BusinessMagazin

Category: Special

  • Toyota se pregateste de locul I

    La centrul de training al companiei din cadrul uzinei Motomachi din Toyota City, Japonia, muncitorii folosesc mingi de golf ca sa-si incalzeasca degetele inainte de a deprinde noi tehnici de lucru pe banda de productie: tinand doua mingi in fiecare mana, ei incearca sa le faca sa se invarta in directii opuse, ceea ce necesita un grad de concentrare surprinzator de mare.

    Exercitiile sunt doar o mica parte din planul Toyota de a cauta permanent modalitati prin care sa-si imbunatateasca metodele de productie, disecand fiecare dintre pasii folositi in mii de activitati de pe linia de asamblare ca sa-i invete pe noii angajati si manageri.

    Toyota priveste centrele de training – unul in Toyota City, celalalt in Georgetown, Kentucky, dar si celelalte aflate in plan in alte colturi ale lumii – ca pe un instrument important in pregatirea companiei pentru urmatoarea faza de crestere.

    Cu fabrici in 27 de tari, altele aflate in constructie si muncitori care vorbesc inclusiv in rusa sau turca, Toyota incearca o echilibrare dificila – transpunerea in alte tari a principiilor sale de operare, in acelasi timp cu cedarea unui control sporit catre aceste centre. Un asemenea mod de a gandi vizeaza nu nu mai reconcilierea unor scopuri divergente – de a controla si de a delega in acelasi timp.

    E o schimbare fundamentala pentru Toyota, unde posturile din categoria senior management sunt detinute exclusiv de japonezi si unde operatiunile majore, de la inginerie la design si planificare strategica, sunt concentrate inca in Toyota City, la 320 km vest de Tokio.

    „Este extrem de important sa avem acelasi «Stil Toyota» insuflat tuturor angajat ilor din toate colturile lumii“, spune Katsuaki Watanabe, presedintele companiei. „Dar pe de alta parte, in fiecare colt al lumii, in fiecare regiune, exista caracteristici inerente care trebuie respectate“.

    Spre exemplu, Watanabe le-a cerut managerilor straini sa spuna de care misiuni se pot ocupa de unii singuri, de care se pot ocupa cu ajutor din Japonia si unde anume mai au nevoie de oficiali japonezi ca sa-i supervizeze.

    Toyota trebuie sa se miste repede. Anul viitor se asteapta sa vanda peste 10,4 milioane de masini in intreaga lume, dublu fata de cat a vandut in 2000. Asteptarile Toyota ca vanzarile sale sa depaseasca 10 milioane de autovehicule vor clasa compania in fata General Motors, care isi disputa cu Toyota primul loc in industria auto mondiala.

    In acelasi timp insa, Toyota este supusa presiunilor de a incheia seria rechemarilor in service din ultimii trei ani, care au afectat reputatia sa de producator fara cusur in ce priveste calitatea.

    „Pentru o companie globala sunt multe, multe lucruri pe care cred ca Toyota trebuie sa le faca“, spune Fujio Cho, presedintele consiliului de administratie al companiei. „Nu ne mai putem intoarce la ce eram odinioara.“

    Watanabe spune ca Toyota a invatat, in special din experienta din Statele Unite, ca poate nu doar sa impuna pur si simplu practicile japoneze muncitorilor din alte state. A invatat si ca nu-si permite sa iroseasca decenii ca sa delege treptat responsabilitatile. „Ceea ce ne lua 20 de ani acum e concentrat in doar cinci“, spune Watanabe.

    John Paul MacDuffie, profesor la Scoala Wharton de la Universitatea Pennsylvania, spune despre noua strategie a Toyota ca „se refera la o maturizare in raport cu globalizarea si la transferul de cunostinte“.

    Organizarea rasfirata a Toyota include operatiuni in America, care au devenit versiuni mai mici ale companiei-mama. Reprezentantele din Europa isi insusesc rapid acelasi tip de operatiuni, alimentate de o fabrica din Franta care livreaza micile modele Yaris 24 de ore din 24.

    Cu toate acestea, in China, productia Toyota a ramas multa vreme in urma altor companii mari, pentru ca a mizat pe un partener modest, care construieste doar cateva mii de vehicule in fiecare an. Compania s-a reorientat insa in 2003, incheind un parteneriat cu un producator chinez de anvergura, First Automotive Works, si acum isi face planuri, potrivit relatarilor din presa, sa construiasca aici prima sa uzina de asamblare din tara asiatica.

  • Acasa la inventatorii internetului

    In apropierea Genevei, la 100 m in subteran, se afla complexul CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire), cel mai mare laborator stiintific din lume si unul dintre cel mai putin pazite.

    Grupuri de turisti vin zilnic sa viziteze segmente ale complexului, in mare parte deschise publicului, plecand cu suveniruri, ca tricourile inscriptionate cu adresa primului site web din lume – nascut aici – sau sepci pe care scrie Big Bang, unul dintre subiectele cercetarilor de acum.

    Intrebarea de ce a fost ales acest loc pentru construirea acum 50 de ani a celui mai mare laborator de cercetari nucleare, initial o investitie a doar 12 state, nu-si mai are rostul odata ajuns in acest colt din linistita, dar mai ales neutra Elvetie. Aici, seria anecdotelor cu cei trei cercetatori de nationalitati diferite si-ar gasi variante in toate combinatiile posibile.

    John Ellis, unul dintre expertii CERN

    CERN are 2.600 de angajati permanenti, iar aproape 8.000 de oameni de stiinta si ingineri din 80 de tari, inclusiv din Romania, adica jumatate din comunitatea celor care studiaza fizica particulelor, lucreaza la experimente din cadrul acestui institut.

    Majoritatea lor sunt angrenati in cel mai mare experiment al CERN de pana acum, ce va avea loc cel mai probabil in luna mai.

    Una dintre conditiile desfasurarii la aceasta data este ca tunelul subteran sapat la 100 de metri adancime sub pamant si care are o circumferinta de 27 de kilometri sa fie complet functional.

    Dintr-un punct al acestui inel vor fi eliberate particule in directii opuse la o viteza de 99,98% din cea a luminii. In partea opusa a acestui punct al celui mai mare accelerator de particule se afla Atlas, o masinarie metalica adapostita in cea mai mare dintre camerele subterane, cu volumul comparabil cu cel al catedralei Notre Dame din Paris.

    CERN

    De ce ar vrea cineva sa ciocneasca particule minuscule (protoni) intr-o arie atat de mare? Pentru ca in acest fel ar fi recreate conditiile imediat urmatoare declansarii Big Bang, la o scara mult mai mica.

    Pana acum, cercetarile de acest fel au fost duse la capat de astronomi. Urmand principiul ca dupa „explozia“ initiala universul se dilata permanent, teoria spune ca ar trebui sa observi corpurile aflate la marginea lui pentru a afla care este sursa intregii materii din univers.

    Cel mai avansat observator direct catre zonele indepartate ale universului este telescopul Hubble. Datele primite de la acesta au ajutat oamenii de stiinta sa afle compozitia din care era format universul la 400 de milioane de ani dupa Big Bang, moment relativ apropiat de acest eveniment, daca ne gandim ca varsta totala a universului este estimata la aproximativ 15 miliarde de ani.

    Pentru intoarceri in timp si mai extinse e nevoie de un telescop si mai puternic. Vestea proasta pentru comunitatea astronomilor este ca marginea universului se departeaza permanent, ceea ce scade exponent ial sansele de a crea un telescop suficient de performant incat sa permita observatia directa a „marginii universului“.

    Asa ca fizicienii de la CERN incearca sa reproduca in Elvetia, in conditii de laborator, auspiciile sub care au stat inceputurile materiei.

    Cu cat circumferinta inelului traversat de particule este mai mare, cu atat analiza fizicienilor poate merge mai aproape de momentul Big Bang. De aceea, astfel de laboratoare de mari dimensiuni mai exista si in Statele Unite – cel al Universitatii Stanford si Fermilab de langa Chicago.

    Cel din Geneva, numit LHC (Large Hadron Collider), este insa cel mai mare. „La CERN vom putea primi date despre cum era universul la 10 la puterea -12 secunde dupa Big Bang. Adica 1 impartit la un numar cu 12 zerouri secunde“, spune Markus Nordberg, unul din fizicienii implicati si in managementul CERN, dar si ghid ocazional al complexului.

    Nordberg pomenes te numere foarte mici sau colosal de mari cu aceeasi familiaritate cu care trece de toate portile high-tech de securitate ce conduc la liftul cu doar doua butoane care coboara la Atlas, una din putinele zone pazite ale complexului. Atlas, mecanismul prin ochii caruia fizicienii vor putea observa o coliziune in direct a particulelor care parcurg cei 27 de kilometri de 14 milioane de ori pe secunda, poate fi privit ca o camera de fotografiat.

    Doar ca in loc de cei cativa megapixeli ai unei camere foto obisnuite, Atlas are miliarde de gigapixeli. „Obiectele pe care le observam aici au diametrul 10 la -18 metri. Acuratetea pe care o folosim ne-ar permite sa observam cum se schimba greutatea muntilor Alpi cand un fulg de zapada cade pe Mont Blanc“, spune Nordberg.

    La momentul coliziunii particulelor, cercetatorii de aici vor pune la incercare in practica validitatea unor teorii. Una dintre ele, emisa de profesorul scotian Peter Higgs in 1964, argumenteaza de ce unele particule au masa si altele nu (de exemplu, fotonii din care este compusa lumina nu au).

    Gasirea asa-numitei „particule a lui Higgs“ ar raspunde la o intrebare aparent banala, dar neelucidata pana acum: ce este masa? Cu atat mai important cu cat cei mai multi fizicieni cad de acord acum ca o buna parte a masei din univers a disparut inexplicabil.

    Rezultatele experimentului de aici ar putea contrazice teorii ale unor fizicieni celebri sau ar putea la fel de bine genera premii Nobel pentru altii, pentru ca forul suedez premiaza doar conceptele teoretice care au fost validate in practica.

    „Daca crezi in legile fizicii, atunci ar trebui sa fie mult mai multa masa decat putem noi masura. Putem vedea doar 3,5% din masa universului care ar trebui sa existe. Asa ca trebuie sa ne dam seama unde e 96,5% din univers? Cumva a disparut, iar asta e o adevarata problema“, spune Markus Nordberg.

    Rezolvarea ei ar putea confirma existenta unei sau a mai multor notiuni futuristice, ca materia intunecata, energia intunecata si dimensiunile paralele. Sau le-ar putea contrazice pe toate.

    „Trebuie sa gasim particula lui Higgs. Daca nu o gasim, inseamna ca e ceva gresit in legile fizicii pe care le folosim acum“, explica fizicianul una din mizele experimentului.

    „Vom fi incantati si usurati sa gasim aceasta particula in experimentul nostru, dar unii spun ca ar fi mai interesant sa nu o gasim. Si sunt de acord cu asta, ar fi intr-adevar incitant, dar vom avea probabil niste probleme in a gasi explicatii, catre guvernele care ne finanteaza, de ce au investit in ultimii 40 de ani 45 de miliarde de dolari in CERN“, expune Nordberg, de data aceasta din postura de gestionar al bugetului.

    Sumele cheltuite aici sunt atat de mari, incat a fost aleasa o cale indirecta de finantare a proiectului, care sa ocoleasca aparatul fiscal al Elvetiei. Contributia celor 20 de state membre (Romania are doar statut de observator) se realizeaza prin livrarea gratuita de echipamente sau acoperirea costurilor de salarizare pentru fizicienii fiecarei tari (jumatate din bugetul de aproximativ un miliard de dolari pentru anul acesta reprezinta salarii).

    De exemplu, structura metalica a detectorului Atlas a fost realizata in Marea Britanie si livrata direct „la usa“ CERN. O alta componenta, un calorimetru de dimensiuni foarte mari, a fost livrat elvetienilor de Romania.

    Conform oficialilor CERN, contributia tarii noastre in acest proiect a fost anul trecut de aproximativ 700.000 de franci elvetieni (circa 425.000 euro). Iar acest calorimetru, un instrument care va masura energia degajata in timpul experimentului din mai, are cea mai mare pondere financiara in cadrul sprijinului oferit de Romania.

    O alta componenta importanta o reprezinta cei 16 doctori in fizica de la Institutul National de Fizica Horia Hulubei care lucreaza din Geneva la acest proiect.

    Alti peste 70 de fizicieni si ingineri asista din Romania si sunt activ implicati in cercetarile de la CERN. Dar exista presiuni din partea unor state – si Marea Britanie e probabil exponentul lor – de a reduce sau chiar taia complet bugetul experimentului LHC. Anul trecut, la 14 decembrie, delegatia britanica s-a abtinut de la votul unei (noi) cresteri de buget la CERN.

    Reprezentantii Londrei si-au motivat alegerea prin faptul ca o crestere de buget in Elvetia ar duce la pierderi de locuri de munca pentru fizicieni oriunde in alta parte a lumii, datorita faptului ca ar antrena si mai multe persoane in proiect. Cu cateva zile inainte, Anglia isi anunta retragerea sprijinului financiar pentru International Linear Collider (ILC), un proiect similar de 8 miliarde de dolari, in Statele Unite.

    De fapt, chiar si Congresul american dezbate oportunitatea finantarii ILC. Totusi, votul pentru cresterea bugetului la CERN a fost pozitiv. Poate si datorita faptului ca, istoric vorbind, investitiile in complex sunt practic deja recuperate. In 1989, Tim Berners-Lee a inventat „world wide web“, modalitatea prin care sunt interconectate toate documentele ce compun internetul.

    „Putem spune ca suma investitiilor in CERN e neglijabila daca ne gandim ca aici am inventat web-ul. Industria web, incluzand tot internetul si toate tranzactiile din spate, inseamna 200 de miliarde de dolari anual“, spune reprezentantul CERN, referindu-se la industria echipamentelor hardware pentru companiile care ofera servicii de acces internet.

  • Ghidul pietei imobiliare din Romania

    ANSAMBLURI REZIDENTIALE reprezinta ghidul pietei imobiliare din Romania si se adreseaza tuturor celor interesati sa cumpere o casa,  sa isi modernizeze casa sau care au de gand sainvesteasca in imobiliarein segmentul rezidential.
     
    ANSAMBLURI REZIDENTIALE prezinta peste 80 de proiecte anuntate pe piata romaneascain ultimii ani, cu detalii privind termenul de predare,preturi si alte detalii care nu sunt intotdeauna cele mai evidente dar prezinta interes pentru potentialii clienti. 
     
    Principalele criterii dupa care vor fi analizate aceste proiecte sunt:
    • numarulde apartamente
    • tipul de  apartamente
    • preturile
    • firmele implicate (developer, finantator, agentieimobiliara, antreprenor, banca de la care poti lua credit)
    • etapele de dezvoltare
    • termenele de finalizare
    • alte detalii (numar de locuri de parcare,spatiu verde, facilitati – gradinita, scoala,sala de fitness etc).
    Catalogul ANSAMBLURI REZIDENTIALE apare in 26 martie numai impreuna cu BUSINESS Magazin.
    Este gratuit pentru abonati.

  • Speculatorii de nume de site-uri

    Xavier Buck avea de gand sa cheltuiasca 100.000 de dolari pe nume de site-uri – parcelele din spatiul virtual al internetului – la o licitatie organizata la sfarsitul lui ianuarie la Hollywood. Si-a depasit limita in mai putin de o ora.

    Cand s-au terminat cele trei ore ale licitatiei, Buck, director executiv al companiei EuroDNS, cu sediul in Luxemburg, cheltuise deja 150.000 de dolari pentru 15 nume atragatoare de site-uri, intre care 7th.com, chaptereleven.com, microfinancing. com si computersystems.com.

    „Nume ca acestea or sa-si scoata singure banii in doi ani“, spune Buck. „Lumea incepe de-abia de acum sa descopere cat de important este sa detii asemenea proprietati.“

    Buck si alti e-latifundiari castiga atunci cand utilizatorii de internet fara experienta tasteaza numele respective in browserele lor si odata ce ajung pe site dau click pe reclamele de acolo. Pe termen lung, ei spera sa-si poata revinde domeniile – cu profituri frumoase – catre companiile care vor sa inceapa afaceri serioase la acele adrese web.

    Proprietarii de site-uri si-au capatat in general o reputatie negativa. Comertul cu nume de site-uri necesita doar o farama din munca necesara pentru a incepe o afacere pe internet, bazandu-se in schimb pe clickurile venite de la cei care pur si simplu incearca sa ghiceasca numele unui site sau sunt prea lenesi ca sa foloseasca un motor de cautare (sau pur si simplu tasteaza gresit niste adrese).

    In primii ani, „piata“ a fost dominata de jucatori offshore si tactici secrete, daca nu chiar ilegale. Dar banii seriosi intra aici din ce in ce mai mult.

    Anul trecut, 106 nume de site-uri au atras peste 100.000 de dolari fiecare si unul dintre ele, porn.com, s-a vandut pentru aproape 9,5 milioane de dolari. In 2006, doar 70 de domenii se vandusera pentru sume cu peste sase cifre.

    Milioane de nume generice de site-uri, care duceau la pagini care n-aveau aproape nimic in afara de niste texte publicitare de la Google sau Yahoo! au facut milioane de dolari pe nesimtite. Ca urmare, in ultimele luni, fondurile de investitii si cele speculative au pompat bani in cele mai mari companii de profil.

    Anul trecut, Demand Media si Oversee.net, doua companii cu sediul in Los Angeles care detin sute de mii de nume de domenii fiecare si ofera gazduire si servicii de advertising pentru alti proprietari de site-uri, au adunat aproape 400 de milioane de dolari de la investitori. „Credem ca aceasta e o industrie cat se poate de legitima si o afacere cat se poate de legitima“, spune Robert L. Morse Jr., partener la Oak Hill Capital Partners, care a in vestit in ambele companii, sprijinit de familia de petrolieri Bass din Texas.

    „Ca si in cazul multor piete aflate la inceput, si aici vom avea o evolutie catre profesionalizare.“ Investitorii sunt atat de increzatori in cresterea publicitatii online – si in capacitatea e-latifundiarilor de a face bani de pe urma acestei cresteri – incat au de gand sa inceapa in viitorul apropiat listarea la bursa a companiilor detinatoare de nume de domenii, in ciuda conjuncturii volatile generale. In septembrie anul trecut, NameMedia, o companie cu sediul in Massachussets care are un portofoliu impresionant de nume generice de site-uri, a depus o cerere de listare pe piata Nasdaq.

    „Aceasta industrie ar putea fi probabil o oaza in comparatie cu restul economiei“, a spus David Liu, managing director la Jefferies & Company, una dintre firmele care subscriu la oferta. Proprietarii de site-uri au acum si propriul lor grup de tranzactionare in Washington – chiar daca deocamdata cu doar un singur angajat full-time. Au de asemenea finantatori specializati care le pot imprumuta bani si care accepta ca garantie numele de site-uri.

    „Industria a fost foarte secretoasa o perioada lunga de timp“, spune Frank Schilling, unul dintre pionerii industriei, care a dat lovitura cu nume solide precum drugproblem. com si diamondweddingrings.com.

    „Cand castigi milioane stand acasa in pijama, nu mai spui la nimeni“, explica el. Schilling a zburat de la locuinta lui din Insulele Cayman la bordul avionului sau Gulfstream IV, ca sa vorbeasca la conferinta DomainFest de luna trecuta, sponsorizata de Oversee.net, facand pe parcurs o escala la Las Vegas.

    Tranzitia industriei catre profesionalizare s-ar putea sa mai dureze insa. O metoda care a marcat negativ tot business-ul cu nume de domenii este „typo-squatting“ – inregistrarea de nume de domenii care sunt doar variante sau ortografieri gresite ale numelor unor companii sau branduri mari, in speranta ca utilizatorii de internet vor ajunge din greseala pe acele site-uri. Or, metoda functioneaza inca.

    In ultimele luni, Yahoo!, Dell, BMW si Microsoft au dat fiecare in judecata cativa mici detinatori de domenii, acuzandu-i ca profita de pe urma miilor de nume aproape asemanatoare cu brandurile lor. Procesele sunt inca pe rol. O alta tactica pusa sub semnul intrebarii este cunoscuta sub numele de „domain tasting“.

    Proprietarii de nume inregistreaza un numar mare de domenii si, in timpul unei perioade de test de cinci zile, analizeaza cum se comporta publicitatea pe acele site-uri. Apoi le vand pe cele neprofitabile si astfel obtin bani ca sa continue.

    Google si ICANN, organizatia internationala care supervizeaza sistemul de nume de domenii, au anuntat recent planuri de a combate aceste practici. Subtilizarea de domenii este o alta strategie. Susan Kawaguchi, manager de nume de domenii la eBay, a spus in cadrul unei sesiuni a DomainFest ca firma ei a cheltuit o gramada de timp „ca sa fim siguri ca nu ne fura altcineva ebay.com“.

    O companie financiara specializata numita Domain Capital, cu sediul in New Jersey, pariaza ca reputatia patata a celor din domeniu nu va opri valoarea numelor de domenii sa creasca. Firma asteapta sa imprumute in acest an circa 20 de milioane de dolari unor elatifundiari si sa accepte in schimb drept garantii nume alese de site-uri detinute de ei.

    Robert Alfano, cofondatorul companiei, spune ca isi petrece mare parte din timp discutand cu bancherii de pe Wall Street despre cum ii pot sprijini modelul de business. Nu e deloc usor sa-i convingi pe pe investitorii traditionali sa vada numele de domenii ca pe niste active, spune el.

    „Dar industria e in crestere si conotatiile negative din alte vremuri au disparut.“ Pe masura ce afacerea se maturizeaza, unii dintre micii jucatori se tem ca s-ar putea sa se poticneasca.

    Don Bowman, un fost lichidator de masini din Ohio, conduce acum o afacere de achizitie de domenii impreuna cu sora lui, cautand nume care ar putea fi relevante din punct de vedere cultural sau politic, precum obamahillary. com.

    Bowman afirma ca firmele mai mari dezvolta software sofisticat ca sa cumpere nume de domenii vanate imediat ce ele devin disponibile, lasand mult in urma micile companii precum a lui. „Vin mari schimbari si pentru jucatorul marunt o sa fie tot mai complicat“, spune el. „Companiile mai mari pot face diverse lucruri pe care noi nu le putem face. Trebuie sa muncim mai mult.“

    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA

  • Fiecare cu criza lui

    Bancherii si autoritatile japoneze au recunoscut cu greu la vremea respectiva dimensiunile problemei. Imprumuturile neperformante au proliferat. Problemele financiare au tulburat economia, in timp ce consumul si piata muncii au regresat.

    Recesiunea japoneza s-a dovedit extrem de indelungata, sfarsindu-se cu doar cativa ani in urma – o perioada de stagnare cunoscuta sub numele de „deceniul pierdut al Japoniei“. A fost un pas inapoi umilitor si de durata pentru o natiune altadata temuta si admirata ca un model de dinamism economic.

    Umbra Japoniei de ieri se intinde asupra economiei americane de astazi. Statele Unite aluneca spre o criza care-si are originea in sectorul imobiliar, spun analistii, si in acelasi timp pare ca incepe sa-si piarda din avantajele productivitatii ridicate care se datora investitiilor in tehnologie facute in ultimele decenii.

    Pentru Japonia, arata expertii, balonul imobiliar s-a spart cand ascenssiunea Chinei ca mare exportator mondial a inceput sa-i afecteze pe producatorii japonezi. O incetinire de durata, spun ei, ar putea altera psihologia economica a Americii, dupa modelul patentat in Japonia, in conditiile in care SUA intra intr-o perioada in care scaderea increderii franeaza consumul si investitiile companiilor.

    „Cred ca sunt mult mai multe asemanari decat sunt dispusi unii sa recunoasca“, spune Clyde V. Prestowitz, presedintele Institutului de Strategie Economica din Washington, care a promovat de multa vreme industria americana. „Economia americana este deosebit de fragila acum“, spune Prestowitz, fost negociator comercial cu Japonia in timpul administratiei Reagan.

    Dar experienta extrema a Japoniei, sunt de acord cei mai multi dintre analisti, functioneaza mai putin ca o predictie cu privire la soarta Americii si mai mult ca un exemplu de luat in seama. Un marasm in stil japonez, spun ei, este un rezultat care poate fi evitat in Statele Unite printr-o politica economica sanatoasa. Banca centrala a Japoniei si Ministerul nipon de Finante, spun analistii, au asteptat prea mult – ani de zile – inainte de a face ceva ca sa resusciteze economia nationala in anii ’90.

    Rezerva Federala americana (Fed), desi a observat tarziu modul cum criza creditelor a inceput anul trecut sa afecteze economia in ansamblu, a actionat mult mai decis in ultimele saptamani. Fed a redus de doua ori dobanda de referinta, pana la 3%, ceea ce arata atat temerile institut iei, cat si hotararea ei de a incerca sa impulsioneze economia in ciuda ingrijora rilor serioase cu privire la riscul de a alimenta astfel inflatia.

    Ben S. Bernanke, presedintele Fed, a fost profesor la Universitatea Princeton si martor al pasilor gresiti ai Japoniei. Desi mai multi experti il critica pe Bernanke pentru ceea ce ei numesc slaba comunicare a Fed atat cu bancile mari, cat si cu companiile, deciziile recente ale bancii centrale sugereaza ca Bernanke a invatat bine lectia japoneza.

    Comentariile din trecut ale lui Bernanke semnalau ca el crede ca dobanzile sca- zute nu sunt suficiente in sine ca sa revitalizeze o economie in suferinta.

    Intr-un dis curs sustinut la Tokio in 2003, bancherul american a oferit o solutie pentru necazurile Japoniei: o politica monetara mai agresiva si „cooperarea explicita, chiar daca temporara intre autoritatile fiscale si monetare“ pentru stimularea economiei. Iar Washingtonul intelege acest mesaj. Congresul – autoritatea fiscala a Americii – s-a miscat neasteptat de repede ca sa aprobe un plan de stimulare a economiei de 168 de miliarde de dolari, care include returna ri de taxe pentru proprietarii de case, reduceri temporare de impozite si stimulente pentru investitiile companiilor.

    „Statele Unite se misca mai repede decat au facut-o japonezii“, spune Charles Yuji Horioka, profesor de economie la Universitatea Osaka. „Pana aici e bine. Dar autoritatile americane trebuie sa fie pregatite sa faca pasii urmatori atunci cand va fi nevoie.“ Economia americana, previzioneaza multi economisti, se va mai deteriora mai repede ca lucrurile sa inceapa sa se indrepte. Dimensiunile si durata regresului, spun ei, va depinde in mare parte de cat de multe stiri proaste vor mai veni dinspre banci si alte institutii financiare.

    Nouriel Roubini, profesor de economie la Scoala Stern de Afaceri din cadrul Universitatii New York, a avertizat ca suma de peste 100 de miliarde de dolari in imprumuturi neperformante raportate pana acum de banci ar putea sa creasca de zece ori, pe masura ce datornicii nu-si vor mai putea plati nu doar creditele ipotecare, ci si creditele de consum, cele de pe cardurile de credit sau chiar imprumuturile pentru companii. Dupa parerea lui, economia americana a intrat deja in recesiune si are in fata o perioada de declin de cel putin un an inainte de a reveni la crestere.

    Totusi, nici macar Roubini nu vede multe sanse ca Statele Unite sa urmeze exemplul Japoniei. „Sunt foarte pesimist, dar nu cred ca va fi ca in Japonia“, a spus el. Comparativ cu ciclul avant economicrecul din Japonia, piata imobiliara americana pare destul de calma. De la maximul inregistrat in iunie 2006, preturile locuintelor au scazut cu 10% si cei mai multi economis ti se asteapta la inca o scadere de 10 sau 15%. In Japonia, preturile imobilelor din principalele regiuni metropolitane aproape ca s-au triplat intre 1985 si 1991, apoi au pierdut doua treimi din valoare in urmatorii 14 ani.

    La ora actuala, preturile au crescut usor, potrivit statisticilor guvernamentale japoneze. Totusi, preturile caselor din Japonia au fost anul trecut doar cu putin mai mari decat nivelul inregistrat inainte de boom, cu doua decenii in urma. In Japonia, guvernantii nu numai ca au tolerat umflarea pretului caselor, spun economistii, dar chiar au incurajat-o activ.

    De teama ca un yen prea puternic ii va afecta pe exportatorii japonezi, Ministerul de Finante a cerut bancilor sa dea credite dezvoltatorilor imobiliari, astfel incat o crestere accelerata in constructii si o sporire a consumului populatiei sa impulsioneze economia. Recesiunea de dupa spargerea balonului imobiliar in Japonia ar fi trebuit sa dureze din 1992 pana in 1994, potrivit lui Adam S. Posen, cercetator asociat la Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington.

    Dar, spune el, oficialii japonezi au fost prea conservatori, prea grijulii cu bancile aflate in picaj si predispusi sa adopte masuri contraproductive, precum decizia din 1997 de a ridica taxele pe vanzari la 5%, de la 3%.

    "Ceea ce a tinut Japonia pe loc au fost greselile repetate de politica macroeconomica“, observa Posen. Cultura Japoniei de stransa interdependenta intre mediul de afaceri si guvern, spun economistii, i-a incetinit reactia la criza si a prelungit declinul. Grupurile industriale, „keiretsu“, aveau legaturi stranse cu bancile, astfel incat atunci cand o banca intra in dificultati financiare, de cele mai multe ori era salvata de cate un imprumut sau de o investitie venita de la alti membri ai grupului corporatist.

    Autoritatile de reglementare a pietei au avut, la randul lor, tendinta sa se dovedeasca permisive in astfel de situatii. Pana la urma, spun expertii japonezi, reglementarile bancare si normele de transparenta au fost totusi inasprite. „In America, noi am fortat iesirea la suprafata mult mai rapid a vestilor proaste decat au reusit japonezii, asa ca am si abordat mai repede problemele“, spune Edward J. Lincoln, economist si director al Centrului Americano-Japonez pentru Afaceri si Studii Economice de la Universitatea New York.

    „Aceasta ar trebui sa limiteze efectele socului economic in loc sa le perpetueze, asa cum s-a intamplat in Japonia.“ Desi nu sunt asteptate sa ajunga la amploarea pe care au avut-o in Japonia, problemele economice ale SUA pot fi totusi considerabile, avertizeaza unii analisti. Ei vad asemanari ingrijoratoare cu Japonia in faptul ca dimensiunile problemelor financiare din SUA raman inca necunoscute si in aceea ca socul regresului de pe piata imobiliare ar putea sa aiba urmari psihologice pe termen lung in starea de spirit a americanilor, reducand asteptarile si increderea consumatorilor.

    In Japonia, regresul pietei a durat mai mult decat se astepta nu doar din cauza greselilor de politica, observa Kenneth S. Rogoff, profesor de economie la Universitatea Harvard, ci si din cauza unor schimba ri fundamentale in economia globala. Incepa nd cu anii ’90, spune el, exportatorii din Japonia au inceput sa se confrunte cu o competitie mai agresiva din partea altor state din Asia, in special din partea Chinei. Rogoff vede o frana asemanatoare in economia americana, venita de la incetinirea cresterii de productivitate, inceputa la mijlocul anilor ’90 si atribuita indeobste salturilor tehnologice.

    Anul trecut, spune el, guvernul si-a revizuit in scadere estimarea privind rata de crestere a productivitat ii pana la 1,6% pe an, cu mult mai putin decat media de 2,5% inregistrata in anii precedenti. „Pare aproape sigur ca miracolul productivitatii americane s-a cam terminat“, spune Rogoff. „Elasticitatea noastra ca economie este mult scazuta. Asa ca se pare ca Statele Unite vor cunoaste o versiune atenuata a maladiei japoneze.“

    1) „KIKI“ ESTE PRONUNTIA FONETICA A TERMENULUI JAPONEZ PENTRU „CRIZA“, ORTOGRAFIAT IN AL TREILEA ALFABET AL LIMBII JAPONEZE, KANJI

    Traducerea si adaptarea: Mihai MITRICA

  • Talentatul domn Trichet

    La o zi dupa ce Rezerva Federala americana a redus luna trecuta dobanda intr-o sedinta convocata de urgenta, Jean-Claude Trichet a mers in fata Parlamentului European pentru a sustine poate cel mai asteptat discurs al sau din toti cei patru ani de cand este presedintele Bancii Centrale Europene (BCE).

    A fost o prezentare tehnica, densa, asezonata cu consideratii interesante despre felul cum sistemul financiar european ar putea sa navigheze prin criza creditelor care vine dinspre Statele Unite. Dar publicul nu era interesat decat de un singur lucru: banca centrala a Europei va urma exemplul reducerii aplicate de Fed?

    Raspunsul, pastrat de Trichet pentru sfarsitul discursului, a fost nu. Lupta cu inflatia, a spus el, inca mai este scopul cardinal al bancii – „varful compasului nostru“, pentru a folosi expresia lui preferata; ceea ce nu inseamna, evident, ca banca nu va mai reduce niciodata dobanda de referinta. A fost o prestatie remarcabila a celuilalt bancher important al lumii, prezentand atat replica rece al lui Trichet la framantarile din piata, cat si fermitatea lui in a insista ca europenii trebuie sa isi croiasca propriul lor raspuns la problemele din Statele Unite. Prin comparatie, spun analistii bancari, presedintele Fed, Ben S. Bernanke, a dat impresia de nesiguranta.

    „In acest caz, suntem norocosi sa avem un adevarat fiu al Bretaniei“, spune Alexandre Lamfalussy, fost director al Institutului Monetar European, institutie predecesoare a BCE, despre francezul Trichet. „Navigarea in ape involburate este ceva la care un breton se pricepe foarte bine. Si par sa-i placa aceste greutati.“

    Dar acum Trichet, in varsta de 65 de ani, s-ar putea sa aiba de-a face cu ape mult mai dificile. Daca Statele Unite aluneca intr-o recesiune, spun cei mai multi experti, cresterea va incetini si in Europa, probabil chiar rapid. Unele state, precum Irlanda si Spania, deja sunt in pragul unei prabusiri a pietei imobiliare, nu mult diferita de cea din anumite zone ale Statelor Unite. Si cu inflatia care a trecut binisor peste pragul de 2% stabilit de banca centrala a Europei, Trichet se teme ca sindicatele din Germania si din alte parti se vor folosi de argumentul preturilor mai mari ca sa ceara salarii mai mari.

    Aceasta perspectiva l-a facut pe Trichet sa avertizeze ca banca ar putea chiar sa ridice in loc sa coboare rata dobanzii. Putini economisti se asteapta ca banca sa si puna in aplicare aceasta amenintare, dar unii sustin ca ea ramane in vigoare si s-ar putea implini cand o va cere momentul. De altfel, joia trecuta, BCE a decis sa pastreze dobanda la 4%, conform cu asteptarile pietei.

    Si daca toate aceastea nu sunt de ajuns, mai sunt si alte intrebari sacaitoare, chiar despre bancile Europei. Multe dintre ele abia acum trebuie sa isi faca publice expunerile pe piata creditelor ipotecare secundare si expertii spun ca riscul unei crize bancare este acum mai acut decat in august anul trecut, cand Banca Centrala Europeana a primit laude pentru ca a injectat la timp miliarde de euro in sistemul financiar. „Stim ca exista o gramada de reziduuri toxice in bancile din zona euro“, spune Adam Posen, director adjunct la Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington. „Pana acum, BCE a avut o viata mai usoara decat Fed. Acum vine greul si pentru ei.“

    „Au inceput sa piarda ritmul“, spune Thomas Mayer, economist-sef la biroul Deutsche Bank din Londra. „Mi se pare ca vara trecuta erau mult mai la curent cu ce se intampla.“ Mayer atribuie aceasta in parte chiar lui Trichet, despre care spune ca are ca specializare ingineria, nu economia, ca Bernanke sau ca guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn A. King. „Trichet a fost foarte bun cand sistemul bancar a avut un acces de indigestie“, spune Mayer. „Intuitiv si-a dat seama ca era o problema de instalatie, care trebuia rezolvata. Bernanke a fost mult mai lent in reactie, in vreme ce Mervyn King se ingrijora de riscurile morale“ (e vorba de precedentul creat de sustinerea indirecta, prin reducerea dobanzii, a unor institutii financiare care au actionat imprudent).

    Necazul, crede Mayer, este ca aptitudinile lui Trichet s-ar putea sa fie prea putin potrivite pentru urmatoarea faza a crizei, care va necesita capacitatea de a ghici in zatul economic si de a paria pe evenimente ce urmeaza sa se intample. „Abordarea inginerului este: arata-mi faptele, ce trebuie rezolvat?“, afirma Mayer. „Economistul, in schimb, spune ca exista probleme serioase la orizont: trebuie sa fac ceva de pe acum ca ele sa nu se dezvolte.“

  • Radiografia celei mai mari fraude

    Frauda de la Soc-Gen, daca va fi dovedita, va fi cea mai mare din istoria operatiunilor cu produse financiare derivate. Evident, intrebarea de pe buzele tuturor este cum a fost posibila, cum de nu a fost descoperita prin controalele interne sau externe?

    Raspunsul oficial a fost dat de presedintele bancii, Daniel Bouton, care a explicat ca traderul Jerome Kerviel, in varsta de 31 de ani, a acoperit timp de un an pierderile prin intocmirea a doua registre, unul real si unul fictiv. Valoarea reala a pierderilor a fost descoperita la 20 ianuarie, dar informatia a fost facuta publica trei zile mai tarziu, dupa ce institutia a gasit solutiile necesare acoperirii sumelor fraudate.

    Banca, a doua ca marime din Franta dupa valoarea activelor si intre primele 20 din lume, a acoperit integral cele 4,9 miliarde de euro (7,1 miliarde de dolari) printr-o majorare de capital social in valoare de 5,5 miliarde de euro, subscrisa integral de anericanii de la JP Morgan si Morgan Stanley.

    Soc-Gen a reusit sa atenueze socul negativ al informatiei prin miscarile efectuate, desi vestea a venit dupa anuntul referitor la diminuarea activelor bancii cu 2,05 miliarde de euro din cauza expunerilor pe piata ipotecara secundara din Statele Unite ale Americii. "Pierderile datorate fraudei nu depasesc 0,4% din totalul activelor Societe Generale, deci au fost acoperite fara probleme", a declarat Patrick Gelin, presedintele Bancii Romane pentru Dezvoltare. Activele Soc-Gen depasesc 1.000 de miliarde de euro.

    Unul dintre zvonurile care circula pe piata il exonereaza de fapt pe Jerome Kerviel de raspundere. Pornind de la declaratiile oficiale, care il prezinta pe Kerviel drept un angajat "junior", fara responsabilitati de calibru in cadrul departamentului de tranzactionare, zvonurile spun ca pierderile ar veni de fapt de pe urma expunerilor nefacute publice ale bancii.

    Angajati ai BNP Paribas, cea mai mare banca din Franta, au declarat ca expunerile Soc-Gen pe piata ipotecara americana se ridica la 33 de miliarde de euro, iar anuntul privind diminuarea doar cu 2,05 miliarde de euro a activelor e incorect, pierderea fiind de fapt mult mai mare.

    Asa incat angajatul, traderul, n-ar fi aici decat un tap ispasitor. O avocata, Elisabeth Meyer, care a anuntat ca vorbeste in numele fraudatorului, declara la sfarsitul saptamanii trecute ca Jerome Kerviel nu a fugit nicaieri si asteapta invitatia politiei pentru discuta despre incident. Ramane de vazut daca respectivul e un “geniu al fraudei” sau doar un trader slab. Pana atunci, paguba de prestigiu ramane: agentia de evaluare financiara Fitch a revizuit negativ ratingul acordat Soc-Gen pentru datoriile pe termen lung, de la "AA" la "AA-" si ratingul individual de la A/b la B.

    Frauda din Societe Generale a adus in memoria pietei incidentul similar din 1995 care a implicat una dintre cele mai vechi banci de investitii din Marea Britanie, Barings Plc. Traderul Nick Leeson angajat al sucursalei din Singapore a pierdut circa 1,4 miliarde dolari in urma unor operatiuni cu produse derivate. Desi pierderile nu par atat de mari comparativ cu cele de acum ale francezilor, problemele au fost extrem de grave pentru Barings. Ulterior, banca a fost achizitionata de catre olandezii de la ING pentru suma de o lira sterlina. Nick Leeson a efectuat operatiuni la termen cu randamente negative timp de trei ani pana ce a acumulat pierderile de 1,4 miliarde dolari, mascate prin raportari false. Nenorocosul englez a fost condamnat la inchisoare in Singapore.

    O pierdere de proportii, asemanatoare celei din Franta, este cea a fondului speculativ (hedge fund) american Amaranth Advisory LLC, din 2006. Frauda a fost in acest caz de 6,4 miliarde dolari, suma pierduta pe parcursul unei singure saptamani – cea mai mare prabusire din istoria fondurilor speculative, in urma careia Amaranth a disparut de pe piata.

    Mecanismul, pentru care autoritatile responsabile cu supravegherea pietelor l-au gasit vinovat pe conducatorul fondului, Brian Hunter, a fost de manipulare a preturilor la termen ale gazelor naturale. Hunter efectuase o miscare asemanatoare si in 2005, cand cotatiile gazelor naturale au fost extrem de volatile din cauza uraganului Katrina. In 2006 insa volatilitatea nu s-a repetat, iar preturile gazelor naturale au scazut. Traderul a incercat manipularea cotatiilor prin deschiderea de noi pozitii, rezultatul fiind pierderea de 6,4 miliarde dolari.

  • Aventura de 2.500 de dolari

    Secretele ingineresti de reducere a costurilor pentru noua masina a Tata Motors au inclus un ax cardanic gol in interior, un portbagaj cu spatiu suficient pentru o servieta si un motor, montat in spatele masinii, nu cu mult mai performant decat o masina de tuns iarba.

    Vestea buna este ca a rezultat o masina care va fi comercializata la un pret in jur de 2.500 de dolari, adica tot atat cat costa un DVD player optional instalat pe un SUV Lexus LX 470. Vestea mai putin buna este ca a rezultat o masina care e aproape sigur ca va pica la orice test occidental de emisii de noxe si de siguranta rutiera si, probabil, si la cele din India de peste cativa ani, cand e de prevazut ca vor fi introduse si aici standarde de mediu mai stricte.

    Dar Tata nu are de gand sa intreprinda croaziere pe autostrazile din California. Compania vrea mai degraba sa ofere in premiera un vehicul cu patru roti celor care pana acum erau obisnuiti sa calatoreasca doar pe doua, in special catorva sute de milioane de indieni, dar si altora din tarile in curs de dezvoltare. Chiar si asa insa, „Masina poporului“ ar putea sa influenteze in cele din urma comportamentul cumparatorilor de automobile din toata lumea, fiind expresie a unei tendinte mai larg raspandite intre fabricantii auto, aceea de a construi masini mai ieftine.

    „De fapt, ei lasa la o parte tot ce industria auto gandea despre structura costurilor si iau o foaie alba de hartie si-si pun intrebarea: ce anume se poate face?“, spune Daryl T. Rolley, director pentru operatiunile din America de Nord si Asia la Ariba, firma care furnizeaza componente pentru Tata, Toyota si alti producatori. „In urmatorii 5-10 ani, intreaga industrie auto se va intoarce cu susul in jos.“

    Alianta franco-japoneza a Renault-Nissan si joint-venture-ul indiano-japonez Maruti Suzuki continua sa calculeze cum sa produca masini ultra-ieftine pentru India. Iar producatorii auto occidentali aflati in dificultate cauta sa vada unde filozofia tarilor in curs de dezvoltare, dominata de efortul de reducere a costurilor, le poate imbunatati situatia contabila.

    Unii analisti estimeaza ca, la fel cum japonezii au popularizat termeni precum „kanban“ – „la timp“ si „kaizen“ – „imbunatatire continua“, indienii ar putea sa exporte un tip de „inginerie ghandiana“, care sa combine ireverenta pentru modurile conventionale de gandire cu un stil economic de viata, generat de lipsa de resurse. Sau, asa dupa cum si-a descris filozofia Ashok K. Taneja, director din industria auto indiana, „cand am nevoie de argint, de ce sa investesc in aur?“.

    Masina de 2.500 de dolari este un hatchback micut, atragator, cu patru usi si cinci locuri, sub forma de bomboana, mai mica in fata si mai inalta in spate, ca sa reduca si mai mult rezistenta la vant si sa permita instalarea unui motor ieftin. „E o masina simpatica, draguta“, spune A.K. Chaturvedi, senior vicepresedinte responsabil cu dezvoltarea in cadrul Lumax Industries, un furnizor din Delhi care a livrat farurile si luminile de interior ale masinii.

    Cei ce au promovat reducerea de costuri au fost inginerii Tata, care intr-un proiect anterior se intrebau daca nu cumva camioanele produse de companie aveau nevoie de toate patru placutele de frana sau s-ar putea descurca numai cu trei. Si in timp ce au construit noua masina a grupului Tata, care costa cam jumatate fata de cel mai ieftin competitor de pe piata, filozofia lor a fost: Chiar avem nevoie de asta? (unde „asta“ poate fi pe rand aproape orice piesa ori componenta). Asa se face ca modelul prezentat oficial in urma cu doua saptamani nu are radio, servodirectie, geamuri electrice, aer conditionat si are doar un singur stergator in loc de doua.

    Stilul economic e vizibil in tot sistemul intern al masinii, cu implicatii considerabile pentru siguranta si longevitatea vehiculului. Ca sa economiseasca 10 dolari, inginerii Tata au redesenat suspensiile ca sa elimine din faruri sistemul care ajusteaza unghiul de proiectie a luminii in functie de gradul de incarcare a masinii, dupa cum explica Chaturvedi de la Lumax. In loc de axul solid de otel care face legatura dintre roti si osii, un furnizor, Sona Koyo Steering Systems, a folosit un cilindru gol in interior, a spus Kiran Deshmukh, directorul de operatiuni al companiei cu sediul in Delhi.

    La roti, Tata a optat pentru rulmenti capabili sa sustina o viteza de 72 de kilometri la ora, dar peste aceasta viteza se uzeaza mult mai repede, reducand durata de viata a masinii, fara a afecta insa si siguranta consumatorilor, dupa cum spune Taneja. Viteza maxima pe care o poate atinge masina este de 120 de kilometri pe ora. Reducerea greutatii a scazut costurile de productie si a permis companiei sa foloseasca un motor mai ieftin. Potrivit expertilor din domeniu, masina are transmisie continua variabila, o alternativa mai ieftina la transmisia manuala sau la cea automata. Desi n-a fost nicicand populara in Statele Unite din cauza acceleratiei adesea prea lenese, transmisia continua era odinioara raspandita in Europa si a iesit din nou la lumina in vehicule ca SUV-ul Nissan Murano sau Toyota Prius.

  • Sa nu dai mita aproapelui tau

    In ultimii patru ani, guvernul britanic a fost mult criticat pentru relatiile sale cu Arabia Saudita, care este cel mai mare partener comercial al Marii Britanii din Orientul Mijlociu. Vizita de stat, prima a unui monarh saudit in ultimii 20 de ani, a intrat si ea in jocul controverselor, mare parte a dezbaterii concentrandu-se pe legaturile financiare intre gigantul militar britanic BAE Systems, cabinetul premierului britanic si regatul arab din desert. Liderul unuia dintre principalele partide din Marea Britanie a boicotat vizita regelui Abdullah, iar sosirea monarhului saudit cu trasura la palatul Buckingham a fost insotita de protestatari.

    O mare parte din dezbatere s-a concentrat pe faptul ca BAE Systems a facut in ultimii 20 de ani miliarde de dolari prin intermediul unor plati ascunse si suspecte catre membri ai familiei regale saudite, in cadrul unui contract de 80 de miliarde de dolari pentru furnizarea de avioane de lupta si alte tipuri de echipamente militare pentru Arabia Saudita. In vreme ce investigatia privind practicile de business ale BAE a urmat un drum sinuos in Marea Britanie, in Statele Unite ea a primit recent un impuls independent, dupa ce Departamentul de Justitie a deschis o investigatie asupra companiei.

    BAE isi obtine aproape jumatate din cifra de afaceri din SUA, iar recent a achizitionat un furnizor important de vehicule blindate Humvee folosite de fortele americane in Irak. Oficiali americani care au cerut protectia anonimatului, intrucat nu erau autorizati sa discute public despre acest subiect, au declarat ca Departamentul de Justitie cerceteaza daca BAE a violat legislatia SUA ce interzice mita si spalarea de bani transnationala. Conturi din Elvetia, Caraibe si din alte locuri sunt vizate si, ca si in cazul Marii Britanii, si SUA au o relatie strategica cu sauditii, relatie ce poate intra sub incidenta anchetei.

    Desi distributia personajelor in povestea BAE este neobisnuit de mare – de la printul saudit Bandar bin Sultan, fostul ambasador al regatului la Washington, pana la fostul premier britanic Tony Blair -, investigatia este doar una din cele deschise recent de Departamentul de Justitie in virtutea unei reglementari odinioara obscure, Legea privind practicile internationale corupte (FCPA).

    BAE si reprezentantii Arabiei Saudite au recunoscut public platile aflate in centrul investigatiei, au negat orice ilegalitate si au sustinut ca platile au fost facute cunoscute atat guvernului britanic, cat si celui saudit. „Stim despre investigatia Departamentului american de Justitie si cooperam intru totul“, a declarat un purtator de cuvant al BAE. „Deoarece este o investigatie aflata in desfasurare, nu putem face alte comentarii.“

    In vreme ce investigatia BAE pare sa se fi impotmolit in Marea Britanie, in Statele Unite a suscitat un interes suficient pentru a-i face pe unii dintre implicati sa-si angajeze consilieri juridici de frunte. Printul Bandar, un apropiat al familiei Bush, l-a desemnat recent pe fostul director al FBI Louis J. Freeh, dar si pe unul dintre initiatorii FCPA, judecatorul pensionat Stanley Sporkin, ca sa-l reprezinte. „Nu au fost inaintate acuzatii“, a spus Freeh intr-un interviu. „Printul neaga orice violare a legislatiei, atat din Marea Britanie, cat si din SUA.“ Anuntul ca investigatorii britanici au descoperit ca BAE a depozitat plati de 2 miliarde de dolari in conturile din Washington ale printului Bandar i-a facut pe cei de la Departamentul de Justitie sa initieze ceea ce analistii au descris drept cel mai ilustru caz instrumentat pe baza FCPA pana acum. Adoptata de Congresul american in urma cu trei decenii in preajma scandalului Watergate, legea a devenit abia in ultimii cinci ani un instrument puternic de anchetare a companiilor din SUA si din strainatate suspectate ca au mituit oficiali straini pentru a-si asigura contracte.

    Departamentul de Justitie estimeaza ca exista aproximativ 60 de asemenea cazuri in acest moment in ancheta in SUA, o echipa de cinci membri ai FBI fiind desemnata sa se ocupe exclusiv de verificarea posibilelor violari ale legii. Potrivit Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD), cu sediul la Paris si care reprezinta 30 de state industrializate, in intreaga lume sunt peste 150 de anchete si investigatii care implica posibila mituire a unor oficiali guvernamentali pentru obtinerea de favoruri comerciale. Daca procurorii din tari diferite si guvernele aveau ezitari odinioara sa colaboreze pentru a combate fraudele corporatiste, mita asociata acestora din urma a ajuns sa fie privita ca un impediment atat de mare in calea cresterii economice globale, incat cooperarea a devenit mai frecventa. Analistii spun ca aceasta disponibilitate la cooperare, intrarea in vigoare a legii Sarbanes-Oxley care consolideaza supravegherea activitatii corporatiilor si o mai mare disponibilitate a companiilor de a combate coruptia au inceput sa schimbe modul in care multe corporatii operau in statele mai sarace, in curs de dezvoltare, unde mita s-a dovedit a avea cea mai mare nocivitate.

  • GADGET: Aur si piele de sarpe

    Disponibil intr-un numar limitat de exemplare, are un de sign extravagant, bazat pe modelul RAZR2, dar re con struit si regandit in asa fel incat sa indeplineasca cerintele high-end ale pietei – carcasa placata cu aur de 18 carate si imbracata pe spate intr-o textura ce imita pie lea de sarpe, finisaje metalice, design ultra-slim (12,05 mm) si detalii ca muchiile realizate dupa mo delul slefuirii unui diamant si discul de navigare gravat. Telefonul are patru benzi de frecventa si tehnologia CrystalTalk patentata de Motorola, care promite o calitate mai buna a sunetului prin ajustarea automata a pa rametrilor audio ce atenueaza zgomotele ambien tale.

    CrystalTalk functioneaza cu ajutorul a doua micro foane distincte, care separa vocea persoanei de zgomotele de fundal. Ecranul sensibil incorporeaza butoane de control al muzicii si permite identificarea apelantului prin pozele asociate agendei telefonice. Puteti folosi browser-ul Opera Mobile 8.5, precum si camera foto de 2.0 megapixeli cu zoom digital 8x, capabila sa si filmeze pana la doua ore. Ecranul interior, de 2,2 inci ofera si el rezolutie du bla fata de modelul original RAZR. Capacitatea de stocare este de 2 GB.

    Telefonul este dotat cu un procesor de mare putere care ajuta la descarcarea in for matiilor de pe internet cu o viteza mai mare decat a modelului precedent. In plus, are instalat programul Windows Media Player 11, care faciliteaza organizarea si redarea pieselor muzicale stocate si care permite utilizatorilor sa acceseze peste 200 de magazine online de muzica.

    Editia speciala a modelului RAZR2 V8 contine si casca Motorola H680 cu tehnologie Bluetooth. Accesoriul are o suprafata neagra lucioasa si accente de aur de 18 ca rate. Capabila sa ofere aproximativ 8 ore de con ver sa t ie sau sa reziste timp de 8 zile in modul de asteptare, H680 este inclusa în pretul initial de achi zitie. Pachetul telefonului este completat de un set de casti stereo cu fir, o husa din piele lacuita si un material special pentru pastrarea luciului finisajului. Editia de lux a modelului RAZR2 V8 va fi disponibila la sfarsitul lunii noiembrie pentru un pret de 600 de euro (cu TVA inclus).

    Tot de curand, Motorola a lansat si casca MOTOPURE H12, prima casca Bluetooth care incorporeaza tehno logia CrystalTalk si designul TrueComfort, un element de fixare special si finisaje lucioase. Dispozitivul cantareste mai putin decat un ruj (12 grame) si costa 100 de euro. In Romania, va fi disponibil incepand cu luna decembrie a acestui an.

    Cititi mai multe articole din PRETUL LUXULUI