Category: Special

  • Comenteaza pe blog si castigi o carte sau un cont de e-learning

    Gaseste pe blogul BUSINESS Magazin o selectie a celor mai
    importante evenimente, asa cum le-am vazut noi, jurnalistii
    BUSINESS Magazin.

    Te rugam SA ALEGI CEL MAI RELEVANT EVENIMENT si sa
    motivezi alegerea facuta.

    Cele mai interesante
    comentarii vor fi premiate cu una dintre cartile de mai jos sau cu
    unul dintre cel 15 conturi de e-learning.




    Mai jos se afla o selectie a celor mai importante materiale
    publicate in BUSINESS Magazin in ultimii cinci ani.

    2004


    Cat costa Romania


    Culisele Bancii Nationale

    2005


    Codul lui Da Vinci


    Bancherii cuprului


    Invazia Vodafone


    Batalia pentru averea SIF


    Cel mai bogat roman din SUA


    Cum divorteaza avocatii


    Primul roman miliardar in euro


    Romania non-stop


    Viata pe datorie


    Un pret astral

    2006


    Fabrica de CEO


    Cand vom trai ca ei


    Paradisul expatilor


    E-Birocratia


    Garnizoana call-center


    Herr BCR


    Generatia multitasking


    100 de companii 2005


    IT-lionarii


    Marirea si decaderea Univers’all


    Upgrade de viata


    Radiografia unei fuziuni bancare


    A treia venire a lui Renault

    2007


    Ambient, gata de lupta


    YouTube de Romania


    Magia low cost


    Cum a ajuns Zuzu milionar


    Croitorul Jolidon


    Cine administreaza pensiile private


    Cum pilotezi trei miliarde de euro


    Bancnota de un baril


    Cat mai tine cursa importurilor auto


    Cea mai buna reteta de afacere imobiliara


    Stapanii internetului


    Bogat din bursa


    Personalitatea anului: capsunarul

    2008


    Bancherul Zapp


    Omul din umbra Carpatair


    Cel mai mare proprietar de hoteluri


    Castigatorii crizei


    Popoviciu, miliardarul tacut


    Lectii de afaceri cu Gica Popescu


    Cel mai puternic strain din Romania


    Cei mai mari vanzatori de credite


    Micii milionari din imobiliare


    Milionari dintr-o industrie falimentara


    America in faliment


    Cel mai mare petrolist independent


    Doi romani care au privit criza in direct


    Cei mai puternici romani de la Moscova


    Personalitatea anului: Isarescu

    2009


    Imobiliarele, pariul ratat


    Blocaj financiar


    Consum de criza


    Marirea si decaderea unui broker


    Trofeul eMag


    Cum vede criza un miliardar


    Adio Rompetrol


    Meciul Crizei


    Un an de la caderea Lehman Brothers


    Mostenitorii miliardarilor romani

    Bursa


    Lectia Bursei


    Bursa, masina facut de bani


    Ponturi pentru Bursa


    Bursa in picaj


    Ghid de investitii la Bursa

    Investitii


    Cand si cum se vinde o afacere?


    Gazonul cu milionari


    Think big


    De unde incepe bogatia?


    Afacerea ISO


    Cum faci fata succesului


    Mirajul eolian


    Idei de furat


    Averea din pivnita


    A sosit vremea sa cumperi?


    Cum am supravietuit esecului


    Cineva care sa ma cumpere


    Ghid de supravietuire pe timp de criza

  • Cheltuielile cu tigarile si bautura, mai mare decat cele cu mancarea

    Cele mai mari piete din domeniul bunurilor de larg consum atrag
    cheltuieli anuale ce se apropie de 6 miliarde de euro. Anul trecut,
    produsele alimentare si nealimentare au avut vanzari cu 18% mai
    mari decat in anul anterior, valoare ce ar urma sa creasca si anul
    acesta, desi mai modest, conform estimarilor BUSINESS Magazin.

    Aflate ani in sir in umbra domeniilor cu cresteri explozive –
    auto, constructii, imobiliar sau retailul electro-IT – vanzarile de
    bunuri de larg consum (FMCG) formeaza acum zona in care managerii
    isi fac cele mai putine griji pentru cifrele de afaceri si
    profitabilitate. Cel putin comparativ cu domeniile mai sus
    mentionate, pe care criza le-a adus in situatia sa se restranga
    spectaculos.

    Pe parcursul intregului an trecut, cheltuielile alocate
    gospodariei (ce reunesc produsele alimentare si nealimentare) au
    inregistrat cresteri de 18%, declara Bogdana Baltasiu, client sales
    & service manager pentru divizia de retail measurement &
    consumer research din cadrul companiei de cercetare de piata
    Nielsen. “Ne asteptam ca in continuare cheltuielile pe gospodarie
    sa se mentina, deoarece consumatorii declara ca nu renunta la
    produsele de stricta necesitate”, explica Baltasiu. Reducerea
    bugetului pentru consum, ca efect al crizei, are in schimb impact
    in alta parte – la haine, produse de folosinta indelungata
    (electronice si electrocasnice), vacante si distractii sau benzina
    si utilitati.


    Reducerea fumatului este o alta solutie de a face economii,
    indica declaratiile inregistrate de studiul Shopper Trends 2009,
    realizat de Nielsen, in conditiile in care datele din piata indica
    faptul ca viciile (tutunul si bauturile) scot din buzunarul
    consumatorilor peste 3 miliarde de euro anual. Valoarea vanzarilor
    de tutun a crescut abrupt in ultimii ani, inclusiv din cauza
    taxelor impuse. Astfel, chiar daca vanzarile din retail au depasit
    anul trecut 1,8 miliarde de euro, conform informatiilor Nielsen,
    valoarea totala a pietei (cu tot cu vanzarile din HoReCa) s-a
    apropiat de 2,5 miliarde de euro, urmand ca anul acesta sa
    depaseasca 3 miliarde de euro. Aceasta face ca piata tutunului sa
    se plaseze pe un confortabil loc 1 in topul pietelor din FMCG, cu o
    valoare de peste doua ori mai mare decat a ocupantei locului secund
    – berea.

    “Comparativ cu primele 6 luni din 2008, vanzarile de tigarete au
    crescut cu peste 10% in volum si mai mult de 37% in valoare”, spune
    Gilda Lazar, director de corporate affairs la Japan Tobacco
    International, al treilea producator de pe piata tutunului.
    Compania, care detine o cota valorica de 24% din vanzarile legale
    de tigarete, a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 382 de
    milioane de euro, in crestere cu 23% fata de 2007. Pe primele doua
    pozitii se plaseaza British American Tobacco (45%, in valoare), cu
    o cifra de afaceri de 978 de milioane de euro anul trecut si Philip
    Morris (30% in valoare) cu vanzari de 616 milioane de euro in
    2008.

    Vanzarile de produse din tutun au crescut accelerat in ultimii
    trei ani, ajungand in prezent la o valoare dubla fata de 2006 (1,5
    miliarde de euro). Lazar spune ca aceasta piata este atipica, mai
    ales in perioada de criza: vanzarile scad mai ales in categoria
    produselor ale caror preturi ar trebui sa fie (dar nu mai sunt)
    accesibile. “Cu alte cuvinte, cine are bani fumeaza tigarete
    premium, cine nu – fumeaza contrabanda”, adauga Lazar.

  • Topul celor mai scumpe costume vandute in Romania

    Si in Romania a capatat adepti serviciul de croitorie de lux “su
    misura”, deja consacrat pe strada Savile Row din Londra sau in
    boutique-urile Brioni din Milano, desi criza ajusteaza in
    continuare masurile pietei luxului.

    “Clientii nostri, care sunt de obicei oameni de afaceri cu
    varsta de peste 30 de ani, stiu deja ca pretul pentru un costum
    realizat pe masura este mai ridicat decat pentru un costum de pe
    raft. Insa pretul nu reprezinta o problema (nici chiar in
    recesiune), pentru ca ei inteleg importanta imaginii personale”,
    sustine Julia Kristensen, director general al companiei Stil
    European Impex, distribuitorul exclusiv al Scabal in Romania.
    Kristensen a deschis anul trecut Casa Frumoasa Store, un spatiu
    dedicat croitoriei pe masura, care promoveaza pe langa marci ca
    Scabal sau Brioni si nume ca Loro Piana (brand specializat in
    casmir), Santoni (pantofi) sau Lorenzini (camasi).


    Un costum “su misura” Scabal costa de obicei peste 1.200 de
    euro, in functie de material si de stilul de lucru, dar, de cele
    mai multe ori, clientii nu se rezuma la realizarea unui costum, ci
    isi cumpara camasa asortata si eventual pantofi. Cea mai mare suma
    cheltuita de un client pe o sesiune de cumparaturi a fost de
    100.000 de euro.


    Pretul pentru un costum depinde in principal de stofa folosita –
    brandul Scabal a inventat in urma cu aproximativ 30 de ani un
    sistem de masurare a stofelor de la Super 100 la Super 250
    (sistemul de gradatie se refera la finetea fibrei de lana), prima
    categorie (de la 100 la 150) reprezentand stofe ce pot fi lucrate
    semitraditional, la fabrica. De la 150 in sus sunt stofele ce pot
    fi lucrate doar de mana la atelierele Scabal din Italia. Clientii
    Scabal isi pot alege din peste 400 de materiale, printre care se
    gasesc stofe din lana de Vicuna, cea mai scumpa stofa din lume.

  • Si irlandezii fug de criza in America

    Niall a venit in Statele Unite in 1996, ca zugrav si lucrator in
    constructii. Ca multi dintre compatriotii lui irlandezi, s-a intors
    destul de repede acasa, in epoca Tigrului Celtic – boom-ul economic
    care a transformat tara lui dintr-una cu multe probleme intr-o
    poveste de succes a Europei si i-a permis lui Niall sa-si
    infiinteze la Dublin o firma de constructii. Dar acum Niall, care
    are 34 de ani, sta in fata unei beri, in mijlocul zilei, intr-un
    pub din cartierul Bronx din New York.

    E somer si spera sa gaseasca orice de munca. “As face orice”, spune
    el. Se pare ca irlandezii vin din nou in America. Niall, care a
    cerut sa nu-i fie publicat numele de familie, intrucat avea de gand
    sa se angajeze fara acte legale, face parte dintr-un val proaspat
    de imigranti care in ultimele luni au parasit Irlanda lovita de
    depresiune economica. Ei au venit in SUA ca sa caute de munca, la
    fel ca generatiile de irlandezi dinaintea lor si, in unele cazuri,
    la fel ca ei insisi in tinerete. Multi au ajuns in Bronx si in
    Queens, cartiere care au devenit populare in randul irlandezilor
    veniti cu ultimul mare val, in anii ’80 si ’90, inainte ca
    prosperitatea Irlandei sa sece acest flux si sa-i intoarca pe unii
    inapoi acasa.

    “Nu mai puteam sa stau fara sa fac nimic”, spune Niall, la doar
    noua zile dupa ce a coborat din avionul care l-a adus de la Dublin.
    In ciuda somajului in crestere in Statele Unite, el si alti
    nou-veniti spun ca piata muncii pare roz comparativ cu
    perspectivele inguste din Irlanda, unde somajul a ajuns la aproape
    12%. “Inca mai ai impresia ca daca te straduiesti suficient, vei
    gasi ceva”, continua el. E imposibil de stiut dimensiunea celei mai
    recente migratii irlandeze, pentru ca multi dintre imigranti, ca si
    Niall, vin cu vize turistice si au de gand sa ramana si sa
    munceasca aici ilegal. Dar proprietarii de afaceri
    irlandezo-americani, oficialii sindicatelor din constructii din New
    York si angajatii ONG-urilor care sprijina imigrantii irlandezi
    sustin ca au observat o crestere brusca a numarului de noi
    aplicatii pentru locuri de munca si pentru diverse forme de
    asistenta sociala.



    Proprietarii de locuinte din cartierele preponderent irlandeze spun
    ca solicitarile de inchirieri au explodat in acest an, iar
    pub-urile si restaurantele irlandeze par mai ocupate decat erau in
    urma cu doar cateva luni. Din postura lui de fondator al
    saptamanalului “Vocea irlandeza” de la New York, Niall O’Dowd a
    avut o viziune destul de clara asupra a ceea ce el numeste
    “suisurile si coborasurile” tarii lui in ultimele decenii. El vede
    recenta crestere reflectata foarte bine in performantele ziarului,
    care in ultimele luni a inceput sa se termine la standuri cu o zi
    mai devreme decat in mod normal – probabil, estimeaza el, pentru ca
    noii-veniti cauta anunturi cu locuri de munca si apartamente de
    inchiriat. “Este o componenta intrinseca a spiritului irlandez sa
    pleci la un moment dat, cand vremurile sunt dificile”, spune
    O’Dowd. “E ca o acceptare a esecului intr-un fel unic
    irlandezilor.” Pentru unii, diaspora pare mai curand o intoarcere
    acasa.

    Stransele legaturi dintre cartierele irlandeze ale New Yorkului fac
    tranzitia mai putin dificila, spun cativa imigranti de data
    recenta. “M-am simtit foarte bine sa ma intorc in sanul comunitatii
    irlandeze”, spune Conor, 27 de ani, care a ajuns la New York in
    urma cu cateva saptamani, dupa ce nu a gasit nimic de munca in
    Australia, unde multi dintre irlandezi someri au migrat in ultimele
    luni. Nici el nu a dorit ca numele sa ii fie publicat, ca sa nu fie
    depistat de autoritatile de imigratie. Cu patru ani in urma, Conor
    a lucrat in New York cu o viza temporara de munca oferita
    absolventilor de facultate. De aceasta data a venit cu o viza
    turistica si, prin legaturile pe care si le-a facut jucand fotbal,
    a gasit rapid un loc de munca in constructii si un apartament in
    Yonkers, o suburbie a New Yorkului si una dintre cele cateva
    enclave irlandeze din zona. Conversatiile de pe trotuarele din
    cartierul lui au accente specifice din toate regiunile Irlandei.
    Magazinele cu marchize verzi vand cadouri si obiecte de artizanat,
    cafea irlandeza si mancare specifica irlandeza.

  • Americanii invata sa faca masini mici de la polonezi

    Uzina mamut a Fiat de la Tychy, care a scos pe portile ei cam
    jumatate de milion de masini anul trecut, ar putea sa aiba niste
    raspunsuri pentru Chrysler (dar si pentru Ford si General Motors),
    care se zbate sa isi recastige suflul dupa faliment si sa-si reduca
    dependenta de camionete si de SUV-uri. Pentru cei ce-si aduc aminte
    de Fiat inainte de jenanta retragere de pe piata americana – cand
    ajunsese ca initialele numelui sau sa fie interpretate drept venind
    de la “Fix It Again, Tony” (“Repar-o iarasi, Tony”) – producatorul
    italian ar putea parea un model nepotrivit.

    Compania a parasit SUA la inceputul anilor ’80 dupa probleme pe
    scara larga privind calitatea modelelor sale. Dar Fiat a trecut
    printr-o revolutie sub conduceea lui Sergio Marchionne, care a
    devenit director executiv in 2004, ridicand standardele de calitate
    si fiabilitate la fabricile sale, precum cea din Tychy, si
    perfectionand arta de a construi masini mici cu eficienta mare.
    Chrysler spera sa poata face acelasi lucru, dupa ce Fiat si-a
    asumat controlul companiei americane. “Suntem norocosi ca e criza”,
    spune Zdzislaw Arlet, directorul uzinei de la Tychy, neputandu-si
    stapani ironia la adresa masinilor mari si a camionetelor care au
    detinut intotdeauna intaietatea in industria auto. “Acum,
    dimpotriva, toti vor sa construiasca masini mici.”

    La Tychy, unul dintre secrete este flexibilitatea: cea mai recenta
    tehnologie robotizata este echilibrata de prezenta muncitorilor
    care pot schimba rapid modelele ca sa se adapteze la modificarea
    cererii de pe piata. Acesta este unul dintre motivele pentru care
    Tychy lucreaza la foc continuu, sase zile pe saptamana, in vreme ce
    majoritatea altor uzine auto din SUA si Europa functioneaza la
    capacitate redusa, crescand intervalul costisitor de timp in care
    utilajele nu sunt folosite. Cea mai mica masina a Chrysler, modelul
    Dodge Caliber compact, este cu o treime mai grea (cam 454 kg) decat
    modelul Fiat 500 care se vinde ca painea calda si se fabrica
    exclusiv la Tychy. Sefii Fiat spun ca scopul lor este nu doar sa
    produca modele europene subcompacte la uzinele Chrysler din America
    de Nord; ei vor ca managerii Chrysler sa invete cum sa grabeasca
    introducerea de masini mai mici in SUA, pe care americanii sa-si
    doreasca sa le cumpere – cum ar fi noua versiune a Sebring, in
    acelasi timp cu cresterea eficientei, dupa modelul Fiat de la
    Tychy.

    Oferta Chrysler, spre deosebire de cea a Fiat, a fost dominata
    multa vreme de modele Jeep si SUV-uri sau de camionete ca Dodge
    Ram, automobilele insumand doar 30% din vanzarile mondiale ale
    Chrysler de anul trecut. Pe masura ce vechiculele de mari
    dimensiuni au scazut in preferintele publicului din cauza
    preturilor mari la benzina si a recesiunii, vanzarile Chrysler la
    nivel mondial s-au prabusit, cazand cu 44% in prima jumatate a lui
    2009, comparativ cu perioada similara a anului trecut. “E foarte
    greu sa treci de la modele mari la cele mici, dar ei sunt aici ca
    sa compare si ca sa invete”, spune Arlet, in timp ce trece printr-o
    jerba de scantei scoasa de unul dintre robotii de pe linia de
    asamblare.

    “Aceasta uzina a fost gandita de la inceput ca sa produca masini
    mici.” Combinatia ideala intre roboti automatizati si factorul uman
    a fost cruciala pentru succesul uzinei de la Tychy, spune Ron
    Harbour, consultant industrial american de la firma de consultanta
    Oliver Wyman. Succesul nu vine automat cu cat ai mai multi roboti.
    “Daca ai si oameni, poti schimba modelele de pe linia de asamblare
    intr-o zi sau intr-o saptamana”, spune Harbour. “Or, cu roboti nu
    poti face asa ceva.” Fabrica de la Tychy are circa 5.000 de
    angajati, intre care 1.700 au fost recrutati anul trecut, ca sa
    faca mai multe Fiaturi, dar si mai multe Ford Ka. Dimensiunile
    impresionante ale uzinei – care se intinde pe 400.000 de metri
    patrati – sunt inca un avantaj pentru ea.

    Desi comparatiile exacte sunt dificile, Harbour vorbeste despre
    uzina Chrysler de la Belvidere, statul Illinois, comparabila cu cea
    de la Tychy, de vreme ce produce si modele mici. Dar productia
    anuala de la Belvidere, de circa 265.000 de masini, este putin
    peste jumatate din cea a uzinei poloneze. Arlet este tot timpul in
    cautarea de solutii cat mai bune pentru economii de timp si de
    bani, recunoscand ca se inspira de la faimosul sistem Kaizen al
    celor de la Toyota: in loc sa adauge lichidul de frana, benzina,
    apa si celelalte fluide din masina la fiecare pas de productie, o
    masinarie de pe fiecare dintre cele trei linii de asamblare ale
    uzinei pune toate lichidele la fiecare vehicul. “O masina iese de
    pe linia de asamblare la fiecare 55 de secunde”, spune Arlet. “In
    1996, dura de doua ori mai mult.” Odata cu noua tehnologie a venit
    si o mai mare atentie pentru calitate.

    Cam cu trei ani in urma, muncitorii au primit cate un numar propriu
    de identificare pe care-l stampileaza pe fiecare componenta a
    masinii pe care o asambleaza; astfel, orice problema de la finalul
    liniei poate fi atribuita corect autorului ei. Ca urmare, spune
    Arlet, numarul de masini care ies de pe linia de asamblare cu
    defecte a scazut de la 20% in 1996 la 4% acum – o cifra superioara,
    potrivit lui Harbour, celor de la uzinele din SUA si Europa
    Occidentala. “La acest moment, uzina de la Tychy este cea mai buna
    a Fiat, din punct de vedere al calitatii”, spune Giuseppe Volpato,
    profesor de economie la Universitatea din Venetia, care a studiat
    indelung compania. “Cred ca Polonia devine un punct de referinta
    pentru intreaga organizatie, chiar si pentru Italia.”

  • Cum au crescut convorbirile pe mobil

    Cele mai multe minute au fost vorbite in cadrul aceleiasi retele de telefonie mobila, segment care este in continuare cu mult peste valorile inregistrate de celelalte trei categorii de trafic, in timp ce minutele catre alte retele publice mobile terestre au depasit nivelul de patru miliarde de minute in 2008.

    "Cea mai mare rata de crestere anuala se remarca in cazul traficului realizat intre utilizatorii acelorasi retele mobile de telefonie, care a crescut cu peste 47%, datorita ofertelor numeroase cu minute gratuite "in retea" propuse de furnizori", au spus oficialii ANCOM. "In timp ce cea mai scazuta crestere se inregistreaza in cazul traficului catre retelele internationale, care a inregistrat o evolutie de 21% fata de anul 2007", au adaugat acestia.

    Cititi mai multe despre graficul zilei aici.

  • Viva Zapatero

    Premierul José Luís Rodríguez Zapatero a ajuns la putere in 2004, cand Spania era pe cai mari, cu o economie in plin avant. Zapatero a fost adus de valul promisiunilor ca va aborda o agenda sociala mai agresiva, ca va legaliza mariajele homosexuale si va promova egalitatea intre sexe. Azi, el conduce o tara cu un somaj de 18%, cel mai mare din zona euro, in mare parte din cauza prabusirii sectorului imobiliar care a fost intr-un boom continuu vreme de zece ani.

    Si multi spanioli se intreaba daca actualul premier stie ce e de facut pentru a combate criza. Zapatero, 48 de ani, este un tanar socialist vizionar care are in grija o economie intepenita in trecut. Intr-un interviu de o ora la Palatul Moncloa din Madrid, Zapatero a explicat cum Spania ar putea sa infrunte criza economica. Strategia lui este sa investeasca in viitorul Spaniei – educatie, cercetare, biotehnologie si energie regenerabila – fara a face nicio ajustare a beneficiilor muncitorilor si chiar extinzand ajutoarele oferite de guvern pentru someri.

    Intr-o tara care ezita intre inovatie si stagnare, spun expertii, aceasta ar fi o strategie indrazneata sau poate pura naivitate. Toti sunt de acord ca Zapatero sta bine la viziunile pe termen lung, dar ca ii lipseste un plan pentru crearea de locuri de munca pe termen mediu sau pentru finantarea generoaselor sale politici sociale. Pentru multi, calculele nu ies pe hartie. Deficitul bugetar al Spaniei este previzionat sa depaseasca 9,5% din PIB in 2010, potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare in Europa (OECD), desi Zapatero a promis ca pana in 2012 sa-l readuca in interiorul limitei de 3%, obligatorie pentru zona euro.

    Scepticii spun ca Zapatero, cu toata imaginatia lui, s-a poticnit de propria sa lipsa de hotarare in impunerea de reforme structurale dureroase, despre care liderii comunitatii de business si banca centrala a tarii afirma ca sunt inevitabile daca Spania vrea sa lupte cu somajul si sa-si aduca economia in secolul XXI. “Ambitia guvernului meu este sa facem din aceasta tara una inovatoare, creativa, antreprenoriala, fara a renunta la beneficiile sociale oferite de stat”, declara Zapatero. “Unii sustin ca statul bunastarii sociale si o economie competitiva sunt doua lucruri incompatibile, ca inovatia este incompatibila cu drepturile muncitorilor”, continua el. “Ei vor sa renunte la reglementarile stricte privind drepturile muncitorilor si la drepturile sociale.

    Acesta este exact acelasi refren pe care-l fredoneaza si cei ce vor sa renunte la reglementarile stricte din pietele financiare – iar eu nu dansez pe aceasta muzica.” In loc de aceasta, adauga Zapatero, “este vorba de a face companiile mai competitive si mai inovatoare”. El sustine ca Spania ar trebui sa-si diversifice economia catre sectoare in care exceleaza si care arata semne de crestere, incluzand aici energia regenerabila, biotehnologia, constructiile civile si caile ferate de mare viteza.

    Dar criticii lui Zapatero nu sunt convinsi. “Zapatero tot spune aceste lucruri de cand a ajuns premier si simplul fapt ca le repeta este un indiciu ca a facut prea putin din ele”, comenteaza José Antonio Herce, economist- sef la Analistas Financieros Internacionales, o firma de consultanta financiara din Madrid. “In ultimii cinci ani, noi am tot asezat caramizi, nu am facut iPod-uri.” Intr-adevar, Spania a crescut si s-a prabusit atat de repede pentru ca boom-ul ei a fost alimentat de creditele ieftine si de constructii. Ele au ajutat economia sa creasca, cu o medie de 3,8% pe an intre 1997 si 2007, si sa aduca patru milioane de imigranti intr-o tara care are acum o populatie de 46 de milioane de persoane. E drept, multi dintre acesti imigranti cauta acum drumul inapoi spre casa.

  • Larry Fink, cel mai mare administrator de bani din lume

    Probabil ca in 1988, cand a pus – intr-un birou inghesuit din New York – bazele BlackRock si ale pietei de obligatiuni ipotecare, Laurence D. Fink nu s-a gandit ca va ajunge ca peste doua decenii sa-si vada compania de management de investitii pe primul loc in lume dupa valoarea activelor. Si nici ca acest succes va fi obtinut pe ramasitele fumegande ale pietei de obligatiuni ipotecare, a carei prabusire a marcat inceputul celei mai grave crize economice din perioada contemporana…

    La sfarsitul acestui an, dupa ce se va fi incheiat fuziunea cu Barclays Global Investors – divizia de investitii a grupului bancar britanic Barclays, Fink – fiul unui vanzator de pantofi din California – va fi CEO-ul BlackRock Global Investors, o companie cu active totale de aproape 3.000 de miliarde de dolari, cea mai mare de acest tip din intreaga lume financiara cunoscuta. Nu e vorba, BlackRock nu a fost niciodata o companie mica: in 1998, cand a fost infiintata de Fink si de vechiul sau prieten Robert Kapito, BlackRock avea active de un miliard de dolari de la firma-mama (la propriu si la figurat) BlackStone.

    Meritul lui Fink este insa ca, cu aversiunea sa proverbiala fata de risc, a reusit sa creasca activele, sa inglobeze nume mari ale lumii financiare – ca divizia de investitii a Merrill Lynch in 2006 si pe cea a Barclays din acest an – si sa ridice compania pe propriile sale picioare pana la 5.700 de angajati si birouri pe marile scene financiare ale lumii. Nu e de mirare astfel ca numele lui Larry Fink – tata a trei copii, dintre care cel mai mare este CEO al propriei companii de investitii, cu active de cateva sute de milioane de dolari – a fost pus in discutie in ultimii ani de oricate ori Wall Street-ul cauta un CEO pentru vedetele sale, fie ca ele s-au numit Merrill Lynch, Citigroup sau chiar Morgan Stanley.

    Cum arareori primul loc se cucereste in aplauzele invinsilor, ascensiunea BlackRock este si ea bombardata cu critici venite nu doar de la rivalii din pietele financiare, ci si din mass-media si autoritatile federale americane. Asta pentru ca Fink, o veche cunostinta a secretarului Trezoreriei Timothy Geithner, a castigat in ultima perioada cateva contracte guvernamentale de cheltuire a banilor din pachetul federal de stimulare a economiei. Astfel, din acest an, BlackRock consiliaza administratia democrata (al carei generos sponsor a fost in perioadele electorale) in procedurile de salvgardare financiara a trei monstri sacri de pe Wall Street: Bear Stearns, American International Group si Citigroup.

    Tot de la instalarea administratiei Obama, BlackRock a mai castigat alte contracte de consultanta, unul de la Rezervele Federale pentru revigorarea pietei imobiliare si altul pentru evaluarea gigantilor ipotecari federali, Fannie Mae si Freddie Mac, ravasiti de criza economica in 2008. Problema ridicata de cei din exteriorul BlackRock este ca firma condusa de Fink este astfel pusa in pozitia ciudata de a evalua activele (in marea lor majoritate toxice) aflate in proprietatea autoritatilor dupa injectiile financiare masive de anul trecut si de a obtine pentru ele cele mai bune preturi posibile.

    In acelasi timp, insa, o alta divizie a grupului condus de Fink are sute de miliarde de dolari de investit – de la fonduri de hedging, guverne straine sau oameni pur si simplu bogati – in orice mai poate aduce profit pe pietele financiare; deci inclusiv in acele active, chiar toxice, pe care tot BlackRock s-a angajat sa le vanda ca sa recupereze pentru autoritatile federale sutele de miliarde pompate anul trecut pentru a preveni haosul total de pe Wall Street. Situatia in care se gaseste acum BlackRock este tipica pentru aporia in care se afla autoritatile americane in ce priveste lumea financiara: groapa pe care Wall Street-ul a sapat-o in timp pentru cei mai lacomi si/sau neatenti dintre jucatorii sai poate fi umpluta de guvernul federal doar cu ajutorul groparilor care pot astfel sa castige din doua parti.
     

  • De ce nu se mai produce in SUA?

    Daca administratia Obama are o strategie pentru revitalizarea
    productiei interne, Douglas Bartlett ar vrea sa o stie si el.
    Sufocat de competitia din exterior, Bartlett a inchis recent
    fabrica de placi electronice pe care tatal sau o infiintase cu 57
    de ani in urma si i-a dat afara pe cei 87 de angajati ramasi. A
    scos la licitatie utilajele si in curand va darama si cladirea
    propriu-zisa din Cary, Illinois. “Nu-mi mai permit sa platesc
    impozitele pe proprietate”, spune trist Bartlett, “asa ca voi
    darama cladirea si o sa pastrez pamantul, pe care sper sa il pot
    vinde dupa incheierea recesiunii, cand sper ca pretul terenurilor
    sa creasca din nou”.

    Chiar si unii dintre cei ce conduc companii care au schimbat deja
    macazul, mutand productia in strainatate, incep sa traga semnale de
    alarma. “Trebuie sa acordam o atentie serioasa productiei si
    exporturilor. Este un imperativ national”, spunea Jeffrey R.
    Immelt, presedinte si director executiv al General Electric,
    intr-un discurs din luna iunie, in timp ce recunostea ca GE a fost
    avantajat de operatiunile sale din afara SUA. Presedintele Obama,
    acceptand aceasta viziune, a spus ca “lupta pentru productia din
    America este lupta pentru viitorul Americii”.



    Dar SUA sunt depasite de toate statele industrializate – cu
    exceptia Frantei – in ce priveste ponderea productiei in totalul
    activitatii economice – 13,9%, potrivit unui raport al Bancii
    Mondiale, in scadere cu 4% in ultimul deceniu. Recesiunea inceputa
    in urma cu 19 luni a contribuit decisiv la acest declin. Productia
    industriala a scazut cu 17,3%, cea mai drastica scadere din timpul
    unei recesiuni dupa criza din anii ’30. Pana acum, totusi,
    administratia Obama nu a venit cu un plan formal care sa combata
    declinul. In loc de aceasta a venit cu initiative ad-hoc – salvarea
    General Motors si a Chrysler, spre exemplu – si cu planul de
    stimulare a energiei verzi, prin sprijinirea producerii de
    componente ca turbinele eoliene si panourile solare.

    “Vrem sa fim siguri ca dezvoltam o baza de productie pentru energia
    regenerabila”, spune Matthew Rogers, consilier principal la
    Departamentul Energiei, explicand ca aceasta se realizeaza partial
    prin impulsionarea acordarii de garantii de credite, “care erau
    zero in mandatele presedintelui Bush”. Dr. Xunming Deng, fizician
    si presedinte al Xunlight Corporation, se considera un beneficiar a
    ceea ce el descrie drept garantiile de credit mai flexibile
    acordate de administratia Obama. Fabrica lui din Toledo, Ohio, cu
    100 de angajati, face primii pasi pentru producerea de panouri
    solare, iar Deng planuieste deja sa extinda de patru ori
    dimensiunile uzinei. A solicitat la Departamentul Energiei o
    garantie de imprumut in valoare de 120 de milioane de dolari. Daca
    o va primi, nu va mai trebui sa achite comisioanele impovaratoare
    la care era obligat inainte de instalarea administratiei Obama.
    “Daca scap de acele comisioane, garantia de imprumut devine foarte
    atractiva si imi va fi de mare ajutor”, spune Deng.

    “Nu putem creste prea repede fara ea.” Dincolo de energie,
    abordarea administratiei de la Casa Alba are in vedere elementele
    unei politici de productie – ceea ce Lawrence H. Summers,
    directorul Consiliului Economic National, a descris drept “o serie
    de masuri de sprijinire a productiei”. Salvarea sectorului auto, cu
    toate improvizatiile care au insotit-o, a dat semnalul ca
    administratia probabil va face la fel cu orice alt mare producator
    pe care il considera prea mare (sau prea important) ca sa il lase
    sa cada si ca va sustine si tranzitia furnizorilor acestor giganti
    cazuti catre alte industrii.

  • Consumul de apa minerala, la jumatatea mediei europene

    Pana in 2003 s-a inregistrat o crestere continua a consumului de apa minerala, atingand un vârf de 41 de litri, urmata de un declin usor, iar din 2005 reluandu-se cresterea.
    Preferintele de consum ale romanilor se indreapta spre apa minerala carbogazoasa, care a reprezentat 64% din apa consumata in 2008, in timp ce in Uniunea Europeana apa necarbogazoasa reprezinta mai mult de doua treimi din consum.

    Datele societatii se refera doar la consumul din surse administrate de SNAM, din care se livreaza 75% din apa imbuteliata in România.