BusinessMagazin

Category: Special

  • Doi tineri au produs primele rujuri în bucătăria apartamentului lor. Acum compania celor doi are vânzări de 1 miliard de dolari

    Începută iniţial ca o afacere de familie, Make-Up Art Cosmetics a apărut ca o necesitate, deoarece calitatea produselor de make-up existente pe piaţă în acea perioadă nu era potrivită pentru industria fotografică, în care activa Frank Toskan. El şi-a dorit să creeze o linie de machiaj de studio, care să răspundă nevoilor profesionale specifice. Astfel, împreună cu Frank Angelo, deţinătorul unui salon de înfrumuseţare, pune bazele companiei Make-Up Art Cosmetics, urmând ca Toskan să se ocupe de latura de beauty, iar asociatul său, de managementul afacerii.

    Primele produse MAC au fost realizate sub îndrumarea cumnatului lui Toskan, chimistul Victor Casale, chiar în bucătăria celor doi, articolele fiind vândute în salonul pe care Frank Angelo îl deţinea. Primii clienţi, care au încurajat noua afacere, au fost make-up artişti, modele, fotografi, iar mai târziu, stilişti şi editori. Un moment de cotitură în povestea afacerii a avut loc atunci când Madonna a purtat un tricou care afişa brandul MAC; pentru ea compania a realizat şi un ruj special. Marca a devenit o alegere şi pentru alte celebrităţi, precum Mariah Carey, Lady Diana, Linda Evangelista, Naomi Campbell, Cher sau Janet Jackson.

    În martie 1984, linia de cosmetice apare oficial într-un centru comercial din Toronto, extinzându-se rapid şi în magazinele din New York. Pe lângă recipientele originale pe care cei doi fondatori le-au folosit, o altă inovaţie în industrie a fost dotarea standurilor în care se vindeau produsele cosmetice cu un staff alcătuit din make-up artişti profesionişti, fiind, de altfel, prima companie de cosmetice care a investit în formarea profesională a personalului său.

    Un alt factor prin care se diferenţiază brandul este accentul pus pe culoare. Spre deosebire de cei mai mulţi concurenţi, care se concentrau pe produsele de îngrijire a pielii, MAC a devenit, potrivit site-ului companiei, ”o autoritate în materie de culori“.

    Pe lângă faptul că a fost un revoluţionar în industria cosmetică, Frank Toskan este cunoscut şi pentru activitatea sa de filantrop. |n 1994, când SIDA devenise o problemă cu notorietate globală, el a decis, împreună cu asociatul său, să pună bazele fundaţiei MAC AIDS, pentru a veni în sprijinul celor diagnosticaţi cu HIV. Astfel, cei doi cofondatori au hotărât să redirecţioneze toate fondurile provenite din vânzarea rujului VIVA Glam, vedeta companiei, către organizaţiile care luptă împotriva HIV/SIDA, deschizând, în acest sens, un fond în care s-au strâns, până în prezent, peste 415 mil. de dolari, având ca ambasadori vedete precum Lady Gaga, Pamela Anderson sau Nicky Minaj. Pe lână campaniile umanitare, compania susţine şi o politică de reciclare; în plus, se declară împotriva testării produselor pe animale.
    |n 1995, compania Estée Lauder preia 51% din acţiunile MAC, cei doi cofondatori ocupându-se în continuare de latura creativă a businessului. În 1998, după ce Frank Angelo decedează, Toska vinde şi restul acţiunilor către Estée Lauder, John Demsey devenind noul preşedinte al companiei.

    În prezent, compania de origine canadiană, al cărei motto e ”Toate vârstele, toate rasele, toate genurile“, are o cifră de afaceri anuală de peste 1 mld. dolari şi peste 500 de magazine răspândite la nivel mondial, continuând colaborări cu artişti internaţionali precum Rihanna, Lorde sau Brooke Shields.
     

  • IMAGINEA DISPERĂRII TOTALE. Zeci de oameni ucid o vacă cu pietre pentru că mureau de foame.Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China in această situaţie

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • O zi din viaţa celui mai bogat om din istorie. A câştigat într-o singură zi 6,44 de miliarde de dolari şi încă spală vasele după cină

    Jeff Bezos a devenit cel mai bogat om din toate timpurile, după ce averea netă a CEO-ului Amazon a atins luni 105,1 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg

    Cea mai mare parte a sumei provine din cele 78,9 milioane de acţiuni pe care le deţine la Amazon, a căror valoare a crescut luni cu 1,4%, crescându-i averea netă cu 1,4 miliarde de dolari.

    Bezos deţine, de asemenea, participaţiuni la The Washington Post (WP) şi Blue Origin, o companie privată de călătorii spaţiale care intenţionează să ducă turşti în spaţiu. În octombrie 2017, Bezos s-a îmbogăţit peste noapte cu aproape 7 miliarde de dolari datorită creşterii acţiunilor Amazon.

    Totuşi, Forbes aminteşte că averea lui Gates a ajuns la uşor la peste 100 de miliarde de dolari în aprilie 1999, în aşa numită bulă a Internetului. Ajustate la inflaţie, cele 100 de miliarde de dolari din 1999 ar valora acum 148 de miliarde de dolari, relatează Mediafax.

    Chiar şi fără această ajustare, Bil Gates ar fi mai bogat ca Bezos, în urma semnificativelor sale acţiuni de caritate, potrivit unei analize Bloomberg, mai notează CNN Money.

    Potrivit Business Insider, Bezos doarme opt ore şi se trezeşte fără alarmă, apoi ia micul dejun alături de soţia sa MacKenzie Bezos. Pentru a petrece mai mult timp cu familia, Bezos nu-şi programează niciodată întâlniri dimineaţa.

    Nu este un mare fan al întâlnirilor şi şedinţelor de aceea atunci când le organizează le face scurte şi cu puţini oameni.

    Se pare că Bezos obişnuia să fie un şef mai nervos, dar există zvonuri cum că ar fi angajat un antrenor personal care să-l ajute să-şi tempereze comportamentul.

    După cina de acasă, Bezos are un ritual de care nu se dezice: spală vasele în fiecare seară. “Sunt convins că asta este cel mai sexy lucru pe care-l fac”, a declarat el.

    Nu se ştie dacă şeful Amazon merge la sală, însă se poate observa în cele mai recente fotografii cu el că Bezos are un corp bine întreţinut.

    Este cunoscut faptul că Jeff Bezos era dus la serviciu de către soţia lui într-un Honda Accord din 1996 mult timp după ce a devenit multimilionar. Acum are câteva jucării ceva mai scumpe. De exemplu, deţine un avion Gulfstream G-650ER în valoare de 65 de milioane de dolari.

    În Washington DC Bezos deţine o proprietate de 2500 de metri pătraţi pe care a cumpărat-o cu 23 de milioane de dolari. De asemenea, el deţine şi o proprietate în Beverly Hills, ce se întinde pe 2 acri, în valoare de 25 de milioane de dolari. 

    CEO-ul Amazon Jeff Bezos s-a născut într-o familie de fermieri din New Mexico şi a arătat de mic o înclinaţie spre mecanică, manifestată prin încercarea de a-şi demonta pătuţul când era copil, iar mai târziu, prin inventarea unui sistem electric care să-i ţină rudele mai mici departe de propria cameră. După ce mama lui s-a recăsătorit cu Miguel Bezos, întreaga familie s-a mutat în Texas, unde tatăl vitreg lucra ca inginer pentru Exxon.

    Familia s-a mutat apoi în Miami, Florida, unde Bezos a absolvit liceul ca şef de promoţie. S-a  înscris la Universitatea Princeton unde a fost licenţat summa cum laudae în inginerie electrică şi informatică. După absolvirea facultăţii (1986), Bezos a lucrat pe Wall Street în domeniul informaticii, iar apoi a participat la construirea unei reţele pentru compania de schimburi comerciale internaţionale Fitel. Următorul loc de muncă al lui Bezos a fost organizaţia bancară Bankers Trust, iar mai târziu, în cadrul firmei de management de investiţii de pe Wall Street D. E. Shaw & Co. Bezos a fondat Amazon.com în 1994.

    A pus bazele companiei în propriul garaj din Bellevue, Washington. A hotărât că cea mai bună afacere pe internet ar fi vânzarea de cărţi, iar speculaţia lui s-a adeverit după primele două luni de funcţionare a magazinului online, când Amazon vindea în toate cele 50 de state ale SUA şi în alte 45 de ţări. În doar două luni, vânzările Amazon au ajuns la 20.000 USD pe săptămână. În prezent, Amazon.com este cel mai mare retailer online din lume, cu venituri de 136 de miliarde de dolari în 2016.

     

  • A intrat în afacere după ce a scris pe un şerveţel o ofertă de 2,2 milioane de dolari. În prezent, afacerea are venituri anuale de 4,4 miliarde de dolari

    Pritzker s-a născut pe 26 august 1922, în Chicago, Illinois, în familia lui Fanny Dopplet şi a lui Abram Nicholas Pritzker. A avut doi fraţi: Donald Pritzker şi Robert Pritzker. A studiat contabilitatea şi avocatura la Universitatea Northwestern; după absolvirea studiilor, în 1947, a început să lucreze pentru firma de avocatură înfiinţată de bunicul său (denumită acum Pritzker & Pritzker).

    La 29 de ani, a început să cumpere mai multe companii mici. A devenit însă cunoscut pentru decizia de business pe care a luat-o într-o cafenea numită Fat Eddie, aflată la aeroportul internaţional din Los Angeles. În timp ce aştepta un zbor, a observat că Fat Eddie era o cafenea neobişnuit de aglomerată, iar hotelul în care se afla aceasta nu avea nicio cameră disponibilă. Hotelul – denumit după proprietarul acestuia – Hyatt Von Dehn era de vânzare, iar Pritzker a decis pe loc să îl cumpere.

    A scris oferta, de 2,2 milioane de dolari, pe un şerveţel. Pritzker a pariat că executivii de business, ca el însuşi, şi-ar dori să stea la un hotel de calitate în apropierea unui aeroport mare. Hyatt era ”pur şi simplu primul hotel de primă clasă pe care l-am văzut vreodată la un aeroport“, a declarat el mai târziu pentru Chicago Daily News. Donald, fratele său, s-a implicat şi el în afacerea cu hoteluri. După ce au construit un al doilea Hyatt în Burlingame, California, în apropiere de hotelul internaţional din San Francisco, cei doi fraţi au concentrat dezvoltările hoteliere în Los Angeles, San Francisco şi Seattle, apoi s-au extins în toată ţara şi la nivel internaţional. ”A avut mult curaj“, spunea despre Jay Pritzker într-un articol din New York Times Douglas G. Geoga, preşedintele subsidiarei Hyatt Hotel.

    El îşi aminteşte că în 1967 Pritzker a cumpărat un hotel pe jumătate terminat în Atlanta şi l-a transformat în Hyatt Regency, primul dintre hotelurile gigant din Statele Unite, dotat cu un atrium. Atriumul era atât de înalt, încât unii dintre vizitatori erau îngrijoraţi că aerul cald s-ar putea ridica în acesta, transforma în condens şi forma o mică ploaie în interiorul hotelului. Geoga îşi aminteşte că Pritzker a răspuns: ”Genul acesta de îngrijorări reflectă un oarecare grad de supraeducare“. |mpreună cu fratele său, Robert, a pus bazele imperiului de business Marmon Corporate, care, de-a lungul anilor, deţinea părţi din Braniff Airlines, revista McCall, Levitz Furniture şi Ticket Master, precum şi în cazinouri în Las Vegas, lacul Tahoe şi Atlantic City. Forbes Magazine estima averea fraţilor la 13,5 miliarde de dolari.

    |n 1979, a lansat Premiul Pritzker pentru Arhitectură, în valoare de 100.000 de dolari, la care se face referire drept Nobelul arhitecturii. A murit în 1999, la 76 de ani, când lanţul pe care îl fondase a ajuns la peste 180 de hoteluri. Compania s-a listat, cu un procent minoritar de acţiuni, la Bursa din New York în 2009, cu simbolul de trading H. |n prezent, Hyatt Hotels Corporations este formată din 739 de proprietăţi răspândite în 57 de ţări şi în care lucrează peste 96.000 de angajaţi. Anul acesta, revista Fortune a descris Hyatt ca a 32-a cea mai bună companie americană în care să lucrezi.

  • Cum a ajuns Disney să pună monopol pe industria de divertisment

    La jumătatea lunii decembrie 2017, Disney a făcut anunţul ce confirma zvonuri apărute încă de la jumătatea anului trecut: achiziţia Fox printr-o tranzacţie cu o valoare de zeci de miliarde de dolari.

    Tranzacţia a pus capăt celor peste cinci decenii de expansiune a mogulului media Rupert Murdoch, în vârstă de 86 de ani, care a transformat un ziar australian pe care l-a moştenit de la tatăl său, la vârsta de 21 de ani, într-un imperiu media şi de divertisment. În cadrul tranzacţiei, Disney va prelua studiourile de film şi televiziune Twentieth Century Fox şi cele 39% din acţiunile furnizorului de televiziune cu plată (pay TV) British Sky Broadcasting Group – BSkyB – din Marea Britanie, deţinute de Rupert Murdoch. În cadrul tranzacţiei, Fox vinde şi televiziunile sale FX şi National Geographic, precum şi compania media Star India.

    Pe bursă, reacţiile au venit imediat după anunţarea tranzacţiei: acţiunile Disney au crescut cu 1,8%, iar cele ale Fox au bifat plusuri de până la 3%.

    Tranzacţia oferă Disney control şi asupra unui catalog uriaş de producţii de succes, precum Star Wars, Avatar, Deadpool şi The Simpsons. După încheierea tranzacţiei, Murdoch rămâne proprietarul Fox News, al postului de sport FS1 şi al Fox Network. Decizia lui Murdoch de a încheia această tranzacţie a fost o surpriză în piaţa de profil, pentru că mulţi se aşteptau ca fiii săi, James şi Lachlan, să moştenească imperiul media.

    Divizia de cinema şi televiziune – inclusiv studiourile 20th Century Fox, reţeaua de televiziune Fox şi postul Fox News – a fost separată de cea care include ziarele şi operaţiunile de publishing ale grupului News Corp. Din grupul media News Corp. fac parte şi publicaţiile americane Wall Street Journal şi New York Post, dar şi ziarele britanice Sunday Times şi The Sun, precum şi editura HarperCollins.

    Un aspect interesant este acela că Fox se afla chiar ea în mijlocul unui proces de achiziţii: compania deţinută de Rupert Murdoch a oferit 15 miliarde de lire sterline pentru achiziţionarea Sky, o reţea britanică de televiziune. Momentan, tranzacţia este analizată de Consiliul Britanic al Concurenţei, iar cei de la Variety scriu că instituţia ar putea bloca afacerea. Există astfel şanse, mai scrie sursa amintită, ca Disney să încerce ulterior o preluare a Sky, deschizând astfel şi mai multe porţi către piaţa europeană.

    Încă de la momentul în care Disney a anunţat că va prelua majoritatea bunurilor deţinute de Murdoch, lumea a început să calculeze care ar putea fi impactul asupra industriei de divertisment.

    Înţelegerea – una dintre cele mai mari din istoria pieţei de profil – plasează bunurile Fox în apropierea valorii de 66 miliarde dolari, fiind incluse aici şi datorii de peste 13,5 miliarde. Cu toate acestea, reprezentanţii Disney se aşteaptă la economii de peste 2 miliarde de dolari după doar 24 de luni de la aprobarea tranzacţiei de către instituţiile abilitate.

    ”Consumatorul nu va beneficia de pe urma acestei tranzacţii“, crede Paul Verna, analist principal al eMarketer. ”Achiziţia are de-a face cu banii încasaţi de familia Murdoch şi de modul în care Disney îşi consolidează imperiul. Nu văd niciun beneficiu pentru cei care consumă producţiile. Mai mult, cred că rezultatul cel mai probabil este o mai mică varietate şi preţuri mai mari, din moment ce reprezintă strângerea conţinutului şi a drepturilor de distribuţie sub un singur acoperiş.“

    CEO-ul Disney, Robert Iger, va rămâne în funcţie până în 2021 pentru a supraveghea integrarea bunurilor conform strategiei deja existente. ”Preluarea acestei colecţii stelare de businessuri de la 21st Century Fox reflectă cererea tot mai mare din partea consumatorilor pentru experienţe de divertisment diverse care sunt mai accesibile decât în trecut“, a declarat Iger celor de la Forbes. ”Suntem onoraţi şi recunoscători că Rupert Murdoch ne-a încredinţat viitorul afacerii pe care a construit-o de-a lungul vieţii, fiind în acelaşi timp entuziasmaţi de oportunitatea extraordinară pe care o avem, şi anume aceea de a mări portofoliul de francize astfel încât să putem îmbunătăţi oferta către consumatori.“

    CEO-ul Disney a mai explicat că afacerea va creşte influenţa internaţională a companiei, atingând pieţe-cheie din jurul lumii.

    Jonathan Cohen, analist principal la compania de marketing tehnologic Amobee, crede că advertiserii vor putea să ţintească şi mai uşor fanii unui anumit gen. Spre exemplu, dacă o agenţie de publicitate vrea să transmită un mesaj pentru fanii genului cu supereroi, variantele sunt nenumărate: spoturi în timpul Agents of S.H.I.E.L.D. pe ABC, spoturi în timpul Legion pe FX sau unele în timpul Runaways pe Hulu – toate fiind deţinute de Disney. În acelaşi timp, cu cât vor vinde mai multă publicitate destinată unui anumit segment, cu atât cei de la Disney vor avea un mai mare interes să producă mai multe seriale sau filme destinate acelor spectatori.

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE. Zeci de oameni au ucis o vacă cu pietre pentru că mureau de foame – FOTO

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE. Zeci de oameni au ucis o vacă cu pietre pentru că mureau de foame – FOTO

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • Povestea Marianei Gheorghe, cea mai puternică femeie din business din România

    Numirea noului CEO la scurt timp dupa privatizare a fost decisa pentru ca noul CEO sa poata implementa strategia gandita pentru Petrom, dar mai ales pentru a face trecerea de la o companie de stat la o corporatie. Mariana Gheorghe a fost recrutata de OMV de la Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare.

    În 2010, Mariana Gheorghe implineste 30 de ani de cariera, care a inceput in industrie, mai precis in productia chimica, a continuat cu comert intern si international, apoi cu macroeconomie (fiind angajata la inceputul anilor 1990 in Ministerul de Finante), iar de la mijlocul anilor 90 cu banking in cadrul BERD: “Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lunga etapa din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar si personalitatea si cariera in final”, dupa cum spune Mariana Gheorghe. Atunci cand isi descrie cariera, Mariana Gheorghe foloseste cuvintele “diversitate si schimbare”: “De fiecare data am invatat ceva nou, dar niciodata nu am trecut de la alb la negru, niciodata nu am facut o miscare fara sa am un fundament pe care sa construiesc urmatoarea miscare de cariera”, scria Business Magazin în 2011.

    Miscarea in cariera care a insemant si cea mai mare provocare a vietii profesionale, dupa cum considera Mariana Gheorghe, a fost insasi acceptarea pozitiei de CEO al Petrom: “Petrolul e o industrie pe care nu as vrea sa o numesc neagra, desi e destul de neagra din cauza produsului de baza, dar e o industrie pur masculina prin definitie, iar femeile nu sunt atrase de industria asta. Pentru mine insa, petrolul si industria reprezinta o atractie: chiar cred in rolul si destinul pe care energia il joaca in viata societatii si in viata unor economii”.

    Citeşte aici povestea Marianei Gheoghe şi a Lilianei Solomon, cele două prietene care la un moment dat conduceau business-uri de peste 4 miliarde de euro

    De la venirea la conducerea celei mai mari companii din Romania, Mariana Gheorghe a aplicat cea mai mare parte a planului de privatizare propus de compania mama, care a insemnat restructurarea companiei, investitii de aproape 4 miliarde de euro, in special in productia de hidrocarburi, dar si in rafinare si marketing, schimbarea sistemului de operare a benzinariilor, constructia unui nou sediu in care sa lucreze toti angajatii companiei, dar, mai presus de toate, transformarea Petrom intr-o companie proaspata si mai ales profitabila.

    Mariana Gheorghe este unul dintre cei mai admiraţi CEO din România şi a fost votată de mediul de afaceri din România de mai multe ori la rând în catalogul Business Magazin “Cei mai admiraţi CEO din România”. Mai mult, Mariana Gheorghe a câştigat de două ori titlul de cel mai admirat CEO din România.

    În viaţa privată, spune Mariana Gheorghe, este preocupată de teme precum existenţialismul şi evoluţiile tehnologice recente şi impactul lor asupra societăţii. Pe de altă parte, este foarte interesată de viitorul tinerei generaţii, precizează ea. „Mulţi tineri se uită cu speranţă la un viitor în afara ţării, însă vreau să îi conving că şi aici pot avea un viitor, că există companii care încurajează performanţa”, declară Mariana Gheorghe. Cel mai important moment din viaţa sa în afara carierei este, după spusele sale, „cel când am devenit mamă, o încununare a unei relaţii perfecte” şi spune că este „mândrul părinte al unui om minunat”.

    O fac mândră şi rezultatele din 2016, deoarece „demonstrează că ne-am adaptat noului context de piaţă şi că avem un business sănătos, robust financiar”. În 2016, în ceea ce priveşte investiţiile, compania a continuat să optimizeze portofoliul de proiecte. „Deşi am investit 600 de milioane de euro, adică mai puţin ca în anii trecuţi, continuăm să fim unul dintre cei mai mari investitori privaţi din economia României”, precizează Mariana Gheorghe. Investiţiile reprezintă, pe de altă parte, unul dintre factorii necesari dezvoltării unei ţări, pe lângă prezenţa unor mecanisme specifice pieţei libere, într-un mediu democratic, mai consideră directoarea OMV Petrom. „Avem nevoie de oameni pasionaţi, care pun suflet, de oameni care cred în potenţialul de dezvoltare a ţării. Cred că  în România este necesar un dialog constructiv între business, autorităţile statului şi societate civilă.”

    Pentru scenariul propus, de a-şi imagina că este pentru o zi preşedinte, Mariana Gheorghe sumarizează deciziile care i se par cele mai importante:  „1. Definirea viziunii şi identităţii noastre ca naţiune. 2. Definirea zonelor competitive pentru economia românească. 3. Strategia de ţară, pe baza celor de mai sus.”

    Ea ar fi trebuit să rămână la cârma OMV până în primăvara anului 2019, după ce a acceptat în 2015 un al treilea mandat. De aceea, decizia Consiliului de Supraveghere a OMV Petrom de a o înlocui pe Mariana Gheorghe din funcţia de director general al companiei, care “a renunţat la mandatul său”, a venit ca o surpriză.

    Christina Verchere, cea care a preluat mandatul, este absolventă a Universităţii din Aberdeen şi a lucrat în ultimii 4 ani ca preşedinte regional al British Petroleum. Anterior, a fost preşedinte şi CEO la BP Canada Energy Group.

  • Cei mai mari producători de jucării din lume

    10
    PLAYSCKOOL
    Este o companie americană, care reuneşte branduri ca Mr. Potato Head, Tonka, Alphie şi Weebles, jucării care ajută la dezvoltarea abilităţilor motorii, dar şi la dezvoltarea logicii.

    09
    PLAYMOBIL
    Producătorul german de jucării a fost înfiinţat de grupul de firme Brandstatter Group şi a fost ulterior reorganizată de Hans Beck, în perioada 1971-1971, care a poziţionat compania în segmentul producţiei de jucării.

    08
    BARBIE
    Celebra păpuşă a apărut iniţial în 1959, la iniţiativa lui Ruth Handler, soţia fondatorului Mattel .

    07
    MEGA BRANDS
    Compania canadiană este în prezent deţinută de Mattel. Cele mai importante produse din portofoliu sunt Mega Blocks, jucării de construcţii.

    06
    NERF
    Compania a fost fondată de fraţii Parker, iar ulterior a fost preluată de Hasbro. Nerf s-a consacrat în segmentul armelor de jucărie cu proiectile moi. Veniturile anuale estimate se plasează la circa 400 de milioane de dolari.

    05
    DISNEY
    Încă din 1929, Disney produce, într-un fel sau altul, jucării – figurine Mickey, Minnie, alte personaje din desene animate şi o sumedenie de alte jucării.

    04
    HASBRO
    Brandul aparţine compaiei Hasbro Bradley and Hassenfeld Brothers, o companie multinaţională consacrată în domeniul jocurilor de societate, ca Monopoly.

    03
    MATTEL
    Producătorul de origine americană are o istorie care începe din 1945, când a fost înfiinţată de Harold Matson şi Elliot Handler. În timp, a mai preluat companii ca Barbie Dolls, Fisher Price, Monster High sau Hot Wheels.

    02
    NINTENDO
    Compania de origine japoneză este unul dintre cei mai importanţi producători de jocuri video. Producţia de jucării a început în 1970 şi din 1989 a demarat creaţia de jocuri video. În afară de Nintendo, produce jocuri ca Super Mario, Legenda Zeldei. Deţine şi The Pokemon Company.

    01
    LEGO
    Producătorul de jucării olandez şi-a câştigat renumele mulţumită bucăţelelor de plastic folosite în jocuri de construcţii. Lego a început activitatea în acest domeniu în 1947, iar în prezent are şi parcuri de distracţie cu tematică similară.

  • Cei mai mari producători de jucării din lume

    10
    PLAYSCKOOL
    Este o companie americană, care reuneşte branduri ca Mr. Potato Head, Tonka, Alphie şi Weebles, jucării care ajută la dezvoltarea abilităţilor motorii, dar şi la dezvoltarea logicii.

    09
    PLAYMOBIL
    Producătorul german de jucării a fost înfiinţat de grupul de firme Brandstatter Group şi a fost ulterior reorganizată de Hans Beck, în perioada 1971-1971, care a poziţionat compania în segmentul producţiei de jucării.

    08
    BARBIE
    Celebra păpuşă a apărut iniţial în 1959, la iniţiativa lui Ruth Handler, soţia fondatorului Mattel .

    07
    MEGA BRANDS
    Compania canadiană este în prezent deţinută de Mattel. Cele mai importante produse din portofoliu sunt Mega Blocks, jucării de construcţii.

    06
    NERF
    Compania a fost fondată de fraţii Parker, iar ulterior a fost preluată de Hasbro. Nerf s-a consacrat în segmentul armelor de jucărie cu proiectile moi. Veniturile anuale estimate se plasează la circa 400 de milioane de dolari.

    05
    DISNEY
    Încă din 1929, Disney produce, într-un fel sau altul, jucării – figurine Mickey, Minnie, alte personaje din desene animate şi o sumedenie de alte jucării.

    04
    HASBRO
    Brandul aparţine compaiei Hasbro Bradley and Hassenfeld Brothers, o companie multinaţională consacrată în domeniul jocurilor de societate, ca Monopoly.

    03
    MATTEL
    Producătorul de origine americană are o istorie care începe din 1945, când a fost înfiinţată de Harold Matson şi Elliot Handler. În timp, a mai preluat companii ca Barbie Dolls, Fisher Price, Monster High sau Hot Wheels.

    02
    NINTENDO
    Compania de origine japoneză este unul dintre cei mai importanţi producători de jocuri video. Producţia de jucării a început în 1970 şi din 1989 a demarat creaţia de jocuri video. În afară de Nintendo, produce jocuri ca Super Mario, Legenda Zeldei. Deţine şi The Pokemon Company.

    01
    LEGO
    Producătorul de jucării olandez şi-a câştigat renumele mulţumită bucăţelelor de plastic folosite în jocuri de construcţii. Lego a început activitatea în acest domeniu în 1947, iar în prezent are şi parcuri de distracţie cu tematică similară.