Category: Lifestyle

  • Parfum pentru vampiri? Ce arome se potrivesc cu grupele de sange

    Creatorii brandului Blood Concept, Giovanni Castelli and Antonio
    Zuddas, propun o combinatie de arome din care nu lipseste un iz
    metalic, ce vine de fapt de la mirosul sangelui. In functie de
    grupa de sange, combinatia contine lamaita, zmeura si mesteacan
    (0), busuioc, anason stelat si frunze de rosii (A), piper, ceai
    negru, mar rosu (B), aldehide, aluminiu si lemn de cedru (AB).

    Parfumul, al carui pret nu a fost inca stabilit, se va vinde in
    sticlute cu capac dotat cu pipeta, care permite aplicarea picatura
    cu picatura, ca pentru a simboliza valoarea sangelui si a a
    sublinia exotismul produsului. Giovanni Castelli, designer de moda
    si cofondator al brandului de parfumerie Acqua di Stresa, si
    Antonio Zuddas, copywriter si fotograf, au realizat parfumul in
    colaborare cu casa de parfumuri APF din Franta.

  • Targul de oua incondeiate a strans mii de curiosi la Bistrita (VIDEO)

    In inima orasului Bistrita, artizani imbracati in costume
    populare au vandut oua incondeiate dupa traditia germana. Sute de
    oua au fost deja trimise catre galeriile de arta si magazinele
    specializate din intreaga tara, dar si din Italia, Franta,
    Germania, America si Canada.

    Mai mult pe stirileprotv.ro.

  • Reportaj: Acasa la Afrodita

    “Cipru este un fel de Republica Moldova a Greciei”, ma avertiza
    un prieten inainte de plecare. Dupa o vizita in Republica Moldova
    si una in Cipru, tin sa il contrazic. Acasa la Afrodita e cald si
    bine chiar si in luna martie. Mai mult, obiectivele turistice sunt
    la tot pasul, la fel ca si autostrazile. Singura asemanare cu
    Republica Moldova ar fi limba romana pe care o auzi la tot
    pasul.

    Desi harta o indica la capatul Europei, insula Cipru este la
    doar o ora si 45 de minute de zbor distanta de Romania. Cam de
    acelasi timp ai nevoie ca sa parcurgi distanta intre oricare dintre
    cele mai importante orase cu cel mai rapid mijloc de transport –
    masina -, pe care o poti inchiria inca din aeroport, cu circa 25-35
    de euro pe zi. Bineinteles, masina va avea volanul pe partea
    dreapta, fapt explicat de rolul pe care britanicii l-au jucat acolo
    unde grecii si turcii si-au disputat influenta zeci de ani la
    rand.

    Cuvantul “influenta” nu are insa forta necesara sa explice
    relatia dintre Turcia si Cipru. Insula a fost cucerita de turci in
    secolul al XVI-lea. A urmat apoi perioada cand Cipru s-a aflat sub
    administratie britanica. Statul si-a obtinut independenta in 1960.
    La mai putin de doua decenii mai tarziu, in 1974, Turcia invadeaza
    din nou Cipru si ocupa partea de nord a insulei. Nici in prezent,
    desi Cipru este membru al Uniunii Europene si al zonei euro,
    situatia nu s-a schimbat.

    Inainte de a pleca in Cipru nu am cautat minutios pe internet
    pentru a face liste cu ce urma sa vizitez. Stiam ca la aeroport
    exista un birou de informare turistica unde iti sunt puse la
    dispozitie toate aceste informatii. Am gasit acolo o harta a
    insulei si una a orasului, plus o carte cu principalele regiuni si
    obiectivele lor turistice. Toate gratuit. Si in limba engleza.
    Ciudat sau nu, nu exista si in limba romana, desi numarul de romani
    din Cipru este mare, de 60.000, a doua minoritate dupa bulgari, la
    o populatie totala de 800.000 de oameni.

    Romanii sunt insa aici pentru munca. Cele mai multe posturi de
    vanzatoare, soferi sau electricieni sunt ocupate de romani. In
    Larnaca, in prima seara la restaurant, doi dintre chelneri erau
    romani. A doua seara in Paphos, la fel. A fost aproape ciudat cand
    in a treia seara ne-au servit persoane de alta nationalitate.
    Totusi, in niciun moment nu a aparut o dificultate de comunicare,
    nici la restaurant si nici oriunde altundeva, pentru ca in Cipru
    absolut toata lumea vorbeste engleza. Absolut normal, de altfel,
    pentru o tara atat de turistica precum Cipru, dat fiind ca numarul
    celor care vin sa viziteze insula unde s-a nascut Afrodita
    depaseste de circa trei ori populatia.

    Nicosia, capitala statului, este impartita in doua. Un gard de
    sarma desparte cele doua parti ale orasului: partea turceasca de
    partea europeana. Pe la posturile de control se poate face
    trecerea, cu buletinul. Curiozitatea nu m-a impins “dincolo”, poate
    si pentru ca descrierile nu erau atragatoare. “Partea cealalta este
    saraca, pare parasita. Singurele care ii dau viata sunt cazinourile
    intalnite la tot pasul”, ne-a spus o cipriota. “Iti dai seama
    imediat ca ai trecut dincolo. Cladirile ingrijite din partea
    cipriota nu le gasesti in partea turca”, spune un turist care a
    trecut “bariera”.

  • Cum sa faci senzatie pe plaja si pe strada


    O pereche de ochelari de soare creati de un designer celebru pot
    deveni cu usurinta cel mai scump accesoriu din garderoba unei
    persoane. Un bun exemplu sunt ochelarii creati de newyorkezul Moss
    Lipow. Desi nu are studii in designul ochelarilor, Moss Lipow a
    creat de-a lungul timpului mai multe perechi unice de ochelari.
    Unele dintre acestea au ramele din piele de aligator si costa peste
    3.800 de dolari. Lipow a creat pana acum peste 3.000 de perechi
    diferite de rame de ochelari.

  • Cum se face o cafea cu adevarat buna? Secretele prepararii cafelei

    Temperatura potrivita pentru apa care se prepara un espresso –
    25 de ml in tot atatea secunde, cu o cantitate de 7 grame de cafea
    proaspat macinata – este de 92 de grade Celsius. Nu mai mult,
    pentru ca se “arde” cafeaua. Nici mai putin pentru ca uleiurile
    esentiale nu pot fi extrase. In plus, cafeaua trebuie presata bine,
    pentru ca daca raman goluri de aer apa isi croieste un drum rapid
    prin ea si aceleasi uleiuri esentiale nu mai sunt extrase. Un alt
    “secret” al unei cafele bune este ca si ceasca sa fie calda, pentru
    a mentine temperatura. Atentie! Temperatura potrivita pentru
    servirea cafelei este intre 50 si 70 de grade Celsius. Daca este
    mai calda, cel care vrea sa bea se frige, iar daca este mai rece nu
    se mai simt pe deplin aromele.

    Nu in ultimul rand, mixul de cafea este important. Arabica este
    un soi mai cautat, mai scump, produs in cantitati mai mici, si mai
    savuroasa. Robusta este mai tare. De regula, la vanzare se gasesc
    mixuri din aceste soiuri, dar conteaza foarte mult ponderea lor,
    provenienta, producatorul, chiar si lotul. De pilda, unele
    cantitati sunt produse in livezi, printre pomi fructiferi, iar
    boabele astfel produse au arome speciale.

    Conteaza, in plus, extrem de mult si ca boabele sa fie proaspat
    macinate in momentul cand sunt puse in espressor, pentru ca dupa
    numai un minut de la macinare calitatile cafelei incep sa se
    piarda.
    Un espresso facut corect trebuie sa fie cremos, iar un cappuccino
    facut bine trebuie sa aiba spuma atat de densa, incat sa sustina
    betigasele cu care se amesteca zaharul in cafea.

    Desigur, un rol esential in acest proces il are aparatul
    (espressorul) de cafea. Un aparat profesional poate ajunge si la
    costuri de 7.000 de euro, care are si dimensiuni mari si, prin
    urmare, nu este potrivit pentru o locuinta. Exista insa si variante
    mai ieftine, de doar cateva sute de euro, disponibile pentru cei
    care tin sa savureze o cafea buna chiar acasa.

    Nu in ultimul rand, e bine sa stiti ca 15 sau 25 de ml de cafea
    espresso pot fi folosite in prepararea unor cocteiluri
    spectaculoase, care au in compozitie spuma de lapte, frisca,
    lichior si vodca. Secretele acestor tipuri de cocteiluri stau in
    mixarea compozitiei cu gheata si racirea prealabila a
    paharelor.

  • Reportaj: Povestea locurilor unde s-a nascut Zara

    Despre Barcelona a auzit toata lumea, chiar si cei mai putin
    pasionati de calatorii sau de arhitectura. Despre La Coruña sunt
    sanse sa fi auzit doar cei pasionati de fotbal – datorita echipei
    Deportivo La Coruña – sau cei pasionati de moda, pentru ca Inditex,
    proprietarul brandurilor Zara si al celorlalte sapte surori ale
    sale, isi are sediul aici.

    Eu nu sunt o mare microbista, insa moda este o alta poveste.
    Despre La Coruña auzisem, iar dupa cateva cautari pe internet am
    aflat ca este al doilea oras ca marime din regiunea Galicia,
    situata in nord-vestul Spaniei, ca este un port la Oceanul Atlantic
    si un pol economic al tarii. Atunci cand vine vorba de turism, La
    Coruña nu este prezentat ca o perla a coroanei spaniole, cum este
    cazul Barcelonei sau al orasului Santiago de Compostella, capitala
    provinciei Galicia.

    Odata ajunsa acolo, am descoperit ca acest oras de circa 250.000
    de locuitori este mai degraba o piatra pretioasa neslefuita. Cu
    strazi inguste ca in Amsterdam, cu plaje insorite ca in Brighton si
    cu restaurante cu specific maritim ca in Reykjavik, La Coruña are
    tot ce ii trebuie pentru a primi turisti, insa acestia intarzie sa
    apara.

    “La noi nu vin foarte multi turisti nici macar vara, cand ar
    putea sa stea la soare. Noi suntem, in cel mai bun caz, doar o
    destinatie intermediara pentru cei care merg in Santiago de
    Compostella”, povestea ghidul care mi-a aratat orasul.

    Ce este de vazut in acest oras pe care spaniolii il tin departe
    de ochii turistilor? Zona veche a orasului este presarata cu
    biserici, iar portul cu barci de agrement pare desprins dintr-un
    film francez a carui actiune se desfasoara pe Coasta de Azur. Mai
    mult, in La Coruña – sau A Coruña cum il numesc spaniolii – exista
    si cel mai vechi far functional din lume. Torre de Hercules sau
    Turnul lui Hercule nu seamana cu un far, ci cu turnul unul castel,
    asa cum ii spune si numele. Din turn, oceanul pare chiar mai
    albastru. Daca nu inspira turistii, orasul a inspirat oamenii de
    afaceri. |n 1975, Amancio Ortega, cel mai bogat om din Spania –
    potrivit Forbes, care ii evalueaza averea la 25 miliarde de euro -,
    deschidea in La Coruña primul magazin Zara din lume. Au trecut 35
    de ani de atunci si in prezent imperiul lui Ortega, Inditex, numara
    opt branduri – Zara, Bershka, Pull & Bear, Stradivarius,
    Massimo Dutti, Uterque, Zara Home si Oysho -, peste 5.000 de
    magazine, circa 100.000 de angajati si afaceri de peste 11 miliarde
    de euro in 2009.Inditex are sediul central intr-un sat pe coasta
    Oceanului Atlantic cu 25.000 de locuitori, la 10 kilometri si multe
    serpentine de La Coruña. Satul Arteixo pare mai degraba un parc
    industrial, unde sediile de companii se insira unele dupa
    celelalte. Numele inscrise pe porti sau cladiri nu sunt insa
    sonore. Nici cladirile nu ies in evidenta. Cladirea Inditex este
    toata din sticla si numele de pe poarta te avertizeaza ca urmeaza
    sa patrunzi in imperiul lui Ortega, care si-a anuntat de cativa ani
    retragerea de la conducerea grupului, insa nimic nu s-a oprit in
    loc. Magazinele continua sa se deschida, clientii continua sa
    cumpere si vanzarile sa mearga.

    “Criza nu ne-a afectat”, spun reprezentantii Inditex, care
    adauga ca au inchis cateva magazine, insa numarul lor nu este
    relevant, pentru ca odata cu inchiderea unora s-au deschis altele,
    in numar mult mai mare. Doar in 2010 au fost deschise circa 400 de
    magazine. Prioritatea spaniolilor este in prezent Asia, in special
    China, unde inaugureaza circa 70-80 de magazine pe an. |n cel mai
    populat stat din lume exista in prezent 140 de magazine
    Inditex.

    Cu toate ca toti ochii sunt indreptati spre Asia, motorul
    economiei mondiale si in vremuri de criza financiara, pentru
    Inditex batranul continent si in special Spania raman principalele
    piete. Acasa la ei cei de la Inditex detin magazine la fiecare colt
    de strada. Acolo toata lumea ii cunoaste. Nu ca situatia ar fi
    diferita in Romania, unde au devenit in nici patru ani cel mai mare
    jucator din retailul de moda, cu afaceri de circa 100 de milioane
    de euro in 2010 (dupa estimarile BUSINESS Magazin, tinand cont de
    ritmul de crestere din anii anteriori).

  • Make-up artist in Romania, o meserie de succes?

    Scolile de machiaj sunt o idee veche de zeci de ani in lume. In
    Romania insa, unde cei interesati de o asemenea meserie sunt inca
    de ordinul sutelor industria este inca la inceput. Dar daca in anii
    ’90 cei interesati de tehnica machiajului nu aveau alta solutie
    decat sa se formeze in strainatate sau sa devina mai intai
    graficieni absolventi ai Facultatii de Arhitectura, in ultimul
    deceniu au aparut tot mai multe optiuni.

    “Timisoara a fost un fel de experiment”, spune make-up artistul
    Doinel Ungureanu (31 de ani) despre scoala de machiaj H2 Make-up
    Academy pe care a deschis-o in vara anului trecut. A inceput acolo
    in primul rand pentru ca investitia initiala era mai mica decat ar
    fi fost in Capitala, unde fara cel putin 30.000 de euro nu poti
    pune bazele unei astfel de scoli, dar mai ales pentru ca nu erau
    prea multe variante pentru cei interesati de un curs de
    specialitate in urma caruia sa inceapa sa profeseze meseria de
    machior.

    Primul pas pentru deschiderea scolii a fost tot un curs, mai
    exact de formator, asa incat sa poata preda viitorilor studenti, si
    obtinerea unei acreditari de la Ministerul Muncii si Ministerul
    Educatiei si Cercetarii. Apoi a urmat amenajarea unui spatiu si
    achizitionarea cosmeticelor pentru orele de curs. “Cu totul,
    investitia a fost de doar cateva mii de euro, din care 700 de euro
    au fost taxele initiale pentru acreditare”, spune el, cu precizarea
    ca a pornit cu materiale pentru doar doi cursanti si a cumparat
    ulterior din profit restul cosmeticelor care ii ajung acum pentru
    sase studenti.

    Dupa jumatate de an de cursuri, timp in care a avut in total 21
    de elevi, timisoreanul muta acum scoala la Bucuresti, avand
    confirmarea unui interes tot mai mare in piata pentru astfel de
    cursuri. Aproape toti absolventii din provincie au inceput deja sa
    profeseze in domeniu, iar prima grupa din Capitala, compusa din
    sase oameni, este deja aproape completa, cu toate ca nici n-a fost
    inca inaugurata scoala, lucru care se va intampla in martie. Pentru
    inceput, in programa vor fi doua module, unul de o luna bazat mai
    mult pe practica pentru cei care au deja o baza in domeniul
    artistic, iar celalalt de trei luni, unde cursantii vor fi luati de
    la zero. Iar taxa este de 1.000 de euro pentru o luna sau 3.500 de
    euro pentru trei luni.

    Pentru a se diferentia insa de competitie, dar mai ales de
    scolile mai mici unde pot fi luate lectii de machiaj chiar si
    pentru cateva sute de euro, in general mai mult pentru pregatirea
    personala a celor inscrisi decat pentru profesare, Doinel Ungureanu
    a adoptat o strategie mai putin obisnuita. “Studentii modulului de
    trei luni nu numai ca vor primi o diploma care certifica
    pregatirea, dar ies din scoala cu un portofoliu complet si cu
    posibilitatea de a face si practica”, explica make-up artistul. Mai
    exact, H2 Make-up Academy a angajat si un fotograf care se va ocupa
    de portofoliul de prezentare al fiecarui absolvent. La cateva
    lectii va participa si un stilist de moda care sa completeze
    pregatirea cu profilul publicatiilor pentru care ar putea ajunge sa
    lucreze. Iar in final, teoria va putea fi pusa in practica in
    saloanele de infrumusetare ale Getei Voinea, ca parte a unei
    colaborari dintre aceasta si fondatorul scolii. In teorie,
    parcursul profesional al unui make-up artist priceput nu este deloc
    dificil si tine nu doar de pregatire si perseverenta, ci si de o
    doza considerabila de noroc.

    Ungureanu a intrat in industrie in urma cu mai bine de sapte
    ani, dar nu si-a dorit de la bun inceput sa faca asta. A urmat
    initial Facultatea de Management, dar intre timp, din cauza unor
    probleme personale cu tenul, s-a inscris si la un curs de estetica
    faciala in cadrul Universitatii de Medicina din Timisoara. Primul
    job a fost chiar in domeniu, in 2003, la un salon de infrumusetare,
    perioada in care si-a descoperit pasiunea pentru machiaj si a
    realizat ca meseria este si banoasa, avand in vedere ca a castigat
    de la bun inceput un salariu comparabil cu al unui hair stylist cu
    trei ani de experienta. “Atunci m-am decis sa ma specializez”,
    povesteste Ungureanu motivul pentru care s-a mutat in Bucuresti si
    s-a inscris la scoala Kruger-Brent Agency, una dintre putinele
    existente la acea vreme.

  • Tu stii ce este femeia?

    Text: Ce este femeia? Pentru unii barbati, femeia este doar un
    obiect sexual, o fiinta a carei menire este doar satisfacerea
    partenerului masculin. Pentru alti barbati, femeia este mama,
    icoana sfanta impregnata in sange, suflet si minte. Pentru multi,
    femeia este un mister aparte, care te ridica (uneori te si
    coboara), este inger si demon, face gogosi delicioase sau boacane
    iremediabile. E asistenta medicala sau sofer de curse, e blonda sau
    bruneta, e ardeleanca sau dobrogeanca, e sarea si piperul.

    Ei bine, femeia este mai mult decat atat, iar pentru a demonstra
    acest lucru, Apropo.ro lanseaza astazi un maraton dedicat femeii,
    maraton care va putea fi urmarit pana pe 28 martie, in sectiunea
    Apropouri. Primul subiect – “Ce este femeia” este o introducere in
    subiectul abordat in urmatoarea perioada si, pe langa o incursiune
    in varietatea de definitii mai mult sau mai putin amabile, va
    propune si un concurs. Tu stii “Ce este femeia”?

    Cititi mai
    multe
    pe www.apropo.ro

  • Viata lui Adrian Stanciu. Cum sa locuiesti in Franta si sa ai afaceri in Romania

    “De cand am plecat, viata mea s-a schimbat, in general, in bine.
    Traiesc asa cum mi-am dorit si deocamdata imi place”, spune
    consultantul Adrian Stanciu intr-un interviu realizat virtual, via
    iPad, dintr-o localitate rurala aflata la 100 de kilometri de
    Bordeaux, Sainte Foy la Grande. Omul care a fondat alaturi de
    Costea Dumitrescu cea mai mare firma de training si consultanta in
    resurse umane din Romania, Ascendis, si care, mai tarziu, a
    continuat sa ofere consultanta de afaceri prin compania Human
    Synergistics locuieste din august 2009 in Franta. S-a mutat cu
    familia acolo, atras de farmecul vietii rurale frantuzesti, fara sa
    se uite prea mult inapoi sau sa se intrebe daca nu cumva renunta la
    prea multe plecand din tara natala unde, ca om de afaceri, a reusit
    sa aiba o cariera plina.

    Inainte de a se implica in zona de consultanta organizationala,
    Stanciu a avut preocupari mai tehnice – a fost managing director la
    Xerox Romania, business unit director al Xerox CEE si director
    general la Arexim, o companie de sisteme integrate IT, careia i-a
    fost cofondator si pe care apoi a vandut-o catre Xerox Corp. S-a
    implicat si in sectorul serviciilor financiare – a inceput, alaturi
    de Anca Bidian, afacerea Kiwi Finance, care astazi este liderul
    pietei de brokeraj de credite.

    Cu alte cuvinte, pana la aproape 50 de ani, Adrian Stanciu a
    trait si a muncit intr-o Romanie unde i-a mers foarte bine
    profesional, numai ca asta nu i-a mai fost suficient. Asa ca a
    plecat dintr-un oras agitat, cu aproape 3 milioane de locuitori,
    intr-un orasel linistit, cu 4.000 de oameni, “dar care are toata
    infrastructura de prima necesitate imaginabila”. Din acest punct de
    vedere, n-a vazut plecarea ca pe un pas inapoi. “Franta are marele
    avantaj, pentru cineva care vrea doar sa traiasca acolo, nu sa si
    lucreze, ca are un stat central puternic si relativ functional si o
    infrastructura neverosimil de bine dezvoltata. Cand spun
    infrastructura nu ma refer doar la transporturi si comunicatii, ci
    mai ales la restul: scoli, spitale, farmacii etc.”, spune
    Stanciu.

    Locuieste acum intr-o comunitate de trei comune, invecinate,
    fiecare cu cate 3.000-4.000 de locuitori. La aceasta comunitate de
    12.000 de oameni sunt patru scoli, dintre care una privata, doua
    licee, sase supermarketuri, un spital, o statie de ambulante, un
    laborator de analize medicale, “vreo sase farmacii si vreo 10
    patiserii (desigur)”. Practic, nicio deosebire majora in ceea ce
    priveste accesul la “civilizatie” intre o comuna frantuzeasca si un
    oras destul de bine dezvoltat din Romania. “Franta e un loc unde
    poti locui la tara si sa nu-ti lipseasca nimic din cele de prima
    necesitate. De lipsit ne lipsesc insa atractiile oraselor mari, de
    la restaurante de figuri la filarmonica. Le gasim insa pe toate la
    Bordeaux, care e la o ora de noi”, precizeaza Stanciu. Lipsa lor nu
    ii provoaca frustrari majore si nici macar batai de cap, pentru ca
    activitatile care ii plac cel mai mult si ii ocupa cea mai mare
    parte a timpului nu includ mai nimic din ce inseamna ritmul agitat
    al vietii de metropola. “Citesc, ma plimb printre vii, cant la
    chitara, mai lucrez ce pot face de acasa, dar nu cine stie ce. E un
    mod de viata pe care nu l-am planificat asa, dar care asa a iesit
    si-mi place mult de tot, pentru ca urasc monotonia”, povesteste
    Stanciu.

    Viata in sudul Frantei nu este atat de scumpa pe cat ar putea sa
    para, ba chiar, pe alocuri, Franta este chiar mai ieftina. “De
    pilda, energia in casa noastra din Franta, care are totusi 320 mp,
    ne costa cam cat in casa din Bucuresti, care are, intamplator, cam
    aceeasi suprafata”, exemplifica Stanciu. Diferente enorme sunt la
    capitolul comunicatii, unde Franta sta mult mai prost decat
    Romania, cu servicii slabe si costuri cam de trei ori mai mari
    decat la noi.

  • Cele mai spectaculoase piscine din lume – GALERIE FOTO

    Bora Bora, Maldive, Tahiti, Hawaii, Tokyo si coasta de Azur sunt
    cateva dintre locatiile unde se gasesc cele mai spectaculoase si
    luxuase piscine din lume.

    Spre exemplu, una din cele mai luxoase si mai frumoase piscine
    din lume este Nemo 33 din Belgia, scrie bootsnall.com. Este
    renumita ca fiind cea mai adanca piscina interioara din lume, avand
    in jur de 33 de metri. Cei care petrec timpul aici pot sa primeasca
    diverse certificate de scufundari, iar apa este calda si nu au
    nevoie de costum de scafandru.

    Camerele oaspetilor de la W Hotels din insula Fesdu din Maldive
    au o piscina proprie, care se varsa in ocean. Cei care se cazeaza
    aici simt ca au propria insula privata.

    Sursa:www.bootsnall.com