BusinessMagazin

Blog

  • VIITORUL NANOTEHNOLOGIEI

    Suporterii nanotehnologiei cred ca noua stiinta are o multitudine de aplicatii practice

    PE TERMEN SCURT

    • instrument de diagnosticare medicala
    • captarea de energie solara
    • productie de hidrogen
    • tehnologii flexibile de afisaj si „hartie electronica“
    • adezive, vopsele si lubrifianti
    • noi forme de memorie pentru computere
    • diverse componente optice

    PE TERMEN LUNG

    • sisteme de stocare miniaturizata, cu capacitate comparabila cu a unei biblioteci
    • PC-uri cu aceeasi putere cu a unui intreg sistem de computere
    • cipuri care contin filme (peste 1.000 de ore)
    • inlocuirea tesuturilor si organelor umane posibilitatea de a stoca hidrogen ieftin ca alternativa la combustibilii conventionali

  • Lifting pentru automobile

    Transformarea unei masini cuminti intr-un bolid include, pe langa adaugarea unor herghelii de cai putere, o sumedenie de alte operatiuni in aparenta minore, precum personalizarea scaunelor si a modului in care arata oglinzile laterale – intr-un cuvant, tuning auto.

    Fie ca dispune de 300 sau de 30.000 de euro, fie ca e vorba de un automobil cumparat la mana a doua sau e ultimul model de la cel mai nou salon auto, orice proprietar viseaza sa-si puna amprenta asupra masinii pe care o conduce. Totul tine de imaginatie. Iar la acest capitol occidentalii au dat din nou tonul. Atat de puternica a fost dorinta de individualizare a vesticilor, incat fabricanti de masini cu renume au admis ca orice parte din creatiile lor, considerate de multi aproape perfecte, poate fi modificata. Astfel, Mercedes a ajuns sa colaboreze cu firmele de tuning Brabus si AMG, iar BMW cu la fel de faimoasa Motorsport.

    Desigur, in vreme ce o buna parte dintre vestici considera ca o masina, mai ales daca e una foarte scumpa, trebuie neaparat adaptata personalitatii soferului (dovada succesul de care se bucura afacerile cu tuning), iar majoritatea romanilor inca mai cred ca pretul masinii singur spune totul despre posesorul ei, nu e de mirare ca firmele romanesti care se ocupa cu asa ceva sunt inca necunoscute. Pe de alta parte, mai sunt inca multi romani care ar vrea, dar nu-si permit: „Comparativ cu ce se intampla in alte tari mai dezvoltate, la noi lipsa puterii de cumparare se reflecta si in vanzarile de tuning“, spune Tudor Milan, director executiv la Pit Stop Tuning.

    Cu toate acestea, directorul companiei care inca de la infiintare, in 2002, a devenit importator unic pentru Romania al produselor grupului german DTS – unul dintre cele mai mari nume ale tuning-ului european – este optimist: desi mica, piata vanzarilor este diversificata. Cumparatori sunt si dintre cei care nu se uita la bani si isi fac tuninguri full-option – transformand o masina excelenta intr-una exceptionala, de colectie, dar si cei care vin cu o masina cumparata la mana a doua si care vor sa-i imbunatateasca performantele. La tuning apeleaza si proprietari de Dacii, Oltcituri, dar si posesori ai ultimelor modele de BMW, Volkswagen sau Audi. „Cel mai costisitor proiect realizat pana acum de Pit Stop Tuning a fost un Mercedes E-Klasse din 2002, pe care s-a montat un kit complet de caroserie, care a costat aproximativ 8.000 de euro“, spune Milan. In acest context, nu se poate inca vorbi in Romania de un profil precis al cumparatorului de tuning.

    O singura caracteristica ii uneste insa pe toti: isi doresc ceva deosebit.

    Preturile variaza, in functie de cat de deosebita se doreste a fi masina. Schimbarea scaunelor cu unele mai ergonomice, din piele sau tip sport, costa intre 120 si 450 de euro. Inlocuirea volanului poate ajunge si la 350 de euro in cazul unuia cu airbag, iar o pereche de pedale de lux costa aproximativ 200 de euro. Un kit complet pentru bord fara scaune si volan, dar care include ornamente pentru bord sau pentru frana de mana ajunge la 500 de euro. „Chiar daca toate acestea par un moft, se remarca totusi o constanta crestere a vanzarilor, cat si a interesului romanilor pentru acest domeniu“, spune Tudor Milan.

    Unul dintre oamenii pentru care banii n-au contat atunci cand a vrut sa dea masinii sale un aer gen „The Fast and the Furious“, dupa cum singur recunoaste, este Bogdan Cecareanu. Proprietarul unui Seat Leon Cupra nou-nout, care a costat 32.000 de euro, Bogdan a decis sa mai investeasca inca 9.000 de euro in tuning pentru ca, spune el, „masina e un virus: cand poti sa-i dai un look mai atragator si mai multi cai, nu te mai uiti la bani“. Dupa investitie, motorul Seatului a ajuns de la 150 de cai putere la 250, farurile au primit o pereche de „pleoape“, pedalele de frana si acceleratie seamana cu cele ale bolizilor de Formula 1, iar Bogdan e convins ca totul a meritat pentru ca, spune el, „acum masina transmite putin din caracterul meu“.

    Datorita emisiunilor auto si a unei promovari a domeniului in revistele de profil, afacerea cu tuning a intrat incet-incet in ultima vreme in realitatea cotidiana. Dar ca sa investesti in Romania lui 2000 circa 375.000 de dolari intr-o afacere care sa promoveze exact acest lucru, identitatea proprietarului de masina, trebuia sa fii sau foarte pasionat, sau nebun. Andrei Craciun, unul dintre cei trei fondatori ai firmei C&C Tuning recunoaste ca cel mai mare obstacol pe care l-a avut de trecut a fost „lipsa unei culturi a romanilor in acest domeniu“. Firma a inceput sa aiba profit abia la 2 ani de la infiintare, in 2002, insa problemele nu s-au terminat: pasiunea pentru concept il face pe Andrei Craciun sa fie nemultumit de superficialitatea – inca evidenta – a cumparatorului roman de tuning. „Clientii nostri vor cai putere, cat mai multi cai putere, cu toate ca aceasta parte e ultima la care ar trebui sa se gandeasca.“ Craciun e de parere ca „esentiala in tuning e imbunatatirea manevrabilitatii si a partii estetice a autoturismului“.

    Romanii nu vad insa asa lucrurile. Cresterea puterii motorului e in general prima optiune a soferilor care vor sa-si prepare masina. Cei care cred ca viteza nu e totul sunt foarte putini. „O masina rapida atrage respect, dar nu neaparat si atentie“, spune Florin Mincu, un client care a „lasat“ firmelor de tuning peste 11.000 de euro. A inceput modificarile la motor, unde cu un nou cip (destinat modificarii presiunii in turbina si a timpilor de aprindere), cu un nou filtru de aer din carbon si cateva alte mici modificari a castigat 100 de cai putere in plus fata de cei 200 pe care ii avea masina. Opelul Vectra model 1993 avea insa nevoie si de modificari exterioare: un spoiler fata, un eleron, aripi din fibra de sticla, praguri laterale cu talie joasa si un nou set de jenti au facut din vechea masina un OZN al soselelor.

    Mincu spune ca a recurs la aceste operatiuni pentru ca isi iubeste masina. „Dar si pentru ca am dorit sa-mi transform masina intr-o piesa rara care sa-i lase cu gura cascata pana si pe cei mai pretentiosi adepti ai sofatului“, completeaza acesta. Nu foarte multi isi pot arata insa in acest fel atasamentul pentru masina personala. „O buna parte dintre romani se confrunta inca cu probleme financiare, iar preturile de tuning sunt destul de mari pentru majoritatea“, spune Serban Begu, directorul Zeno Motor Sport – una dintre putinele firme care chiar de la aparitia din 2002 a introdus servicii de consultanta in privinta designului, explicand evolutia greoaie a pietei de tuning din tara noastra.

    „Chiar daca numarul masinilor preparate in atelierele autohtone a inceput sa creasca, piata e inca la inceput, si mai sunt multe de invatat in acest domeniu.“ Din acest punct de vedere, el este si unul dintre „clientii“ care au „rupt piata“, investind peste 15.000 de euro doar in piese pentru bolidul sau: un Alfa Romeo V6 Turbo. „Am vrut sa-mi adaptez masina la pretentiile individuale, sa transform un automobil de serie intr-un obiect personalizat, dar in acelasi timp sa demonstrez ca si in Romania se poate face tuning la acelasi nivel ca afara“, explica Begu.

  • NOUL TRABANT

    Una din cele mai impresionante realizari ale pietei de tuning romanesti este un Trabant preparat de Dan Art Tuning.

    PUTEREA: celebrei masinute germane e asigurata acum, in urma tuningului,  de un motor si o transmisie VW Golf 1300 cc.

    DESIGN: Dupa ce a parasit atelierul de tuning, trabantul a devenit decapotabil si detine spoilere, un eleron si jenti din aliaj usor.  

    SIGURANTA: e asigurata de o caroserie intarita, inchiderea centralizata si computerul de bord.

  • O „OPERATIE“ DE 11.500 €

    Operatiile de tuning efectuate asupra Opelului Vectra 2000 16V Turbo, model din 1993, au fost facute in mare parte in Germania. Cheltuielile totale s-au ridicat la aproximativ 11.500 de euro, fara TVA. Iata prin ce a trecut masina:

    INTERIOR: 1.120 euro
    Proprietarul a inlocuit volanul original cu unul in doua culori, marca Raid, de 170 de euro. Pentru mai mult confort, scaunele au fost si ele schimbate cu unele produse de Konyg Sport, in valoare de 950 de euro.

    GALBEN FERRARI: 2.500 euro
    Culoarea n-a fost aleasa la intamplare. Galbenul e o culoare speciala, intalnita exclusiv pe masinile Ferrari. Vopsirea s-a efectuat in Germania si a costat 2.500 de euro.

    DESIGN: 1.700 euro
    Printre primele piese al Opelului schimbate in atelierul de tuning au fost jentile si cauciucurile. S-au montat jenti Momo Tuner si cauciucuri Michelin Pilot Exalto. Operatiunea a costat in jur de 1.700 de euro.

    ACCESORII: 1.000 euro
    Spoilerul DTM, pragurile laterale si aripile din fibra de sticla au costat aproape 1.000 de euro, dar efectul e vizibil.

    PUTERE: 2.100 euro
    Sub capota, dupa tuning, au aparut un cip EDS MotorSport, in valoare de 1.200 de euro, o valva pop-off de 300 de euro si un intercooler mai mare de 6 ori fata de original, al carui pret s-a ridicat la 600 de euro, care au crescut puterea bolidului de la 200 la 300 CP.

    AUDIO: 2.700 euro
    Dupa ce a iesit de la tuning, masina poate fi confundata cu o discoteca mobila in aer liber. In interior se gasesc 12 difuzoare Pioneer, iar sistemul audio, care valoreaza 2.700 de euro, are o putere de 2.500 W.

  • Scoala Zeilor

    Elevul-zeu creat de scriitorul Bernard Werber ataca suprematia micului vrajitor Harry Potter.

    Inegalabilul Harry Potter, ucenicul vrajitor de la Hogwarts care a innebunit lumea, copii si adulti laolalta, nu mai este singurul star al magiei capabil sa starneasca entuziasme la nivel planetar. Langa el a aparut, enigmatic si cuceritor, Michael Pinson, elevul-zeu de pe misterioasa insula Aeden. 

    Acest loc indepartat si ascuns pe care se afla orasul Olimpia si Scoala Zeilor este creatia lui Bernard Werber, un scriitor care a mai inflamat imaginatia cititorilor cu seria sa de romane science-fiction dedicate insectelor („Furnicile“, 1991, „Ziua furnicilor“, 1992, „Revolutia furnicilor“) si cu strania povestire „Thanatonautii“: o mare epopee moderna care incearca sa strapunga misterul mortii. 

    Alimentata cu informatii stiintifice adesea inedite, cu texte sacre si initiatice secrete ale celor mai importante religii ale lumii, aceasta carte calauzeste spre descoperirea celui de pe urma continent, de dincolo de inchipuirea noastra, acolo unde thanatonautii descopera viata de dupa viata.

    Adevarat fenomen de librarie, Werber a vandut 5 milioane de exemplare din cartile sale doar in Franta si aproape dublu in lumea intreaga, fiind tradus in circa 30 de limbi (printre care si romana). 

    Cu „Noi, zeii“, acest fost ziarist si om de stiinta, cu studii de criminologie, isi schimba orizontul tematic, dar se arata la fel de abil in intretinerea suspansului si in construirea unor lumi fantastice, dar credibile si fascinante, descriind o odisee la fel de palpitanta ca aceea a calatorilor prin lumea umbrelor. 

    La Scoala Zeilor predau cei doisprezece zei ai mitologiei grecesti, care sunt insarcinati sa le predea celor 144 de elevi arta de a construi lumea minerala, cea vegetala si cea animala dar si – cel mai important lucru – stiinta de a gestiona multimile oamenilor, astfel incat sa le insufle nevoia de a supravietui, de a edifica cetati, de a se razboi, de a inventa religii sau de a-si ridica nivelul de constiinta. 

    In loc de examene, elevii, dintre care se detaseaza prin istetime Michael Pinson, vor trebui sa se infrunte prin intermediul popoarelor pe care le administreaza. Viata in Aeden nu este insa paradisiaca. Unul dintre elevi incearca sa-si ucida colegii, iar un altul se indragosteste de cel mai seducator profesor al sau, Afrodita. 

    In conditiile unei atmosfere atat de apasatoare, plina de „deiciduri“ si de amoruri interzise, care va fi deci soarta cetatii Preafericitilor? Poate ca Edmond Rostand avea dreptate cand spunea ca „stiinta ne-a facut zei inainte sa fim demni de conditia de oameni“. Si, poate, acesta este si mesajul lui Werber care pare sa afirme ca omenescul este cel mai greu de invatat lucru.

    Dincolo de aceasta latura moralizatoare, romanul „Noi, zeii“ ne pofteste insa sa ne jucam noi insine de-a divinitatile, sa ne imaginam fabricandu-ne propria planeta si bucurandu-ne de privilegiul de a contempla de pe inaltimi olimpiene furnicarele de oameni si problemele lor. Carora, nu o data, le putem oferi solutii salvatoare.

    Bernard Werber, Nous, les Dieux,  Editura Albin Michel, octombrie 2004

  • In cautarea timpului pierdut

    • IN CAUTAREA TIMPULUI PIERDUT

    Pentru Jean-Louis Servan-Schreiber, timpul noului secol inseamna o viata mai lunga si un program de lucru mai scurt. Prin urmare, daca avem la dispozitie mai mult timp pentru noi insine si pentru distractie, cum se face ca ne plangem de stres? Majoritatea oamenilor au probleme cu timpul si nu stiu ca „boala“ e tratabila. De aceea, autorul incearca sa le ofere posibile retete care au scopul de a permite utilizarea cat mai eficienta a orelor, zilelor si saptamanilor vietii noastre. Arta timpului este prima etapa spre o veritabila arta de a trai, care ne ingaduie sa ne indeplinim proiectele si planurile. Indata ce dobandim un control asupra timpului, sansele de reusita cresc exponential. Nu trebuie insa sa uitam, avertizeaza autorul, ca fiecare dintre noi parcurge acest drum spre stapanirea timpului in ritmul sau personal si ca nu trebuie sa ne asteptam sa fim brusc mai intelepti si mai precauti.

    Jean-Louis Servan-Schreiber, Noua arta a timpului impotriva  stresului, Elena Francisc Publishing, Bucuresti, octombrie 2004    

    • DUPA CINCIZECI DE ANI

    In ianuarie 1947, pe un teren viran din Los Angeles, este gasit trupul mutilat al unei tinere de 22 de ani, Betty Short. Crima ajunge pe pagina intai a ziarelor vremii, iar tanara intra in istorie drept „Dalia neagra“. Ancheta merge o buna bucata de vreme in gol, politistii si detectivii tatoneaza pistele, dar se incurca reciproc, asa ca dosarul va sfarsi uitat in fundul unui sertar. Dupa mai bine de cincizeci de ani un fost politist, Steve Hodel, redeschide ancheta, dupa ce gaseste in portofelul tatalui sau o fotografie infatisand-o pe Dalia neagra. Detectiv incapatanat, Steve coboara pe firul istoriei, scotoceste prin arhivele anilor ’50 si ajunge la o concluzie infricosatoare si pe care nu se sfieste sa o dezvaluie, cu o incredibila obiectivitate, lumii intregi: tatal lui, George Hodel, e cel care-a ucis-o pe Betty Short. Noul film care se pregateste la Hollywood se anunta deja a fi un blockbuster. 

    Steve Hodel, Black Dahlia Avenger,  HarperCollins Publishers, 2004

  • Team America

    Creatorii South Park au lansat o satira mai acerba, mai obscena si mai amuzanta, care nu cruta societatea americana.

    Comedia anului! Asa a denumit postul de televiziune CNN filmul „Team America: World Police“, realizat de creatorii celebrului serial de desene animate „South Park“. Cei familiarizati cu Cartman, Kenny si ceilalti eroi din South Park stiu ca nu ar avea sens sa se astepte la o comedie de bun gust si la o satira fina, iar Team America nici nu pozeaza in vreuna din aceste ipostaze. La urma urmei, cat de eleganta poate fi ironia intr-un film ai carui eroi sunt marionete, toate foarte ocupate sa injure, sa comploteze distrugerea lumii si sa faca politica? Trey Parker si Matt Stone, realizatorii „Team America“ au inclus chiar si o secventa infierbantata de sex intre doua dintre personajele-marionete, despre care se spune ca va intra cu siguranta in topul celor mai amuzante scene filmate vreodata. 

    Speculand la maximum momentul alegerilor din Statele Unite, razboiul din Irak si amenintarea terorista, „Team America“ nu ar fi putut fi lansat intr-un moment mai propice. Ajuta si faptul ca, lipsiti de orice prejudecati, creatorii ironizeaza tot ce misca: fortele speciale americane care nu se pot abtine sa nu intervina in favoarea pacii, actorii cu simpatii democrate care nu se mai pot opri din discursuri anti-republicane desi habar nu au despre ce vorbesc, liderul nord-coreean Kim Jong II care a preluat rolul de personaj negativ central de la Saddam Hussein si se chinuie sa distruga lumea occidentala si regizorul Michael Moore care e infatisat drept un terorist sinucigas bulimic.

    Echipa salvatoare este compusa, bineinteles, din americani chipesi si atletici care au un sediu demn de James Bond (in Mount Rushmore, desigur), dotati cu cele mai noi echipamente tehnologizate si care, in zelul lor extraordinar de a reinstaura si mentine pacea pe pamant, alearga pe motociclete, zboara cu elicoptere ultimul racnet si arunca in aer diverse lucruri si locuri, printre care Turnul Eiffel si piramidele din Egipt (mai rau ca in toate partile din Arma Mortala la un loc).

    „Team America: World Police“, care are deja incasari record in SUA, va fi lansat si in Romania anul acesta.

    Regia: Trey Parker, Matt Stone.
    Voci: Trey Parker, Matt Stone, Kristen Miller, Daran Norris.
    Durata: 1h 45m

  • Cat imi dai ca sa te impusc din nou?

    „Cat imi dai ca sa te impusc?“ („The Whole Nine Yards“) a avut un succes atat de neasteptat si de impresionant, avand in vedere previziunile producatorilor, incat o continuare se impunea, mai ales ca toti actorii din distributia initiala au acceptat sa joace si in urmare (in afara, bineinteles, de cei ale caror personaje isi dadusera obstescul sfarsit, pentru ca e, totusi, un film cu gangsteri). Partea a doua se numeste, intr-o veritabila demonstratie de imaginatie debordanta, „The Whole Ten Yards“ („Cat imi dai ca sa te impusc din nou?“)

    Bruce Willis revine in rolul lui Jimmy the Tulip, fostul asasin care s-a casatorit acum cu cea mai mare admiratoare a „operei“ sale, Jill (Amanda Peet). Matthew Perry reia rolul dentistului Oz, fericit alaturi de Cynthia (Natasha Henstridge), fosta sotie a lui Jimmy. Insa nu toate sunt atat de roz pe cat s-ar parea: Jimmy s-a transformat intr-un obsedat al curateniei si al treburilor casnice, terorizat de reprosurile nevestei, iar Oz traieste intr-o adevarata fortareata, macinat de teama ca marele mafiot Lazlo Gogolak va iesi la un moment dat din inchisoare si ii va lua urma. Ceea ce bineinteles ca se si intampla. In afara de faptul ca e foarte multa violenta (verbala si fizica), filmul nu se prea distinge prin altceva, desi actiunea e destul de alerta, iar scenariul decent (apare chiar si o intorsatura neasteptata de situatie). Un lucru e sigur – nu va aparea si „The Whole Eleven Yards“.

    Regia: Howard Deutsch.
    Cu: Bruce Willis, Matthew Perry, Amanda Peet, Natasha Henstridge, Kevin Pollak. 
    Durata: 99 de minute.
    In Romania din 29.10.2004.

  • ROMANIA, IN NUANTELE CURCUBEULUI

    Discursurile electorale ale lui Bush si Kerry n-au fost diferite, in esenta, cand a venit vorba despre Europa de Est si despre flancul sudic al NATO. Cu toate acestea, diferentele ideologice fac ca prioritatile celor doi prezidentiabili sa fie, daca nu opuse, macar cu nuante diferite.

    Alegerile din SUA vor avea, fara indoiala, implicatii profunde pentru Romania. Americanii au avut, din cel de-al doilea razboi mondial, un loc aparte in mentalitatea romanilor, si istoria postdecembrista a sporit rolul jucat de cea mai veche democratie din lume. 

    Relatiile dintre Romania si SUA par sa fi intrat ireversibil pe un trend ascendent, mai ales dupa ultima vizita a lui Donald Rumsfeld si reuniunea NATO de la Poiana Brasov. Cu toate acestea, nu trebuie uitat faptul ca in spatele guvernelor stau oameni, iar conducerea SUA poate avea, dupa 2 noiembrie, cu totul alte prioritati decat cele de pana acum. Paradoxal, in ultimii 35 de ani, Romania a avut in mod evident de castigat atunci cand puterea in SUA a fost detinuta de republicani.

    Republicanul Richard Nixon a fost primul presedinte american care a vizitat Romania, in 1969, si singurul lider american despre care se spune ca s-a ocupat personal de relatia cu autoritatile de la Bucuresti. A convins Congresul sa acorde clauza natiunii celei mai favorizate, Romania fiind prima tara comunista care beneficia de acest privilegiu.

    Relatii directe cu puterea de peste ocean au fost in mare parte intrerupte pana la sfarsitul anului 1989, dar „venirea americanilor“ s-a lasat asteptata pana in 1997. Si nu a fost deloc una dezinteresata. Conflictul din fosta Iugoslavie si refuzul Ungariei de a permite tranzitarea tarii, a facut ca Romania sa devina vitala pentru fortele NATO, care aveau nevoie de spatiul romanesc pentru a ajunge in zona de razboi.

    Dupa ce tocmai fusesera dezamagite la summit-ul de la Madrid, autoritatile romane au primit vizita lui Bill Clinton, propulsat la Casa Alba de Partidul Democrat. Misiunea acestuia, de a incheia un „parteneriat strategic“ cu Romania, se incheia cu succes, Guvernul roman sperand ca disponibilitatea sa va face ca, la urmatorul summit al NATO, Romania sa fie invitata sa inceapa convorbirile de aderare. Concesiile facute americanilor au determinat opozitia (actualul PSD) sa acuze puterea (pe atunci, Conventia Democrata) ca incalca toate intelegerile cu vecinii din nord-est si, colac peste pupaza, ca nici nu au adus invitatia mult asteptata. Datele problemei s-au schimbat dupa 11 septembrie 2001. Amenintarea terorista si razboiul declansat de republicanul George W. Bush au dus la invitarea si, la foarte putin timp dupa aceea, la primirea Romaniei in NATO. „Aproape cu forta“, au spus atunci unii politicieni, uimiti de ritmul in care evoluasera lucrurile.

    „Faptul ca Romania a fost admisa in NATO cantareste mult in ochii investitorilor americani“, este de parere Teodor Melescanu, fost ministru de externe in guvernul Vacaroiu. El sustine chiar ca acest aspect este mult mai important decat atitudinea presedintelui SUA fata de autoritatile de la Bucuresti. „Oricum, nimeni nu se poate lauda ca a stabilit relatii de prietenie cu liderii americani. Nimeni nu are relatii de prietenie la acest nivel, nici cu sefii statelor europene, daramite cu cei ai SUA“, a spus Melescanu. Dr. Steven D. Roper, profesor in cadrul Departamentului de Strategie si Securitate Internationala din cadrul Air War College (Alabama), crede insa ca Romania ar trebui sa-si faca prieteni printre conducatorii lumii.

    „Romania se afla cum «trasa pe roata» intre Statele Unite si Europa“, a opinat Roper intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. La randul sau, James W. Endersby, profesor in cadrul Departamentului de Stiinte Politice al University of Missouri, crede ca miza este modul in care viitorul presedinte american va privi situatia de pe vechiul continent. „Administratia Bush vede Europa oarecum «deplasata» spre Est, in timp ce retorica lui Kerry lasa sa se intrevada o viziune clasica, in care Franta si Germania ar reprezenta pilonii «adevaratei» Europe“, spune Endersby. Or, frustrarile celor doua state europene fata de administratia Bush, dupa declansarea razboiului din Irak, sunt dificil de mascat. In discutia cu BUSINESS Magazin, Endersby a mai spus ca, desi a sprijinit interventia armata in Irak, Romaniei i-ar fi mai usor, inainte de integrarea in UE, sa-l aiba alaturi pe Kerry, fiind scutita astfel de obligatia de a „trage la doua carute“.

    Teodor Melescanu crede, din contra, ca Bucurestiul ar fi avantajat, pe termen scurt, de ramanerea la Casa Alba a lui George W. Bush, care s-a dovedit a avea o influenta fasta asupra pozitiei Romaniei in lume. „Daca privim situatia pe termen lung, planurile lui Kerry sunt cele care ne avantajeaza, dar deocamdata avem nevoie de cel care a pornit razboiul impotriva terorismului. Pe termen scurt, ne bucuram de Bush. Pe termen mediu si lung, ne-ar trebui Kerry“, a mai declarat Melescanu.

    Indiferent care va fi, de anul viitor, presedintele SUA, problema cea mai mare a Romaniei ramane, in ochii americanilor, coruptia, in urma repetatelor semnale de alarma trase de fostul ambasador Michael Guest. „Pentru un observator din afara, coruptia reprezinta cel mai mare obstacol in calea progresului Romaniei“, a declarat pentru BUSINESS Magazin dr. Patrick James, profesor de stiinte politice in cadrul University of Missouri, in timp ce Roper remarca faptul ca „exista un cuvant care revine obsedant in conversatiile cu romanii – coruptia“.

    Adrian Severin, fost ministru de externe in guvernul Ciorbea, este de parere ca „un semnal clar, venit din partea presedintelui SUA, oricare ar fi el, care sa arate ca Romania nu mai are probleme cu coruptia, ar declansa o si mai mare afluenta de investitori“. Ar fi cel mai „la vedere“ semnal pe care liderul celei mai puternice tari ar putea sa-l dea oamenilor de afaceri. „Presedintele SUA nu si-ar permite niciodata nici macar sa sugereze investitorilor incotro sa-si plaseze banii. Dar poate nuanta unele declaratii“, conchide Severin.

  • DOAR 874 MIL. $? NO WAY!

    MAXIM ISTORIC: Investitiile companiilor americane in capitalul social al filialelor romanesti, monitorizate de Oficiul National al Registrului Comertului, au atins maximul istoric anul acesta – 162,92 milioane $ in doar opt luni, de peste patru ori mai mult decat in intreg anul 1995, de exemplu. 

    INVESTITII INDIRECTE: Datele ONRC nu reflecta insa nivelul total al investitiilor deoarece o serie de companii americane au venit in Romania prin firme afiliate inregistrate in Cipru sau Olanda, tari cu regim fiscal permisiv. Coca-Cola, de exemplu, a venit in Romania prin intermediul companiei care detine franciza in Grecia si care a investit 400 de milioane de euro. De asemenea, fondul american de investitii Broadhurst a investit circa 250 de milioane de dolari, insa via Cipru.  Conform datelor Ministerului Afacerilor Externe, grupul de telecomunicatii Qualcomm a investit aproximativ 350 de milioane de dolari in Telemobil (Zapp). Investitia a fost facuta insa prin intermediul Inquam, societate afiliata inregistrata la Londra. Nivelul real al investitiilor americane este astfel mult mai mare decat cel reflectat de participatiile directe la capitalul social. 

    MULT MAI MULT: Astfel, desi datele ONRC arata investitii americane de 874,85 milioane de dolari pana in august 2004, suma este cu siguranta mai mare. De altfel, daca se aduna doar investitiile Coca-Cola, Qualcomm si Broadhurst rezulta o suma de peste un miliard de dolari. Astfel, ponderea de 8 – 9% din totatul investitiilor straine in Romania (11,8 miliarde de dolari pana in august 2004) detinuta de Statele Unite este posibil sa fie de fapt undeva aproape de 20%. Oricum, SUA este, chiar si cu doar 874,85 milioane de dolari, al patrulea investitor strain in Romania, dupa Olanda, Franta si Germania.