După ce şi-au anunţat colaborarea cu ceva vreme în urmă, casele de modă Gucci şi Balenciaga au trecut la fapte, punând la dispoziţia publicului creaţiile rezultate. Aşa-numitul „Hacker Project”, prin care s-au realizat diverse articole vestimentare sau accesorii care îmbină elemente caracteristice celor două companii, a ajuns şi în magazinele Balenciaga din diverse oraşe din lume, atrăgând atenţia publicului într-un mod inedit. Astfel, scrie New York Times, magazinul Balenciaga de pe Madison Avenue (dar nu numai el) are pe vitrină mâzgălit numele Gucci, ca şi cum ar fi fost vandalizat de nişte persoane înarmate cu spray colorat, aspect care a stârnit îngrijorarea personalului de la pază de la câteva clădiri din zonă, care a venit să vadă ce s-a întâmplat, şi pare să adăpostească un magazin temporar al companiei italiene. Produsele aflate însă la vânzare trădează la nivel de sigle şi modele colaborarea dintre Gucci şi Balenciaga. Mai mult, în magazin a fost adus un artist care, la dorinţa clientului, scrie cu spray „THIS IS NOT A GUCCI BAG” pe genţi ori „THIS IS «numele clientului» BAG”.
Category: Lifestyle
-
Cât costă în România să joci golf, sportul pe care chiar preşedintele Klaus Iohannis ne recomandă tuturor să îl practicăm mai des
Cu o infrastructură slab dezvoltată în plan local, care atrage după sine şi un interes încă scăzut, golful are însă marele avantaj al faptului că este un sport pentru toate vârstele. Este însă potrivit şi pentru toate bugetele? Chiar preşedintele României, Klaus Iohannis, crede că da.
Cu siguranţă, în trecut, golful a fost exclusivist, lumea avea alte ocupaţii, mai toate în jurul asigurării existenţei, deci nu îţi permiteai să mergi la golf. Acele timpuri au apus însă. Astăzi, golful chiar este pentru toată lumea”, susţine Dan-Sebastian Grecu, membru al Federaţiei Române de Golf, cofondator al Asociaţiei Club Sportiv Eagles Golf şi director de dezvoltare Golf & Country Club Bucharest. Potrivit lui, în plan local există astăzi aproximativ 1.500 de jucători amatori astăzi înregistraţi în evidenţele Federaţiei Române de Golf. Dintre aceştia, maximum 10% sunt doamne şi undeva la 100 de jucători sunt juniori. În ceea ce priveşte profilul acestora, el spune că un aspect de remarcat este că şi în România avem jucători de toate vârstele, golful neavând o limită de vârstă pentru a fi practicat, deşi „un minim de patru, cinci ani ar fi recomandabil”.Trebuie avut totuşi grijă ca anumite mişcări pe care le execuţi la golf să nu dăuneze în cazul în care există deja afecţiuni, de exemplu probleme la nivelul coloanei vertebrale, adaugă Grecu. „Cunosc personal jucători români care au peste 80 de ani. Totuşi, la noi se remarcă interesul persoanelor de vârstă medie, de la 30 până în 50 de ani. Jucătorul de golf român are un statut socio-profesional stabil, ocupă o poziţie de mid sau upper management sau este antreprenor.” Nici pentru perioada anului în care acest sport poate fi jucat nu există restricţii. „Bineînţeles că golful pe vreme însorită este mai plăcut. Noi spunem însă că nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite.”
Cât despre preţuri, Sebastian Grecu spune că un curs de golf, incluzând examenul de golf-handicap, costă 2.000 de lei, un echipament la mâna doua ar trebui să se încadreze în alţi 2.000 de lei, iar o taxă de membru anuală la unul dintre puţinele cluburi de golf de la noi din ţară nu trece de 5.000 de lei. „Restul costurilor depind de fiecare jucător în parte, se aplică zicala «sky is the limit».” Despre declaraţia recentă a lui Klaus Iohannis, legată de faptul că golful nu e un deloc un sport exclusivist, Grecu spune că preşedintele nu a greşit prin afirmaţia pe care a făcut-o. În acelaşi timp, adaugă el, „m-aş bucura să-l vedem pe domnul Ionahnnis mai des pe terenurile de golf din România.”Legat de acest moment, „care a declanşat un val de aparentă indignare, memeuri şi glume mai puţin inspirate la adresa golfului”, antreprenorul e de părere că pentru comunitatea crescândă a jucătorilor de golf a fost un moment benefic, această efervescenţă având un efect pozitiv în termenii popularizării. „Partea tristă este că în loc să facem marketing inteligent şi pozitiv, ne vedem puşi în situaţia de a merge pe un trend negativ pentru a obţine un efect pozitiv, adică mai mult interes pentru sport, pentru mişcare şi pentru o viaţă sănătoasă.”
Potrivit lui, românii joacă golf în toată lumea, mulţi alegând să joace în Bulgaria, la Marea Neagră sau în ţările învecinate. „În România există comunităţi importante de golferi în judeţul Alba şi Cluj şi, bineînţeles în Bucureşti. Jucători sunt însă în mai toate oraşele mari din ţară.”
Terenuri de golf, spune Grecu, avem în Bucureşti, la Clubul Diplomatic, în judeţul Prahova, în Breaza şi la Potigrafu, în judeţul Alba la Pianu de Jos şi în Teleac, în judeţul Cluj în Baciu, în Sânpaul şi în municipiul Cluj-Napoca – o mini academie de golf cu teren de pitch & putt şi simulator indoor. „Simulatoare de golf la interior sunt şi în Bucureşti, trei la număr. La Oradea şi la Arad sunt boxuri în care se pot lovi mingi de antrenament. În Cisnădioara, lângă Sibiu, există un teren de adventure golf. Aceste terenuri sunt foarte distractive, sunt comparabile cu minigolful, doar că în parametrii tehnici sunt mai apropiate de golf”, notează antreprenorul.
În Europa, spune Grecu, golful este foarte răspândit în Regatul Unit, în ţările nordice şi în Benelux. „Cehia este o ţară care merită o menţiune specială, deoarece ei au reuşit să construiască peste o sută de terenuri de golf în ultimii 30 de ani. Din păcate, noi suntem codaşi şi la acest clasament.” În regiunea central şi est europeană, România poate lua exemplul vecinilor bulgari sau maghiari în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii, susţine el. „Ce lipseşte acestor două ţări, precum şi nouă, sunt programele de dezvoltare la nivelul junioratului.
Noi urmărim implementarea unor astfel de programe care să depindă în mai mică măsură de infrastructura existentă şi să urmărească mai mult popularizarea golfului în rândul copiilor. Fondurile europene pot însemna o şansă în dezvoltarea de baze sportive multifuncţionale care să aibă şi o componentă de golf – în concluzie, sunt multe de făcut.” O problemă majoră care împiedică acest sport să crească în popularitate, spune Sebastian Grecu, este lipsa infrastructurii, adică a terenurilor de golf – fie ele mici sau mari. „Există iniţiative locale menite să popularizeze golful.
De exemplu, noi, la Eagles Golf, am mers în parcurile din Sibiu unde ne-am jucat cu cei mici de-a golful. Am făcut asta cu un echipament special conceput pentru copii, am avut sprijinul autorităţilor publice şi cred că am putea replica acest tip de eveniment oriunde în ţară.” Un alt factor care îngreunează dezvoltarea golfului local este lipsa sau gradul mic de cunoştinţe pe care publicul le deţine cu privire la beneficiile practicării golfului, de aici reieşind şi lipsa de curiozitate. „Nu în ultimul rând, lipsa de programe regionale sau naţionale de promovare a sportului, în general, şi a golfului în particular, se alătură factorilor care fac greoaie creşterea popularităţii golfului în România.”

Vorbind de costurile amenajării unui nou teren, Sebastian Grecu susţine că în domeniul dezvoltării facilităţilor de golf există o regulă nescrisă, un traseu de golf (o gaură) costând, în medie, 100.000 de euro. Valoare investiţiei, notează el, va depinde însă, în final, de o multitudine de factori. „Eu am participat la proiectarea mai multor terenuri de golf în România. Ca să vă faceţi o idee, am un exemplu interesant – terenul de golf proiectat în Poiana Braşov în cadrul complexului Silver Mountain, şi terenul de golf din cadrul proiectului rezidenţial de la Zurbaua, al Golf & Country Club Bucharest. Amândouă au 18 cupe dar din cauza amplasamentului, a diferenţelor de nivel sau a altor factori, rezultă importante diferenţe de cost.” În opinia sa, în România nu se investeşte în acest tip de proiecte deoarece nu există certitudinea recuperării investiţiei. „Din cauza lipsei de proiecte similare este practic imposibil pentru finanţatori să evalueze nivelurile de cost şi profitabilitatea acestor proiecte. Mai cred că românii ar investi în golf dacă ar fi informaţi care sunt beneficiile practicării golfului la scară largă. Astfel ar apărea şi acele repere pentru un benchmarking în piaţă, ar creşte piaţa şi în final s-ar genera interes pentru finanţatori.”În ceea ce îl priveşte, Sebastian Grecu se descrie drept „iniţiator de proiecte de dezvoltare în domeniul golfului şi antreprenor pasionat de fenomenul sportiv şi social pe care îl reprezintă golful”. El şi-a descoperit pasiunea pentru acest sport în timpul faculăţii, în Germania, unde a studiat doi ani. „În oferta de activităţi sportive organizate de universitate exista posibilitatea de a face un curs introductiv de golf – mi s-a părut ceva deosebit. Mai târziu, întors în România, mergeam des la clubul de golf Paul Tomiţă (primul jucător profesionist de golf din România), dar şi la terenurile care existau la acea vreme, Clubul Diplomatic în Bucureşti, Lac de Verde în Breaza, Selas Golf Club la Potigrafu sau Tite Golf Club la Recaş, mai târziu la Kings Land în judeţul Bihor sau la terenurile din Cluj-Napoca. Totul a început din curiozitate, pasiunea s-a dezvoltat pe parcurs atunci când am început să înţeleg golful mai în detaliu.” Antreprenorul este convins că în următorii ani numărul românilor care vor practica golful va creşte. „Se va păstra trendul actual cu privire la împărţirea geografică a jucătorilor şi, cu siguranţă, numărul jucătorilor din Capitală va continua să evolueze, deoarece în jurul Bucureştiului vor apărea cel puţin două terenuri de golf în viitorul apropiat. Sunt încrezător că tot mai mulţi părinţi îşi vor îndruma copiii către golf, deci şi numărul juniorilor va creşte.” În opinia sa, în zece ani România ar putea atinge o cifră modestă de aproximativ 7.000-8.000 de jucători amatori activi, chiar până la 10.000, dacă vom avea şi creştere din punct de vedere al infrastructurii. „Aş dori să subliniez din nou, în final, efectele benefice asupra sănătăţii pe care le are practicarea golfului, faptul că nu este deloc un sport scump şi că are un efect educativ nebănuit atât asupra adulţilor, precum şi, mult mai important, asupra copiilor. Joc bun!”, încheie el.
-
(P) Cum să personalizaţi un TV Android în 4 paşi
Sistemul de TV Android vine instalat pe un număr din ce în ce mai mare de televizoare şi este, de asemenea, disponibil şi pe dispozitive independente. Este deosebit de util dacă aveţi deja alte dispozitive Google sau Android, dar este posibil ca mulţi utilizatori să nu fi descoperit încă tot ceea ce poate face.
Săpaţi un pic mai adânc în software şi veţi descoperi o varietate de funcţii şi trucuri care vă pot face experienţa TV Android mai utilă, mai eficientă şi mai distractivă.
1. Personalizaţi-vă setările rapide
Nu veţi dori să pierdeţi timp preţios de vizionare a televizorului străbătând meniurile şi ecranele de configurare, aşa că obţineţi acces rapid la setările TV Android pe care le utilizaţi cel mai des, în panoul Quick Settings (Setări Rapide).
Acest panou va apărea în partea de sus a ecranului ori de câte ori folosiţi pictograma cu rotiţă (în dreapta sus) pentru a deschide setările şi veţi putea accesa cu uşurinţă tot ceea ce salvaţi acolo cu doar câteva atingeri pe telecomandă.
Pentru a începe, deschideţi Settings (Setări). Apoi alegeţi Device Preferences (Preferinţe dispozitiv), System (Sistem) şi Customize Quick Settings (Personalizaţi setările rapide). De acolo, configuraţi linkuri rapide pentru a opri dispozitivul TV Android, a-l reporni, a afişa tastaturile de pe ecran şi multe altele.
2. Schimbaţi-vă ecranul de pornire
Ecranul de pornire al unui TV Android afişează rânduri de aplicaţii instalate, plus un rând “Play Next”, unde aplicaţiile selectate vor previzualiza conţinutul care crede că v-ar putea plăcea: următorul episod al unui serial de pe Netflix sau un videoclip recomandat de pe YouTube, de exemplu, la care vreţi să vă uitaţi pe un TV Smart de 80 cm.
Puteţi personaliza toate acestea. Trebuie doar să deschideţi Settings (Setări) şi să alegeţi Device Preferences (Preferinţe dispozitiv), urmat de Home screen (Ecran principal) – veţi putea modifica ordinea aplicaţiilor aşa cum apar pe ecran şi să alegeţi aplicaţiile prezentate în rândul Play Next.
Dacă nu vă place modul în care unele aplicaţii încep să redea clipuri audio şi video pe măsură ce parcurgeţi ecranul de pornire, puteţi dezactiva previzualizările din acelaşi meniu (sau le puteţi activa, dacă vă place).
3. Lansaţi Google Assistant cu ajutorul vocii dvs.
La fel ca în cazul smartphone-ului sau al boxei inteligente, puteţi accesa Google Assistant pe un TV Android. Lansaţi-l prin intermediul pictogramei colorate a microfonului din partea de sus a ecranului de pornire sau pur şi simplu spuneţi “OK Google” în preajma dispozitivului.
Pentru a vă asigura că activarea vocală este activată, deschideţi Setări, apoi alegeţi Preferinţe dispozitiv, Asistent Google şi Activaţi detectarea “OK Google”. Dacă este deja activată, veţi vedea o opţiune pentru a dezactiva funcţia.
Această setare nu este disponibilă pe fiecare dispozitiv TV Android, aşa că, dacă nu apare, hardware-ul pe care îl utilizaţi nu va răspunde niciodată la o comandă vocală “OK Google”. În schimb, de obicei, puteţi lansa Google Assistant de pe telecomandă.
4. Accesaţi Google Assistant
Indiferent dacă Asistentul Google de pe TV Android răspunde sau nu la vocea dvs., acesta va răspunde la toate întrebările standard ale Asistentului Google. Puteţi afla cum va fi vremea mâine, puteţi obţine cele mai recente rezultate sportive şi puteţi efectua conversii sau calcule.
Asistentul se dovedeşte util şi pentru navigare – este cu siguranţă mai uşor decât să tastaţi căutările pe o telecomandă. Încercaţi să căutaţi “filme cu Tom Hanks”, “seriale de comedie” sau orice altceva doriţi să urmăriţi în continuare. Puteţi, de asemenea, să specificaţi anumite filme sau emisiuni, astfel încât televizorul să înceapă să le redea.
Asistentul TV Android poate controla, de asemenea, dispozitivele inteligente din casă, astfel încât, de exemplu, puteţi să reduceţi intensitatea luminilor din sufragerie pentru o experienţă mai asemănătoare cu cea de la cinema. Pentru ca acest lucru să funcţioneze, va trebui să vă fi adăugat dispozitivele de acasă inteligente în aplicaţia Google Home pentru Android sau iOS şi să fiţi conectat la acelaşi cont Google pe telefon şi pe televizor.
-
Cum au ajuns peticele de pe hainele oamenilor care nu isi permiteau unele noi pe hainele de fiti ale caselor de moda
De ceva vreme, peticele nu mai sunt folosite doar pentru reparatul unor haine pe care proprietarii nu doresc să le arunce, ci fac parte din arsenalul omului bine îmbrăcat, apărând în creaţiile prezentate de diverse case de modă. Printre ultimele articole vestimentare lansate se numără o geacă din petice de blugi, de la Valentino sau una confecţionată din bucăţi de geci de puf vechi, creată de Colville.
Londonezul Walid Damirji s-a răzbunat pe cravatele pe care nu i-a plăcut niciodată să le poarte, transformându-le în genţi şi apelând şi la cravatele tatălui şi fraţilor săi ca să nu rămână fără material. Damirji foloseşte pentru unele din creaţiile sale vestimentare mătase şi alte materiale textile vechi de cel puţin o sută de ani.
Suedezii de la Rave Review şi-au îndreptat atenţia spre plăpumi de puf din anii şaptezeci şi optzeci şi saci de dormit, din combinaţia acestora rezultând, de exemplu, mantouri de damă. Mai nou, s-au orientat spre kilturi. Nici covoarele ţesute manual n-au scăpat, britanicul Osman Yousefzada folosind bucăţi de carpete lucrate în Uzbekistan pentru nişte jachete din colecţia de toamnă/iarnă.

-
Arhivă de închiriat. Serviciul neobişnuit lansat de casa de modă Jean Paul Gaultier
Ce poţi face cu arhiva în afară de a o consulta la nevoie? Poţi s-o închiriezi, aşa cum s-a hotărât să procedeze casa de modă Jean Paul Gaultier, care a lansat un serviciu ce le permite doritorilor să închirieze articole vestimentare de-ale sale din anii optzeci sau nouăzeci, scrie The Guardian. Pe lângă închiriere, casa de modă a decis să ofere şi la vânzare articole vintage, pe care le-a adunat de la clienţi sau de la platforme destinate comercializării de îmbrăcăminte de lux second-hand. Printre articolele de închiriat se numără o rochie care seamănă a cuşcă sau bustiera ale cărei cupe au formă conică, precum cea purtată cândva de Madonna, iar motivul pentru care casa de modă a decis să introducă acest serviciu este dorinţa de a ajunge la un public mai larg.
-
(P) Machiajul femeii de afaceri: caracteristici distinctive
Ce fel de machiaj îţi poţi permite cu un cod vestimentar de afaceri? Aceasta este o întrebare presantă pentru cei care, zi după zi, trebuie să respecte restricţiile impuse de stilul de birou. În materialul nostru, ne vom concentra asupra regulilor de creare a machiajului de afaceri în conformitate cu tipul de aspect.
Principalele caracteristici ale machiajului de afaceri
Scopul codului vestimentar de birou este de a crea o stare de spirit de lucru, de a oferi un aspect prezentabil. Machiajul ar trebui să servească aceloraşi scopuri, dar în acelaşi timp să îşi îndeplinească funcţia principală – de a ascunde defectele şi de a sublinia avantajele.
În esenţă, machiajul pentru doamnele de afaceri este acelaşi machiaj de zi cu zi. Dar cu câteva avertismente.
1. În primul rând, într-un astfel de make-up, îţi poţi permite mai multe accente care adaugă rigoare imaginii.
2. În al doilea rând, acest machiaj implică limitări în ceea ce priveşte schemele de culori. Nu toate nuanţele pot deveni parte a unei imagini de afaceri. Daţi preferinţă culorilor neutre precum negru, maro, albastru închis, gri, bej, alb.Ţinând cont de aceste caracteristici, alege mijloacele cosmetice potrivite https://makeup.ro şi creează machiajul ţinând cont de următoarele reguli:
Ton
Corectorul aplicat corect va ajuta la ascunderea vânătăilor sub ochi, a venelor de păianjen, a acneei şi a altor erupţii cutanate. Corectoarele elimină bine problemele de pete. Prin urmare, începe-ţi machiajul cu ele. Trasaţi triunghiuri inversate sub ochi (astfel încât produsul să se amestece fără pete) şi întindeţi-l uniform cu degetele sau cu o pensulă. Puteţi începe să aplicaţi fondul de ten.Atunci când alegeţi un fond de ten, alegeţi-le pe cele care sunt pe bază de apă sau ingrediente hidratante – aerul din birou este întotdeauna excesiv de uscat, iar pielea pur şi simplu are nevoie de umiditate. În plus, cremele groase şi uleioase se vor usca pe piele, făcând toate ridurile şi mai profunde şi mai vizibile. De asemenea, optează pentru nuanţe cu subton roz – la lumina electrică (şi în majoritatea birourilor este aprinsă toată ziua), faţa va arăta mai proaspătă.
Aşadar, aplică fond de ten pe nas, frunte, pomeţi şi bărbie şi distribuie uniform cu o perie sau cu degetele pe toată faţa. Faceţi totul cu atenţie, astfel încât să nu rămână pete sau dungi.
Fixaţi fondul de ten cu pudră pură. Cu ajutorul pudrei, puteţi, în primul rând, să fixaţi machiajul şi să îl faceţi mai rezistent. Şi în al doilea rând, împrospătează uşor machiajul în timpul zilei. Dacă pielea este grasă, foloseşte şerveţele mate înainte de a aplica pudra: acestea vor ajuta la eliminarea excesului de sebum, iar pudra va rămâne mai fină.
Ochi
Pentru machiajul ochilor, săgeţile largi sunt interzise, dar puteţi desena cu atenţie linia pleoapelor (puteţi alege cea superioară sau inferioară). Pentru un aspect mai natural, încercaţi nuanţe de maro şi gri închis în loc de negru obişnuit.Aplicaţi nişte fard de pleoape cu o pensulă mică şi plată pe toată pleoapa mobilă şi tapotaţi, trăgând culoarea spre colţul exterior al ochiului.
Acum puteţi aplica rimel. Alegeţi un rimel doar în nuanţe de negru sau maro şi nu alegeţi unul care promite efecte dramatice sau creşteri colosale în lungime şi volum.
Machiajul ochilor este gata, singurul lucru care poate fi adăugat este un pic de iluminator în colţul interior al ochiului şi puţin sub sprânceană, astfel încât privirea să se deschidă şi culoarea ochilor să devină mai pronunţată.
Sprâncene
De asemenea, nu necesită luminozitate. În ciuda faptului că sprâncenele largi şi luminoase sunt la modă acum, nuanţele mai calme şi liniile moi sunt mai potrivite pentru machiajul de afaceri. Nu desenaţi o formă clară a sprâncenelor cu un creion. Mai bine foloseşte farduri de sprâncene şi în final, ai grijă să piepteni firele de păr şi să le fixezi cu ceară.Buze
După cum am menţionat mai sus, machiajul de afaceri nu are accente, aşa că rujul luminos sau închis este complet nepotrivit, precum rujul cu mult sidef. Opţiunea ideală este un luciu de buze fără particule mari strălucitoare. Poate fi unul uşor pigmentat şi care va da buzelor o nuanţă naturală – roz, caramel, coral. Sau poate fi un balsam de buze transparent, atunci finisajul său umed va oferi feţei un aspect sănătos şi bine îngrijit.Când tenul, ochii, sprâncenele şi buzele sunt perfect colorate, este timpul să adăugaţi câteva detalii finale machiajului dvs. de afaceri. Este, desigur, un fard de obraz. Alegeţi nuanţe translucide roz şi aplicaţi-le uşor pe pomeţi de jos în sus (adică de la nas până la tâmple) folosind o pensulă moale teşită. Umbriţi bine fardul de obraz, astfel încât să nu existe limite clare.
În cele din urmă, puteţi aplica highlighter uscat sau cremos pe părţile proeminente ale pomeţilor, pe marginea nasului şi o picătură în gropiţa de deasupra buzei superioare. Este nevoie de un pic de strălucire în aceste zone pentru ca tenul să pară proaspăt, odihnit şi sănătos.
-
Care sunt cele 5 familii mult mai puternice decât masonii sau illuminati, care s-ar putea afla la conducerea lumii
TopBuzz prezintă o listă cu familiile care deţin o putere uimitoare asupra lumii.
Rothschild
Una dintre cele mai cunoscute familii influente este Rothschild care domină băncile centrale şi influenţează guvernământul la nivel mondial. Mayer Amschel Rothschild era un colecţionar al monedelor şi antichităţilor rare din Frankfurt, Germania. În 1760 a primit un patronaj bogat care i-a permis să intre în domeniul bancar în 1790. Deşi istoria familiei este învăluită în mister, sunt zvonuri care susţin că aceştia au controlat într-o anumită măsură rezervele federale ale SUA:
Rockefeller
Fiu al unui escroc, John Davidson Rockefeller a început să-şi construiască imperiul din SUA după ce a cumpărat mai multe părţi ale celei mai mari rafinării din Cleveland în 1885. Aceasta a reprezentat fundaţia companiei Standard Oil din Ohio. Din 1870, Rockefeller a cumpărat rafinăriile rivalilor săi şi a început să deţină monopol asupra industriei. A acaparat circa 90% dintre rafinăriile şi conductele din America.
Morgan
În 1893, panica s-a aşternut în SUA din cauza fricii de exportare către ţările străine a aurului, dar John Pierpont Morgan a profitat de oportunitate petru a ”salva” economia şi pentru a restabili încrederea în dolar. Morgan a urmat traseul tatălui său în industria bancară şi a construit J.P Morgan & Company în 1895. Practicile în afaceri lipsite de etică, monopolizarea şi eliminarea competiţiei au dus la crearea unui fenomen numit ”morganizare”.
DuPount
Pierre Samuel Sier du Pont de Nemours a fost un economist francez ale cărui politici l-au condus la închisoare în timpul Revoluţei Franceze, dar au ajutat şi la negocierea părţii franceze în timpul achiziţiei Louisianei. După ce a devenit principalul furnizor de praf de puşcă al armatei americane, la începutul anilor 1800, acesta a început să fabrice dinamită în proporţii uriaşe, sub sigla DuPont.
În timpul Primului Război Mondial, DuPont a furnizat aproape 40% din toate muniţiile folosite de forţele aliate. Fiind una dintre cele mai mari familii dinastice, cu circa 3.500 de membri, clanul du Pont “deţine cea mai veche avere de miliarde de dolari”, potrivit Forbes.
Bush
Documentele declasificate în 2003 au dezvăluit membrii societăţilor Yale Skull şi Bone. Documentele din Arhivele Naţionale din SUA dezvăluie că după ce America a intrat în război şi pe când existau informaţii semnificative despre planurile naziste, Prescott Bush, bunicul fostului preşedinte George W. Bush,a lucrat şi a profitat de companiile apropiate şi implicate în afacerile care au dus la ascencisunea lui Hitler, scrie www.descopera.ro
-
De ce ajung articolele vestimentare şi accesoriile produse de diverse companii din industria modei în cantitate mare la gunoi
Articolele vestimentare şi accesoriile produse de diverse companii din industria modei ajung, nu de puţine ori, în cantitate mare la gunoi. Ca să evite acest lucru, o serie de întreprinzători au găsit o soluţie, care, pentru moment, pare să funcţioneze: surprizele. Mai precis, companiile lor, ca Scarce, Heat sau Hybe, preiau haine şi accesorii de lux pe care le oferă pe site-uri dedicate după ce le-au ambalat în cutii-surpriză, clienţii neştiind ce anume vor primi, scrie Financial Times.
Avantajul în cazul clienţilor este că preţul normal al produselor care ajung la ei este mereu mai mare decât cel plătit pentru achiziţionarea lor la cutie. Ca să trezească interesul potenţialilor cumpărători, companiile au apelat, printre altele, la YouTube, folosindu-se de popularitatea clipurilor de tip „unboxing”, în care diverse persoane se filmează desfăcând cutii cu produse.
-
Catastrofă la graniţa cu România: Moartea şi degradarea sunt omniprezente. Oraşe întregi părăsite, obloanele trase, lacăte la uşi. Ţara vecină care moare şi dispare
Niciunde în Balcani n-am simţit mai apăsător sentimentul inevitabilităţii morţii şi al descompunerii de după ca în Bulgaria. Nici măcar în Bosnia cea ologită de război. Acolo oamenii gustă cu poftă din noua lor viaţă. În Bulgaria nu mai sunt oameni.
În Bulgaria rurală moartea şi degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar şi în cele din apropierea marilor oraşe, şiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uşi, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuinţe în paragină, gata să se prăbuşească, camere devastate, grădini năpădite de bălării şi copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până şi bisericile.
Mor şi cimitirele – nu mai există morţi care să fie îngropaţi. Satele au fost pline de viaţă odată, mărturie stau pieţele lor mari şi deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale şi impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te ţintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afişele comemorative lipite pe panouri, pe uşi, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin staţiile de autobuz.
Cei câţiva săteni rămaşi îşi fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcţională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ţine loc de inima satului.
Devin prietenoşi când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afişele cu feţele morţilor. Noaptea se aud din toate părţile şacalii, făpturi ale singurătăţii, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniştea din sate şi livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.
Aşa le-am văzut şi eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, şoselele naţionale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru biciclişti, iar de pe bicicletă poţi înţelege cel mai bine o naţiune: îi respiri aerul, îi simţi mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluţi oamenii. Poţi opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.
Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puţin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puţin la nivel de preţul berii, satele româneşti şi cele bulgăreşti se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internaţională constând din gesturi, cuvinte în bulgăreşte învăţate din programele de desenele animate bulgăreşti interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole şi în cel mai rău caz ruseşti.
Partea cu rusa este de înţeles. Bătrânul Jivkov a fost loial URSS-ului până la moartea imperiului, iar rusa a fost predată intens în şcoli. Tablouri cu fostul dictator încă mai pot fi văzute în cârciumile cu stil. Iar partea cu germano-spaniolo-italiano-olandeza spune totul despre prezentul şi viitorul Bulgariei.
Bulgaria a pierdut o cincime din populaţie din 1990 încoace. Oamenii, mai ales tinerii, au plecat din ţară, alungaţi de sărăcie, pentru a găsi un trai mai bun în alte colţuri ale Europei. Aderarea la Uniunea Europeană, unde forţa de muncă se mişcă liberă, a accelerat depopularea.
ONU estimează că populaţia Bulgariei se va reduce de la 7,2 milioane de persoane, cât sunt în prezent, la 5,2 milioane până în 2050, ceea ce face ca Bulgaria să fie naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume. Catastrofa demografică este concentrată în zona rurală. Oraşele mici se micşorează cam cu 2.000 de persoane în fiecare an. Sunt sate care n-au mai văzut un nou-născut de două decenii. Un mit local spune că mai mulţi bulgari trăiesc în afara ţării decât în Bulgaria, cel mai sărac stat din UE.
Bulgaria a „donat” forţă de muncă în valoare de 40 de miliarde de leva Uniunii Europene, a calculat profesorul Boian Durankev. Comentariile sale au fost publicate de Novinite. O leva face cam o jumătate de euro. Leva este ancorată de moneda unică europeană încă de la introducerea acesteia, în 1999, pentru evitarea colapsurilor valutare, iar Bulgaria este un exemplu de cumpătare bugetară.
Are şi ratinguri bune, superioare celor ale României. Însă acest lucru nu le este de folos oamenilor. Profesorul a precizat că ţările importante din Uniune sunt interesate să extragă personal din Bulgaria, dar şi din România şi celelalte ţări est-europene. El a explicat că este necesar ca ţările în cauză să solicite despăgubiri de la UE, iar cu aceşti bani să se creeze condiţiile care să-i încurajeze pe oameni să rămână să muncească în propriile ţări.
CITITI ARTICOLUL INTEGRAL AICI
-
Matematicianul român care a descoperit o formulă cu care a reuşit să câştige la loto. El a ridicat de 14 ori marele premiu
Şansele unei persoane de a câştiga la loto sunt de una la 14 milioane. Matematicianul Stefan Mandel nu a găsit formula pentru a învinge statistica.
Mandel a câştigat de 14 ori marele premiu, încasând peste 30 de milioane de dolari.
Stefan Mandel s-a născut în România şi trăieşte acum în Australia, fiind de profesie matematician. El a creat o formulă aproape perfectă pentru a învinge loterie.
Mandel a câştigat marele premiu în România, după care a emigrat alături de familie în Australia. Sistemul era diferit la Antipozi, aşa că matematicianul a avut nevoie de câteva luni pentru a adapta formula.
Deşi oficialii nu au descoperit nimic ilegal în formula sa de joc, s-a considerat că ceea ce făcea Mandel încălca “spiritul jocului”; prin urmare, autorităţile au emis o serie de legi pentru a-l bloca.
Stefan Mandel a reuşit să mai câştige o dată marele premiu, la loteria din Virginia, Statele Unite. El a câştigat peste 30 de milioane de dolari în total.
Iată cei 6 paşi prin care Mandel a reuşit să păcălească loteria:
1. A calculat numărul total de combinaţii posibile – spre exemplu, un joc în care trebuie să alegi 6 numere de la 1 la 40 are 3.838.380 de combinaţii posibile.
2. A căutat loteriile unde jackpotul era de cel puţin trei ori mai mare decât numărul total de combinaţii (în Statele Unite, fiecare stat are altă loterie).
3. A strâns suficienţi bani pentru a plăti fiecare combinaţie.4. A tipărit milioane de bilete cu fiecare combinaţie posibilă (în trecut, acest lucru era legal; astăzi, fiecare bilet trebuie cumpărat de la sediul loteriei respective).
5. A trimis biletele printate la sediul loteriei.6. A câştigat jackpotul şi şi-a plătit “investitorii” (în 1987, după ce a câştigat un jackpot de 1,3 milioane de dolari, Mandel a rămas doar cu 97.000 de dolari).