BusinessMagazin

Category: Lifestyle

  • Corporatistul subţire cu cheltuială se ţine

    În fiecare an, 16.000 de români ajung într-una dintre cele opt săli de sport pe care reţeaua World Class le-a deschis în România. Cei mai mulţi sunt corporatişti, au între 30 şi 44 de ani şi plătesc circa 1.000 de euro pe an pentru mersul “la sală”. “România este o piaţă foarte bună pentru dezvoltarea unei afaceri în acest domeniu şi asta se observă în rezultatele noastre – în 2011 am crescut cu 20% în cifra de afaceri”, spune Mikael Fredholm, CEO al World Class International.

    Fredholm are cel puţin două argumente atunci când vorbeşte despre potenţialul pieţei din România: în primul rând, doar 0,5% dintre români au abonament la o sală de fitness, ceea ce înseamnă că există un număr foarte mare de posibili clienţi. În al doilea rând, cei care merg deja la sală fac mai mult sport decât alţi europeni, acesta fiind un indiciu al faptului că, în principiu, vor rămâne clienţi fideli şi vor avea un comportament de consum constant. “În Suedia, timpul petrecut de o persoană la sală este de circa 27 de minute. În România, cei care vin să facă sport stau aproximativ două ore la sală”, spune şeful World Class International.

    Este drept că românii sunt recunoscuţi pentru cochetărie, dar până nu demult aceasta se limita doar la haine scumpe, doamne care nu ies pe stradă nemachiate sau necoafate sau domni care sunt întotdeauna la patru ace. De ceva vreme, aceştia vor cu orice preţ să fie şi în formă, aşa că proprietarii sălilor de sport sau ai centrelor de înfrumuseţare şi întreţinere corporală traversează o perioadă prielnică, în care afacerile cresc mai mult şi mai repede decât salariile clienţilor.

    Planurile celor de la World Class pentru perioada următoare confirmă: după ce în luna decembrie au deschis încă un nou centru în Bucureşti, în urma unei investiţii de 2,6 milioane de euro, pentru anul acesta sunt plănuite încă două deschideri. Una dintre săli va fi amplasată în clădirea de birouri America House, adresându-se în special celor care lucrează în incintă, iar pentru cealaltă a fost negociat un spaţiu în galeria comercială a Auchan Titan. Ambele implică investiţii de 3,5 milioane de euro, o bună parte din bani fiind necesari pentru achiziţia de echipamente. Cu cât sala oferă mai multe servicii şi tipuri de antrenamente, cu atât echipamentele sunt mai scumpe. Spre exemplu, din cele 2,6 milioane de euro investite în deschiderea celei mai noi unităţi, 800.000 au fost alocaţi doar în direcţia achiziţiei de echipamente.

    Investiţiile în România nu sunt întâmplătoare şi nici nu sunt motivate doar de tendinţele care se conturează în piaţă şi de potenţialul teoretic. Potrivit lui Mikael Fredholm, România este un pion foarte important în structura reţelei, în condiţiile în care 30% din cifra de afaceri anuală a grupului este generată de afacerea din România. În plus, rata de creştere anuală de circa 20% este cea mai mare din grup. Cei 16.000 de membri au generat companiei afaceri de opt milioane de euro în 2011 şi un profit net de 1,4 milioane de euro, rezultate cel puţin interesante pentru un business care de obicei nu se dezvoltă foarte mult şi nici nu este foarte longeviv.

    Deocamdată, Capitala a fost punctul central de atenţie, însă mai există două centre în Cluj şi Timişoara, iar Constanţa, Braşovul şi Sibiul sunt prospectate în vederea deschiderii unor noi săli de antrenamente. Fredholm nu spune “nu” nici ideii de a franciza sistemul în România, doar că până acum nu a găsit partenerii potriviţi, aşa că a pus planul pe lista secundă de priorităţi.

    Tot anul acesta vor fi demarate lucrările pentru deschiderea unui centru etalon, exclusivist, în zona Floreasca, gândit pe un sistem de circuit închis, limitat la cel mult 1.000 de membri. Clubul de fitness va avea parcare cu valet, restaurant şi toate celelalte facilităţi care se regăsesc într-un amplasament destinat clienţilor din categoria VIP. Investiţia se va ridica şi în acest caz la câteva milioane de euro. Planurile suedezilor sunt cel puţin atipice într-o economie care nu a văzut foarte multe investiţii în ultimii ani, cu excepţia extinderilor din zona de retail. Aici vorbim însă despre companii gigant, cu afaceri de zeci de ori mai mari decât ale World Class.

  • Ce se întâmplă când faci cumpărături la beţie

    Odată cu dezvoltarea comerţului online, şi magazinele care vând produse prin internet au ajuns să câştige de pe urma celor care beau ceva şi apoi se apucă de cumpărături, mai ales că absenţa fizică a produsului îi face să nu-şi dea seama câte obiecte pun în coş, scrie The New York Times. Uneori, cei care cumpără sub impulsul alcoolului sunt mulţumiţi de cheltuiala făcută, alteori sunt dezamăgiţi fie de obiectul achiziţionat, fie de vreo cheltuială ascunsă legată de el pe care n-au observat-o la timp.

    Chiar dacă nu au date certe care să le indice dacă un client a băut sau nu atunci când cumpără ceva de pe site-ul lor, comercianţii online îşi pot face o idee pe baza traficului înregistrat la anumite ore şi a sondajelor întreprinse în rândul clienţilor. Astfel, unele magazine virtuale au ajuns chiar să-şi adapteze ofertele, introducând promoţii speciale la anumite ore când au observat ca le creşte traficul, datorită, probabil, şi celor care se “relaxează” după orele de muncă dedându-se cumpărăturilor pe internet.

    Site-ul de licitaţii Ebay, spre exemplu, a constatat că maximul de trafic se situează între orele 18,30 şi 22,30 pe fiecare fus orar, iar ChannelAdvisor, care oferă soluţii de comerţ electronic pentru diverse site-uri, a observat că maximul de comenzi se primeşte cam pe la opt seara, dar numărul de clienţi care comandă şi mai târziu, de regulă între orele 21 şi miezul nopţii a crescut în ultimul an.

    Clienţii care cumpără online sub influenţa alcoolului le pot aduce profituri frumoase magazinelor, dar tot ele se pot confrunta şi cu un val mare de produse returnate de cei ce se răzgândesc în privinţa achiziţiei după ce se trezesc din beţie.

  • Cât trebuie să alergi ca să consumi caloriile dintr-un pahar de Coca-Cola

    Potrivit experţilor americani de la Universitatea din Baltimore, informaţiile despre cât “costă” în exerciţii fizice un pahar de cola, spre exemplu, îi pun pe gânduri pe fanii alimentelor de tip junk-food. Jumătate dintre tinerii care au participat la experimentul cercetătorilor au renunţat să consume băuturi carbogazoase după ce au citit eticheta unui astfel de produs pe care scria că după consumul conţinutului va trebui să alerge o oră ca să elimine caloriile acumulate.

    “Oamenii subestimează, în general, numărul de calorii din alimentele şi băuturile pe care le consumă”, susţine autoarea studiului, Sara Bleich. Un număr considerabil dintre subiecţi nu ştiau că un pahar de băuturi acidulate conţine un sfert din doza de calorii recomandată zilnic.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Cum se produce caviarul pe placul ecologiştilor (VIDEO)

    O companie letonă, Mottra Caviar, s-a impus pe piaţa londoneză prin metoda originală de producţie a icrelor. Compania recoltează icre din crescătoria sa de 50.000 de sturioni, fără a fi nevoie să-i omoare. Femelele sunt mutate în apă rece pentru a le stimula instinctul de producere a icrelor, iar după un timp sunt masate de angajaţii crescătoriei pentru a le stimula să le depună, icrele astfel recoltate fiind apoi comercializate.

  • Lux în România, ediţia decembrie – Valentino, Escada, Burberry şi Versace by H&M

    Cu ajutorul filmelor cu Audrey Hepburn, a revistelor despre şi de modă şi, de ce nu, a plimbărilor pe Champs-Elisees, Via della Spiga sau Fifth Avenue a fost construită definiţia modernă a luxului. Ea se potriveşte, în aproape toate cazurile, cu cea din DEX: “fast, eleganţă, somptuozitate, splendoare”. Luxul în România are mai multe definiţii în funcţie de perioada în care îl studiem. Înainte de anii ’90 luxul era asociat cu blănurile cumpărate din magazinele de pe Calea Victoriei sau aduse “în secret din străinătate”. Astăzi când vorbim de lux vorbim despre Louis Vuitton, Gucci sau Burberry.

    Deşi numărul persoanelor care călătoresc în străinătate a crescut considerabil, deşi de reviste de modă nu ducem lipsă (singurul mare absent este Vogue) şi deşi suntem mai “fashion” chiar decât italienii, potrivit Stefanel, marile branduri de lux nu s-au înghesuit în România până de curând. Şi acum, cele mai multe intrări sunt în franciză. Singura intrare directă este cea a Louis Vuitton, care a deschis în 2008 magazinul din cadrul hotelului de cinci stele Marriott. Tot aici vor veni şi Valentino, în decembrie, şi Escada în viitorul apropiat. Astfel, se va crea al doilea pol al luxului în România, primul fiind pe Calea Victoriei, acolo unde s-au plasat Gucci, Emporio Armani, Max Mara şi urmează să vină, tot în decembrie, Burberry.

    Toate acestea de mai sus, atât cele deja prezente, cât şi cele care urmează să vină, sunt aduse în sistem de franciză. Acest lucru poate fi explicabil în condiţiile în care marile case de modă nu doresc să îşi asume riscuri majore pe a doua cea mai săracă piaţă din Uniunea Europeană.

    “Sărăcia” României nu se vede însă atunci când vorbim de lux. Afacerile gigantului francez Louis Vuitton în România s-au apropiat de 100 de milioane de lei anul trecut, fiind în creştere cu 26% comparativ cu 2009. Francezii deţin în România atât un magazin, cât şi două unităţi de producţie în judeţul Sibiu.

    Compania Louis Vuitton România SRL, care operează magazinul Louis Vuitton, a vândut genţi, încălţăminte şi accesorii de 19,8 mil. lei (4,7 mil. euro) anul trecut, faţă de 18,4 mil. lei în 2009, primul an de prezenţă integrală la nivel local, potrivit datelor raportate Registrului Comerţului. Magazinul de 130 de metri pătraţi, deschis la parterul hotelului Marriott, a obţinut de asemenea un profit de 3,3 mil. lei (0,8 mil. euro) în 2010, dublu faţă de anul anterior.

    Grupul francez are la nivel local afaceri şi în producţia de componente pentru genţi, pe care ulterior le asamblează la Paris. Cele două fabrici, deţinute la Cisnădie şi Avrig, au avut anul trecut o cifră de afaceri de 76 mil. lei (18,1 mil. euro), în creştere cu circa 30% faţă de 2009. De asemenea, profitul acestora aproape s-a triplat la 4,8 mil. lei (1,14 mil. euro). Decizia Louis Vuitton de a produce în România poate fi explicată în principal prin faptul că forţa de muncă este ieftină. Cine produce nu este însă şi cel care cumpără. Richard Matalon, şeful L’Oreal România, care deţine şi o divizie de produse cosmetice de lux, spune că acest segment a crescut cu circa 20% în ultimul an. Segmentul mass market a pierdut teren. “Este evident că persoanele cu venituri mari sunt mai puţin afectate de criza economică.” Tot el adaugă însă că acest segment este unul de nişă în România, în cazul cosmeticelor şi parfumurilor, spre exemplu, reprezentând maximum 10% din totalul pieţei de cosmetice şi parfumuri, în condiţiile în care pe pieţele mature el ajunge şi la 20%.

  • Coliere cu perle pentru bărbaţi? De ce nu?

    O companie franco-filipineză, Jewelmer International, încearcă să-i convingă pe domni că le poate sta bine cu perle, care le-ar da o notă de eleganţă subtilă, şi a lansat o line de bijuterii cu perle aurii special pentru bărbaţi.

    Gama de produse create de Jewelmer International cuprinde lănţişoare cu o singură perlă montată pe o fâşie subţire de piele, ce se pot purta şi la o ţinută sport, cercei cu o singură perlă din cei care se poartă pe lobul urechii, butoni cu perle şi ace de cravată cu perle.

    Pentru a-şi promova produsele, compania a apelat la actori şi la echipa naţională de fotbal din Filipine, iar clienţii încep să apară.

  • Spune-mi ce bei ca să-ţi spun cine eşti! Ce spune băutura aleasă de un bărbat despre personalitatea acestuia

    Whisky cu cola

    Experta în mixologie Dara Mahler, din Manhattan, New York, numeşte această combinaţie “o băutură de weekend pentru bărbaţii la costum”. Un tip care bea whisky cu suc pare că poate să bea opt ore în continuu, timp în care poate încheia şi afaceri, fără a se poticni vreun pic. Poate fi excesiv de macho, dar este direct şi nu îi place să piardă timpul cu jocuri inutile, potrivit glo.msn.com

    Citit imai multe pe www.mediafax.ro

  • Aur alb, diamante sau rubine pentru copii – reţeta de milioane de euro

    Bijuteriile pentru copii, şi aici ne referim în special la bebeluşi, pentru că lor le sunt destinate cele mai multe colecţii ale creatorilor de profil, nu formează segmentul cel mai important de afaceri pentru bijutieri. În esenţă, vânzările minusculelor podoabe nu reprezintă mai mult de 10% din vânzările anuale ale caselor de bijuterii, dar interesul clienţilor este din ce în ce mai mare, aşa că, fără ele, portofoliul de produse al oricărui mare bijutier nu mai poate fi complet. “România este o piaţă profitabilă pentru bijuterii, iar cele destinate copiilor par să devină din ce în ce mai căutate. Există deja câţiva producători care au scos o linie de bijuterii destinată exclusiv copiilor, adaptate vârstei lor şi care pot fi purtate uşor”, spune Lucian Adochiţei, directorul general al magazinelor de bijuterii Pandora România.

    Faptul că sunt mici şi nu au un aer pretenţios nu înseamnă însă că sunt şi ieftine sau mai puţin preţioase decât cele create pentru doamne şi domni în toată firea. În unele cazuri, lucrurile stau chiar invers – cu cât lucrătura este mai minuţioasă şi mai greu de executat din cauza dimensiunilor mici, cu atât sunt mai valoroase. Iar asta se exprimă în preţul cu care sunt scoase la vânzare.

    În al doilea rând, toate sunt făcute din aur, iar pentru cele încrustate sunt folosite doar pietre valoroase, precum diamante, rubine sau safire. Chiar şi în combinaţiile mai puţin sofisticate, tot materiale fine, precum firul de mătase, sunt folosite. Drept urmare, la auzul preţurilor, mulţi români fac un pas înapoi şi se gândesc de două ori dacă să facă sau nu o asemenea investiţie pentru că, în majoritatea cazurilor, bijuteriile de copii au un preţ de pornire de cel puţin 100 -150 de euro. Cu cât modelul este mai sofisticat, cântarul arată mai multe grame şi pietrele sunt mai mari, cu atât preţul creşte. “Cele mai scumpe bijuterii pentru copii pe care le-am vândut în România au fost o pereche de cercei din aur alb, cu diamante galbene, care au costat 5.000 de euro. Au fost cumpăraţi de naşa unei fetiţe şi făcuţi la comandă, după modelul pe care îl dorea mama copilului”, spune Noam Lenzini, managing director al Rafael & Sons Diamonds & Jewelries. Exceptând aceste situaţii speciale, clienţii lasă, în medie, între 300 şi 700 de euro în magazin atunci când ies la cumpărături de bijuterii pentru copii. Comparativ cu alte pieţe, nu suntem tocmai clienţii ideali. Spre exemplu, suma medie cheltuită în acelaşi scop în Franţa este de 1.000 de euro şi nici în Italia nu este cu mult mai mică. Doar în comparaţie cu ţări precum Israelul suntem mai atrăgători, dar asta numai pentru că acolo nu se obişnuieşte ca bijuteriile să fie purtate şi de copii.

    Cel mai adesea, românii cumpără cercei şi mici brăţări pe care le oferă drept cadou la botez sau imediat după naştere. Pentru că aceste bijuterii pot fi purtate cel puţin 10 ani de zile, o familie nu cumpără, în genere, foarte frecvent astfel de piese, aşa că bijutierii încearcă mai degrabă să atragă un număr mai mare de clienţi decât să aibă un cerc limitat de cumpărători fideli. “Românii caută bijuteriile clasice, din aur alb şi cu diamante, iar modelul preferat pentru pandantive sunt cruciuliţele. Nu vor modele extravagante”, precizează Lenzini. Tot el spune că de ceva vreme cadourile în bani care se oferă de regulă la botez au fost înlocuite cu mici lingouri de aur sau diamante, care sunt oferite ca atare copiilor. Ele au mai degrabă o valoare investiţională astfel încât peste ani să poată fi vândute sau utilizate ca bază pentru realizarea altor bijuterii.

    Revenind la piesele care pot fi purtate, trebuie spus că în spatele procesului de creaţie se află un sistem de principii foarte bine puse la punct, cu reguli destul de stricte. Astfel, aşa ludice cum par, bijuteriile pentru copii sunt făcute după anumite reguli care ţin de stilistică, dimensiune, culori şi chiar compoziţia materialului. “Designul, simbolistica, formele şi culorile sunt menite să îi amuze pe copii. Trebuie să fie simple, fără multe părţi componente şi astfel se evită eventualele accidente. În plus, este foarte important ca metalul din care sunt confecţionate să nu aibă aliaje care pot dăuna sănătăţii copiilor, pentru că au o sensibilitate ridicată”, explică Adochiţei. În special nichelul este un metal ce poate provoca alergii şi reacţii severe ale pielii, dacă acesta se găseşte în componenţa bijuteriilor.

    Dacă pentru fetiţe oferta este mai generoasă şi cuprinde o gamă mai largă de bijuterii, precum inele, cercei, lanţuri şi brăţări, pentru băieţi bijutierii au mai puţine opţiuni, aşa că încearcă să fie mai creativi. “Pentru ei există brăţări şi lanţuri mai speciale, în combinaţii din aur şi piele, cu pandantive specifice, precum mingi de fotbal, tigri sau delfini”, mai spune Adochiţei.
    Bijutierii recunosc că, spre deosebire de raţionamentele care stau în spatele deciziei de a cumpăra bijuterii pentru adulţi, în cazul podoabelor pentru copii se află un comportament care ţine mai degrabă de dorinţa de a exprima un anumit statut. Din fericire pentru bijutieri, românii nu s-au jenat niciodată să adopte stilul “show-off” şi au vrut să arate cât de mult şi de scump pot să cumpere. Pe acest principiu, prezenţa lor pe piaţa din România va continua să se consolideze şi toţi estimează creşteri ale vânzărilor în anii următori atât pe segmentul de bijuterii pentru adulţi, cât pe cel destinat copiilor.

  • Burberry îşi face curaj pentru România

    Întâi a venit Louis Vuitton, al cărui nume nu îi dădea dreptul să greşească. Apoi au fost Gucci, Hugo Boss şi Emporio Armani. Acesta din urmă se află însă cu o treaptă mai jos pe scara luxului. Pentru a completa astfel careul de aşi al pieţei locale a fost nevoie de brandul britanic Burberry.La o simplă căutare pe Google după numele Burberry, imaginile care îţi apar sunt cu actriţa Emma Watson (unul dintre principalele personaje din seria Harry Potter şi imaginea brandului), cu trenciuri bej (articolul de îmbrăcăminte care a adus faima britanicilor) şi simple poze cadrilate – carouri în culorile bej, roşu şi negru. Întrebarea care se pune acum este dacă au ajuns aceste carouri atât de cunoscute încât să nu aibă nevoie de nume, formă sau prezentare? Vânzările de peste un miliard de euro, profiturile în continuă creştere, care ignoră practic criza financiară mondială şi cele aproape 500 de magazine tind să răspundă afirmativ la întrebarea de mai sus.

    În aceste condiţii, riscul pe care şi-l asumă prin intrarea pe o piaţă cum este România este minim, mai ales că intrarea nu este directă, ci în franciză prin intermediul fondului de investiţii Global Eye. Primele informaţii despre deschiderea unui magazin Burberry în România au apărut în urmă cu mai bine de un an, iar numele celor de la Global Eye ca francizat, tot cam atunci. Zvonurile au reapărut în vară, când s-a spus că vor ocupa spaţiul deţinut de Stefanel pe Calea Victoriei. La momentul respectiv, reprezentanţii Global Eye, care îşi concentrează activitatea în România şi în Europa de Sud-Est, au confirmat deschiderea unui magazin Burberry în România, însă nu au dorit să ofere detalii despre amplasarea acestuia şi data de deschidere.

    În prezent, datele problemei s-au schimbat. În condiţiile în care Max Mara a luat deja locul Stefanel pe Calea Victoriei, Burberry se va deschide pe strada Luterană, în spatele Hotelului Radisson, pe locul fostei agenţii de turism a Hotelului Bucureşti, potrivit lui Oliver Petcu, managing director în cadrul companiei de cercetare de piaţă CPP Luxury Industry Management Consultants.
    “Eu am fost implicat în acest proiect cu cei de la Global Eye până la sfârşitul anului 2010, când le-am facilitat să obţină OK-ul ca partener de francize care îndeplineşte condiţiile. În etapele următoare – alegerea locaţiei, construirea business planului şi recrutarea personalului – nu am mai fost implicat.”

    Intrarea pe piaţa locală în sistem de franciză este o practică obişnuită pentru brandurile de lux, în condiţiile în care Louis Vuitton este singurul care a intrat direct. Gucci a fost adus de compania italiană Sodo Migliori, care operează magazinele Cellini şi Swarovski. Hugo Boss este adus de Andrei Alecu (fiul lui Marian Alecu, cel care timp de 16 ani a condus unul dintre cele mai importante lanţuri de restaurante din România) şi Adrian Matei (fiul lui Ion Matei, cel care deţine Lerida International, importatorul Baccardi şi Martini, unul dintre primii jucători de pe piaţa importului de băuturi alcoolice), iar Emporio Armani de sârbul care deţine Alsa Boutiques (Max Mara, Ermenegildo Zegna).

    Magazinul Burberry va fi deschis, potrivit lui Oliver Petcu, în jurul datei de 19 decembrie, în spaţiul de circa 500 de metri pătraţi din spatele Hotelului Radisson Blu. Magazinul este poziţionat astfel în apropiere de Calea Victoriei, principala arteră de shopping de lux din România. Srdjan Kovacevic, proprietarul Alsa Boutiques, şi-a dus toate brandurile pe Calea Victoriei. Tot acolo s-a dus şi Gucci, şi Hugo Boss, deşi acesta din urmă s-a îndepărtat puţin de “kilometrul zero” al modei (zona ce porneşte de la Ateneu şi urcă până aproape de intersecţia cu bulevardul Dacia), mergând mai aproape de Piaţa Victoriei.

    “În opinia mea, locaţia are o serie de minusuri, precum vizibilitate redusă faţă de o altă arteră, cum ar fi Calea Victoriei, strada este cu sens unic şi nu există spaţii de parcare, accesul din Calea Victoriei este posibil, însă fără a putea parca maşina în dreptul străzii şi, nu în ultimul rând, peste drum, în locul fostei discoteci Salsa, va începe în primăvară construcţia unui hotel de 5 stele, de business, construcţie care va dura minim patru ani”, explică Petcu. El recunoaşte însă că spaţiul magazinului Burberry este generos, fiind de altfel aproape dublu faţă de cel unde era locat magazinul Stefanel pe Calea Victoriei. Italienii de la Stefanel au fost nevoiţi să se mute după 20 de ani, odată cu expirarea contractului. Noul flagshipstore este acum în piaţa Romană.
    Investiţia în magazinul Burberry se apropie de un milion de euro, în condiţiile în care amenajarea spaţiului conform standardelor britanicilor, iluminarea şi mobilierul au costat 1.800 de euro per metru pătrat, fără renovarea efectivă a spaţiului, potrivit lui Petcu.

    Magazinul de la Bucureşti, deşi se va întinde pe 500 de metri pătraţi (mai mare decât majoritatea magazinelor de lux de la noi), nu este cel mai mare din regiune. Acest titlu merge în Polonia, la Varşovia. Astfel, Polonia îşi întregeşte palmaresul care mai cuprinde titlurile de cea mai mare economie, cel mai întins şi cel mai populat stat din Europa Centrală şi de Est. “Vânzările acestei unităţi nu depăşesc două milioane de euro pe an. La acelaşi nivel se situează şi magazinul Burberry de la Kiev, care are o suprafaţă cu 30% mai mică decât cea din Varşovia”, spune Petcu, care estimează vânzări de 1,5 mil. euro pe an pentru magazinul de la Bucureşti.

    În condiţiile în care economia încă se resimte după şocurile ultimilor ani, iar consumul a scăzut cumulat din 2009 până în prezent cu aproape 20%, ce şanse are un nou magazin de lux?
    Dacă ne luăm după experienţa Louis Vuitton, care şi-a majorat businessul cu aproape 10% anul trecut, la 4,7 mil. euro, multe.

  • Johnny Depp trece de la Jack Sparrow la “Ho Ho Ho and a Bottle of Rum”

    După ce a jucat în filmul “Spaimă şi scârbă în Las Vegas/ Fear and Loathing in Las Vegas”, după romanul omonim al lui Thompson, Depp este, în “Jurnalul unui iubitor de rom/ The Rum Diary”, jurnalistul Paul Kemp, seducător, băutor aprig şi aventurier. Personajul lui Kemp şi povestea din “Jurnalul unui iubitor de rom” sunt inspirate din experienţele scriitorului, iar filmul îi aduce un omagiu acestuia din urmă. Proaspăt lăsat la vatră din Forţele Aeriene şi după o slujbă temporară la Time Magazine, viitorul jurnalist Hunter S. Thompson se mută la San Juan în Porto Rico, în 1960, unde lucrează pentru scurt timp la ceea ce va deveni apoi revista sportivă El Sportivo, după care încearcă fără succes să-şi găsească o slujbă la San Juan Star. Oamenii pe care i-a cunoscut şi experienţele trăite acolo l-au inspirat să scrie “The Rum Diary”, care a rămas nepublicat timp de câteva decenii. În anii ’90 Johnny Depp, prieten apropiat al lui Thompson, a descoperit din întâmplare manuscrisul romanului într-o vizită la Thompson, la casa lui de la Woody Creek. Chiar în acea noapte, cei doi au decis să publice romanul şi să-l adapteze pentru marele ecran. Bruce Robinson, regizorul filmului “Withnail & I”, se retrăsese din activitate, dar a fost convins să revină pentru a scrie scenariul şi a face regia filmului. Abordarea romanului au făcut-o, astfel, cu dragoste, ca un tribut adus lui Thompson.

    “Jurnalul unui iubitor de rom”
    Premiera: 25 noiembrie 2011
    Regia şi scenariul: Bruce Robinson
    Bazat pe romanul lui Hunter S. Thompson
    de OANA GHIŢĂ