Blog

A incerca sa anticipezi acum in ce raport de forte se va afla leul cu principalele valute tocmai la sfarsitul lunii iunie este „chiar hazardat“, in opinia analistului-sef de la ABN Amro, Radu Craciun – unul dintre bancherii ce pana acum nu a refuzat niciodata pariul bianual pe curs al BUSINESS Magazin. „Motivul este ca nu poti gresi cu putin, ci cu foarte mult“, argumenteaza el – de altfel, si in asentimentul celorlalti bancheri.

In opinia lui Craciun, in primele luni ale lui 2007 cursul va ramane probabil in zona 3,2-3,4 lei/euro, dar e greu de spus daca sfarsitul lui iunie il va mai prinde la aceste niveluri. „Ma astept la o corectie in a doua parte a anului“, spune Craciun, argumentand insa ca este greu de anticipat daca ea va veni inainte sau dupa jumatatea anului. Oricum, crede el, „minimul nu va fi atins la sfarsitul anului, ci undeva pe parcursul lui“. Despre variatii ample pe care le va simti leul in acest an, despre aprecieri puternice urmate de corectii, despre volatilitate fara precedent si totala impredictibilitate a modului in care se va misca moneda nationala in acest an vorbesc insa majoritatea bancherilor.

Cu totii aduc in discutie, argumentandu-si punctul de vedere, o serie de factori „pozitivi“, ce ar sustine teoretic aprecierea monedei nationale: recenta intrare a Romaniei in Uniunea Europeana (ce va aduce in piata noi investitori care au asteptat acest moment pentru a veni), influxul de fonduri europene (ce vor trebui convertite in lei, sporind volumul de valuta de pe piata si incurajand astfel intarirea leului), investitiile straine directe (pentru care multi analisti anticipeaza un nivel record in 2007), influxuri tot mai mari de capital, remiterile muncitorilor romani din strainatate catre familii etc.

De partea cealalta, printre motivele pentru care leul ar putea-o apuca pe panta deprecierii, se numara problema deja acuta a unor deficite ce se umfla si anul acesta, cresterea anticipata pentru dobanda din zona euro (fapt ce ar putea „deturna“, cel putin teoretic, o parte dintre investitii dinspre pietele emergente, cum este considerata cea romaneasca, spre aceasta zona) dar si schimbari in politica dusa de banca centrala (o posibila scadere a dobanzii de politica monetara a BNR ar diminua si ea randamentul oferit de moneda nationala). 

Argumente valide si de o parte si de cealalta – dar tabloul general nu este un rezultat al adunarii si scaderii lor. Exista, alaturi de elementele cunoscute (sau cel putin previzibile) enumerate mai sus, si alte cateva necunoscute, ce pot duce in orice moment la o inversare a trendului general de apreciere. La loc fruntas in aceasta categorie bancherii plaseaza „surprizele“ politicii monetare a BNR, ce ar putea incerca sa evite o apreciere excesiva a cursului de schimb, dat fiind ca o corectie ulterioara ar pune in pericol procesul dezinflationist.

Daca urmarim evolutiile inregistrate de Polonia, Ungaria, Slovacia si Cehia in anul aderarii, se poate lesne remarca faptul ca „obiectivul cel mai dificil de atins de catre bancile centrale a fost mentinerea trendului dezinflationist acumulat in anii precedenti aderarii“, pune problema Lucian Anghel, director executiv adjunct in trezoreria BCR. Si pentru BNR anul 2007 „va reprezenta un an dificil din punctul de vedere al atingerii obiectivului de inflatie“, argumenteaza Anghel, explicand ca in conditiile in care nivelul inflatiei se situeaza in jurul a 4% pe an, este foarte dificil de mentinut trendul constant de dezinflatie, mai ales atunci cand peste caracteristicile macroeconomice interne se pot suprapune oricand socuri externe.

Tot la capitolul socuri, evenimente greu de anticipat ce ar putea determina in orice moment schimbari de directie a cursului, analistii mai enumera si o posibila scadere a ratei dobanzii de politica monetara sau a ratei rezervei minime obligatorii la lei. Adaugati aici eventualele iesiri masive de capital speculativ (daca investitorilor de portofoliu pe pietele emergente si-ar schimba comportamentul) sau instabilitatea politica – iar tabloul general se tulbura cu totul.

Deloc surprinzator, in atari conditii, ca intre cea mai optimista previziune (in sensul aprecierii leului fata de euro) si cea mai pesimista estimare facuta de bancheri pentru finele lui iunie 2007 este o diferenta de mai bine de 0,25 lei (intre un curs de 3,25 lei/euro prognozat de analistii de la Bancpost, Emporiki Bank, Libra Bank si SanPaolo IMI Bank si unul de 3,5 lei/euro anticipat de Banca Carpatica). Diferenta ce poate parea usor de trecut la o prima vedere, insa pentru cei ce au un credit in euro, spre exemplu, o astfel de distanta intre doua cotatii poate insemna cateva zeci de lei mai putin de plata la rata, in fiecare luna.

Distanta intre previziunile analistilor creste si mai mult atunci cand vine vorba despre ceea ce ar putea fi un maxim si un minim al cursului euro/leu. Pentru ca, laitmotiv deja in argumentatia lor din ultimul an, volatilitatea pietei valutare romanesti creste chiar si mai mult decat pana acum. „Este foarte posibil ca volatilitatea pietei sa fie mai ridicata“, puncteaza directorul trezoreriei de la Banca Transilvania, Luminita Runcan. Ea anticipeaza, de fapt, cel mai mare „tunel“ in care ar putea evolua leul in urmatoarele sase luni, vorbind de un minim al monedei europene de 3,20 lei/euro si un maxim de 3,60. Volatilitatea este determinata, in opinia Luminitei Runcan, de cresterea volumelor tranzactionate si de experienta jucatorilor. „Asteptam in prima parte a anului 2007 aparitia pe piata a unor jucatori noi“, explica ea, dand ca exemplu bancile care si-au anuntat in mod oficial venirea pe piata  romaneasca, cum este cazul portughezilor de la Millenium BCP.

Dar „vor fi si altii interesati de expuneri pe leu“, adauga ea, atragand atentia asupra fondurilor speculative, dar si a Bursei de Valori, care „este un alt factor de influenta foarte, foarte important al pietei valutare“. Opinie sustinuta si de Ciprian Amafteesei, seful departamentului de trezorerie de la SanPaolo IMI Bank Romania, care apreciaza ca, alaturi de marii jucatori externi pe cursul de schimb, se vor adauga din 2007 si cei ce doresc sa-si construiasca portofolii pe piata de capital romaneasca si pe piata titlurilor de stat. Cotatiile trezorierului de la SanPaolo arata un nivel de 3,23 lei/euro, cu un minim de 3,2 si un maxim de 3,45. Tot cam in jurul acestei valori vad si clujenii de la Banca Transilvania leul in vara: 3,29-3,34 pentru raportul cu euro si, in conditiile unui curs euro/dolar de 1,35, un raport de 2,43-2,48 lei pentru un dolar.  

Volatilitatea pietei va fi „sporita“ si in viziunea Rozaliei Pal, senior economist la UniCredit Romania, care formuleaza estimarile si in numele HVB Tiriac Bank, in perspectiva iminentei fuziuni a celor doua banci. Dupa prognozele bancilor pe care le reprezinta, cursul de schimb pentru tot anul 2007 va atinge o medie de 3,43 lei/euro – cifra ce reprezinta o apreciere fata de media de 3,52 previzionata pentru 2006. Argumentele ce stau la baza acestei estimari sunt cam aceleasi: cresterea atractivitatii Romaniei in ochii investitorilor straini, dar si a fluxului de investitii straine directe. Pe termen mai scurt, pentru finele lunii iunie 2007, estimarile Unicredit/HVB Tiriac Bank vorbesc despre  un curs de 3,40-3,45 lei/euro si 2,55-2.60 lei/dolar. „Pot insa aparea variatii ale cursului pe termen scurt“, adauga Rozalia Pal, generate de faptul ca piata valutara va fi determinata tot mai mult de fluxurile financiare externe (asa cum sunt si portofoliile de investitii pe termen scurt). Variatii ce pot duce leul pana la un maxim de circa 3,3 lei/euro, dar la fel de bine si catre un minim de 3,45.

Dar amploarea variatiilor de curs mai depinde si de altceva: 2007 ar putea fi anul in care, dupa mai bine de un an in care a lipsit cu desavarsire din piata valutara, banca centrala ar putea sa-si faca din nou simtita prezenta direct. O fluctuatie prea mare, cum este si aprecierea accentuata din ultimele saptamani, „ar putea determina interventii directe din partea BNR“, este de parere Rozalia Pal.

In cursul anului trecut, leul s-a intarit cu 8% in termeni nominali fata de euro, sprintand pe ultima suta de metri a anului si incheind anul la un neasteptat raport 3,38 lei/euro. Practic, nici unul dintre analistii ce au facut, in iunie 2006 previziuni pentru ultima zi a anului nu a anticipat o asemenea evolutie, cel mai aproape situandu-se Banca Carpatica, cu o estimare de 3,42-3,47 lei/euro.

Posibila interventie a bancii centrale pentru a stopa aprecierea leului intra, in opinia reprezentantilor Romexterra Bank, in categoria socurilor ce pot aparea in prima jumatate a anului pe piata valutara. Alaturi de interventia BNR, „distorsionarea raportului dintre cerere si oferta“ mai poate veni si ca urmare a unor iesiri masive de capital speculativ, survenite din cauza modificarii de comportament al investitorilor de portofoliu pe pietele emergente. Instabilitatea politica, modificarea politicii monetare si a regimului rezervelor minime obligatorii sunt de asemenea factori care pot provoca volatilitati ridicate ale cursului de schimb, in viziunea bancherilor de la Romexterra. Tragand linie si adunand, ei anticipeaza ca „este posibila atingerea unui nivel de 3,22 lei/euro“. Dar la fel de bine, in conditiile unei schimbari de perceptie a investitorilor de portofoliu sau ale unor eventuale interventii din partea autoritatii monetare, e posibila si o miscare inversa, pana la 3,55 lei/euro. Concluzia, si in acest caz, este una singura: piata valutara va inregistra o crestere a volatilitatii in primele sase luni ale anului 2007.

Dar care ar putea fi nivelul la care banca centrala ar putea ajunge sa considere ca este prea mult? „Ceva interventii“ ale BNR pe piata valutara sunt mai probabile, dupa parerea lui Florin Constantinescu, arbitrajist la Banca Carpatica, daca raportul euro/leu va scadea „pe la 3,27“. El anticipeaza pentru finele lunii iunie un curs de 3,45-3,50 lei/euro (unul dintre cele mai defavorabile monedei nationale dintre toate previziunile avansate de bancheri), iar pentru dolar un raport de 2,67-2,72 lei/dolar. Pe de alta parte, daca BNR va decide diminuarea dobanzilor, eveniment „posibil in trimestrele unu si doi“, in opinia lui Constantinescu, cursul ar putea creste si spre 3,55-3,60 leu/euro. „Va fi sau nu interventie pe piata valutara in 2007?“, se intreaba retoric si Otilia Ciotau, senior economist la Piraeus Bank, apreciind ca aceasta s-ar putea intampla „in cazurile extreme, cum ar fi spargerea nivelului de 3,2 de catre perechea euro/leu“.

In rest, este de parere Ciotau, banca centrala se va limita probabil la a lasa mai multa lichiditate in piata, evitand sa sterilizeze in totalitate excesul de lei, cum se angajase in prealabil. Prima licitatie din 2007, desfasurata pe 3 ianuarie, reflecta o astfel de atitudine din partea bancii centrale, care a sterilizat numai 8,52% din volumul total oferit de bancile comerciale. Continuarea pe termen scurt a acestei politici de limitare a volumului sterilizat i-ar putea descuraja in cele din urma pe investitorii monetari pe termen scurt ce urmaresc fructificarea diferentialului de dobanda intre lei si valutele straine, explica si oficialii Libra Bank. Mai mult, astfel de investitori ar putea considera ca plasamentele lor in lei au ajuns la finalul ciclului investitional odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, decizand „culegerea roadelor“. Aceste retrageri ar putea genera cumparari semnificative de valuta, iar presiunea lor s-ar putea regasi intr-o depreciere a leului.

Astfel de „perturbatii“, dupa cum le numesc bancherii de la Libra, ar veni insa pe un trend general de apreciere, care ar trebui sa continue „in mod normal“ si in prima jumatate a anului 2007, chiar daca este de asteptat ca amploarea miscarilor sa fie mult mai mica. Principalul motor al acestei intariri a leului il vor constitui intrarile de capital catre economia romaneasca, atat pe canale private, cat si sub forma asistentei primite din partea Uniunii Europene. In acest context general, previziunile bancherilor de la Libra sunt pentru un curs de 3,25-3,33 lei/euro, cu un interval de oscilatie intre 3,20 si 3,45.

Tot „jocurile“ de sterilizare partiala (lasand mai multa lichiditate in piata, pentru a micsora dobanzile interbancare pe termen scurt si a descuraja fluxurile speculative) pe care le va face uneori banca centrala apar si in comentariul dealerului de la Volksbank, Ciprian Mihai. In opinia sa, BNR nu va umbla insa prea abrupt la dobanzi, facand „probabil doar ajustari relativ mici ale dobanzii de politica monetara in prima jumatate a anului“. In aceste conditii, randamentele ridicate pe piata monetara, cresterea economica solida si oportunitatile de investitii din Romania, in conditiile liberalizarii complete a pietei monetare la sfarsitul lui 2006, vor mentine la un nivel ridicat si anul urmator volumul intrarilor de valuta sub forma investitiilor directe si speculative. Chiar daca uneori este posibil sa existe inchideri de pozitii speculative cand cursul de schimb ajunge destul de atractiv sau cand sunt schimbari in perceptia investitorilor nerezidenti fata de economiile emergente, „trendul principal va fi probabil tot in sensul aprecierii leului“, crede Mihai.

Si el anticipeaza ca banca centrala va fi „ceva mai activa decat anul acesta pe piata valutara“, pentru a evita aprecierea excesiva a leului si cresterea deficitului balantei comerciale. Un posibil interval pentru perechea euro/leu la sfarsitul lui iunie avansat de dealerul din trezoreria Volksbank Romania este de 3,30-3,35, cu un minim de de 3,2 lei/euro si un maxim de 3,5.

Interventia directa pe piata valutara nu este insa singura miscare prin care banca centrala poate lupta cu un leu prea agresiv. BNR va incerca sa evite o apreciere excesiva a cursului de schimb, pentru ca o corectie ulterioara ar pune in pericol procesul dezinflationist, este de parere Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank. Motiv pentru care, anticipeaza el, banca centrala ar putea decide in curand o relaxare a politicii sale monetare – altfel spus, o scadere a ratei dobanzii de politica monetara sau a ratei rezervei minime obligatorii la lei.

La sfarsitul lunii decembrie, in ultima sedinta a Consiliului de Administratie din 2006, oficialii BNR au decis ca nu este nevoie sa modifice nimic: dobanda de politica monetara a ramas batuta in cuie la 8,75%, ca si rezervele minime obligatorii (de 20% la lei si 40% la valuta). O schimbare ar mai putea veni, cel mai curand, pe 9 februarie, cand bancherii din strada Lipscani se vor intalni din nou. Daca isi vor folosi insa armele din dotare pentru a incerca sa combata (prea) puternicul leu (fie in februarie, fie la sedintele urmatoare) este insa un subiect ce naste, printre analistii nostri, pareri cu totul si cu totul divergente.

„Nu cred ca vor aparea schimbari majore in politica BNR“, este de parere Radu Craciun, de la ABN Amro. In opinia sa, banca centrala este cumva intre ciocan si nicovala, confruntata cu dilema alegerii intre o politica monetara mai stransa (ceea ce ar stimula un leu mai puternic) si o politica monetara mai relaxata (care i-ar dauna la inflatie, ducand la o inversare a tendintei dezinflationiste).

De relaxare n-ar putea fi insa vorba in niciun caz, cred pe de alta parte oficialii Libra Bank, fiindca presiunea inflationista ce se va manifesta cu precadere in prima parte a anului (datorita alinierii unor preturi, tarife sau taxe) lasa putin loc de manevra BNR. Schimbarile de politica monetara se vor manifesta mai putin in ceea ce priveste intensitatea actiunilor bancii centrale si mai mult in domeniul instrumentarului folosit – probabil vor fi preferate cu predilectie reglajele prin intermediul pietei (al cererii si ofertei de moneda) si mai putin cele de natura administrativa (limitarea creditarii sau cresterea rezervelor minime obligatorii).

Intr-un alt scenariu, banca centrala ar urma sa mentina dobanda de interventie la nivelul prezent de 8,75% in primele luni ale anului. Coroborat insa cu sterilizarea limitata a excedentului de lichiditate, puncteaza Cristina Turea, sef la departament de trezorerie la ProCredit Bank, o astfel de decizie  va influenta raportul euro/leu, pe de o parte in sensul aprecierii leului, atata vreme cat continua intrarile de capitaluri straine (atrase de dobanzi net superioare celor practicate pe piata comunitara) si pe de alta parte in sensul aprecierii euro (daca deficitul de cont curent urca la fel de puternic in prima jumatate a anului). Romania intra pe piata bancara europeana cu o dobanda de 8,75% – cea mai ridicata din zona comunitara, in apropiere situandu-se doar cea practicata de Ungaria, de 8%. In aceste conditii, analistul de la ProCredit avanseaza un curs de 3,38-3,43 lei/euro (cu un minim de 3,35 lei/euro si un maxim de 3,43) si unul de 2,5-2,60 lei/dolar (cu un minim de 2,55, respectiv un maxim de 2,70 lei/dolar).

Exista insa si alte scenarii: in fata aprecierii leului, banca centrala va reactiona si chiar va cauta „sa anticipeze miscarile pietei“, in opinia lui Daniel Buzatu, chief dealer in trezoreria de la Banca Romaneasca. Astfel incat e posibila o reducere a dobanzilor de referinta si de politica monetara (in prezent la 8,75% pe an) in primele doua luni ale lui 2007. In caz contrar, o reducere a acestor rate de dobanda de catre BNR devine „foarte probabila“ in trimestrul al doilea. Ba mai mult, BNR ar putea fi chiar „fortata“ sa decida o reducere a dobanzii –  intrarile de capital putand presa asupra cursului valutar „dincolo de nivelul pe care il poate considera sustenabil“, in opinia presedintelui CEC, Eugen Radulescu. Pe de alta parte, atrage atentia Radulescu, putini sunt cei ce anticipeaza continuarea excedentului bugetar; iar un deficit fiscal ar presa asupra cererii interne si, in consecinta, ar genera presiuni inflationiste. Iar o reducere a dobanzilor nu mai pare binevenita atunci cand inflatia este in pericol. Pentru finele lunii iunie, Radulescu avanseaza un raport euro/leu in jur de 3,30-3,35 lei/euro, insa pentru dolar „nu se incumeta“ sa avanseze o valoare.

Este insa la fel de posibil ca BNR „sa surprinda piata printr-o crestere a dobanzii“, pentru a asigura evolutia inflatiei in limitele prognozate pe termen mediu, contraargumenteaza Rozalia Pal de la Unicredit. Presiunile asupra ratei politicii monetare in directia unei eventuale cresteri a dobanzii s-au diminuat semnificativ in a doua jumatate a anului. Cauza principala a acestei diminuari este scaderea inflatiei de la 6% in luna august la 4,7% in noiembrie 2006. Dar in perspectiva in care, in a doua parte a anului, lupta BNR cu inflatia se anunta din nou aprinsa, „vedem riscuri ce pot conduce la o crestere a dobanzii de politica monetara cu 0,25 puncte procentuale“, pana la 9%, indica Pal. O scadere a dobanzii de politica monetara ar putea surveni, in acest scenariu, doar undeva in 2008.

Diferentialul de dobanda favorabil leului fata de dolarul american sau euro „va ramane cel putin constant sau va creste“ si in opinia lui Vlad Curteanu, dealer in trezoreria Finansbank. Presiunile inflationiste vor incuraja BNR, in opinia sa, sa utilizeze o rata de politica monetara de cel putin 8,75%, in conditiile in care inflatia din prima jumatate a anului va fi stimulata de cresterile preturilor administrate care nu au fost inca efectuate, de cresterea cheltuielilor guvernamentale, precum si de competitia mai mare in atragerea fortei de munca, ce va determina o majorare a salariilor. Putem asista astfel la o stagnare a dezinflatiei si la o rata anualizata a inflatiei pentru primele sase luni de 5,6-6,1%, este de parere dealerul de la Finansbank.

Mai mult, pana in iunie 2007 vor aparea deja primele efecte ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana: la fluxul de investitii straine se vor adauga si fondurile comunitare pe care tara noastra le va accesa. Iar in al doilea trimestru al anului, este posibil ca Ministerul de Finante sa imprumute o parte dintr-un total de opt miliarde de lei prin emisiuni de obligatiuni si certificate de trezorerie, crede Curteanu – caz in care leul va fi cumparat de catre investitorii straini ce vor subscrie o parte semnificativa din aceste emisiuni.

Potrivit unui comunicat de presa dat publicitatii saptamana trecuta, Ministerul Finantelor va imprumuta in primele trei luni de pe piata interna 5,7 miliarde de lei (aproape 1,7 miliarde de euro). Reluarea, dupa mai bine de un an de pauza, a emisiunilor de titluri de stat va conduce la vanzari de euro contra leu si la miscari (in jos) ale dobanzilor la lei. In functie de rezultatele emisiunilor de titluri de stat in raport cu expectatiile pietei, „vom vedea atat miscari ale cursului de schimb cat si ale ratelor dobanzii“, anticipeaza Daniel Buzatu de la Banca Romaneasca.

Puse laolalta, toate aceste motive il fac si pe dealerul de la Finansbank sa anticipeze ca, pana in iunie 2007, presiunea de apreciere asupra leului sa va relua si la sfarsitul acelei luni cursul euro/leu se va situa in intervalul 3,36-3,41. In ceea ce priveste dolarul, acesta poate scadea pana la nivelul de 1,34 dolari/euro, in principal din cauza mentinerii la un nivel ridicat a deficitului comercial al SUA si a unei posibile noi majorari a dobanzii de referinta pentru euro la 3,75%. In consecinta, crede Curteanu, dolarul va scadea si fata de leu pana in intervalul 2,50-2,55.

Tabloul nu ar fi insa desavarsit fara a pune lucrurile intr-un context mai general, al unei piete ce depaseste cu mult granitele Romaniei: dupa liberalizarea accesului nerezidentilor la depozitele la termen in lei, din aprilie 2005, cursul de schimb al leului a devenit din ce in ce mai corelat cu cel al monedelor din tarile vecine. Si, chiar daca aceasta corelatie nu este inca foarte puternica, din cauza lipsei instrumentelor financiare si a volumelor destul de reduse tranzactionate in pietele financiare din Romania in comparatie cu tarile vecine, legatura nu poate fi ignorata. Cu atat mai mult cu cat, „chiar daca pentru prezent leul poate fi considerat in anumite privinte mai putin corelat cu forintul, zlotul sau coroana ceha“, in opinia lui Lucian Anghel, „pe viitor ne indreptam catre o corelatie stransa si directa“. In prezent, adauga el, leul este considerat de nerezidenti o valuta emergenta cu un nivel de corelatie mai redus fata de valutele din Polonia, Cehia, Ungaria si Slovacia, ce permite prin acumulare un hedging natural. Altfel spus, daca spre exemplu zlotul sau forintul se vor deprecia abrupt fata de euro, nu se va inregistra aceeasi corectie ca intensitate si asupra leului.

Motive de corectii exista insa mult mai aproape, in chiar „ograda“ proprie, iar cresterea neintrerupta a deficitelor interne este cel mai des pomenit dintre acestea. Mai precis, spun in mare parte analistii, factorul principal de risc pentru cursul de schimb al leului ramane deficitul comercial in crestere al Romaniei, ce cauzeaza cresterea deficitului de cont curent. Dupa primele zece luni ale anului, deficitul de cont curent s-a apropiat de 7,75 miliarde de euro, conform datelor BNR, in conditiile in care dezechilibrul comercial in aceeasi perioada s-a ridicat la circa 8,3 miliarde de euro.

„Conform estimarilor noastre, deficitul de cont curent a fost in 2006 in jur de 11% din PIB, fata de 8,7% din PIB in 2005“, avertizeaza Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank. Cifra pe care analistul bancii austriece o apreciaza ca „mai mult decat ingrijoratoare“, din perspectiva faptului ca finantarea acestuia cu investitii straine directe ar putea scadea substantial, spune el, spre 50% in 2007. In primele zece luni ale anului trecut, investitiile straine directe au atins un nivel record, ajungand la 7,9 miliarde de euro. Totusi, o acoperire insuficienta a deficitelor prin investitii straine ar putea putea schimba perceptia pietei, creand neincredere in randul investitorilor, si – in eventualitatea retragerii acestora de pe piata valutara romaneasca – o corectie a cursului de schimb. In opinia lui Dumitru, riscul de depreciere a monedei nationale creste cu cat moneda nationala se apreciaza si mai mult, moneda nationala fiind in acest moment supraevaluata.

Parerile sunt divergente si pe aceasta tema – pentru ca, dupa unii, investitiile straine vor continua sa abunde si anul acesta, iar din acest punct de vedere deficitul comercial isi va „arata coltii“ abia in 2009-2010 (Ciprian Amafteesei, SanPaolo IMI Bank), iar intrarile de capital catre economia romaneasca, atat pe canale private, cat si sub forma asistentei primite din partea Uniunii Europene, la care se adauga si transferurile nerezidentilor, o vor putea sustine deficitul de cont curent (oficialii Libra Bank).

Greu de tras o concluzie ferma si atotcuprinzatoare pentru toate argumentele pro si contra formulate de bancheri. Si totusi, chiar daca fiecare dintre ei are argumente diferite atunci cand isi sustin punctul de vedere, o tusa generala poate fi intuita: „cu zvacniri/corectii, combinate cu perioade de acalmie“, cum spune Lucian Anghel de la BCR, primele sase luni ale anului vor aduce atat aprecieri, cat si deprecieri consistente in intervale de timp reduse. Greu de anticipat cu exactitate, cu atat mai mult cu cat si tiparul general dupa care a evoluat cursul multa vreme s-a schimbat. Evolutiile ciclice ale leului – cu traditionala depreciere a monedei nationale la sfarsit de an – sunt deja istorie. Finele anului 2006 au demonstrat-o din plin, in conditiile in care aprecierea sustinuta a monedei nationale in raport cu euro a fost anticipata de putini analisti. Putine mai sunt, de acum, elementele certe pe care se poate baza o predictie, intr-un tablou general in care pe piata valutara isi spun cuvantul atat evenimentele interne, cat si conjunctura externa.