BusinessMagazin

Blog

  • Cat face RomTelecom?

    Primul pachet de actiuni RomTelecom va fi listat pana la sfarsitul primului semestru – dupa toate probabilitatile, atat pe Bursa de Valori Bucuresti (BVB), cat si pe pietele internationale, Ministerul Comunicatiilor selectand deja joia trecuta unul dintre cei noua consultanti inscrisi in cursa, Credit Suisse First Boston (CSFB).

    Listarea RomTelecom va fi cea mai mare tranzactie de pe Bursa de Valori Bucuresti de  anul acesta, comisionul Credit Suisse First Boston urmand sa fie, potrivit unor surse citate de Ziarul Financiar, de 1,4% din valoarea totala a tranzactiei. Ministrul comunicatiilor, Zsolt Nagy, anuntase inca din septembrie ca statul va vinde treptat intregul pachet pe care il mai detine, de 44,99% – din care insa 20% va fi insa alocat Fondului Proprietatea, constituit pentru despagubirea persoanelor ale caror proprietati au fost confiscate in timpul comunismului.

    Ce nu spune insa ministrul e care va fi marimea primului pachet de actiuni care va fi listat – decizia va fi luata impreuna cu consultantul pentru listarea „pe piata locala si/sau internationala de capital“, explica Nagy. Surse citate de Reuters afirma ca statul roman ar avea in vedere vanzarea la bursa londoneza in prima jumatate a anului prin emiterea de Global Depository Receipts (GDR – certificate care atesta detinerea de actiuni). Si aceleasi surse estimau saptamana trecuta ca RomTelecom – al carui actionar majoritar, cu 54,01%, este operatorul elen de telecomunicatii OTE – ar urma sa fie evaluata la maximum doua miliarde de dolari in momentul listarii.

    O valoare ceva mai mare avanseaza un analist independent al pietei telecom din Romania, Nicolae Oaca. El spune ca, dupa calculele lui, RomTelecom „are o valoare de piata de 2,2 – 2,5 mld. euro“, dar ca aceasta se va diminua cu circa 5-10% in momentul listarii din cauza reducerii tarifelor de interconectare, adica a preturilor platite de un furnizor de telefonie unui alt operator in cazul in care clientii lui fac apeluri catre acel operator. Reducerea tarifelor, care ar trebui sa fie in medie de 16%, a fost impusa RomTelecom de catre autoritatea de reglementare si ar urma sa aiba loc in doua etape: una de la inceputul acestei luni si una de la 1 ianuarie anul viitor.

    RomTelecom a contestat  in instanta decizia autoritatii de reglementare ANRC, dar Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea companiei, litigiul continuand insa la instanta de fond. Tot Oaca apreciaza ca valoarea de piata a RomTelecom va fi influentata si de felul in care va fi evaluat fostul Cosmorom, actual CosmOTE, pe piata de telefonie mobila, RomTelecom detinand aici 30% din actiuni.

  • Sa nu fim prea optimisti

    Dupa cum e traditia, in ianuarie se fac bilanturile pentru 2005 si se insaila prognoze pentru 2006. Una dintre analize, cea facuta de BankAustria Creditanstaldt (BA-CA), pare ca si-a propus sa contrazica politicos toate cifrele oficiale, atat pe cele pentru 2005, cat si pe cele pentru anul care a inceput.

    Cat a fost cresterea economica in 2005? Prognoza oficiala pentru 2005 a fost de 6%, insa obiectivul a fost revizuit mai intai la 5,7% si ulterior la 5,5%, motivul invocat pentru aceasta ultima revizuire fiind inundatiile.
    Analistii BA-CA spun ca ritmul de crestere a economiei in 2005 ar fi fost insa de 3,7% – si se pare ca cifrele BA-CA dau un diagnostic corect, in concordanta cu ultimele cifre ale Institutului National de Statistica, care spunea ca pe primele noua luni ritmul era de doar 3,6%, fata de 4,9% dupa primul semestru. Pentru 2006, BA-CA prognozeaza o crestere economica mai mare, de 6,3%.

    Indicele preturilor de consum ar fi fost in 2005, potrivit BA-CA, de 9%, nu de 8-8,3%, cat au prognozat autoritatile romane. In 2006, acesta ar urma sa se mentina la o valoare ridicata, de circa 7%, prognozele oficiale avansand un obiectiv de 5%. In privinta deficitului de cont curent, BA-CA spune ca tinta oficiala, de 7,5% din PIB, n-a fost atinsa, nivelul acestuia fiind, in 2005, de 8,7%. Pentru 2006, BA-CA avanseaza un nivel superior, de 9,5%. Cat priveste deficitul bugetar, analistii bancii austriece cred ca acesta se va mentine in 2006 la acelasi nivel ca in 2005 (1% din PIB), contrazicand optimismul oficial, care prevede reducerea acestuia pana la 0,5% din Produsul Intern Brut.

  • Nu sunt incantat…“

    Teoretic, luna aceasta ar urma sa avem ofertele angajante pentru vanzarea CEC – pe care de altfel trebuia sa le avem inca de la sfarsitul lui noiembrie. Autoritatile romane au decis insa ca e mai intelept sa amane termenul pentru ianuarie (fara a fixa o data anume), dupa ce numele castigatorului pentru BCR se va fi aflat deja – mai ales ca unul dintre cei doi competitori ramasi in cursa, Erste Bank, lupta atunci pe ambele fronturi. Nu e insa deloc sigur ca acest al doilea termen va fi respectat.

    Ministrul de finante, Sebastian Vladescu, spune ca acum comisia de privatizare analizeaza „ce e mai bine pentru CEC“, dupa ce au vazut ofertele de la cele sase banci ramase in cursa. „Eu, personal, daca ma intrebati, vazand ofertele indicative, nu sunt foarte incantat…“, a declarat el saptamana trecuta pentru BUSINESS Magazin. Dezamagit (sau poate doar realist) – s-a declarat si premierul Tariceanu la sfarsitul anului, cand a avertizat ca pe CEC statul va capata o suma care va reflecta „valoarea in sine a CEC, nu imaginea“. Dar cum se traduce, in euro, aceasta „valoare in sine a CEC“? Doar o mana de oameni au date despre ofertele indicative, dar piata speculeaza. Pretul cel mai mic vehiculat pentru CEC ar fi de 250-300 de milioane de euro, iar cel mai optimist de circa 600 de milioane. Reuters avansa, ca pret ce ar putea parea rezonabil pentru autoritatile de la Bucuresti, suma de 650 de milioane de euro.

    CEC-ul nu e BCR, asa ca nu e deloc exclus nici ca reprezentantii Ministerului de Finante – care detine banca in proportie de 100% – sa-si puna intrebarea daca nu cumva ar fi mai bine ca, decat sa dea CEC-ul pe nimic, sa-l mai pastreze cel putin o vreme. La urma-urmei, venerabilul CEC – desi pierde viteza cu fiecare an care trece, a ramas neinformatizat si are mai multi angajati decat trebuie, circa 9.000 – macar nu mai pierde bani. Pe primele noua luni ale lui 2005, profitul net era de 870.000 de euro.

    Pe de alta parte, scenariul pastrarii CEC e, si el, purtator de riscuri: piata se misca. Iar anul 2006, cu un BCR aflat in mainile private ale unei banci ambitioase, cu experienta extensiva in retail-ul bancar, va fi oricum, dar plictisitor cu siguranta ca nu va fi.

  • PARIURI PE CURS

    In iunie trecut, cand BUSINESS Magazin a solicitat dealerilor bancilor sa spuna cat va fi euro la 31 decembrie, previziunile au variat intre 35.000 lei si 37.600. In ultima zi a anului, un euro era cotat de BNR la 36.771 lei. Ce banca a castigat pariul BUSINESS Magazin pe curs? Si ce banca il va castiga pe urmatorul, a carui scadenta e fixata la 30 iunie 2006?

    Dincolo de cifrele diferite pe care le avanseaza bancherii, in comentariile acestora pe marginea cursului de schimb de la jumatatea anului se regasesc doua cuvinte care arata, spre deosebire de anul trecut, o convergenta de opinii.

    Primul cuvant e „apreciere“ si se leaga de leu, care, potrivit opiniei celor mai multi dintre bancherii care au raspuns sondajului BUSINESS Magazin, va continua sa se intareasca moderat, multumita in principal ponderii-record a creditelor in valuta si investitiilor straine – fie ele directe sau speculative. Fireste, importante sunt si miliardele de euro care intra in tara de la romanii care muncesc in strainatate.

    Cel de-al doilea cuvant intalnit frecvent in comentariile bancherilor care vorbesc despre piata valutara e „volatilitate“. Miscarile „mai putin previzibile“ vor continua si in 2006 (spun bancherii de la Banca Transilvania), chiar daca nu vor mai exista chiar „fluctuatii mari ca si cele din urma cu un an“ (Bancpost). Deciziile bancii centrale, „cresterea expunerilor nerezidentilor pe active in Romania, dar si interventia directa a BNR pe piata monetara si valutara“ vor amplifica volatilitatea pietei (Banca Carpatica). Pe de alta parte insa, „fluxurile comerciale vor castiga o importanta ceva mai ridicata“ in evolutia cursului, dupa ce in 2005 evolutia cursului valutar a fost data primordial de fluxurile financiare (Raiffeisen Bank).

    Iar „volatilitatea“ despre care vorbeste toata lumea il face pe analistul-sef al bancii Ceska sporitelna, cea mai mare din Cehia, sa creada ca „a spune cum va evolua piata valutara este ca si cum ai citi intr-un glob de cristal“. Mai ales ca piata valutara romaneasca n-a fost una tocmai previzibila nici in anul ce tocmai s-a incheiat. Consideratiile legate de piata valutara sunt interesante pentru toata lumea, dar intrebarea pe care si-o pune oricine citeste previziuni valutare, cu gandul la ratele la casa, la variatiile salariului negociat in valuta ori la afacerile pe care urmeaza sa le incheie e una precisa: cu cat vom cumpara euro? Cu 37.000 de lei? Sau cu 35.500? Dar dolarul cat va fi?

    Previziunile adunate de BUSINESS Magazin variaza intr-o marja de cateva mii de lei: unii dealeri cred ca 36.000 de lei pentru un euro e o valoare plauzibila pentru jumatatea anului, in vreme ce altii asteapta o vara cu un euro de 34.000 de lei. La dolar, plaja e de doua ori mai mare – 4.000 de lei. Pariurile penduleaza, in cazul monedei americane, intre 26.000 de lei si 30.000 lei la finele lunii iunie.

    Pentru intreg anul 2006, un curs mediu ar putea fi de „3,5 pentru euro/leu“, este de parere Lucian Nicoara, seful departamentului de Trezorerie-Operatiuni de la Banca Carpatica. La fel de bine insa, „in conditiile in care anumiti factori nu vor avea influente negative“, bancherii de la Banca Transilvania vad evolutia monedei euro intr-un interval de „minim 3,2 si maxim 3,8, pe parcursul anului 2006.

    Toate scenariile valutare – dintre care unele dau frisoane directorilor financiari – se bazeaza pe acelasi set de argumente, desi concluziile sunt atat de diferite. Cativa factori vor modela in urmatoarele sase luni piata valutara, iar printre ei se regasesc, pe langa evolutia economiei in general, investitiile straine directe, evolutia deficitului comercial, fluxurile de capital si, nu in ultimul rand, deciziile bancii centrale.

    Conteaza si ce se intampla dincolo de granite, de la performantele economiilor si deciziile bancilor centrale americana si europeana la pretul petrolului. In plus, „odata cu convertibilitatea deplina a leului ce se va realiza in cursul anului 2006, piata va fi caracterizata de un trend de intarire a leului“, crede Dan Terzi, dealer la Bancpost. 

    Terzi nu crede ca fluctuatiile de curs vor mai fi la fel de mari ca si cele de anul trecut, mai ales ca e de asteptat ca Banca Nationala sa incerce sa impiedice eventualele miscari speculative ale cursului urmarind in acelasi timp sa si atinga tinta de inflatie preconizata pe 2006. „Ritmul va fi mai stabil“, crede Terzi, anticipand pentru sfarsitul lunii iunie 2006 un euro de 3,5 lei si un dolar de 3,02 lei.

    Tot in jurul valorii de 3,5 lei pentru un euro – „undeva in intervalul 3,5-3,6 lei pentru un euro la jumatatea anului 2006“ – plaseaza cursul euro/leu si analistul de la Raiffeisen Bank, Mihail Ion, care crede ca anul acesta cursul va fi mai putin influentat, fata de 2005, de fluxurile financiare si mai mult de cele comerciale. „Anul 2006 va marca, cel mai probabil, o rebalansare a factorilor de influenta asupra cursului“, spune Ion.

    In opinia sa, pe un taler al balantei se afla deficitul comercial, ce se va mentine si anul urmator la cote inalte „si va actiona in sensul deprecierii leului“. Mihail Ion se refera la importurile-record de anul trecut si dezechilibrul dintre acestea si exporturi, care au generat un deficit extern cu 39% mai mare in primele 10 luni ale lui 2005 fata de aceeasi perioada a lui 2004. Adica un deficit extern de 4,9 miliarde de euro in 10 luni, cu perspective ingrijoratoare in 2006.

    Pe celalat taler al balantei analistului de la Raiffeisen Bank s-ar afla factorii financiari care vor actiona, in opinia sa, „in sensul aprecierii leului“: influxurile de capital speculativ si imprumuturile externe private ar urma sa se atenueze, insa componenta de investitii straine directe va fi mai importanta. Rezultatul? „Efectul cumulat va fi (…) de apreciere in termeni reali a leului, sau chiar o usoara apreciere nominala, insa sub cea inregistrata in 2005“.

    Ne putem astepta oare la deprecieri bruste ale leului? Eventualitatea este exclusa, daca luam in calcul rezervele valutare ale bancii centrale: 16,794 miliarde euro la finele lunii decembrie 2005. BNR are deci suficiente rezerve pentru a contracara, in opinia analistului de la Raiffeisen, o tendinta puternica de depreciere a leului si pentru a mentine nivelul preturilor sub control. Si fata de dolar  Mihail Ion vorbeste despre o intarire a leului, „pana la un nivel probabil de 2,9-3,0 lei pentru un dolar la jumatatea anului 2006“.

    Pentru urmatoarele sase luni, si din camera de dealing de la Finansbank se anticipeaza aceeasi apreciere a leului in raport cu moneda europeana. Astfel, pentru sfarsitul lunii iunie 2006, Vlad Curteanu, dealer la departamenul Trezorerie din Finansbank, „pariaza“ pe un curs euro/leu de 3,51. „Vom asista la o apreciere a leului“, spune el, in principal ca urmare a fluxurilor de investitii straine directe si a unei posibile reluari a fluxurilor speculative. In ceea ce priveste evolutia monedei americane, si Curteanu vorbeste despre o posibila depreciere pe piata internationala, din cauza plafonarii dobanzilor din SUA la un nivel intre 4,5-4,75%. Astfel, spune el, „cursul dolarului ar putea ajunge la 2,8 lei“.

    In decembrie, Rezerva Federala (Fed) a Statelor Unite a majorat dobanda de referinta pentru a treisprezecea oara consecutiv, pana la 4,25%, iar analistii anticipeaza si alte cresteri in viitor. Dobanda americana a ajuns astfel la cel mai ridicat nivel consemnat dupa aprilie 2001 – si asta dupa ce la jumatatea anului 2003 era de doar 1%.

    Vorbind despre evolutia cursului euro/dolar, seful departamentului Trezorerie-Operatiuni de la Banca Carpatica, Lucian Nicoara, crede si el ca „pe parcursul anului 2006 vom asista la aprecierea euro“. Motivul tine in principal de incetinirea ritmului de crestere a dobanzilor la dolar si de dimensiunea impresionanta a deficitului de cont curent al Statelor Unite. „Preliminam o paritate euro/dolar de 1,22 la finele semestrului intai“, spune Nicoara. Revenind la cursul monedei nationale, si el pariaza pe aprecierea leului. Avand in vedere experienta anilor trecuti, ani in care aprecierea nominala (si reala) a leului a fost consistenta, „consideram ca aceasta tendinta se va mentine si pe parcursul anului 2006 – inclusiv in primele sase luni“, spune Nicoara.

    In plus, Nicoara anticipeaza o crestere in volatilitate, mai ales din cauza expunerilor mai mari ale nerezidentilor pe active din Romania. Interesul nerezidentilor pentru Romania tine, spune Nicoara,  de atractivitatea dobanzilor oferite de piata monetara romaneasca, piata titlurilor de stat, piata de capital, piata imobiliara. Deciziile bancii centrale legate de administrarea rezervelor minime obligatorii si de interventie directa pe piata monetara si valutara ar fi alti factori ce vor creste volatilitatea pietei valutare in anul ce vine. „Previziunile noastre sunt: 3,55 pentru cursul euro/leu si 2,91 pentru dolar/leu la finele semestrului intai“, adauga Nicoara. Pentru tot anul, dealerul de la Carpatica avanseaza un curs mediu de 3,5 pentru raportul euro/leu.

    Tot o tendinta de apreciere pentru leu, dar una „usoara, fara a cobori sub nivelul de 3,55 euro/leu“, anticipeaza pentru primul semestru si vicepresedintele executiv de la BCR, Dan Bunea. In opinia sa, fluctuatiile cursului de schimb pentru primul semestru vor fi de plus-minus 2-3%. Numai in situatia unui derapaj al ratei inflatiei in primul semestru este posibila, spune Bunea, coborarea sub pragul de 3,5 lei/euro, „dar nu cred ca acest eventual nivel va fi sustenabil pana la sfarsitul anului“.

    In opinia sa, piata valutara se va dezvolta in 2006 atat in privinta volumelor de tranzactionare, cat si a instrumentelor oferite clientilor. Evolutia pietei valutare va fi tot mai mult determinata de raportul real dintre cerere si oferta, dar in acelasi timp „oarecum paradoxal, se va dovedi mai strans ancorata de politica bancii centrale“. Este de asteptat, spune Bunea, ca banca centrala sa continue politica de „managed floating“ de anul trecut, dar si „ca aceasta politica sa fie mai nuantata, cu o volatilitate mai redusa a cursului de schimb si cu un grad mai ridicat de predictibilitate“.

    Piata internationala nu va afecta semnificativ cursul de schimb euro-leu, asa cum nu o va face nici inflatia. Inflatie care, in opinia presedintelui executiv de la BCR, se va apropia de tinta propusa de BNR, „chiar daca este posibil sa creasca semnificativ mai ales in prima parte a anului, dar sa atinga valori negative in perioada de vara“.

    Si totusi, „s-ar putea ca inflatia sa se situeze la o valoare ceva mai sus decat cea preconizata de guvern“, este de parere primvicepresedintele executiv de la Alpha Bank Romania, Radu Gratian Ghetea. „Credem ca va fi in jurul valorii de 7%“. Cursul va fi influentat, in opinia sa, in principal de nivelul dobanzilor, de intrarile si iesirile de valuta ale non-rezidentilor – dar si ale rezidentilor – si, nu in ultimul rand de investitiile directe. Cat despre factorii de pe piata mondiala, Ghetea spune ca se pot lua in calcul instabilitatea economica si politica, pretul petrolului si cataclismele naturale. Astfel ca, tragand linie si adunand, reprezentantul Alpha Bank pariaza pe o crestere de curs in prima parte a anului, „pe fondul mentinerii dobanzii de interventie a Bancii Nationale“.

    Pentru luna ianuarie 2006, dobanda de referinta a BNR este 7,5%, nivel la care se mentine pentru a treia luna consecutiv. Pornind de la un nivel de 17,9% in decembrie 2004, curba dobanzii de referinta reflecta scaderea medie spectaculos de abrupta a dobanzilor pe piata monetara. In septembrie anul trecut, banca centrala a majorat dobanda de referinta la 8,25%, pentru ca apoi sa o scada iar, in conditiile in care ratele de pe piata interbancara au atins minime istorice.

    Incepand insa cu trimestrul al doilea, „ne asteptam ca dobanda de interventie sa aiba o usoara crestere, ceea ce va atrage clienti nerezidenti“. In consecinta, Ghetea crede ca la sfarsitul lunii iunie cursul se va situa „undeva la 3,55-3,6 lei pentru un euro“. Cursul dolar-leu „este influentat si de euro/dolar, care poate fluctua intre 1,2-1,25“. Asadar, cursul dolar-leu se va situa undeva intre 2,8-3,0, este concluzia bancherului de la Alpha Bank.

    Tot despre o evolutie in doua etape pe parcursul primei jumatati a anului vorbeste si dealerul sef de la Banca Romaneasca, Daniel Buzatu. Este de asteptat, spune el, ca in primele trei luni ale lui 2006 sa asistam la o consolidare a ratei de schimb euro – leu in intervalul 3,65-3,75. In trimestrul doi insa, leul ar urma sa-si reia, usor-usor, tendinta de apreciere manifestata in 2005. Astfel ca, pentru finele lunii iunie, Buzatu anticipeaza un curs euro-leu undeva in intervalul 3,56-3,59.  Pe langa factorii ce vor influenta cursul invocati si de ceilalti bancheri, Buzatu aminteste si despre fluxurile de bani, in special de euro, pe care romanii plecati la lucru in strainatate vor continua sa ii trimita si anul acesta in tara.

    Ca evolutia cursului in primele doua trimestre ale anului 2006 va fi diferentiata este de parere si Gabriel Tinta, directorul departamentului de trezorerie de la UniCredit Romania. Per ansamblul urmatoarelor sase luni, „va exista o tendinta generala de apreciere“, totusi. In opinia lui Tinta, este de asteptat o usoara depreciere in ianuarie-februarie, urmata de o apreciere in  perioada urmatoare. In favoarea aprecierii, el aduce ca argumente intarile de fonduri speculative, ca rezultat al unor dobanzi favorabile pentru lei la instrumentele de money market si  la titlurile de stat, dar si de investitii directe. De asemenea, crede Tinta, „incepand cu  trimestrul doi, volatilitatea va fi mai ridicata“. Pentru finele lunii iunie 2006, Tinta vede un curs euro-leu undeva in intervalul  3,57-3,59. In opinia sa, interventiile bancii centrale vor continua sa influenteze cursul de schimb, insa doar „ca factor de influenta pe perioade scurte“. Iar accesul total al nerezidentilor la piata locala si cresterea volumelor pe instrumente derivate vor creste volatilitatea cursului in 2006. 

    Pe de alta parte insa, cresterea ponderii creditarii in lei va stopa cresterea cererii de valuta sau chiar o va diminua. In lupta sa cu creditele in valuta, preferate de marea majoritate a romanilor anul trecut, banca centrala a mai luat la finele anului trecut inca o masura menita sa scumpeasca creditele in moneda straina: BNR a majorat de la 30% la 35% rezervele minime obligatorii pe care bancile sunt obligate sa le constituie din finantarile atrase in valuta, indiferent de termen. Incercarile bancii centrale de a tempera creditul in moneda straina au culminat la sfarsitul lunii septembrie prin plafonarea soldului de credite in valuta al fiecarei banci la cel mult de trei ori valoarea fondurilor proprii. De-abia aceasta masura, dupa mai multe incercari anterioare ale BNR, a provocat in octombrie o incetinire brusca a vitezei de crestere a creditului in valuta pentru populatie, pana la 0,9%, exprimat in euro, fata de 7,1% in septembrie.

    Ramane insa un semn de intrebare: ce efecte poate avea masura BNR pe termen lung, in conditiile in care multe banci au anuntat deja majorari de capital? Dar „daca anul 2005 trebuie sa fi fost cel mai dificil, atunci 2006 trebuie sa fie anul recunoasterii“, este de parere Florian Libocor, analist la BRD-Groupe Société Générale. In opinia sa, in plan economic vom asista la „actiuni de consolidare, diversificare si deschidere a contextului actual“. Cursul valutar va reflecta mai corect starea economiei, spune Libocor, subliniind ca „asta inseamna doar in ultima instanta apreciere ori depreciere certa“. In prima instanta inseamana o flexiblitate marita, intr-un context de politica monetara caracterizat printr-un regim de curs in care importanta „controlului“ asupra lui va fi diminuata, dar nu eliminata total.

    Potentialul de apreciere a leului exista totusi, spune Libocor. Incepand cu ianuarie 2006 (cu o posibila intarziere de o luna) nerezidentii vor avea acces la certificatele de trezorerie emise de Trezoreria Statului, iar „in luna mai ma astept ca Romania sa primeasca un raspuns favorabil privind integrarea in Uniunea Europeana“.

    Oricum, aceste evenimente au capacitatea de a antrena miscari ale cursului de schimb al leului in ambele sensuri, crede analistul de la BRD, care subliniaza ca se va urmari totusi mai atent respectarea unui prag maximal al sustenabilitatii aprecierii leului – adica acel nivel maxim de apreciere la care relatia de cauzalitate dintre moneda si performante economice sa fie respectata.

    In ceea ce priveste evolutia cursului de schimb, strict orientativ – subliniaza Libocor – se poate presupune ca in primul semestru „am putea avea o apreciere nominala a leului fata de euro de circa 2,5% cu o variatie de plus sau minus 0,5%. Adica un raport euro-leu de 3,60-3,57“. Si este foarte probabil, spune el, ca in primul semestru al anului, cu precadere primele 3-4 luni, „sa avem o volatilitate mai mare decat in ultimul semestru“.

    Analistul sef de la ABN Amro, Radu Craciun, spune ca – in pofida cresterii deficitului extern – presiunea de apreciere a leului va ramane prezenta daca intrarile de capital pe termen lung si scurt vor ramane consistente. „BNR va permite probabil o flexibilitate mai mare a cursului, dar nu cred ca va permite o scadere sub 3,4 in primele sase luni“, spune Craciun. Cursul pe care Craciun il estimeaza pentru sfarsitul lunii iunie este de 3,42.

    Asupra lui vor presa doi factori principali, cu o actiune combinata, explica el: soldul intrarilor/iesirilor valutare si politica monetara a BNR. Ponderea fondurilor speculative in tranzactiile valutare va continua sa creasca, facand ca politica de dobanzi sa capete un rol in crestere in privinta evolutiei cursului. „In conditiile in care  in urmatoarele sase luni investitorii asteapta ca dobanzile sa ramana neschimbate sau sa creasca, apetitul pentru piata romaneasca va ramane nealterat“, spune el. Mai mult, perspectiva depasirii tintei de inflatie nu va face decat sa alimenteze apetitul fondurilor speculative pentru Romania, in asteptarea unei cresteri de dobanda. „Aceasta cu atat mai mult cu cat continuarea cresterii dobanzilor in zona euro si in SUA incepe sa devina incerta“, incheie analistul sef de la ABN Amro.

    Ca „dobanzile ridicate pe lei vor fi iar tentante pentru nerezidenti si probabil vor intra din nou fonduri pe piata valutara, care vor scadea cursul euro/leu“, este de acord si Bogdan Mihoc – Head of Treasury la HVB Bank Romania. In opinia lui, la sfarsitul anului trecut, o parte din nerezidentii care aveau pozitii speculative le-au inchis, chiar daca intentioneaza sa le redeschida in acest an. „Aceste cumparari au fost favorabile bancii centrale care, pentru finalul anului, a dorit un curs euro/leu mai ridicat“. Mihoc nu exclude nici ca ar fi avut loc „o mica interventie in ultimele zile ale lui 2005“.

    Ciprian Mihai, dealer in departamentul Trezorerie de la Volksbank, aduce inca un argument in favorea aprecierii leului. „Chiar Banca Nationala“, spune el, „a afirmat ca se va baza destul de mult pe efectele aprecierii leului asupra procesului de dezinflatie in acest an, sugerand ca va lasa cursul de schimb sa se inscrie treptat pe un trend descendent“. De asemenea, intrarile de valuta rezultate in urma privatizarii BCR si, eventual, a CEC se vor regasi intr-o anumita proportie si pe piata valutara, avand un efect direct asupra aprecierii cursului.

    Un alt factor ce poate influenta aprecierea leului „este unul de natura psihologica“, crede Mihai. Desi exista valute care ofera randamente mai bune sau comparabile tinand cont si de nivelul de risc al investitiei, „tocmai riscul mai ridicat, asociat cu posibilitatea unui castig si mai mare, poate determina anumiti investitori nerezidenti sa aduca fonduri in Romania“. Oricum, adauga el, rezultatele inregistrate in 2005 pe piata de capital sunt destul de incurajatoare in acest sens, in conditiile in care BET-ul a crescut cu aproximativ 60% anul trecut. In plus, si in domeniul imobiliar investitiile pot aduce randamente foarte ridicate.

    Banca Nationala va continua, totusi, sa joace un rol foarte important pe piata, spune si dealerul de la Volksbank, pentru a descuraja partea speculativa a fluxurilor valutare. „Volatilitatea ridicata a cursului de schimb este usor de previzionat avand in vedere ca piata valutara din Romania este sensibila la tranzactii de sume relativ mici“. Pariul lui Mihai pe curs plaseaza raportul euro-leu in intervalul 3,25-3,60, iar pe cel pentru dolar intre 2,65 si 3,00. Banca Transilvania preconizeaza, in anul 2006, o continuare a miscarilor de piata „mai putin previzibile“. In favoarea aprecierii leului, reprezentantii ei vad cateva argumente: preponderenta creditelor in valuta, intrarile de valuta de la cetatenii romani care lucreaza in strainatate si cele din investitii. „In conditiile in care anumiti factori nu vor avea influente negative, consideram posibila o evolutie a monedei euro intr-un interval de minim 3,2 si maxim 3,8 pe parcursul anului 2006“. Pentru finalul lunii iunie, bancherii de la Banca Transilvania „pariaza“ pe „posibilitatea apropierii de 3,4 pentru euro-leu si 2,75 pentru de dolar“. 

    Cat de sustenabila este insa aprecierea leului? In opinia lui Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania, piata valutara din Romania continua sa reflecte miscarile de capital care au o mica legatura cu economia reala. „Explicatia pentru intarirea monedei nationale fata de euro, dar mai ales fata de dolarul american in ultimii doi ani sta prea putin in diferenta pozitiva de productivitate intre Romania si media tarilor din Uniunea Europeana sau Statele Unite“. Mai degraba, responsabile pentru intarirea leului sunt evolutiile macroeconomice la nivel international in cazul dolarului, respectiv intrarile de valuta de la romanii care lucreaza in strainatate sau cele speculative, in cazul euro.

    „Piata financiara este peste tot in lume responsabila pentru stabilirea cursului de schimb“, spune Cabat, „in timp ce tranzactiile atasate economiei primare constituie numai o mica parte din fluxurile valutare“. Cu toate acestea, tranzactiile financiare tind in general sa echilibreze si sa eficientizeze piata valutara. Nu si in Romania insa, pentru ca, spune Cabat, „exista in momentul de fata o ruptura intre fluxurile financiare de valuta si cele provenind din economia reala“. Efectul – o impredictibilitate mai mare pentru cursul de schimb. La sfarsitul primului semestru, „cursul leu-euro ar trebui sa fie de aproximativ 3,8, in timp ce cursul de schimb al dolarului sa se apropie de 3,25 lei pentru un dolar“, crede Cabat. Dar cum se vede piata valutara romaneasca din afara granitelor tarii? La solicitarea BUSINESS Magazin a raspuns si analistul bancii Ceska Sporitelna, responsabil si cu analize regionale pentru Erste Bank din Viena, Mlojhar Miroslav.

    „Povestea leului romanesc devine din ce in ce mai fragila, daca privim in perspectiva“, crede el. Unul dintre motivele de ingrijorare este, in opinia sa, deficitulul contului curent. Chiar daca, spune Miroslav, acesta este, cel putin momentan, finantat fara probleme, „evolutiile similare din tarile est-europene arata ca, mai devreme sau mai tarziu, se ajunge la o criza monetara“.

    Privind in „globul de cristal“, Miroslav anticipeaza pentru urmatoarele luni o apreciere maxima a leului pana la un curs de 3,4 si o valoare de 3,2 lei/euro pentru finele anului 2006. „Nu mai mult, pentru ca banca centrala va lupta impotriva unei aprecieri mai mari“. Cu toate astea, incheie analistul ceh, exista „riscul unei «aterizari brutale» din cauza deficitului de cont curent care creste“.

  • Spre 17 mld. euro

    Rezervele valutare ale BNR au crescut in decembrie cu 62,1 mil. de euro fata de noiembrie 2005 si cu aproape 6 miliarde de euro fata de nivelul inregistrat in perioada similara din 2004, dupa cum reiese din datele BNR.

    La sfarsitul anului trecut, rezervele totalizau 16,794 mld. euro, ceea ce inseamna o crestere de aproape 6 mld. de euro in ultimele 12 luni.

  • Apolitici in acte

    In administratie, anul a debutat cu depolitizarea functiei prefectului. Pusi sa aleaga intre cariera politica si cea din administratie, toti prefectii (mai putin doi) au optat pentru ultima. Una dintre noutati e ca cel putin teoretic prefectii pot sa-si pastreze functia pana la pensie.

    „Atata timp cat respecta regulamentul functionarilor publici, prefectul ramane pana la pensie in functie. Are dreptul acesta, dar asta nu inseamna ca poti fi numai prefect timp de 20 de ani“, spune secretarul de stat in MAI, Victor Paul Dobre. Chiar daca decizia finala de schimbare apartine Executivului, prefectii vor putea fi schimbati numai in urma unor evaluari anuale facute de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

    Deocamdata, nimeni nu asteapta ca depolitizarea sa produca si schimbari de fond, de vreme ce actualii prefecti au fost numiti de actuala putere politica.

  • Mai slabi ca bulgarii

    Pe o scara de la 1 la 5, in care nota 1, cea mai buna, n-a capatat-o nimeni iar nota 5 a luat-o cea mai controlata economie din lume, cea a Coreei de Nord, Romania a obtinut punctajul 3,19 intr-un clasamentul privind gradul de libertate al economiei, realizat de Fundatia Heritage si Wall Street Journal.

    Suntem, cu alte cuvinte, o economie „in cea mai mare parte neliberalizata“, adica o treapta mai sus de calificativul de economie controlata represiv, dar doua trepte mai jos de cel ideal, de economie libera, de care se apropie cel mai mult, cu 1,28 puncte, Hong Kong-ul.

    Daca ne raportam la 2005, se poate spune totusi ca e o nota buna: Romania a inregistrat un salt de 0,39 puncte fata de anul trecut, cel mai mare dupa cel al Pakistanului, de 0,40 puncte.

    Daca insa ne raportam la anii 1999-2000, in care punctajul Romaniei a fost de 3,20, e o nota proasta, pentru ca n-am facut decat sa ajungem de unde am plecat, dupa o inrautatire accentuata in perioada 2001-2004.

    Clasamentul, intocmit de Heritage si Wall Street Journal al 12-lea an consecutiv, ia in calcul 10 criterii pentru care fiecare dintre cele 157 de tari luate in calcul primesc note de la 1 la 5, printre care politica comerciala, cheltuielile guvernamentale, interventia statului in economie, politica monetara, fluxurile de capital si investitiile straine, sistemul bancar, dreptul de proprietate. Cele mai bune punctaje Romania le-a obtinut la cheltuieli guvernamentale (1,9, multumita gradului redus de impozitare a veniturilor si a profitului) si la interventia statului in economie (1,5), iar cele mai proaste la capitolul politica monetara (4, in special din cauza inflatiei), dreptul de proprietate (4) si cadrul legislativ (4).

  • O poveste de dragoste intre gay, sansa nr. 1 la Oscaruri

    Academia Americana de Film ar putea onora o poveste de dragoste, realizata dupa toate sabloanele. De fapt, nu chiar toate, pentru ca exista si un element surpriza – personajele sunt doi homosexuali.

    Daca ar fi fost lansat mai devreme de anul trecut, Brokeback Mountain ar fi avut toate sansele sa ramana intr-un anonimat total. Cum altfel sa fie tratat un film despre doi cowboy (simbolul suprem al barbatiei super-heterosexuale a americanilor) care, in timp ce sunt izolati, avand grija de cirezile de vaci, se indragostesc unul de celalalt? In 2005 insa, s-au intamplat mai multe evenimente care au contribuit la o lansare fulminanta a filmului: casatoriile intre homosexuali au fost legalizate in mai multe tari din Europa, un proeminent primar american a recunoscut ca e homosexual, ceea ce pare sa-i fi ajutat cariera, iar personalitatile de orientare gay au primit tot mai mult spatiu in publicatiile si programele media din Statele Unite.

    Si, cu toata impotrivirea organizatiilor religioase sau conservatoare, se pare ca o mare parte dintre americani prefera sa fie mai degraba „politically correct“ decat religiosi. Prin urmare, criticii s-au extaziat de la primele vizionari ale „Brokeback Mountain“ si l-au declarat filmul anului, care nu trebuie ratat. Evident ca majoritatea barbatilor heterosexuali nu s-au lasat convinsi sa plateasca biletul pentru un film in care au ocazia sa vada doi barbati sarutandu-se, declarandu-si dragoste eterna si dorindu-si sa aiba un camin fericit. Iar multe femei l-au evitat, la randul lor, pentru ca e prea dureros sa ai toata casa tapetata cu postere cu Heath Ledger (unul dintre cei doi actori), dupa care sa-l vezi jucand rolul unui homosexual. In Romania, s-ar putea ca spectatoarele sa-l vada pe Ledger mai intai in „Casanova“, unde interpreteaza excelent rolul marelui seducator, astfel ca sansele ca apoi aceleasi spectatoare sa plateasca pentru a-si vedea idolul lasandu-se fermecat de personajul lui Jake Gyllenhaal coboara vertiginos spre zero.

    Cu toate acestea, filmul are mari sanse la Oscaruri, dupa cum arata si cele sapte nominalizari la Globurile de Aur (care, de regula, ajung la productiile care iau apoi si premiul Oscar) si alte doua la premiile Writers Guild of America. Organizatiile de homosexuali i-au oferit un sprijin important, criticii l-au laudat pentru regia fara cusur si pentru performantele incarcate de semnificatii ale celor doi actori, iar publicul larg (vezi 80% dintre americani) nu prea are un cuvant important de spus in ceea ce priveste premiile Oscar, asa cum s-a vazut la majoritatea editiilor. De altfel, membrii Academiei au tendinta de a recompensa, pe langa subiectele dragi minoritatilor (sexuale, rasiale etc), actorii care isi asuma riscuri atunci cand accepta un rol (vezi Charlize Theron care s-a ingrasat si s-a uratit teribil pentru rolul criminalei in serie Aileen Wuornos). Iar Ledger si Gyllenhaal, a caror cariera depinde de milioanele de femei care le sunt admiratoare loiale tocmai pentru ca sunt heterosexuali, chiar si-au asumat riscuri cu acest rol. Pronosticurile pentru Oscaruri considera „Brokeback Mountain“ drept principalul favorit, macar si pentru faptul ca Academia ar fi acuzata de prejudecati si intoleranta daca nu i-ar acorda doua sau trei statuete.

    Tot pe obsesia americanilor pentru „po-litical correctness“ mizeaza, in mare parte, si „Transamerica“, un alt film despre problemele sexelor. Iar actrita din rolul principal, Felicity Huffman, a urmat si ea exemplul lui Charlize Theron si si-a asumat riscuri aproape la fel de mari ca Heath Ledger si Jake Gyllenhaal: apare in film fara pic de machiaj, jucand rolul unui barbat care e la o operatie departare de a-si implini visul de o viata – acela de a deveni femeie. Huffman, mai cunoscuta pentru rolul ei din „Neveste disperate“, serialul care a declansat o isterie generala in America, a fost foarte laudata pentru modul in care interpreteaza rolul lui Bree, dar si pentru curajul de a se urati pe marele ecran. Dar, pana una-alta, Huffman nu prea are de ce sa regrete renuntarea la farduri, pentru ca rolul transsexualului Bree i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur.

    Cel de-al doilea efort regizoral al actorului George Clooney are un subiect la fel de serios ca si primul: daca in „Confesiunile unei minti periculoase“ trata problema spionajului si a vietii duble, in „Good Night, and Good Luck“ recreeaza America anilor ‘50, cand senatorul Joseph McCarthy a declansat asa-numita vanatoare de vrajitoare – prigoana celor care erau banuiti (adesea pe nedrept) de simpatii de stanga. Filmul arata impactul politicii lui McCarthy, vazut prin ochii omului de televiziune Edward R. Murrow, care, impreuna cu colegii sai de la postul CBS, conduce o campanie impotriva senatorului extremist. Filmul a demonstrat ca, atunci cand nu isi ocupa timpul cu proiecte extrem de banoase si populare precum „Ocean’s 11“, „Ocean’s 12“, Clooney regizeaza filme foarte bune.

    De altfel, „Good Night, and Good Luck“ a primit patru nominalizari la Globurile de Aur si alte doua la premiile Writers Guild. Un alt subiect pe placul americanilor are si filmul „Renascut din cenusa“ („Cinderella Man“) – o poveste despre Marea Criza economica din SUA, cand un boxer interpretat de Russel Crowe se ridica de la saracie lucie la victorii si o viata buna, pentru el si familia sa. Ca de obicei, Crowe ofera o performanta impresionanta, dar a primit deja un Oscar si si-a castigat si o reputatie negativa, astfel ca nu e creditat cu mari sanse de castig.

    Tot o biografie este si „Walk the Line – Povestea lui Johnny Cash“, considerat de critici poate cel mai bun film al anului trecut. Joaquin Phoenix reuseste sa transforme o poveste despre un cantaret de country cunoscut numai de americani intr-un film interesant si pentru restul lumii. Cu nominalizari la Globurile de Aur si la premiile Writers Guild of America, filmul infatiseaza problemele lui Cash (abuzul de medicamente, tragedia mortii fratelui sau, conflictele cu sexul opus), dar si relatia minunata cu June Carter (interpretata de Reese Witherspoon). Din pacate, desi multi sunt de parere ca atat Phoenix, cat si Witherspoon ar merita Oscaruri, filmul are un handicap major in cursa pentru statueta: nu mai devreme de anul trecut, Jamie Foxx castiga Oscarul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal cu interpretarea lui Ray Charles.

    In ceea ce priveste comediile, ignorate cu consecventa de juriu, merita observata revenirea spectaculoasa a lui Woody Allen, care se pare ca si-a gasit o noua muza in persoana lui Scarlett Johanson si care a umplut din nou cinematografele cu „Match Point“, un film despre bani, clasa sociala, sex si, bineinteles, multe complicatii. Scepticii spun insa ca, desi filmul a facut furori, nu prea are mari sanse la Oscar pentru ca, pe langa faptul ca e o comedie, Allen a mai si ranit sensibilitatea americanilor, abandonand New York-ul  in favoarea Londrei.

    Bineinteles ca nu sunt singurele filme bune ale anului: „Craciun Fericit“ are sanse la Oscarul pentru Cel mai bun film strain, in vreme ce „Crash“, „Capote“ (biografia autorului clasicului „Mic dejun la Tiffany’s“), „Umbrele trecutului“ (regizat de David Cronenberg si cu Viggo Mortensen in rolul principal), „Mandrie si Prejudecata“ si „Prietenie absoluta“ nu trebuie nici ele scoase din cursa inainte de anuntarea nominalizarilor. Iar „King Kong“ pare un pariu sigur pentru Oscarul pentru Cele mai bune efecte speciale.

  • Miracolele de langa noi

    Intr-o lume aflata in plin proces de globalizare si scapata de cosmarul razboiului nuclear (dar zapacita de infinitele ramificatii ale tehnologiilor moderne), o carte dedicata creatiilor perene ale naturii si mintii omenesti este mai mult decat bine-venita.

    Marturisesc ca fac parte din acea categorie de sceptici (sau cartitori, sau suspiciosi), pentru care cartile aparute sub egida marilor organizatii internationale inseamna pomelnice nesfarsite, limbutie amputata de sens, discurs oficial cu efecte retorice festiviste. Materiale utile, fara indoiala, dar fundamental aride, potrivite mai degraba pentru truditorii in ONG-uri, pentru avocatii in cautare de chichite sau pentru cei superspecializati, amatori de detalii ale unui teritoriu care, in optica bunului simt, nu merita decat survolat. Este, o recunosc stanjenit, o infirmitate, pe care incerc cu tenacitate sa o corectez, cu fiece prilej ofertant. O astfel de sansa mi-a procurat-o aparitia volumului „Patrimoniul mondial cultural si natural UNESCO“, publicat la noi chiar la sfarsitul anului trecut. Televiziunea (pentru cei mai multi) si Internetul au adus in fata si in casele noastre un Pamant multifatetat, caleidoscopic si profund, asupra varietatii si frumusetii caruia ni s-au prezentat adesea materiale informative de buna calitate.

    Dar care nu au facut decat sa ne starneasca curiozitatea, sa ne atate pofta de a scotoci si de a orandui informatia intr-un ansamblu coerent. Venind parca in intampinarea acestei aspiratii, editura Meronia, consecventa dictonului enciclopedic „multum in parvo“, ofera un volum in care sunt prezentate toate cele 812 obiective (612 culturale, 160 naturale, 24 mixte) incluse in „rezervatia“ UNESCO a celor mai de seama valori mondiale. Un clasor colorat, intersectat de povesti sensibilizante, a tot ceea ne-a daruit mai uluitor natura si a creat mai impunator omul.

    O materie incopciata intr-un cadru informativ de interes panoramic: tarile „gazda“ (137 la numar) sunt caracterizate sintetic (nume oficial, populatie, capitala, PIB, utilizatori de Internet, etc.), intr-un efort informativ menit, intre altele, sa faca evidenta corelatia dintre forta economica a populatiei, politica generala a statului respectiv, nivelul de trai al populatiei si preocuparea de a ocroti patrimoniul natural sau cultural.

    De la Marea Bariera de Corali din estul Australiei (cu o diversitate a faunei si florei unice in lume), Parcul National Yellowstone (infiintat in 1872) cu spectaculoasele sale „arteziene fierbinti“ ale gheizerelor, la ghetarii de calota ce se destrama in apele fiordurilor Groenlandei si cei de vale ai Himalayei si Alpilor alimentand mari fluvii, de la Mohenjodaro (unul dintre cele mai vechi orase ale lumii, mileniul III i.H.), continuand cu Marele Zid Chinezesc, piramidele Egiptului, cele mayase si aztece, la coplesitoarele catedrale gotice ale Europei medievale, de la templele budiste si hinduse ale indepartatei Asie, pana la cetatile dacice din muntii Orastiei, toate sunt prezentate in coordonatele lor esentiale si, neindoios, atractive. O lista a obiectivelor pe tari (de la Afganistan la Zimbabwe) si un index alfabetic al acestora (de la Aachen la Zhoukoudian) faciliteaza parcurgerea „pe sarite“ a acestei enciclopedii originale, unice (pana acum) in Romania, ce poate fi citita, la fel de bine, ca un roman modern.

  • Ce se intampla cu chill-out

    „Racoreste-te!“ („Chill Out!“). Pana si expresia in sine suna invechita. Acum cativa ani, avea conotatii privitoare la droguri si alte lucruri rele, era genul de cuvant pe care-l foloseai ca sa-ti impresionezi prietenii.

    Astazi, cred ca pana si bunica mea il foloseste ca sa-si descrie puiul de somn de duminica dupa-amiaza: „Ma duc sa ma „racoresc“ pentru vreo jumatate de ora. Sa nu care cumva sa-mi atingeti andrelele!“. Desigur, nici un om intreg la minte nu mai foloseste cuvintele „Racoreste-te, omule!“ fara sa se astepte la ostracizare imediata. Sau la un pumn in fata.

    Mare parte din muzica chill out se confrunta cu probleme similare. Multe piese suna ca intepenite undeva in melodiile din trecut, extrem de invechite si foarte, foarte plictisitoare. Trupa britanica din varful clasamentelor, Morcheeba, este un exemplu in acest sens: muzica sa este complet inofensiva si greu de displacut tocmai pentru ca este atat de terna si nu-ti inspira nimic.

    Mai mult, presupunerea producatorilor acestei muzici ca publicul-tinta tocmai a fumat cannabis in cantitati substantiale, pare sa le dea prea des mana libera sa produca una dintre cele mai plictisitoare muzici facute vreodata. De fapt, singurul mod in care poti sa te bucuri de majoritatea muzicii chill out produse in ziua de azi ar fi sa iei o multime de droguri. Destul de ciudat, acum numai cativa ani, chill out (sau ceea ce oamenii care voiau sa para mai inteligenti numeau downtempo) era muzica pe care trebuie neaparat sa o asculti.

    Producatori ca duo-ul vienez Kruder & Dorfmeister se numarau printre cele mai tari nume pe care le puteai mentiona. Si atunci ce s-a intamplat? Chiar in momentul in care eram gata sa cataloghez scena chill out drept o muzica pentru cafenele, restaurante si alte locuri in care oamenilor nu le pasa ce asculta, dar, categoric, nu vor sa fie deranjati de muzica, apare un album care schimba totul.

    Lindstrom si Prins Thomas produc o muzica ce s-ar putea incadra destul de usor in categoria chill out, cu exceptia faptului ca albumul este unul dintre cele despre care s-a vorbit foarte mult, unul dintre cele mai asteptate si unul dintre cele mai incitante ale anului. Amandoi din Norvegia, tara soarelui de la miezul noptii, acesti doi producatori au colaborat pentru prima data in 2003, dupa ce-si apreciasera reciproc munca.
    Trecutul lor muzical contine tot felul de trupe, de la punk la gospel si de la country la heavy metal. Totusi, impreuna, cei doi produc un fel de muzica pentru care jurnalistii se chinuie sa gaseasca cuvinte noi ca s-o descrie. Unii ii spun „disko futuristic“.

    Altii ii spun „boogie universal“. Unii ii zic „scando-med“, o trimitere la adoptarea, de catre acesti producatori scandinavi, a sound-ului mediteranean relaxat, „balear“, din barurile din Ibiza in vremea lor de glorie din anii optzeci.

    Insa cea mai buna eticheta pe care-am auzit-o folosita este „disco academic“, care capteaza perfect abordarea intelectuala a duo-ului in materie de producere a unei muzici extrem de inteligente si frumoase.
    Daca vi se pare ca muzica electronica in general e plictisitoare, repetitiva si greu de apreciat, atunci albumul lor de debut, autointitulat, lansat cu numai cateva saptamani in urma, este introducerea perfecta in acest gen. Folosind o gama de instrumente „reale“, impreuna cu structuri si tehnici de productie imprumutate din scena electronica, este o muzica ce iti cere sa-i acorzi toata atentia, indiferent cum o numesti. Cu toate ca muzica duo-ului este lenta, sensibilitatile funk dominante o fac infectios de dansabila, cei doi fiind clar fani ai foarte neapreciatei scene „disco cosmic“ de la inceputul anilor optzeci, care a pornit din Italia si i-a facut pe oameni sa danseze pe o muzica mult, mult mai lenta decat aceea din cluburile de azi.

    DJ-ii cu gusturi rafinate pun deja piesele lor pentru ringuri de dans pline pana la refuz. Cei doi sunt niste artisti despre care veti mai auzi multe. Au facut deja o gramada de remixuri pentru o casa de inregistrari din New York, foarte in voga, DFA, si tot ei par sa se afle in spatele unui nou remix important al Chemical Brothers. „Lindstrom and Prins Thomas“ se afla clar pe lista mea de „Albumele anului“. Doar sa nu incepeti sa le spuneti oamenilor sa se „racoreasca“…