inainte de a implini 30 de ani.Destinul sau si al romanilor au devenit indisolubil legate cand a fondat J&R Enterprises, in luna mai 1990 – J de la Joseph si R de la Romania Joseph & Romania. Pe parcurs a devenit cel mai puternic investitor din industria textila autohtona, cu investitii de peste 100 de milioane de euro pana in prezent, potrivit datelor companiei. Nascut in Sudan, in provincia Khartoum, intr-o familie cu origini israeliene, a inceput sa munceasca de la 12 ani. In Sudan trebuia sa te pricepi la toate ca sa poti rezista. Asa ca serveam ceai, cafea, si daca era nevoie, curatam podele intr-un mic magazin din provincia Khartoum. Business-ul meu a fost comertul de cand ma stiu, sunt mai degraba un comerciant decat un textilist, povesteste regele confectiilor din Romania, cum este supranumit Serrousi.
Comert cu obiecte de olarie, cuie, parfumuri, cafea, ceai, zahar, faina, pantofi, nimic n-a fost strain de afacerile sale. In cativa ani a devenit al doilea importator de obiecte de portelan din Sudan.
Idei personalizate
Totul se rezuma la inovatie. Inventam lucruri noi aproape in fiecare zi. La un moment dat mi-am dat seama ca daca personalizez toate cestile si canile, le voi vinde mult mai repede. Mi-am omorat concurenta, toata lumea cumpara de la mine si obtineam profituri substantiale, isi aminteste Seroussi. Inclinatia catre industria textilelor provine de la tatal sau, care era cel mai mare furnizor de materiale pentru croitorii din Sudan. In lipsa unei industrii adevarate, in Sudan toate hainele se faceau la croitor. Daca voiai sa-ti cumperi lenjerie intima, tot la croitor te duceai. Asa ca exista o piata foarte mare pentru tot ce tinea de croitorie, explica Seroussi. Aveam energie, stateam treaz si incercam sa gasesc idei pana la 2-3 noaptea in fiecare zi, sustine fondatorul J&R Enterprises.Inceputurile romanesti
S-a casatorit pentru prima oara la 24 de ani, cand a renuntat la Sudan pentru Marea Britanie, unde a ajuns in 1957. Dupa doi ani s-a intors pe continentul african, de data aceasta in Ghana, perioada in care a inceput sa faca primele afaceri cu Romania. In 1959, Serrousi a plecat in Canada, iar dupa 1990 si-a stabilit resedinta in Israel.
Am deschis primul birou de reprezentanta in Romania, si nu o filiala propriu-zisa, pentru ca legile nu erau deloc permisive in 1974. Piata romaneasca a devenit de atunci principalul furnizor pentru afacerile mele, povesteste Serrousi.Ultimul cuvant
A inceput sa produca sub brandul Serrousi in 1990, cand a cumparat prima fabrica de textile la Odorheiu Secuiesc. A inceput sa lucreze pentru branduri celebre precum Hugo Boss inca din anii ?90, cand industria textila era in deriva si lohn-ul incepuse sa devina principala sursa de venit a investitorilor din aceasta industrie.
In 1990 a platit 1,2 milioane de dolari pe 25% din actiunile primei fabrici din Odorheiu Secuiesc si intre timp a mai investit 12 milioane de dolari in tehnologizare si extinderea capacitatii de productie.Intre timp a mai cumparat 4 fabrici, Ikos Conf (Odorheiul Secuiesc), Serca (Calarasi), Serconf (Botosani), Norada (Odorheiul Secuiesc) si TJR Industries (Tulcea) si are peste 8.000 de angajati.
Am aceeasi strategie ca atunci cand am inceput business-ul. Inovatia. Spre exemplu, avem 34 de marimi pentru fiecare model din colectia de costume barbatesti si eliminam astfel una dintre cele mai frecvente probleme ale retailerilor de moda – lipsa unor marimi potrivite pentru toti clientii, arata Seroussi.
Seroussi vinde haine sub brandul sau in 3 magazine proprii si in 27 de magazine ale partenerilor in intreaga tara. Initial, reteaua a cuprins doar magazine pentru barbati, produse sub brandul Signor Seroussi, dupa care s-a extins cu colectiile pentru femei, marca Miss Seroussi. Compania a investit puternic in retail prin dezvoltarea lantului de magazine No. 36, unde vinde marca proprie Seroussi, dar si brandurile Pierre Cardin sau Bruno Saint Hilaire. seful J&R Enterprises are ultimul cuvant in designul colectiilor sale.
Ma implic in designul colectiilor pe care le scoatem pe piata. Inainte de lansari avem intotdeauna intalniri cu membrii conducerii si incerc sa ascult cat mai multe pareri, dar daca nu sunt multumit de produsul final,acesta nu mai ajunge pe piata, explica Seroussi. Compania sa realizeaza aproximativ 96% din venituri din exporturi, avand o prezenta puternica pe pietele consacrate, precum cea italiana, sau pe pietele din Rusia sau Israel. Spune ca poarta numai camasi propriul brand si nu face cumparaturi in Paris sau alte destinatii renumite pentru acest lucru.
Seroussi nu vrea sa discute despre cifra de afaceri a grupului pe care il conduce, glumind ca nu stie, si nici despre ofertantii care ii curteaza afacerile.
Am primit oferte pentru J&R Enterprises, dar sunt confidentiale. E vorba de cateva sute de milioane de euro. Nu stiu daca sunt un om bogat, dar pot sa-mi cumpar tot ce-mi trebuie. Nu stiu cu exactitate cati bani am, toti sunt in pereti si utilaje, adica in fabricile mele. Mai sunt ceva si prin conturi bancare, glumeste Seroussi. El continua si spune ca deocamdata nu vrea sa isi vanda afacerile. Chiar daca o sa vand, o voi face unui investitor din aceeasi industrie si nu voi vinde in intregime. Daca ar trebui sa isi vanda toata productia pe o singura piata, atunci pantalonii si costumele lui Seroussi ar imbraca intreaga populatie a Danemarcei, spre exemplu. J&R Enterprises produce anual aproximativ 1,5 milioane de costume. Industria textila romaneasca exporta anual articole de imbracaminte si alte materii textile de circa 4 miliarde de euro, insa ponderea acestora in totalul exporturilor este in scadere.Afacere In familie
Seroussi isi conduce afacerile impreuna cu membrii familiei sale una din fetele sale conduce filiala din Marea Britanie, iar fratele sau este seful diviziei din Germania a companiei. Directorul general al diviziei locale este un roman, care lucreaza in companie de peste 30 de ani. Impreuna cu soferul meu, pe care il cunosc de 34 de ani, ei sunt cei mai vechi oameni din companie, a mai spus Seroussi. Dar industria modei rezerva surprize si celor mai experimentati jucatori, asa cum avea sa afle si Seroussi. J&R Enterprises s-a aflat in dificultate anul trecut din cauza aprecierii leului, iar Seroussi a fost nevoit sa concedieze in jur de 600 de angajati in ultimele luni ale anului.Compania produce anual confectii in valoare de circa 100 de milioane de euro, potrivit ZF, din care peste 95% merge la export in sistem lohn. Strategia lui Seroussi pentru contracararea efectelor nefavorabile ale cursului valutar vizeaza reducerea exporturilor.
No Fast Fashion
O alta mare problema pentru producatorii de textile din Romania au fost, anul acesta, importurile de produse foarte ieftine de pe piata asiatica, care au afectat mai ales producatorii de haine cu un grad redus de complexitate. Este sigur pe el si explica de ce nu se simte amenintat de fenomenul fast fashion (moda rapida – n.r.) Ceea ce fac eu nu este doar moda. Incerc sa combin trendurile cu materialele de cea mai buna calitate, si asa imi pastrez o baza oarecum constanta de clienti, arata Seroussi.El petrece noua luni dintr-un an in Romania, restul timpului petrecandu-l in Israel. Cand nu sunt in Israel, ma intalnesc cu cei mai importanti clienti ai mei din Europa, cam de doua ori pe an, mai spune Seroussi. Asculta muzica si iese la cina cu fiica sa aproape in fiecare seara. Imi pare bine ca am convins-o pe Nora sa locuiasca in Romania, petrecem mult timp impreuna, a povestit Seroussi. Nora Seroussi este proprietarul restaurantelor Beverly Hills Bar si Beverly Hills Bistro din Bucuresti.
Seroussi spune ca nu se gandeste sa se retraga momentan din afacerile sale. Imi place prea mult ceea ce fac si nu pot sa renunt acum. Mintea trebuie sa continue sa lucreze, spune Seroussi.