BusinessMagazin

Category: Special

  • Cum a ajuns Emmanuel Macron noul superstar al Europei

    ”Doamnelor şi domnilor, Franţa s-a întors. Franţa e din nou în centrul Europei“. Cu aceste cuvinte, Emmanuel Macron şi-a început discursul de la Davos, în luna ianuarie a acestui an.

    El a transmis apoi că succesul în Franţa e imposibil fără succes la nivel european şi a cerut o mai strânsă cooperare la nivelul blocului comunitar. ”Avem nevoie de o Europă mai puternică. Este ceva esenţial“, a spus preşedintele francez. Macron a vorbit şi de nevoia de a transforma Europa într-o putere socială, ştiinţifică şi politică, cerând mai multă ambiţie din partea liderilor europeni. ”Nu sunt naiv“, a spus el. ”Nu vom construi niciodată ceva suficient de ambiţios cu 27 de state membre. Dacă unii oameni sunt gata să dovedească mai multă ambiţie, să meargă mai departe în ceea ce priveşte integrarea, atunci haideţi să o facem.“

    |ntr-un alt discurs ţinut în prima zi a acestui an, preşedintele francez a spus că 2018 va fi un an decisiv pentru Europa şi s-a angajat să depună toate eforturile pentru a menţine stabilitatea construcţiei europene. ”Trebuie să redescoperim ambiţia europeană, să redescoperim o Europă mai suverană, mai unită, mai democrată, pentru că poporul nostru va avea doar de câştigat“, a transmis Macron. ”Noi, liderii europeni, nu trebuie să cedăm în faţa nimănui  nici a naţionaliştilor, nici a scepticilor. Voi continua să lucrez alături de partenerii noştri europeni, în special Germania.“

    Ca principal obiectiv, el a vorbit de restabilirea zonei euro prin introducerea unui ministru european de finanţe. |ntâmplător sau nu, Comisia Europeană lansase în luna decembrie o propunere care semăna destul de mult cu cea a lui Emmanuel Macron: crearea unui fond monetar european care să asigure stabilitate şi care să intervină în cazul în care un stat intră în criză financiară, prevenind astfel efecte la nivelul întregului bloc comunitar.

    UN PREŞEDINTE NEANUNŢAT. Victoria lui Emmanuel Macron din 2017 a fost impresionantă din multe puncte de vedere: cu 12 luni înaintea alegerilor, spre exemplu, casele de sondare a opiniei publice nici nu îl includeau pe lista candidaţilor cu şanse reale la preşedinţie.

    Macron a fost membru al Partidului Socialist între anii 2006 şi 2009, din 2009 menţinând o poziţie independentă. A reintrat în politică în 2012, atunci când a ocupat postul de consilier al preşedintelui François Hollande. Ulterior, el a fost ministru al economiei, până în 2016, moment în care a demisionat, dorind să se axeze pe candidatura sa la preşedinţia Franţei. Prin urmare, la începutul lui 2016  pe 6 aprilie, mai exact  el a înfiinţat mişcarea En Marche!. 

    Emmanuel Macron nu se consideră ”nici de dreapta, nici de stânga“, ci mai degrabă un politician ”pragmatic“. Are politici de stânga, în sensul menţinerii statului asistenţial, dar pledează pentru o serie de măsuri economice de dreapta. Printre acestea, el propune subvenţii de 15.000 de euro companiilor care angajează persoane din suburbii defavorizate şi vrea o serie de măsuri pentru combaterea sărăciei.

    A promis reducerea datoriei suverane a Franţei cu 60 de miliarde de euro în termen de cinci ani, vrea relansarea agriculturii şi reducerea cu 120.000 de posturi a aparatului funcţionarilor de stat.

    Macron susţine suplimentarea bugetului comun al Uniunii Europene, crearea unui guvern economic european, a unui parlament al zonei euro şi iniţierea unor consultări democratice în toate statele membre pentru reformarea proiectului politic comunitar. De asemenea, el pledează pentru suplimentarea cu 10.000 de agenţi a efectivelor Poliţiei şi Jandarmeriei, reorganizarea serviciilor de informaţii şi crearea unei structuri speciale pentru protejarea frontierelor Uniunii Europene.
    La o lună după victoria sa răsunătoare şi cu trei zile înainte ca partidul său, En Marche!, să câştige alegerile parlamentare din Franţa, Emmanuel Macron anunţa începutul unei noi ere în Franţa: ”Vreau să fim o naţiune de start-up-uri, o naţiune care lucrează pentru şi alături de start-up-uri, dar şi o naţiune care gândeşte şi se dezvoltă ca un start-up.“

    Promisiunea lui Macron avea, desigur, şi numeroase implicaţii în politica externă. Franţa caută să se reinventeze ca o putere agilă, flexibilă, creativă şi care poate să joace la masa marilor puteri.

    O confirmare a faptului că Macron nu se teme să folosească forţa pentru a menţine normele internaţionale a venit recent sub forma atacului asupra Siriei, derulat de Franţa alături de Statele Unite şi Marea Britanie.

    La scurt timp după respectiva operaţiune militară, la jumătatea lunii aprilie, Emmanuel Macron a fost într-o vizită de stat de trei zile în SUA, prima găzduită de omologul său american, Donald Trump, de la preluarea mandatului. Preşedintele francez şi soţia sa, Brigitte, au deschis vizita de stat cu o dublă întâlnire cu Donald şi Melania Trump la casa lui George Washington.

    Preşedintele american a salutat prietenia istorică dintre Statele Unite şi Franţa, mulţumindu-i omologului său francez pentru participarea la operaţiunile din Siria. ”Astăzi, reafirmăm prietenia care înfloreşte de două secole. Este foarte bine că organizăm prima vizită de stat primindu-l pe liderul celui mai vechi aliat al Statelor Unite, mândra naţiune Franţa“, a declarat Trump.
    Interacţiunea liderului de la Palatul Elysée cu Donald Trump nu e una întâmplătoare: încercarea de a se poziţiona ca fiind ”vocea raţiunii“ în relaţia cu preşedintele american reflectă modul în care Macron vrea să fie perceput, adică drept cel care poate conduce Europa.

    Deşi relaţia lor nu a început în cei mai buni termeni, Emmanuel Macron şi preşedintele american par acum să-şi fi găsit suficiente puncte în comun. Ca dovadă a acestui fapt stă şi recenta vizită a lui Macron în Statele Unite  prima a unui şef de stat de când Trump s-a aşezat la Biroul Oval.

    Nu e de mirare, astfel, că în cadrul unui interviu acordat jurnaliştilor americani preşedintele francez s-a descris ca fiind principala forţă din spatele strategiei lui Trump în ceea ce priveşte Siria. ”Trump ne-a transmis că dorinţa sa este să retragă Statele Unite din Siria. L-am convins că e mai bine să rămână“, le-a povestit Macron celor de la CNN. ”L-am convins că e necesar să limităm aceste bombardamente la ţinte legate de armele chimice, în ciuda nebuniei provocate de ceea ce a scris el pe Twitter.“

    Deşi respinse repede de maşinăria de PR a lui Trump, cuvintele lui Macron au distras atenţia de la problemele cu care se confruntă în ultima perioadă Franţa. ”Macron, gata de luptă“ a fost unul dintre titlurile care au împânzit presa din Hexagon, în vreme ce zeci de mii de oameni protestau la Paris şi în restul Franţei faţă de măsurile liberale adoptate de preşedinte.
    Asemenea lui Trump, Macron ştie să folosească în propriul interes reţelele sociale; în loc să anunţe de la Palatul Elysée atacul asupra Siriei, el a postat pe Twitter poze cu el şi mai mulţi comandanţi dând ordinul de lansare a rachetelor.

    Theresa May este prinsă într-o luptă diplomatică cu cei de la Moscova, fiind recent şi ţinta parlamentarilor care au acuzat-o că nu i-a consultat înainte de atacul asupra Siriei. Angela Merkel a jucat un rol important în negocierile dintre Statele Unite şi Rusia, dar problemele politice apărute ca urmare a ultimelor alegeri din Germania au determinat-o să facă un pas în spate în ceea ce priveşte politica europeană.

    Toate aceste lucruri l-au ajutat pe Macron să iasă în faţă, aducând Franţa în postura de a fi noua forţă centrală a bătrânului continent.

    VAŢIONAT ÎN EUROPA, CONTESTAT ACASĂ. Repoziţionarea Franţei vine într-o perioadă în care logica geopolitică instalată după căderea regimurilor comuniste se clatină, iar marile puteri ale lumii se rearanjează pe harta globală. Vorbim de o perioadă în care China se apropie, cu paşi mari, de titlul de ”cea mai puternică economie a lumii“; o perioadă în care Rusia îşi caută poziţia de forţă pe care a ocupat-o în timpul Războiului Rece, dar nu reuşeşte decât să intre în conflict cu majoritatea statelor vestice. Nu în ultimul rând, vorbim de o perioadă în care se manifestă tot mai puternic un vid de putere în Europa. Iar aici intră în joc Macron: profitând de slăbiciunile arătate de Marea Britanie şi Germania, el încearcă să readucă Franţa în postura de prim-jucător pe scena politică europeană.

    Şi chiar dacă pe plan extern Macron câştigă tot mai mult teren în faţa celorlalţi lideri europeni, pe plan local situaţia stă cu totul altfel. La sfârşitul lunii martie, rata de aprobare a acţiunilor sale a atins cel mai mic procentaj de la preluarea funcţiei: doar patru din zece francezi aveau o opinie favorabilă vizavi de activitatea sa, în scădere cu trei procente faţă de luna februarie şi cu 12 procente faţă de decembrie 2017. 57% dintre respodenţi s-au declarat nemulţumiţi de Macron, oferind ca principal motiv numărul mare de reforme pe care acesta încearcă să le impună.

    Rata sa de aprobare este asemănătoare cu cea pe care fostul preşedinte francez, François Hollande, o avea după 10 luni de mandat.

    Sprijinul faţă de Macron a scăzut mai ales în rândul familiilor cu un venit mic şi, oarecum surprinzător, în rândul votanţilor de sub 35 de ani. Mulţi dintre cei care s-au declarat dezamăgiţi de Emmanuel Macron l-au numit ”arogant“ şi ”un preşedinte pentru cei bogaţi“. Problema nu este însă doar a lui Macron: şi susţinerea pentru premierul Edouard Philippe este în scădere, mai bine de jumătate dintre francezi având o opinie negativă despre acesta.

    Macron are o mână bună, pe care va trebui însă să o şi joace corespunzător. Rămâne de văzut ce vor decarta şi ceilalţi jucători de la masă: Merkel, May şi, de ce nu, chiar Putin. |ncrederea preşedintelui francez în Uniunea Europeană îl va ajuta să câştige popularitate în rândul partenerilor externi, dar faptul că el ignoră reacţiile venite din partea propriilor votanţi l-ar putea costa.

  • Ţara unde sărăcia a atins noi culmi: oamenii au început să facă troc. O tunsoare? Câteva banane şi ouă

    Schimbul unui produs pe care îl ai în surplus cu un altul de care ai nevoie, cunoscut încă din Antichitate sub numele de troc, a devenit cea mai des întâlnită metodă prin care venezuelenii îşi procură cele trebuincioase.  
     
    Astfel, porumbul este schimbat cu orez, ouăle sunt date pe ulei de gătit şi, de multe ori, oamenii se duc la vânzătorii ambulanţi de pe străzile oraşelor pentru a-şi cumpără un kilogram de făină în schimbul aceleiaşi cantităţi de zahăr. 
     
    S-au creat inclusiv pagini de Facebook şi grupuri unde oamenii negociază între ei schimbul diverselor produse, cum ar fi articolele de igienă şi curăţenie. 
     
    Chiar şi serviciile sunt plătite cu alimente. Unii frizeri din anumite sate şi comune acceptă să tundă clienţii pentru câteva banane sau ouă. Poţi plăti inclusiv o cursă cu taxiul cu un cartuş de ţigări. Totodată, unele restaurante oferă un meniu complet contra câtorva pachete de şerveţele. 
     
    O altă metodă intens folosită este aceea de a cumpăra pe datorie. De asemenea, actele de caritate şi activităţile de voluntariat au început să câştige popularitate printre venezueleni, oamenii solidarizându-se în faţa crizei în care se află întreaga naţiune. 

  • O companie de care nu ai auzit niciodată domină piaţa de telefoane mobile din Africa

    Un design solid şi preţurile mici au fost atuurile care au ajutat compania chineză Transsion Holdings în lupta cu gigantul Samsung şi să devină producătorul numărul unu de smartphone-uri, în funcţie de vânzări, de pe continentul african. Acum se pregăteşte să cucerească India.

    De-a lungul celor opt ani petrecuţi în Etiopia, Yu Weiguo, CEO-ul Transsion Holdings, a reuşit să transforme o companie obscură, deţinătoare a brandului de smartphone-uri Tecno Mobile, în principalul producător de telefoane inteligente din Africa. Cu vânzări de peste 200 de milioane de unităţi pe continentul negru, el a ales Addis Abeba, capitala Etiopiei, ca loc de construcţie pentru o fabrică de 26.000 de metri pătraţi. Unitatea ar fi trebuit să producă până la 2 milioane de telefoane pe lună; planurile companiei au fost însă afectate de regimul politic.

    Coaliţia de guvernare din Etiopia a declarat stare de urgenţă la mijlocul lunii februarie 2018, ca urmare a demisiei prim-ministrului Hailemariam Desalegn, acuzând o destabilizare a regimului autocratic. Pentru producătorul de smartphone-uri, incidentul a reprezentat o lecţie în ceea ce priveşte riscurile. ”Sunt multe lucruri care nu pot fi controlate în Africa“, a declarat Yu Weiguo celor de la Bloomberg Businessweek. ”Uneori, planurile sunt date peste cap.“

    Yu nu crede că tensiunile politice vor afecta compania pe termen lung, argumentând că Transsion aduce internetul aproape de oameni şi ajută, astfel, la dezvoltarea economică. ”Stabilitatea politică e un aspect extrem de important, dar noi vom investi în continuare şi avem încredere în faptul că fabrica la funcţiona la capacitate maximă până în august.“

    Jean-Pierre Cabestan, autor al volumului ”Prietenia dintre Tanzania şi China în era multipolarităţii“, crede că Transsion ar trebui să privească cu mai multă îngrijorare scena politică. ”Guvernul chinez şi companiile în general sunt interesate doar de cei aflaţi la putere. Nimeni nu vrea să stea de vorbă cu partidele de opoziţie, iar asta ar putea reprezenta o problemă la un moment dat“, atrage el atenţia.

    O strategie câştigătoare

    Transsion nu a pornit la drum ca o companie cu ambiţii mari: fondată în 2006, şi-a construit afacerea pe hardware ieftin şi software gândit pentru clienţi care fuseseră, până la acel moment, ocoliţi de companiile importante din Statele Unite, Europa şi Japonia. La prima linie de asamblare, Yu şi alţi cinci expaţi chinezi lipeau componentele la parterul unei vile din centrul capitalei Addis Abeba. ”Locul era foarte mic, dar aveam toate uneltele necesare pentru a construi un telefon“, îşi aminteşte Yu Weiguo. El a vândut iniţial câteva mii de telefoane cu clapetă unor distribuitori locali, cerând un preţ cu 10% mai mic decât cel al rivalilor. Yu promitea, de asemenea, să asigure clienţilor orice fel de reparaţie fără costuri suplimentare. În doar câteva luni, cererea crescuse atât de mult încât a fost nevoie ca operaţiunea să se mute din vilă într-o fabrică.

    Transsion a adăugat mai multe sloturi pentru cardurile SIM şi a simplificat procedura de trecere de la o reţea Wi-Fi la alta; ingineri chinezi, aduşi să lucreze la companie, au îmbunătăţit funcţiile camerei foto şi au dezvoltat o baterie mult mai performantă decât cele existente pe piaţă. ”E ceea ce aţi numit microinovaţii“, îşi aminteşte Arif Chowdhury, unul dintre primii angajaţi ai companiei, în cadrul unui interviu pentru Bloomberg Businessweek. ”Ne-am diferenţiat prin faptul că am gândit un produs doar pentru piaţa din Africa.“ În prezent, compania are peste 5.000 de angajaţi pe continentul negru, din care 90% sunt localnici.

    În timp, compania s-a extins în majoritatea statelor din Africa şi a început să ofere şi modele premium, nemaifiind percepută doar ca o variantă accesibilă tuturor. Unu din şase africani este client al Transsion, iar asta a atras atenţia unor producători de renume precum Huawei sau Xiaomi. ”Brandul Tecno a schimbat percepţia potrivit căreia africanii nu îşi permit smartphone-uri“, e de părere şi Mbwana Alliy, manager al fondului de investiţii Savannah Fund, care se concentrează pe start-up-uri în tehnologie. ”Facebook, WhatsApp sau Instagram datorează parte din succes celor de la Transsion şi brandului lor, Tecno.“

    Potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare RoyceFund, rata de penetrare a smartphone-urilor pe piaţa din Africa era de doar 6% în 2005; în 2008 ajunsese la 30%, în condiţiile în care aceeaşi rată depăşea 40% în India şi China. ”Nigeria are aproape 200 de milioane de locuitori, dar sub 30% dintre aceştia deţin un telefon mobil. Potenţialul de creştere e uriaş“, remarca Arif Chowdhury. Pe de altă parte, el spune că şi numărul competitorilor e mult mai mic în pieţele africane.

    Livrările de smartphone-uri la nivel global au scăzut în 2017 cu 0,5%, marcând primul minus de acest fel de la apariţia telefoanelor inteligente. Producătorii au livrat 1,46 miliarde de unităţi în 2017, marea majoritate folosind sisteme de operare Android sau iOS. În trimestrul IV al anului trecut, volumul livrărilor s-a ridicat la 393 milioane unităţi, în scădere cu 8,5% faţă de livrările înregistrate în perioada similară din 2016 (429,8 milioane). Cei de la compania de cercetare de piaţă IDC estimează o creştere anuală de 2,8% pentru perioada 2017-2022; astfel, numărul smartphone-urilor livrate la nivel global ar trebui să ajungă la 1,68 miliarde.

    Spre noi pieţe

    Compania a vândut peste 50 de milioane de telefoane în Africa în prima jumătate a anului 2017, majoritatea fiind modele feature (non-smart), potrivit firmei de cercetare IDC. Asta i-a cimentat statutul de cel mai mare producător de telefoane de pe continent, înaintea rivalului sud-coreean, Samsung. În aceeaşi perioadă, Transsion Holdings a vândut 11 milioane de smartphone-uri. La nivel global, Transsion este numărul patru în funcţie de volum, după Samsung, Apple şi Huawei, conform IDC, dar preţurile reduse ale produselor o fac să ajungă pe locul 13, în top producătorilor de telefoane în funcţie de cifra de afaceri, potrivit Financial Times.

    Aşadar, compania a livrat în 2017 aproximativ 120 de milioane de unităţi, potrivit lui Zhu Zhaojiang, fondatorul companiei, devenind astfel cel mai mare exportator de telefoane din China, în funcţie de volum.  Veniturile companiei pe anul trecut au ajuns la 3 miliarde de dolari, conform lui Zhu, care adaugă ”eu nu ţintesc oamenii cu venituri mari care ar cumpăra Apple sau Samsung“.

    În jur de 216 milioane de telefoane s-au vândut în Africa în 2016, potrivit IDC, dintre care 57% au fost clasice, non-smart. Succesul Transsion este bazat pe abilitatea ”de a replica caracteristici cheie de la rivali la preţuri mai atrăgătoare“, este de părere Simon Baker, analyst la IDC.

    Mărcile companiei aflate în Africa sunt: Itel, numărul 1 în funcţie de volum, dar şi Tecno sau Infinix, smartphone-urile care generează cele mai mari venituri, potrivit lui Zhu. El spune că preţul unui telefon vândut în retail este de aproape 100 de dolari. ”Ne vom îndrepta spre alte pieţe emergente. În viitor ne vom concentra pe Africa de Nord, India şi Orientul Mijlociu“, spune Zhu pentru FT. Vânzarea câtorva milioane de telefoane în India va ajuta Transsion să vândă cam 20% din telefoanele sale în afara Africii, adaugă el. Compania s-a situat pe locul doi în India în ultimul trimestru al anului 2016.

    Mai exact, de la lansarea în 2016 până la finalul anului trecut, Transsion a capturat 8% din piaţa de telefoane din India, ajungând pe locul trei, potrivit firmei de consultanţă Counterpoint Research. Tarun Pathak, analist la firma de consultanţă, este de părere că succesul firmei chineze se datorează preţurilor reduse şi unei distribuţii bune.

    Ascensiunea Transsion în Africa vine într-o perioadă în care continentul trece prin transformări profunde, generate de avansul tehnologic, comerţ, urbanizarea accelerată şi mai ales de investiţii în valoare de peste 60 de miliarde de dolari venite în ultimii doi ani din China. ”Transsion întruchipează ambiţiile locale ale Chinei, care a înţeles încă din 1990 potenţialul Africii“, remarcă Howard French, autorul cărţii ”Al doilea continent al Chinei: cum un milion de imigranţi construiesc un nou imperiu în Africa“.

    Transsion se zbate în continuare pe pieţele tradiţionale: compania nu reuşit niciodată să intre între primii zece producători din China şi nu a vândut niciodată telefoane în Europa. Chiar şi în aceste condiţii, dominarea sa pe piaţa din Africa nu poate fi contestată: Transsion are o cotă de piaţă de 30%, în vreme ce gigantul Samsung deţine doar 22%, potrivit firmei de cercetare Canalys.

    Fondatorul Zhu Zhaojiang controlează grupul prin mai multe fonduri de investiţii, bucurându-se şi de mai multe investiţii din partea guvernului. Zhu a declarat în mai multe rânduri că se gândeşte la listarea pe bursă, însă nu a demarat nicio procedură în acest sens.

  • Sfatul de business al săptămânii: Dragoş Sîrbu, CEO Flanco Retail: ”Indiferent de cât de bine arată prezentul, trebuie să fii pregătit oricând pentru ce îţi poate rezerva viitorul“

    Strategia pe care s-au concentrat anul trecut a implicat o analiză a unităţilor mai puţin rentabile din cadrul reţelei şi pentru care situaţia nu ar fi avut cum să înregistreze o altfel de evoluţie într-un orizont de timp de 2-3 ani, potrivit lui Sîrbu.

    În ultimii cinci ani, numărul magazinelor Flanco a crescut cu peste 50%, ajungând, în prezent, la 122 de locaţii, iar retailerul are în plan noi deschideri pentru acest an. Traficul mediu de clienţi a crescut de la an la an, odată cu extinderea reţelei de magazine. La acest lucru se adaugă şi impactul constant al creşterii de trafic din perioada Black Friday.

    Piaţa de profil se plasează la o valoare de 2,8 miliarde de euro, conform estimărilor Flanco, 2017 fiind cel mai bun an din istorie pentru acest domeniu. Potrivit observaţiilor lui Dragoş Sîrbu, creşterea s-a bazat, în mare măsură, pe industria telecom: ”Piaţa la telecom în 2013, la bază, era de 472 milioane de euro, cam la acelaşi nivel cu celelalte categorii, pe când acum este aproape dublă faţă de celelalte. Există şi o creştere semnificativă a electrocasnicelor mici – de bucătărie, personal care, confort; există în continuare o evoluţie pozitivă la televizoare, la 1,5 milioane de bucăţi.“

    Potrivit previziunilor Flanco, piaţa de electro-IT va marca anul acesta un plus de 9%: ”Sunt suficiente motive pentru ca acest lucru să se întâmple“, iar ei îşi fixează un obiectiv de creştere de peste 5%. ”Modelul nostru de business este unul moderat. Vom fi foarte fericiţi dacă vom creşte vânzările anul acesta cu procente cuprinse între 5 şi 8%“, descrie Dragoş Sîrbu perspectivele de creştere pentru anul în curs.

    Deţinut în întregime, din 2012, de Iulian Stanciu, retailerul face parte dintr-un grup, cu vânzări cumulate ce au ajuns anul trecut la 6 miliarde de lei (aproximativ 1,1 miliarde de euro) şi 6.000 de angajaţi (în portofoliul de investiţii ale antreprenorului se numără şi şi Berăria H, Sameday Courier, Fashion Days, Zitec, NOD, eMAG, Depanero, Conversion).

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Fără doar şi poate, anul 2009, în care am traversat o perioadă de criză, am diminuat numărul de salariaţi cu peste 200 de oameni şi aproape am închis o companie. |n acea perioadă, am trecut printr-un amplu proces de restructurare, ne-am concentrat pe îmbunătăţirea parametrilor de eficienţă, dar şi pe experienţa de cumpărare a clienţilor noştri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Experienţa ne-a învăţat să privim mai departe, astfel încât, indiferent de cât de bine arată prezentul, trebuie să fii pregătit oricând pentru ce îţi poate rezerva viitorul.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Cu toate implicaţiile pe care le poate avea o greşeală, le acceptăm, indiferent de natura lor, atâta timp cât învăţăm din ele, nu afectează businessul semnificativ şi nu se repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Top of mind, profesor în învăţământul gimnazial.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Cred că indiferent de ceea ce faci, un job îţi aduce anumite satisfacţii, pentru că nicio profesie nu seamănă cu alta. Aşa că nu aş putea numi o profesie anume pe care nu aş fi ales-o niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Fiţi răbdători, dar determinaţi, valorificaţi fiecare oportunitate şi implicaţi-vă 100%!

  • Don Facundo Bacardí Massó, numele celui care a dus romul în toată lumea

    Don Facundo Bacardí Masso s-a născut pe 14 octombrie 1814, în Sitges, un oraş din apropierea Barcelonei, Spania, în familia unor zidari. Ulterior, şi-a urmat fratele mai mare în Cuba şi s-a angajat în magazinul deschis de acesta în Santiago. 

    În 1844, s-a căsătorit cu Amalia Moreau, provenită dintr-o familie prosperă. Ei au avut şase copii: Emilio, Juan, Facundo Jr., María, José şi Amalia Jr. La trei luni după căsătorie, Bacardí a reuşit să-şi deschidă propriul magazin.

    În 1852, Santiago a fost devastat de un cutremur, urmat de o epidemie de holeră, timp în care antreprenorul a plecat împreună cu familia în Catalonia, pentru câteva luni. La întoarcere, şi-a găsit magazinul jefuit, iar condiţiile de business din ţară erau, de asemenea, mult afectate, pe fondul unei scăderi globale a producţiei de zahăr, unul dintre principalele motoare ale economiei. Deoarece businessul său nu mai putea fi restabilit, în 1855 Bacardí a declarat faliment.

    Curând însă, a pus bazele unei noi afaceri. Cu ajutorul lui José León Boutellier, un distilator francez, a început să experimenteze procedee de distilare şi filtrare multiplă a romului, în urma cărora băutura a fost lăsată să îmbătrânească în butoaie de stejar. Cei doi au folosit melasă de calitate superioară, iar băutura rezultată, un rom premium, rafinat, i-a încântat pe locuitorii obişnuiţi cu ronul, un tip de rom brut, dur, de slabă calitate.

    Pe 4 februarie 1862, cei doi asociaţi au achiziţionat o distilerie şi au pus bazele companiei Bacardí, Boutellier, and Company, în Santiago de Cuba, folosindu-se de capitalul oferit de fratele mai tânăr al lui investitorului, José.

    Bacardí a înţeles curând că pentru a-şi spori vânzările, băutura sa ar fi trebuit evidenţiată de un brand, aşa că a început să semneze fiecare transport de rom cu numele Bacardí M (de la Bacardí Massó). Ulterior, la propunerea soţiei sale, a adăugat imaginii brandului său celebra siglă reprezentată de un liliac. Firma a fost recunoscută în 1874.

    Mai târziu, investitorul a cumpărat acţiunile lui Boutellier şi a redenumit firma Bacardi and Company. Odată ce fiii săi s-au alăturat companiei, Bacardi a devenit o afacere de familie. Vânzările companiei au început să crească, iar în scurt timp băutura premium produsă de aceştia a câştigat mai multe premii în cadrul unor competiţii internaţionale, aşa că a început să se vândă şi în afara Cubei, la nivel global.

    În 1877, investitorul s-a retras de la conducerea companiei, preluată de fiii săi, Emilio (ales ca preşedinte), Facundo Jr. (maestru în mixologie) şi José (director de vânzări).

    A urmat o nouă perioadă tumultuoasă pentru Cuba, deoarece societatea începuse să lupte împotriva imperialismului spaniol. Bacardi şi fiul său, Emilio, implicat în politica naţionalistă, au fost arestaţi. |ntr-un final, a fost eliberat, însă fiul său a rămas în închisoare încă patru ani, timp în care compania a fost condusă de ceilalţi fraţi. Facundo Bacardí a murit pe
    9 mai 1886.

    Conform celor mai recente date disponibile, în 2014 cifra de afaceri a companiei a fost de 4,6 miliarde de dolari. Bacardi Limited are aproximativ 5.500 de angajaţi, peste 20 de unităţi de producţie (fabricare, distilare şi îmbuteliere) şi îşi vinde mărcile în peste 170 de ţări. Portofoliul companiei numără peste 200 de etichete, printre care mărci celebre precum Grey Goose, Bombay Sapphire sau Martini, la care se va adăuga, anul acesta, şi  brandul de tequila premium Patrón, achiziţionat, potrivit Forbes, contra sumei de 5,1 miliarde de dolari.

  • Hobby de CEO: Adrian Peake,CEO Medicover: ”Cred că sportul contribuie la dezvoltarea aptitudinilor sociale care ajută la formarea unei reţele de contacte de business importante“

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: De ce?

    CARTE: Hobbitul

    PERSONALITATE: Richard Branson

    SPORTIV: Jesse Owens

    1. Ce hobbyuri aveţi şi cât timp dedicaţi acestora? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Majoritatea hobbyurilor pe care le am au legătură cu sportul. îmi place să joc crichet şi golf, însă trăind în România, mai exact în Bucureşti, a fost cumva dificil să practic aceste sporturi cu o anumită regularitate. Astfel, în ultimii zece ani am redescoperit ciclismul. Acum câţiva ani am fost într-o expediţie de ciclism în Africa, în Tanzania, în cadrul unei acţiuni caritabile cu scopul de a strânge bani pentru British Heart Foundation. Anul acesta, în iunie, voi participa alături de colegii noştri de la Medicover din diverse ţări la o cursă de ciclism de 1.000 km, în Polonia, pentru a creşte gradul de conştientizare în ceea ce priveşte diabetul de tip 2.

    2. Ce corespondenţe există între hobbyurile dvs. şi afaceri?

    Una dintre cele mai importante legături dintre ciclism şi business este faptul că trebuie să-ţi setezi obiective atât pe termen scurt, mediu sau lung, să depăşeşti obstacolele şi să identifici soluţii la orice piedici care apar în timp ce lucrezi la îndeplinirea acestor obiective. Pe de altă parte, te ajută să conduci şi să îi motivezi pe cei din echipă să ofere ce au mai bun şi, să sperăm, să ne distrăm pe parcursul călătoriei.

    3. Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri/pentru afacere?

    Cred că sportul contribuie la dezvoltarea aptitudinilor sociale care ajută la formarea unei reţele de contacte de business importante. De asemenea, înveţi să apreciezi munca în echipă, şi poate cel mai important, să ai un avantaj în faţa competiţiei.

    4. Care sunt regulile din hobbyurile dvs. folositoare în afaceri?

    încearcă să devii din ce în ce mai bun, este normal să mai facem şi greşeli – ne fac mai puternici, şi ne motivează să luptăm să fim mâine mai buni decât astăzi. Cu alte cuvinte, trebuie să progresăm încontinuu.

    5. Ce tip de sport/hobby nu aţi practica niciodata?

    Paraşutismul – am emoţii chiar şi atunci când urc cu telecabina la Buşteni spre munţii Bucegi.

    Lecţia este: cunoaşterea limitelor!

    Cu o experienţă internaţională de peste 25 de ani în sectoarele de FMCG şi servicii medicale, Adrian Peake este directorul general al Medicover România începând cu anul 2015. Grupul Medicover este prezent in România prin centrele Medicover şi laboratoarele Synevo, care au generat anul trecut venituri pe piaţa din România în creştere cu 19,6% până la 73,8 milioane euro, faţă de valoarea de 61,7 milioane euro raportată în 2016.

    La nivel de venituri, Medicover România se află pe poziţia trei în cadrul grupului, după Germania şi Polonia, cu o pondere de 12,7%. ”în anul 2017 am continuat să ne dezvoltăm şi ne-am atins obiectivele. Achiziţia Iowemed, reţeaua de vârf din judeţul Constanţa, a reprezentat un pas strategic important, completat de investiţiile noastre continue pentru a oferi servicii medicale integrate, de cea mai înaltă calitate pacienţilor noştri“, descrie Adrian Peake cele mai recente investiţii ale companiei. ”Creşterea economică a ţării şi a pieţei forţei de muncă se reflectă şi în beneficiile medicale oferite de angajatori, dar susţine şi accesul persoanelor la servicii medicale de calitate“, adaugă Peake.

    Specializat în contabilitate de management şi finanţe, el a ocupat de-a lungul anilor diferite poziţii de conducere în companii precum Unilever, Coca-Cola, Associated British Foods, BMI Healthcare şi Circle Health. Este asociat al Chartered Institute of Management Accountants şi deţine o diplomă de licenţă în Business Studies de la Universitatea din Brighton, Marea Britanie. Adrian Peake spune că a fost dintotdeauna un adept al spiritului de echipă şi al stilului de leadership ”uşa este mereu deschisă“. Este căsătorit şi are trei fiice.

  • Hobby de CEO: Adrian Peake,CEO Medicover: ”Cred că sportul contribuie la dezvoltarea aptitudinilor sociale care ajută la formarea unei reţele de contacte de business importante“

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: De ce?

    CARTE: Hobbitul

    PERSONALITATE: Richard Branson

    SPORTIV: Jesse Owens

    1. Ce hobbyuri aveţi şi cât timp dedicaţi acestora? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Majoritatea hobbyurilor pe care le am au legătură cu sportul. îmi place să joc crichet şi golf, însă trăind în România, mai exact în Bucureşti, a fost cumva dificil să practic aceste sporturi cu o anumită regularitate. Astfel, în ultimii zece ani am redescoperit ciclismul. Acum câţiva ani am fost într-o expediţie de ciclism în Africa, în Tanzania, în cadrul unei acţiuni caritabile cu scopul de a strânge bani pentru British Heart Foundation. Anul acesta, în iunie, voi participa alături de colegii noştri de la Medicover din diverse ţări la o cursă de ciclism de 1.000 km, în Polonia, pentru a creşte gradul de conştientizare în ceea ce priveşte diabetul de tip 2.

    2. Ce corespondenţe există între hobbyurile dvs. şi afaceri?

    Una dintre cele mai importante legături dintre ciclism şi business este faptul că trebuie să-ţi setezi obiective atât pe termen scurt, mediu sau lung, să depăşeşti obstacolele şi să identifici soluţii la orice piedici care apar în timp ce lucrezi la îndeplinirea acestor obiective. Pe de altă parte, te ajută să conduci şi să îi motivezi pe cei din echipă să ofere ce au mai bun şi, să sperăm, să ne distrăm pe parcursul călătoriei.

    3. Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri/pentru afacere?

    Cred că sportul contribuie la dezvoltarea aptitudinilor sociale care ajută la formarea unei reţele de contacte de business importante. De asemenea, înveţi să apreciezi munca în echipă, şi poate cel mai important, să ai un avantaj în faţa competiţiei.

    4. Care sunt regulile din hobbyurile dvs. folositoare în afaceri?

    încearcă să devii din ce în ce mai bun, este normal să mai facem şi greşeli – ne fac mai puternici, şi ne motivează să luptăm să fim mâine mai buni decât astăzi. Cu alte cuvinte, trebuie să progresăm încontinuu.

    5. Ce tip de sport/hobby nu aţi practica niciodata?

    Paraşutismul – am emoţii chiar şi atunci când urc cu telecabina la Buşteni spre munţii Bucegi.

    Lecţia este: cunoaşterea limitelor!

    Cu o experienţă internaţională de peste 25 de ani în sectoarele de FMCG şi servicii medicale, Adrian Peake este directorul general al Medicover România începând cu anul 2015. Grupul Medicover este prezent in România prin centrele Medicover şi laboratoarele Synevo, care au generat anul trecut venituri pe piaţa din România în creştere cu 19,6% până la 73,8 milioane euro, faţă de valoarea de 61,7 milioane euro raportată în 2016.

    La nivel de venituri, Medicover România se află pe poziţia trei în cadrul grupului, după Germania şi Polonia, cu o pondere de 12,7%. ”în anul 2017 am continuat să ne dezvoltăm şi ne-am atins obiectivele. Achiziţia Iowemed, reţeaua de vârf din judeţul Constanţa, a reprezentat un pas strategic important, completat de investiţiile noastre continue pentru a oferi servicii medicale integrate, de cea mai înaltă calitate pacienţilor noştri“, descrie Adrian Peake cele mai recente investiţii ale companiei. ”Creşterea economică a ţării şi a pieţei forţei de muncă se reflectă şi în beneficiile medicale oferite de angajatori, dar susţine şi accesul persoanelor la servicii medicale de calitate“, adaugă Peake.

    Specializat în contabilitate de management şi finanţe, el a ocupat de-a lungul anilor diferite poziţii de conducere în companii precum Unilever, Coca-Cola, Associated British Foods, BMI Healthcare şi Circle Health. Este asociat al Chartered Institute of Management Accountants şi deţine o diplomă de licenţă în Business Studies de la Universitatea din Brighton, Marea Britanie. Adrian Peake spune că a fost dintotdeauna un adept al spiritului de echipă şi al stilului de leadership ”uşa este mereu deschisă“. Este căsătorit şi are trei fiice.

  • Într-o ţară obsedată de control, companii evaluate la miliarde de dolari te urmăresc la tot pasul

    Dacă un client intră pe porţile Suning, principalul retailer pe piaţa electronicelor din China, e posibil ca fiecare cameră de supraveghere din magazin să îi urmărească mişcările folosind software dezvoltat de SenseTime. Dacă cineva vrea să acceseze Rong360, o platformă care conectează indivizii interesaţi de închirierea unor produse sau imobile, trebuie să se conecteze folosind recunoaşterea facială  sistem dezvoltat, de asemenea, de SenseTime. Mai mult, dacă cineva e oprit în trafic de poliţie, sunt şanse mari ca infracţiunea să fi fost descoperită prin tehnologia creată de SenseTime.

    ÎN FRUNTEA UNEI INDUSTRII DE ZECI DE MILIARDE DE DOLARI

    SenseTime e una dintre companiile ce domină industria IA (inteligenţă artificială) din China, sector puternic susţinut de guvern; de altfel, autorităţile şi-au exprimat în mod public dorinţa de a duce piaţa de IA la o valoare de peste 150 de miliarde de dolari până în 2030.

    Fondată în Hong Kong, SenseTime are sute de clienţi în jurul lumii şi a crescut datorită investiţiilor venite de la Qualcomm, producător de cipuri din Statele Unite, şi Dalian Wanda, cel mai mare dezvoltator imobiliar din China. Săptămâna trecută, gigantul Alibaba a anunţat că va conduce cea de-a treia rundă de finanţare cu o sumă de 600 de milioane de dolari, ducând valoarea SenseTime la aproximativ 3 miliarde de dolari.

    Puţine companii din zona IA  din China sau alte state  au reuşit până acum să fie evaluate la peste 1 miliard de dolari. ”China a luat un avans considerabil, mai ales în ceea ce priveşte recunoaşterea video sau a imaginilor, pentru că avem un număr important de specialişti în asta“, a declarat pentru Quartz Xu Li, CEO-ul SenseTime. Profesorul Tang Xiaoou, şeful departamentului de inginerie a informaţiei din cadrul Universităţii Chineze din Hong Kong, a pus bazele companiei în octombrie 2014. Iniţial a fost vorba de un proiect academic, Xiaoou luând alături de el 11 studenţi specializaţi în IA. |n 2015, proiectul s-a transformat într-o afacere, numindu-l ca CEO pe Xu, unul dintre protejaţii lui Xiaoou, iar în 2016 a început să lanseze pe piaţă produse.

    Pentru cei mai mulţi clienţi chinezi, recunoaşterea facială înseamnă supraveghere. SenseTime oferă însă o gamă diversă de produse software: unele sunt într-adevăr destinate supravegherii, în vreme ce altele au rolul de a simplifica procese precum sortarea fotografiilor sau editarea acestora. Printre clienţii companiei se numără chiar şi o închisoare, folosind un program care să ajute la evitarea situaţiilor de risc.

    Xu spune că SenseTime a început să crească odată cu cererea tot mai mare pentru aplicaţii sau platforme de microcreditare. De-a lungul anului 2016, numeroase companii chinezeşti de tehnologie au introdus sisteme prin care oamenii pot împrumuta bani unii de la alţii; pentru a reduce riscul de fraudă, au apelat la dezvoltatori precum SenseTime ce foloseau inteligenţa artificială pentru a verifica, în timp real, datele unei persoane. Sistemul e simplu de explicat: prin recunoaştere facială, programul se conectează la baza de date a autorităţilor şi retrage toate informaţiile legate de persoana în cauză.
    CEO-ul celor de la SenseTime vorbeşte de două fenomene ce au dus la creşterea interesului pentru IA în China: apariţia producătorilor mici de smartphone-uri care, colectiv, ocupă o parte importantă a pieţei şi cererea tot mai mare pentru sisteme de supraveghere.

    În primul rând, producătorii de dispozitive mobile care nu au capacitatea de a concura cu nume precum Samsung sau Apple caută metode de a se diferenţia, de a ieşi în evidenţă, iar cei mai mulţi apelează la soluţii de IA în acest sens. Prin urmare, companii precum SenseTime au mult mai multe comenzi  fie ele şi mai mici, ca valoare  decât în urmă cu trei-patru ani.
    |n al doilea rând, avantajele oferite de IA în procesul de supraveghere au făcut ca principalul client pentru această gamă de produse să fie chiar guvernul. Există în prezent peste 176 de milioane de camere de supraveghere în China, numărul acestora crescând anual cu 13%; pentru comparaţie, creşterea anuală a numărului de astfel de dispozitive la nivel global este de doar 2%.

    Dar China nu ocupă primul loc doar în clasamentul achiziţiilor de camere de securitate, ci şi în cel al statelor care îşi urmăresc cetăţenii. Edward Schwarck, cercetător la Institul Japonez pentru Relaţii Internaţionale, notează într-un studiu publicat recent că de-a lungul ultimilor două decenii, Ministerul pentru Securitate Publică din China s-a transformat într-o agenţie de securitate care controlează ”o societate sofisticată, conectată şi din ce în ce mai tehnologizată“.

    Cea mai mare întrebare e legată de modul în care lucrurile vor evolua în continuare, subliniază Schwarck. ”Consolidarea bazelor de date de securitate a creat o zonă în care e nevoie de platforme de inteligenţă artificială, astfel încât activităţile poliţieneşti să fie din ce în ce mai automatizate.“

    Ideile lui Schwarck explică, într-o bună măsură, de ce SenseTime şi principalele firme concurente, Megvii şi Yitu, sunt evaluate fiecare la peste 1 miliard de dolari.

    LIBERTATEA ŞI INTIMITATEA, CONCEPTE PE CALE DE DISPARIŢIE ÎN CHINA

    Dincolo de a fi un simplu client, guvernul chinez a jucat un rol esenţial în dezvoltarea SenseTime prin oferirea accesului la date. Mai exact, Xu spune că algoritmii de căutare folosesc o bază de date cu peste 10 miliarde de imagini pentru a se ”antrena“, multe dintre acestea fiind furnizate de autorităţi. Spre exemplu, SenseTime derulează în prezent un proiect-pilot cu autorităţile din Shenzen, în cadrul căruia software-ul dezvoltat de companie ”concurează“ cu sistemul de supraveghere existent. Algoritmii SenseTime preiau părţile bune şi le integrează în propriul sistem, rezultatul fiind, în teorie, o soluţie de supraveghere mult mai complexă.

    Controlul pe care autorităţile din China îl exercită asupra cetăţenilor este din ce în ce mai mare, un exemplu relevant în acest sens fiind şi propunerea de a evalua nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de cetăţeni prin Sistemul Social de Credite, prezentată la finalul anului trecut. Guvernul chinez promovează sistemul drept o modalitate dezirabilă de măsurare şi creştere a ”încrederii„ la nivelul naţiunii şi de construire a unei culturi a ”sincerităţii„. ”Aceasta va crea un mediu de opinie publică în care păstrarea încrederii este glorioasă şi va întări credibilitatea în afacerile guvernamentale, credibilitatea comercială, socială şi va contribui la construirea credibilităţii judiciare„, spun declaraţiile publice referitoare la acest proiect citate de Wired.

    ”Este urmărirea comportamentului consumatorilor cu o influenţă politică orwelliană„, interpretează Johan Lagerlvist, un specialist al Institutului Suedez de Afaceri Internaţionale, sistemul de credite sociale. Rogier Creemers, un cercetător postdoctoral specializat în lege şi guvernanţă chineză la Institutul Van Vollenhoven de la Universitatea Leiden, care a publicat o traducere detaliată a planului, l-a comparat cu recenziile de pe Yelp, în care ”statul-bonă„ veghează peste umărul indivizilor. Deocamdată, tehnic vorbind, participarea la Scorul Cetăţenilor din China este opţională.

    Până în 2020 va fi însă obligatorie. Comportamentul fiecărui cetăţean, dar şi al persoanelor juridice  orice companie sau orice altă entitate  va fi evaluat şi clasificat, fie ei că îşi doresc acest lucru sau nu. Până la implementarea programului în 2020, guvernul testează proiectul. |n acest mariaj dintre supravegherea comunistă şi capitalism, guvernul a oferit licenţa pentru opt companii private în vederea dezvoltării sistemelor şi algoritmilor pentru realizarea scorurilor creditelor sociale. |n mod predictibil, giganţi ai datelor administrează două dintre cele mai cunoscute proiecte de acest tip.

    Spre exemplu, oamenii cu ratinguri scăzute vor avea viteze la internet reduse, acces restricţionat la restaurante, cluburi de noapte sau cluburi de golf şi nu vor mai avea dreptul de a călători liber în afara ţării. Scorurile vor influenţa aplicaţiile pentru închirieri ale persoanelor, posibilitatea de a obţine o asigurare sau un împrumut şi chiar şi beneficii de securitate socială. Cetăţenii cu scoruri scăzute nu vor fi angajaţi de anumiţi angajatori şi le vor fi interzise anumite slujbe, printre care în domeniul serviciilor civile, jurnalismului, juridic  unde se presupune că trebuie să dai dovadă de încredere. Cetăţenilor cu ratinguri scăzute le va fi restricţionat inclusiv accesul la şcoli private.

    Atunci când a fost întrebat de riscul ca inteligenţa artificială să fie folosită de către guvern pentru a invada vieţile private ale oamenilor, CEO-ul SenseTime a comparat tehnologia cu revoluţia industrială, insistând asupra ideii că aceasta poate fi folosită cu intenţii bune sau rele.

    ”Noi încercăm să facem lucruri care să ajute oamenii„, spune Xu. ”Spre exemplu, recunoaşterea facială poate fi folosită pentru a ajuta la găsirea copiilor dispăruţi. Dacă foloseşti sistemele de supraveghere în acest sens, publicul va avea de câştigat.„
    Explicaţiile sale nu sunt însă atât de bine primite în afara Chinei, unde compania îşi extinde cu greu prezenţa. La începutul acestui an, SenseTime s-a alăturat iniţiativei Intelligence Quest, un program susţinut de MIT (Massachusetts Institute of Technology) care aduce împreună experţi din mai multe domenii pentru a analiza inteligenţa artificială. SenseTime are de asemenea birouri în Singapore şi Japonia, dezvoltând alături de producătorul auto Honda soluţii pentru maşinile autonome.
    |n afara Chinei, compania condusă de Xu Li va avea însă o mare problemă: va fi lipsită de sprijinul guvernului de la Beijing.

     

  • Într-o ţară obsedată de control, companii evaluate la miliarde de dolari te urmăresc la tot pasul

    Dacă un client intră pe porţile Suning, principalul retailer pe piaţa electronicelor din China, e posibil ca fiecare cameră de supraveghere din magazin să îi urmărească mişcările folosind software dezvoltat de SenseTime. Dacă cineva vrea să acceseze Rong360, o platformă care conectează indivizii interesaţi de închirierea unor produse sau imobile, trebuie să se conecteze folosind recunoaşterea facială  sistem dezvoltat, de asemenea, de SenseTime. Mai mult, dacă cineva e oprit în trafic de poliţie, sunt şanse mari ca infracţiunea să fi fost descoperită prin tehnologia creată de SenseTime.

    ÎN FRUNTEA UNEI INDUSTRII DE ZECI DE MILIARDE DE DOLARI

    SenseTime e una dintre companiile ce domină industria IA (inteligenţă artificială) din China, sector puternic susţinut de guvern; de altfel, autorităţile şi-au exprimat în mod public dorinţa de a duce piaţa de IA la o valoare de peste 150 de miliarde de dolari până în 2030.

    Fondată în Hong Kong, SenseTime are sute de clienţi în jurul lumii şi a crescut datorită investiţiilor venite de la Qualcomm, producător de cipuri din Statele Unite, şi Dalian Wanda, cel mai mare dezvoltator imobiliar din China. Săptămâna trecută, gigantul Alibaba a anunţat că va conduce cea de-a treia rundă de finanţare cu o sumă de 600 de milioane de dolari, ducând valoarea SenseTime la aproximativ 3 miliarde de dolari.

    Puţine companii din zona IA  din China sau alte state  au reuşit până acum să fie evaluate la peste 1 miliard de dolari. ”China a luat un avans considerabil, mai ales în ceea ce priveşte recunoaşterea video sau a imaginilor, pentru că avem un număr important de specialişti în asta“, a declarat pentru Quartz Xu Li, CEO-ul SenseTime. Profesorul Tang Xiaoou, şeful departamentului de inginerie a informaţiei din cadrul Universităţii Chineze din Hong Kong, a pus bazele companiei în octombrie 2014. Iniţial a fost vorba de un proiect academic, Xiaoou luând alături de el 11 studenţi specializaţi în IA. |n 2015, proiectul s-a transformat într-o afacere, numindu-l ca CEO pe Xu, unul dintre protejaţii lui Xiaoou, iar în 2016 a început să lanseze pe piaţă produse.

    Pentru cei mai mulţi clienţi chinezi, recunoaşterea facială înseamnă supraveghere. SenseTime oferă însă o gamă diversă de produse software: unele sunt într-adevăr destinate supravegherii, în vreme ce altele au rolul de a simplifica procese precum sortarea fotografiilor sau editarea acestora. Printre clienţii companiei se numără chiar şi o închisoare, folosind un program care să ajute la evitarea situaţiilor de risc.

    Xu spune că SenseTime a început să crească odată cu cererea tot mai mare pentru aplicaţii sau platforme de microcreditare. De-a lungul anului 2016, numeroase companii chinezeşti de tehnologie au introdus sisteme prin care oamenii pot împrumuta bani unii de la alţii; pentru a reduce riscul de fraudă, au apelat la dezvoltatori precum SenseTime ce foloseau inteligenţa artificială pentru a verifica, în timp real, datele unei persoane. Sistemul e simplu de explicat: prin recunoaştere facială, programul se conectează la baza de date a autorităţilor şi retrage toate informaţiile legate de persoana în cauză.
    CEO-ul celor de la SenseTime vorbeşte de două fenomene ce au dus la creşterea interesului pentru IA în China: apariţia producătorilor mici de smartphone-uri care, colectiv, ocupă o parte importantă a pieţei şi cererea tot mai mare pentru sisteme de supraveghere.

    În primul rând, producătorii de dispozitive mobile care nu au capacitatea de a concura cu nume precum Samsung sau Apple caută metode de a se diferenţia, de a ieşi în evidenţă, iar cei mai mulţi apelează la soluţii de IA în acest sens. Prin urmare, companii precum SenseTime au mult mai multe comenzi  fie ele şi mai mici, ca valoare  decât în urmă cu trei-patru ani.
    |n al doilea rând, avantajele oferite de IA în procesul de supraveghere au făcut ca principalul client pentru această gamă de produse să fie chiar guvernul. Există în prezent peste 176 de milioane de camere de supraveghere în China, numărul acestora crescând anual cu 13%; pentru comparaţie, creşterea anuală a numărului de astfel de dispozitive la nivel global este de doar 2%.

    Dar China nu ocupă primul loc doar în clasamentul achiziţiilor de camere de securitate, ci şi în cel al statelor care îşi urmăresc cetăţenii. Edward Schwarck, cercetător la Institul Japonez pentru Relaţii Internaţionale, notează într-un studiu publicat recent că de-a lungul ultimilor două decenii, Ministerul pentru Securitate Publică din China s-a transformat într-o agenţie de securitate care controlează ”o societate sofisticată, conectată şi din ce în ce mai tehnologizată“.

    Cea mai mare întrebare e legată de modul în care lucrurile vor evolua în continuare, subliniază Schwarck. ”Consolidarea bazelor de date de securitate a creat o zonă în care e nevoie de platforme de inteligenţă artificială, astfel încât activităţile poliţieneşti să fie din ce în ce mai automatizate.“

    Ideile lui Schwarck explică, într-o bună măsură, de ce SenseTime şi principalele firme concurente, Megvii şi Yitu, sunt evaluate fiecare la peste 1 miliard de dolari.

    LIBERTATEA ŞI INTIMITATEA, CONCEPTE PE CALE DE DISPARIŢIE ÎN CHINA

    Dincolo de a fi un simplu client, guvernul chinez a jucat un rol esenţial în dezvoltarea SenseTime prin oferirea accesului la date. Mai exact, Xu spune că algoritmii de căutare folosesc o bază de date cu peste 10 miliarde de imagini pentru a se ”antrena“, multe dintre acestea fiind furnizate de autorităţi. Spre exemplu, SenseTime derulează în prezent un proiect-pilot cu autorităţile din Shenzen, în cadrul căruia software-ul dezvoltat de companie ”concurează“ cu sistemul de supraveghere existent. Algoritmii SenseTime preiau părţile bune şi le integrează în propriul sistem, rezultatul fiind, în teorie, o soluţie de supraveghere mult mai complexă.

    Controlul pe care autorităţile din China îl exercită asupra cetăţenilor este din ce în ce mai mare, un exemplu relevant în acest sens fiind şi propunerea de a evalua nivelul de încredere al celor 1,3 miliarde de cetăţeni prin Sistemul Social de Credite, prezentată la finalul anului trecut. Guvernul chinez promovează sistemul drept o modalitate dezirabilă de măsurare şi creştere a ”încrederii„ la nivelul naţiunii şi de construire a unei culturi a ”sincerităţii„. ”Aceasta va crea un mediu de opinie publică în care păstrarea încrederii este glorioasă şi va întări credibilitatea în afacerile guvernamentale, credibilitatea comercială, socială şi va contribui la construirea credibilităţii judiciare„, spun declaraţiile publice referitoare la acest proiect citate de Wired.

    ”Este urmărirea comportamentului consumatorilor cu o influenţă politică orwelliană„, interpretează Johan Lagerlvist, un specialist al Institutului Suedez de Afaceri Internaţionale, sistemul de credite sociale. Rogier Creemers, un cercetător postdoctoral specializat în lege şi guvernanţă chineză la Institutul Van Vollenhoven de la Universitatea Leiden, care a publicat o traducere detaliată a planului, l-a comparat cu recenziile de pe Yelp, în care ”statul-bonă„ veghează peste umărul indivizilor. Deocamdată, tehnic vorbind, participarea la Scorul Cetăţenilor din China este opţională.

    Până în 2020 va fi însă obligatorie. Comportamentul fiecărui cetăţean, dar şi al persoanelor juridice  orice companie sau orice altă entitate  va fi evaluat şi clasificat, fie ei că îşi doresc acest lucru sau nu. Până la implementarea programului în 2020, guvernul testează proiectul. |n acest mariaj dintre supravegherea comunistă şi capitalism, guvernul a oferit licenţa pentru opt companii private în vederea dezvoltării sistemelor şi algoritmilor pentru realizarea scorurilor creditelor sociale. |n mod predictibil, giganţi ai datelor administrează două dintre cele mai cunoscute proiecte de acest tip.

    Spre exemplu, oamenii cu ratinguri scăzute vor avea viteze la internet reduse, acces restricţionat la restaurante, cluburi de noapte sau cluburi de golf şi nu vor mai avea dreptul de a călători liber în afara ţării. Scorurile vor influenţa aplicaţiile pentru închirieri ale persoanelor, posibilitatea de a obţine o asigurare sau un împrumut şi chiar şi beneficii de securitate socială. Cetăţenii cu scoruri scăzute nu vor fi angajaţi de anumiţi angajatori şi le vor fi interzise anumite slujbe, printre care în domeniul serviciilor civile, jurnalismului, juridic  unde se presupune că trebuie să dai dovadă de încredere. Cetăţenilor cu ratinguri scăzute le va fi restricţionat inclusiv accesul la şcoli private.

    Atunci când a fost întrebat de riscul ca inteligenţa artificială să fie folosită de către guvern pentru a invada vieţile private ale oamenilor, CEO-ul SenseTime a comparat tehnologia cu revoluţia industrială, insistând asupra ideii că aceasta poate fi folosită cu intenţii bune sau rele.

    ”Noi încercăm să facem lucruri care să ajute oamenii„, spune Xu. ”Spre exemplu, recunoaşterea facială poate fi folosită pentru a ajuta la găsirea copiilor dispăruţi. Dacă foloseşti sistemele de supraveghere în acest sens, publicul va avea de câştigat.„
    Explicaţiile sale nu sunt însă atât de bine primite în afara Chinei, unde compania îşi extinde cu greu prezenţa. La începutul acestui an, SenseTime s-a alăturat iniţiativei Intelligence Quest, un program susţinut de MIT (Massachusetts Institute of Technology) care aduce împreună experţi din mai multe domenii pentru a analiza inteligenţa artificială. SenseTime are de asemenea birouri în Singapore şi Japonia, dezvoltând alături de producătorul auto Honda soluţii pentru maşinile autonome.
    |n afara Chinei, compania condusă de Xu Li va avea însă o mare problemă: va fi lipsită de sprijinul guvernului de la Beijing.

     

  • Povestea unei miliardare care a trăit într-un lux exagerat şi a murit singură, la 30 de ani, într-o locuinţă mizeră

    Casey Johnson este fiica celebrei Sale Johnson şi a lui Woody Johnson, proprietarul afacerii New York Jets; este şi strănepoata fondatorului afacerii Johnson & Johnson. 
     
    Casey a crescut înconjurată de lux opulent. A urmat studii în cadrul celor mai bune şcoli private, a condus maşini extravagante; cu titlul de exemplu, la vârsta de 10 ani avea prima poşetă Chanel. Chiar şi aşa, copilăria şi adolescenţa sa au fost perioade nefericite, fiind mai degrabă ignorată de proprii părinţi.
     
    A declarat chiar că din acest motiv a început încă din adolescenţă să consume droguri.După toate standardele, viaţa ei a fost tragică până la finalul acesteia: a murit singur, la 30 de ani, într-o locuinţă mizeră.
     
    Era cunoscută ca o petrecăreaţă, dependentă de cocaină şi alcool şi povestea că a fost la dezintoxicare de mai multe ori decât îşi putea aminti. Fiind bisexuală, Casey a părut că nu şi-a putut găsi niciodată dragostea adevărată, nici cu vreo femeie, nici cu un bărbat. Ba chiar suferinţele ei din dragoste se consumau adesea şi în public, uneori cu certuri sau violenţe fizice. O dată, o fostă iubită i-a dat foc la păr într-un club. 
     
    În ultima parte a vieţii sale a avut o relaţie cu un fost star dintr-o emisiune de reality show, care părea mai interesat de câţi bani are Casey disponibili decât de persoana ei. Casey a şi adoptat un copil, dar a fost decăzută din drepturi după ce au apărut dovezi evidente că îl neglija. Mama ei, Sale, a preluat tutela copilului şi i-a tăiat şi propriei fiice accesul la bani.
     
    La finalul anului trecut, pe 29 decembrie, moştenitoarea imperiului Johnson & Johnson posta pe Tweeter: „Vise plăcute tuturor”. Patru zile mai târziu era descoperit cadavrul ei. Murise deja de câteva zile, ca urmare a unor complicaţii ale diabetului de care suferea din copilărie.