Blog

  • O zi la cazinourile din Las Vegas. Cum sa joci salariul altora pe un an intr-o singura seara

    La o masa de poker din cazinoul hotelului MGM Grand, intr-o
    seara obisnuita din timpul saptamanii, patru domni bine imbracati,
    cel mai probabil manageri veniti in Las Vegas in interes de
    serviciu, pariaza pe o mana de carti cel putin o mie de dolari.
    Joaca deja de vreo ora si au in fata doar jetoane cu valoare mare,
    care atrag in jurul mesei multi curiosi cu privire la soarta
    jocului si norocul jucatorilor. De obicei, pariuri atat de mari nu
    se fac la orice masa obisnuita din cazinou, dar nu este nici o
    raritate absoluta. “Cei patru au jucat spre 150.000 de dolari”,
    spune crupierul Dave mult mai tarziu, dupa ce jocul s-a
    incheiat.

    In suma a intrat si ceasul unuia dintre jucatori. “E elvetian?”,
    il intreaba de la capatul celalalt al mesei de poker americanul pe
    nume Mike pe cel care a pierdut deja inca din prima seara 30.0000
    de dolari, suma care pentru altii este salariul pe un an intreg sau
    chiar mai multi, daca vorbim spre exemplu de un angajat din
    Romania. Posesorul da afirmativ din cap, precizand ca modelul Patek
    Philippe l-a costat cam 15.000 de dolari si ca e dispus sa-l dea
    mai ieftin, doar sa mai faca rost de bani pentru a recupera
    pierderile. “Iti dau 5.000 pentru el”, continua Mike cu un aer
    destul de generos, avand in fata cumulat probabil vreo 50.000 de
    dolari. Au negociat pret de cateva maini de carti si s-au inteles
    intr-un final pentru putin peste 7.000 de dolari, bani care oricum
    au fost pierduti pana la finalul serii.

    In aceelasi cazinou, zeci de jucatori se inghesuie la mese de
    poker, blackjack sau ruleta in speranta ca vor pleca din Las Vegas
    bogati sau vor avea macar norocul sa castige suficient cat sa
    acopere o parte din cheltuielile cu aceasta vacanta. Sumele puse la
    bataie sunt insa mult mai mici. “Am inceput cu 250 de dolari”,
    spune Garrett, un american din Texas care joaca de vreo trei ore
    blackjack. Acum mai are in fata doar vreo 50 de dolari si desi
    ajunsese la un moment dat sa castige jetoane de aproape 400 de
    dolari, a continuat sa joace. “Mi-am luat gandul ca o sa mai
    recuperez ceva, dar in loc sa iau banii pe care ii mai am, continuu
    sa pariez tot ca sa plec mai repede si de fiecare data am noroc”,
    mai spune el.

    S-a retras intr-un final cu un jeton negru, in valoare de 100 de
    dolari, si unul verde, de 25 de dolari, jumatate din suma pe care a
    avut-o initial. Langa el, un domn cu accent australian scotea a
    patra transa de cate 150 de dolari ca sa joace. Regula de aur este
    ca atunci cand pierzi sa pleci de la masa si sa-ti asumi minusul,
    dar putini o respecta si ajung chiar sa isi goleasca si mai mult
    conturile la unul din bancomatele plasate strategic prin tot
    cazinoul, care percep un comision urias la retragere, de peste 10%
    din suma, mizand ca vor castiga inapoi macar cat au pierdut. Ceea
    ce de obicei nu se intampla.


    In Las Vegas, nici macar nu e ora pranzului si cazinourile incep
    sa se aglomereze. Preferate sunt aparatele de jocuri de noroc de
    tip “slot machine”, care cel putin in statul Nevada aduc spre 70%
    din incasarile cazinourilor, mai exact 6,5 miliarde de dolari anul
    trecut fata de 3,4 miliarde de dolari din restul jocurilor,
    proportie care se va mentine si anul acesta. Totul porneste ca o
    distractie, pentru ca nimeni dintre cei care vin in Vegas, mai ales
    pentru prima data, nu poate pleca fara sa joace macar cativa
    dolari.

    “Joaca pentru inceput cativa dolari. Poate au noroc, poate nu.
    Pe parcurs insa, multi uita motivele pentru care au intrat in
    cazinou si incep sa joace mai mult decat isi permit”, spune Spring,
    un crupier de origine asiatica din cazinoul MGM Grand. De obicei,
    norocos este doar unul dintr-o suta. Restul castiga intr-o noapte,
    dar au pierdut deja bani in alte seri si sunt oricum pe minus, mai
    spune Spring, care ajunge uneori sa aiba la masa aceleasi persoane
    chiar si pentru zece ore la rand.

    O contributie majora la acest lucru are inclusiv decorul
    cazinoului in sine. In primul rand, toate drumurile trec prin
    cazinou, asa incat, chiar daca nu voiau acest lucru, o parte dintre
    cei care trec pe acolo ajung sa se opreasca pentru un joc. Apoi,
    din clipa in care dau primii bani pe jetoane de cazinou, jucatorii
    tind sa piarda notiunea banilor, iar jetoanele devin moneda unica,
    fie ca este vorba despre jocuri, fie despre bacsisul platit
    chelneritelor care vin periodic cu bauturi alcoolice. De aceea
    poate fetele ajung chiar sa tina minte preferintele unui jucator si
    ii aduc de baut chiar inainte ca acesta sa apuce sa mai ceara.

  • Dero, Rom si Azuga sau cate marci romanesti au mai ramas in cosul nostru de cumparaturi

    Asemenea caselor regale, si marcile au istorii zbuciumate sau
    glorioase; unele au un traseu scurt, stingandu-se inainte sa
    straluceasca, iar altele par sa biruie deceniu dupa deceniu.
    Detergentul Alba, pastele de dinti Clestar sau Cristal, crema
    Norvea sau parfumul Gazel sunt nume care mai au, poate, o unda de
    rezonanta in mintea romanilor cu varste peste 50 de ani. Chiar daca
    au avut clipele lor de glorie, peste numele lor s-a asezat praful,
    iar locul pe care il ocupau altadata in magazine si in constiinta
    consumatorilor a fost luat de concurenti mai agresivi.

    O reteta sablon pentru succesul unei marci nu exista, iar cele
    mai multe dintre cele care au supravietuit peste ani si in
    concurenta din piata capitalista au facut-o de sub umbrela unei
    companii multinationale. De fapt, in cele mai multe cazuri, marcile
    romanesti au fost un atu important in intrarea pe piata a unor
    companii multinationale, asa cum a fost Dero (marca preluata de
    Unilever impreuna cu fabrica de la Ploiesti). La fel de bine insa,
    unele nume au fost interesante “pentru consolidarea portofoliului,
    asa incat companiile au investit pentru a le creste si impune in
    piata”, spune Beatrice Danis, managing partner in cadrul companiei
    de branding BradTailors.

    Tot ea da ca exemplu felul cum apa Dorna, aflata acum in
    portofoliul Coca-Cola, este sprijinita de eforturi sustinute de
    comunicare, fapt ce a contribuit decisiv la impunerea si pastrarea
    brandului viu in mintea consumatorului. Acest lucru “se intampla
    intr-o masura mai mica atunci cand marca era a unei companii
    antreprenoriale”, arata Danis.

    De regula, marcile create dupa 1990 “au avut un traseu liniar,
    predictibil pozitiv, asa cum a fost Joe, de exemplu”, declara
    Stefan Liute, director de strategie la Grapefruit. In privinta
    marcilor care au in cartea de vizita si perioada comunista, Liute
    comenteaza ca nu se pot face decat speculatii in privinta carierei
    lor, pentru ca inainte de 1989 nu se faceau studii de piata care sa
    investigheze imaginea marcilor.

    Comparatiile devin si mai dificile in cazul marcilor cu o
    istorie si mai veche, asa cum este cazul Timisoreana, in varsta de
    aproape 300 de ani. Produsa in orasul de la care isi trage si
    numele, berea a fost fabricata pentru prima data la 1781, fiind
    cumparata de SABMiller in urma cu zece ani. “Compania a preluat
    marca avand un tel simplu, dar provocator: sa o transforme in cea
    mai iubita si populara bere”, sustine Grant McKenzie,
    vicepresedinte de marketing al Ursus Breweries. Opt ani a durat
    pana la atingerea scopului, iar de atunci “castiga in popularitate,
    masurata in cota de piata si brand equity, avand la capitolul
    acestor cifre de doua ori ori mai mult decat orice alta marca de
    bere”, spune McKenzie.

    Aproape toate marcile de bere, chiar si cele cu nume cat se
    poate de neaose, de pe rafturile magazinelor au intrat in
    portofoliul companiilor internationale (Ursus Breweries, Heineken
    sau Bergenbier). Cei mai mari berari si-au adjudecat peste doua
    treimi din valoarea vanzarilor, iar in lupta cu ei firmele de
    dimensiuni mici au arme inegale. Un exemplu este vanzarea berii
    Azuga catre Ursus Breweries, in urma cu doi ani, intr-o tranzactie
    evaluata la 10 milioane de euro. “In domeniul berii, concurenta
    este foarte aspra si o companie mica nu poate lupta cu
    multinationalele”, explica franc Violeta Moraru, care detinea
    impreuna cu sotul sau afacerea Bere Azuga. Insa, dupa preluarea
    marcii si a activelor, Ursus a hotarat sa transfere activitatile de
    productie ale marcii Azuga catre alte fabrici pe care le mai are in
    Romania.

    Aceeasi soarta a avut-o si fabrica de la Cluj, locul de bastina
    al marcii Ursus. Reteta s-a replicat si pentru marcile din
    portofoliul altor berari, care au transferat productia si au inchis
    fabricile. In octombrie 2009, Heineken a inchis sectiile de malt de
    la Hateg, Craiova si Miercurea-Ciuc. La Hateg se produceau
    Hategana, Bucegi si Golden Brau, marci care realizau peste 12% din
    vanzarile companiei. Anul trecut, si Bergenbier a decis sa inchida
    fabrica de la Blaj, unde lucrau 170 de oameni. Bilantul ultimilor
    ani in industria berii arata ca peste 500 de oameni si-au pierdut
    slujbele odata cu inchiderea a cinci fabrici. Numarul unitatilor de
    productie a berii a scazut galopant in ultimele doua decenii, de la
    125 (1994) pana la 20 de fabrici in 2008, potrivit datelor
    Asociatiei Berarilor Europei (ABE). Acum, numarul de fabrici a
    scazut la 17. In alte tari, situatia este diferita: in Cehia sunt
    125 de berarii, in Polonia 70, iar in Ungaria 55, potrivit datelor
    ABE.

  • Cum a crescut pretul benzinei in Romania, Bulgaria, Ungaria, Grecia in 2011

    La doar o zi dupa ce Petrom a majorat pretul celor mai vandute
    sortimente de carburanti cu cate noua bani pe litru compania
    Rompetrol a scumpit si ea benzina si motorina cu pana la noua bani
    pe litru. Dupa majorarea cu 9 bani, cea mai ieftina benzina ( EFIX
    Benzina 95) are un pret de referinta de 5,3 lei/litru, iar cea mai
    scumpa (Benzina ALTO) – 5,97 lei/litru. In acelasi timp, litrul de
    motorina EFIX Diesel – cel mai ieftin produs – s-a scumpit cu 6
    bani, ajungand pana la 5,32 lei. Cel mai mult costa motorina Diesel
    ALTO – 5,64 lei/litru, dupa majorarea cu 9 bani. Compania, detinuta
    de grupul KazMunaiGaz din Kazahstan, a facut acest anunt miercuri
    dimineata. La doar cateva ore dupa anunt, intrebat ce parere are
    despre valul de scumpiri de pe piata carburantilor, ministrul
    Finantelor, Gheorghe Ialomitianu, a raspuns ca acestea sunt
    nejustificate si ca producatorii aveau planificate deja aceste
    majorari.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • De cine depinde cursul de schimb in Romania. Negritoiu, ING: Cursul nu e determinat doar de starea economiei

    Si analistii financiari intrebati de gandul se arata surprinsi
    de aprecierea din ultima perioada a monedei nationale si spun ca
    deocamdata nu exista semne vizibile ale revenirii economiei. “Eu nu
    vad cursul ca fiind determinat de structura economiei si a
    fluxurilor de capital. Este un curs destul de mult influentat si de
    tranzactiile pe care le face BNR si Ministerul de Finante”, a
    declarat miercuri Misu Negritoiu, la prezentarea rezultatelor
    financiare pe 2010 ale bancii, potrivit Mediafax. El a explicat si
    in ce conditii se poate aprecia leul fara legatura cu performantele
    economiei. O asemenea situatie se produce cand Ministerul de
    Finante se imprumuta in valuta din strainatate pentru a finanta
    deficitul bugetar. Cum statul nu poate face cheltuieli in euro sau
    dolari, ci numai in moneda nationala, valuta este schimbata in lei
    la BNR. De aici rezulta un exces de valuta pe piata, care duce
    automat la intarirea artificiala a leului. Si interventiile bancii
    centrale pe piata – cand BNR vinde valuta – duc la aprecierea
    monedei nationale.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Guvernul bulgar reduce taxa de pod Ruse-Giurgiu pentru automobile, de la sase la doi euro

    Masura este unilaterala, masinile venind dinspre Romania
    continuand sa plateasca sase euro la trecerea in Bulgaria.
    “Noi credem ca prin aceasta masura cream premise mai bune pentru
    integrarea regiunii Ruse-Giurgiu si ca sporim potentialul turistic
    si economic al intregii regiuni”, a declarat ministrul bulgar al
    Dezvoltarii Regionale, Rosen Plevneliev. El a declarat ca reducerea
    taxei de pod diminueaza, tehnic, incasarile la bugetul de stat cu
    trei milioane de euro, dar ca se asteapta ca aceasta pierdere sa
    fie compensata de cresterea nivelului traficului rutier.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gaddafi a „sters” un oras de pe fata pamantului

    “Zawiya nu mai exista. Ne-au bombardat orasul de la ora 10
    dimineata pana la 11.30 seara. Nu mai avem electricitate si nici
    apa. Suntem izolati fata de restul lumii”, a spus Ibrahim, un
    locuitor din fostul oras.

    Zawiya, care se afla la 50 de km fata de capitala Tripoli, este
    cel mai aproape oras fata de controlul opozitiei. Saptamana
    trecuta, conducerea orasului a lansat o campanie prin care s-a
    incercat restabilirea controlului din centrul orasului dar aceasta
    nu avut nici un succes.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Au fost modele pentru Gordon Gekko, dar nu i-a ajutat: povestea arestarii milionarilor Vincent si Robert Tchenguiz

    Se intampla in vara anului 2007, cand producatorul Ed Pressman
    si scenaristul Stephen Schiff (colaborator apropiat al lui Oliver
    Stone) l-au vizitat pe Vincent Tchenguiz. Vincent si fratele sau
    Robert Tchenguiz sunt nascuti in Iran, vlastarele unei familii de
    irakieni refugiati, si au venit in Marea Britanie in 1979; detin
    participatii la lantul de magazine Sainsbury’s, la restaurantele
    Mitchells & Butlers si la multe alte companii. Criza economica
    le-a afectat averea in mod semnificativ, Vincent numarandu-se si
    printre cei inselati de schema piramidala a lui Bernie Madoff.

    Robert Tchenguiz a fost cel mai important client al bancii
    Kaupthing, cu credite angajate in valoare de 1,4 miliarde de lire
    sterline, bani pe care i-a folosit pentru finantarea investitiilor
    sale – Slug & Lettuce, Yates, Mitchells & Butlers sau
    LaTasca. El a fost si membru al board-ului celui mai important
    actionar al bancii, compania de investitii Exista.

    Kaupthing este una din cele trei banci islandeze care au
    falimentat in octombrie 2008 si care au creat valul de probleme cu
    care se confrunta Islanda – plangerile totalizeaza de cinci ori
    PIB-ul islandez. Prabusirea bancii a lasat 160.000 de britanici
    fara economii iar Trezoreria britanica, care a acoperit pierderile,
    incearca acum sa isi recupereze banii. Serious Fraud Office si
    autoritatile islandeze ancheteaza modul in care “valori
    substantiale” au fost extrase din banca in perioada zilele
    dinaintea prabusirii acesteia.

    Robert, casatorit cu Heather Bird, specialista in tratamente
    anti-imbatranire, detinea un Rolls Royce Phantom blindat si un iaht
    de 70 de metri, My Little Violet, numit asa dupa fiica sa. Vasul a
    costat 21 de milioane de lire sterine. Mai modest, Vincent se
    multumea cu iahtul Veni, Vidi, Vici de numai 10 milioane de lire
    sterline. Dar Vincent se mai lauda cu o vila la St Tropez si cu o
    casa de vacanta in Africa de Sud.

  • Loteria s-a demodat – un britanic a castigat 1,5 milioane de lire la cursele de cai

    De profesie inginer, Steve Whiteley nu a mai avut niciodata un
    asemenea noroc la cursele de cai, drept pentru care nu se astepta
    sa castige mai mult de cateva lire, potrivit cotidianului britanic
    Daily Mail. Britanicul a pariat la Tote Jackpot, un sistem care
    inglobeaza pariurile jucatorilor din toata tara, care trebuie ca
    intr-un singur bilet sa treaca numele castigatoare ale tuturor
    celor sase curse. Potul cel mare se imparte apoi intre cei care au
    identificat corect toti cei sase castigatori.

    De aceasta data, cursele au fost castigate de cai destul de slab
    cotati, sustinuti doar de Steve Whiteley. Ultima cursa a fost
    castigata de un cal denumit Lupita, al carui jocheu, Jessica Lodge,
    nu avusese nicio victorie in ultimele 28 de confruntari. Mai mult
    deact atat, nici Whiteley nu era un parior cu experienta, acesta
    spunand ca nu pariaza la cursele de cai de mai mult de doua ori pe
    an. Pana acum, niciodata nu a castigat mai mult de 100 de lire.

    Spune insa ca, in ciuda faptului ca a castigat aceasta suma
    impresionanta, are de gand sa duca in continuare un stil de viata
    simplu. Spre exemplu, sotiei sale, care tocmai a implinit 60 de
    ani, i-a daruit o felicitare care nu a costat mai mult de o
    jumatate de lira. Nu are de gand nici sa renunte la munca sa, in
    schimb planuieste o calatorie in Australia, alaturi de sotia sa,
    Jill.

    Sursa:dailymail.co.uk

  • Aproape 9.000 de romani au cancer la colon. Martie, Luna Internationala de Lupta Impotriva Cancerului Intestinului Gros

    In perioada 7-31 martie, FABC desfasoara o campanie de informare
    in trenurile Metrorex, magistrala M2: Berceni-Pipera, avand drept
    slogan: Ce NU stiti despre cancerul intestinului gros? Calatorii
    vor primi cateva informatii legate de cancerul intestinului gros,
    prin intermediul unor afise dispuse in incinta metroului.
    “Consideram ca o informare corecta a oamenilor cu privire la acest
    tip de cancer, si la orice boala, in general, este primul pas catre
    preventie si educare. De aceea, in cadrul acestei campanii incercam
    sa aducem informatia cat mai la indemana oamenilor si speram ca in
    acest fel sa-i determinam sa constientizeze importanta controalelor
    medicale periodice”, a spus Cezar Irimia, presedintele FABC.

    La sfarsitul lunii martie, in zilele de 26 si 27, FABC continua
    aceasta campanie prin organizarea unei mini caravane in parcul
    Herastrau, intrarea Charles de Gaulle. In cadrul acestei actiuni,
    cei interesati vor fi informati asupra pericolului care il
    presupune cancerul intestinului gros, dar care, depistat din timp
    poate avea sanse mari de vindecare. Participantii la acest
    eveniment vor primi din partea organizatorilor pliante informative
    si tricouri de sustinatori ai luptei impotriva cancerului
    intestinului gros.

    Atat la nivel mondial, cat si in tara noastra, cancerul
    intestinului gros este al doilea tip de cancer ca frecventa in
    randul barbatilor, dar si al femeilor, reprezentand 13% din totalul
    cazurilor de cancer. Anual, in Europa, aproape 190.000 pacienti
    sunt diagnosticati cu acest tip de cancer. Aproximativ 20% dintre
    pacienti sunt, in momentul diagnosticarii, deja in faza de
    metastaza a bolii (cancerul s-a extins dincolo de intestinul gros).
    In jur de 56.000 de persoane mor in fiecare an din cauza cancerului
    intestinului gros in SUA, iar rata mortalitatii in Europa depaseste
    100.000 de pacienti pe an.

    Conform Globocan 2008, incidenta anuala a acestei forme de
    cancer in tara noastra este de 8.696 cazuri noi, fiind pe locul al
    doilea ca frecventa a celor mai intalnite forme de cancer la ambele
    sexe. Cazurile de
    cancer al intestinului gros apar in cele mai multe cazuri dupa
    varsta de 50 de ani, asadar consultul anual la medic dupa aceasta
    varsta ar trebui sa fie obligatoriu.