BusinessMagazin

Blog

  • Memoriile unui rebel

    De atunci şi până în 2007, Blair a locuit în Downing Street nr. 10 şi a fost cel mai longeviv premier laburist din istorie. Prezenta carte de memorii (scrisă în decursul a trei ani) a lui Blair acoperă exact această perioadă, fără să se “încurce” cu alte episoade din biografia sa, menite (ca în cazul atâtor volume de memorii) să-i explice personalitatea şi devenirea politică. Când a fost desemnat premier, Tony Blair nu făcuse niciodată parte din guvern, iar funcţia de prim-ministru a fost prima şi singura deţinută de el în aparatul guvernamental britanic.

    Volumul se numeşte “O călătorie” pentru că este o expunere personală şi descrie un drum şi o experienţă subiectivă într-o anumită perioadă, în care personalitatea şi caracterul “călătorului” au evoluat. “încep ca un anumit tip de lider – spune autorul – şi sfârşesc ca un altul”. Obiectivul lui a fost nu acela de a restitui datele istorice ale perioadei şi nici de a consemna toate evenimentele şi personalităţile cu care s-a intersectat, ci doar pe acelea cu adevărat relevante. “Există numeroase lucrări despre istoria celor zece ani pe care i-am petrecut în calitate de prim-ministru şi mulţi oameni le-ar putea scrie. însă există o singură persoană care poate spune cum este să te afli în centrul acestei istorii, iar acea persoană sunt eu.”

    Scrisă, deci, nu din perspectiva istoricului, ci din aceea liderului, autobiografia nu respectă stricta cronologie şi nu este de factură retrospectivă, pentru că foloseşte trecutul doar pentru a arunca lumină asupra evenimentelor încă actuale şi pentru a proiecta viitorul (iar aceasta este cea mai mare ambiţie a ei). Asta se întâmplă pentru că inima autorului “bate mereu în ritm progresist, iar sufletul său este şi va fi mereu cel al unui rebel”.

    Tony Blair, “O călătorie”, Victoria Books, Bucureşti, 2011

  • La Marea Neagră bulgărească

    Aproximativ 300.000 de români au ales să meargă vara aceasta în concediu pe litoralul bulgăresc. Pe acest exod al românilor la sud de Dunăre mizează şi un om de afaceri bulgar, care a investit până acum circa 60 de milioane de euro într-un complex cu vile, hotel, centru SPA şi teren de golf, situat la 350 de kilometri distanţă de Bucureşti.

    Cu 7 kilometri înainte să ajungi în oraşul Balcic, un indicator pe care scrie cu litere de-o şchioapă Lighthouse Spa & Golf House te îndeamnă să părăseşti drumul principal şi să mergi la stânga. Porumbul plantat pe marginea drumului îţi dă senzaţia că ai greşit şoseaua şi că la capătul acesteia în niciun caz nu vei găsi un complex de cinci stele aşa cum fusesei anunţat mai devreme.

    Mai departe, după ce intri în complexul propriu-zis, treci la altă impresie, şi anume că te înconjoară un câmp pustiu, însă observi imediat că este de fapt un teren de golf, care de altfel este piesa sa de rezistenţă.

    Dacă până acum a investit 60 de milioane de euro în hotelul de la malul mării, omul de afaceri bulgar George Tchouklev spune că mai are de lucru şi că va mai investi cel puţin încă un milion de euro. Acum complexul se întinde pe 1.200 de hectare, pe care se află teren de golf, cartiere cu vile, un hotel de cinci stele cu spa, dar şi plajă privată. Urmează un beach club, teren de baschet şi un club de echitaţie.

    La începutul lunii august, Tchouklev a inaugurat un SPA de cinci stele în cadrul complexului Lighthouse, în urma unei investiţii de 20 de milioane de euro. Deocamdată mai e de lucru, iar hotelul a adoptat un design mai degrabă minimalist, de la arhitectură până la device-urile folosite în camere, care nu sunt “de firmă”.

    Tchouklev se aşteaptă însă ca până la finalul anului hotelul să aibă venituri de circa 800.000-1 milion de euro, gradul de ocupare mediu vizat fiind de 35-40%.

    Preţurile pleacă de la 60 şi 120 de euro pe noapte şi pot ajunge până la 300 de euro pe noapte în vilele situate la câţiva metri de malul mării. De altfel, din cartierul cu vile, care au fost inaugurate încă de acum trei ani, nu lipsesc maşinile cu număr de România, în special cele înmatriculate în Prahova şi Bucureşti. “România este o piaţă foarte importantă pentru noi. Bucureştiul este mai aproape de Lighthouse decât Sofia, astfel că este normal să fie mai mulţi români”, spune Tchouklev. Şi sunt şi destui români pasionaţi de golf, care vin aici să-şi exerseze sportul preferat sau să facă networking.

    De ce întreg complexul a fost construit în jurul unui teren de golf? Tchouklev, de profesie inginer constructor, a intrat în business în anii ’90, când a început să construiască clădiri rezidenţiale şi spaţii de birouri în capitala bulgărească Sofia. Ulterior, a vândut o parte dintre acestea şi, începând cu noiembrie 2005, a hotărât să investească într-una dintre pasiunile sale mai vechi, golful. De aici a pornit de altfel şi ideea Lighthouse SPA & Golf House, care, asemenea unui puzzle, este construit în jurul terenului de golf cu 18 cupe, care a costat circa 8 milioane de euro şi al cărui design a fost realizat de faimosul jucător Ian Woosnam.

    Aici deja au loc competiţii internaţionale: în august se desfăşoară Academia de Golf Demis Papillion, care se află la a treia ediţie şi care aşteaptă circa 100 de participanţi, dintre care jumătate din România. Papillion este un fost jucător de golf de origine român, care acum este instructor, după ce a fost plecat din România circa 30 de ani. Lighthouse se mândreşte cu el, având în vedere că şi în magazinul cu echipamente specifice acestui sport se află o geantă cu crose semnată cu numele său.

  • Investitorii străini vin tare din urmă la Fondul Proprietatea

    Statul, în schimb, a rămas în portofoliu cu 6,71% din acţiuni, având în vedere că neefectuarea aportului la capitalul social a dus la blocarea a 372,5 milioane de acţiuni ale Ministerului Finanţelor (un pachet de 2,71%). Investitorii instituţionali români au o cotă de 10,2% din acţiuni.

    Analiştii BCR apreciază că reducerea capitalului social cu 2,7%, ca urmare a eventualei anulări a cotei statului din cauza neefectuării aportului la capital, ar fi benefică pentru preţul acţiunilor, întrucât va avea un impact pozitiv asupra valorii activului net pe acţiune. Cât priveşte ponderea mare a investitorilor instituţionali străini şi români – de la 19% înainte de listarea la bursă a Fondului la 44% în prezent – aceasta dovedeşte că profilul fondului este atractiv pentru investitorii sofisticaţi, consideră analiştii BCR.

    Evoluţia acţionariatului corespunde cu promovarea pe care administratorul Fondului, Franklin Templeton, o face în rândul investitorilor străini. Mark Mobius, reprezentantul Templeton Emerging Markets Group, a declarat pentru Yahoo!Finance că recomandă pieţele de capital din Polonia, Rusia, România şi Turcia, având în vedere că Europa de Est oferă oportunităţi noi investitorilor care caută acum alternative la plasamentele pe pieţele vestice. “România este un nou stat membru al UE care a trecut prin transformări şi reforme extraordinare”, a argumentat Mobius.

  • Romania a obtinut locul I la olimpiada internationala de astronomie si astrofizica

    La editia de anul acesta a Olimpiadei Internationale de Astronomie si Astrofizica, au participat 30 de echipe din 27 de tari.

    Fiecare echipa a fost formata din cinci elevi de liceu si doi lideri si eventual observatori care nu au drept de opinie in sedintele de bord ale Olimpiadei, iar unele tari precum Polonia, China si Iran au avut dreptul de a participa cu doua echipe in concurs, deoarece au fost organizatori ai Olimpiadei in anii trecuti.

    Cea mai importanta proba de la aceasta olimpiada este proba pe echipe la care Romania a obtinut locul I in lume invingand echipa Iranului (loc II), echipa Indiei (loc III) si celelate tari participante.

    Fiecare elev a primit cate o medalie de aur. Lotul Romaniei este format din urmatorii elevi:

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Vă e dor de scrisorile de altădată?

    În mod poate surprinzător, aceştia sunt tineri care ştiu să comunice pe cale digitală, au conturi pe Facebook sau pe alte reţele de socializare, dar nu vor să renunţe la sentimentul plăcut ce-i încearcă atunci când ţin în mână o scrisoare sau o carte poştală proaspăt sosită.

    Unii au înfiinţat chiar şi bloguri prin care încearcă să-i convingă şi pe alţii de plăcerea scrierii şi a primirii corespondenţei tradiţionale, publicând online fotografii cu mostre de hârtie şi plicuri, articole despre plăcerea scrisului, imagini ale unor timbre sau din istoria poştei. Un astfel de blog este Save Snail Mail, a cărui proprietară, o tânără din Carolina de Nord, a descoperit că există o mulţime de alte site-uri şi bloguri dedicate aceluiaşi fenomen.

    Mişcarea de promovare a corespondenţei tradiţionale i-a atras şi pe dezvoltatorii de software, care au creat aplicaţii pentru smartphone-uri ce le permit utilizatorilor atraşi de romantismul comunicării epistolare, dar neîncrezători în condeiul lor să scrie scrisori lungi de dragoste. Aplicaţiile oferă sugestii de subiecte ori de scurte bileţele adresate persoanei iubite.

  • Cum o plimbare prin mahalalele Londrei a transformat economia dintr-o ştiinţă bătrânească într-un instrument al perfecţionării

    În ultimii 150 de ani, marea provocare a filozofilor economiei a fost să înfrângă lipsurile, să slăbească hăţurile de fier ale necesităţii cu care sunt înlănţuiţi oamenii obişnuiţi. Noul mod de a gândi s-a propagat în afara Londrei victoriene precum undele într-un iaz până când a transformat viaţa fiecărei persoane de pe planetă.

    Iată povestea unui matematician care a ajutat la grăbirea transformărilor şi care în acest proces a inventat un mecanism al minţii – economia modernă:

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Vreau o haină pe măsura mea

    Cum numărul magazinelor independente de modă de lux din SUA se află în scădere, cele care vor să rămână pe piaţă trebuie să-şi câştige şi să-şi păstreze clienţii prin metode accesibile numai lor, scrie The Wall Street Journal.

    O metodă foarte bună o reprezintă serviciile personalizate, cum ar fi mici reparaţii pentru hainele de la magazin sau comandatul unui articol vestimentar de la concurenţă, în caz că măsura sau culoarea dorită de client nu este disponibilă. Faptul că nu fac parte dintr-o reţea le permite micilor magazine independente să-şi îmbie clienţii cu oferte pe care marile reţele nu le pot face, pentru că nu au cum să-şi cunoască fiecare client în parte. Patroana unui boutique de pe Madison Avenue din New York îşi ajută clientele să personalizeze articolele vestimentare pe care le cumpără, modificându-le gratuit astfel încât să le vină cât mai bine.

    În plus, cum numărul celor ce trec pragul micilor magazine ca să cumpere ceva este mai mic, proprietarii şi angajaţii ştiu bine ce măsuri poartă clienţii şi ce preferinţe au, astfel încât le pot comanda rapid îmbrăcăminte pe gustul lor din ultimele colecţii prezentate la New York, Milano, Paris sau Londra, pe când marile magazine comercializează produse alese pe tipuri generale de clienţi.

    Un magazin din Santa Monica, în California, dă cu împrumut clientelor fidele haine din colecţiile din anii trecuţi şi, de asemenea, trimite angajaţi acasă la cliente, ca să le ajute să sorteze îmbrăcămintea pe care nu mai vor să o poarte. Strategia acestui magazin presupune şi căutarea de designeri mai puţin cunoscuţi, ale căror creaţii să le prezinte clientelor.

  • Generaţia titanilor tehnologiei începe să iasă din scenă

    Steve Jobs n-a fost niciodată un elev model. Dimpotrivă, ca mai toţi miliardarii din lumea tehnologiei, ligă din care face parte şi Bill Gates de la Microsoft, Larry Ellison de la Oracle sau Michael Dell, a plecat de pe băncile facultăţii pentru a deveni unul dintre antreprenorii anilor ’70 – ’80 din Silicon Valley. A început să vândă în 1976, împreună cu Steve Wozniak, Apple-1, un computer fără tastatură sau monitor care costa la acea vreme 700 de dolari din care 20 profit şi care, ca o paranteză, a fost vândut anul trecut ca piesă de colecţie la o licitaţie pentru mai bine de 213.000 de dolari. Ceva mai târziu a apărut şi iMac-ul şi apoi restul produselor al căror nume începe cu litera i, idee care făcea referire la internet, individualitate, instruire, informare şi inspiraţie, după cum a dezvăluit ulterior fondatorul Apple.

    Din acest an Steve Jobs se retrage din funcţia de director executiv pentru a doua oară în istoria companiei, mutare care a zguduit recent industria tehnologiei. Dar dacă în trecut decizia a aparţinut consiliului de administraţie care a realizat însă destul de repede greşeala făcută, de astă dată Jobs a ales să plece pe fondul problemelor de sănătate din ce în ce mai grave cu care s-a confruntat în ultimii ani. Fondatorul Apple a fost diagnosticat în urmă cu opt ani cu cancer pancreatic, boală care şi-a lăsat destul de mult amprenta de-a lungul ultimilor ani, făcându-l acum pe omul de afaceri aproape de nerecunoscut.

    Generaţia titanilor tehnologiei (GALERIE FOTO)

    În tot cazul, Steve Jobs rămâne o emblemă în Silicon Valley, un antreprenor şi executiv responsabil împreună cu alţii din generaţia sa de temeliile tehnologiei şi a cărui plecare marchează sfârşitul unei ere, nu neapărat doar pentru Apple. “Aproape că a devenit un personaj mitic”, crede Jim Kouzes de la Leadership Challenge Forum, care studiază de 30 de ani directori executivi renumiţi din lume. Nimic de zis, personajele industriei IT de dinainte de anul 2000 au avut de partea lor vremurile, conjunctura şi locul gol pentru inovaţie, însă fără ei, lucrurile ar fi arătat probabil cu totul altfel.

    Toţi au pornit de jos. Bill Gates, Michael Dell sau Larry Page şi Sergey Brin au devenit antreprenori în camerele de cămin de la facultate ori într-un garaj, cu bani puţini şi fără prea mari aşteptări. Alţii, cum a fost şi cazul lui Larry Ellison, au petrecut ani buni ca angajaţi de rând în alte companii până când au decis să pornească pe cont propriu. Au fost însă dispuşi să rişte, au învăţat din greşeli şi au mers înainte chiar dacă fără nicio garanţie că ideile lor de afaceri vor avea succes. Şi totuşi, companiile pe care le-au clădit au devenit de-a lungul timpului coloşii tehnologiei, iar ei, antreprenorii, se numără printre cei mai bogaţi oameni din lume, cu averi estimate la cel puţin câteva, dacă nu chiar zeci de miliarde de dolari.

    Implicarea lor zilnică în afacere a fost esenţială în toată această ecuaţie. Imperiile pe care le-au ridicat s-au învârtit în cea mai mare parte a cazurilor chiar în jurul fondatorilor şi a viziunii lor, pentru că, practic, carisma, strategiile şi tacticile lor de marketing au fost cele care au propulsat produsele pe lista de cumpărături a consumatorilor – ar fi fost oare iPhone la fel de popular dacă lansarea era făcută de altcineva decât Steve Jobs? E drept, au existat şi câteva excepţii, însă prea puţine; Pierre Omidyar, de pildă, n-a fost niciodată implicat în afacerea eBay. A lăsat-o pe mâinile altora şi şi-a dedicat timpul pasiunilor sale şi proiectelor filantropice ale Omidyar Network, organizaţia înfiinţată împreună cu soţia sa, Pam.

  • Cum se vede piaţa auto din România după trei ani şi o criză

    La aproape trei ani de când a venit la conducerea direcţiei comerciale a Renault Group România, Fabrice Cambolive descrie cu surprindere clientul român ca fiind exigent, pasionat de tehnologie şi de motoare puternice şi eficiente, nu numai de sedanuri, cum credea el la început, şi consideră că mândria sa cea mai mare este lansarea SUV-ului Duster anul trecut.

    Funcţia de director general al companiei Renault Commercial Roumanie – care este nou înfiinţată şi care coordonează vânzările Renault, Nissan şi Dacia pe piaţa locală, respectiv o reţea cu peste 100 de dealeri, vânzări de peste 250 milioane de euro anual şi 5.500 de angajaţi – va fi preluată de Thomas Dubruel, 48 de ani, care anterior a fost director de marketing şi vânzări pentru regiunea Euromed (România, Bulgaria, Turcia, Tunisia, Maroc şi Algeria).

    Plecarea lui Cambolive de la conducerea Renault Commercial Roumanie şi încheierea mandatului lui Guenther Seifert (al doilea director general al Porsche România alături de Brent Valmar) sunt cele mai importante schimbări la conducerea importatorilor mari de pe piaţa locală. Francezul în vârstă de 43 de ani descrie perioada petrecută în România ca fiind “cea mai bogată din punct de vedere personal şi profesional”.

    Înainte să vină în România, Fabrice Cambolive a condus importatorul Renault din Elveţia, departamentul de marketing al Dacia-Renault din Germania şi vânzările Renault pentru Germania, Spania, Italia şi Marea Britanie, în perioade înfloritoare din punct de vedere economic şi într-un mediu economic pe care îl cunoştea prea bine. În România, francezul a preluat conducerea mărcilor grupului Renault aproape în acelaşi moment când vânzările au început să scadă, la 1 martie 2009: “Intervalul petrecut în România a reprezentat exact acea perioadă de criză economică fără precedent care a pus sub semnul întrebării tot ce învăţasem. În faţa unei crize cum a fost aceasta trebuie pus accentul pe partea pur raţională a businessului şi în egală măsură abordate problemele legate de stocuri, cashflow şi cheltuieli, dar şi conservarea ideii de echipă, atât în ceea ce priveşte echipa internă, dar şi la nivelul reţelei comerciale”.

    Cu un an şi jumătate înainte de venirea lui Cambolive, piaţa auto locală atingea un nivel maxim de 370.000 de maşini noi vândute. În 2011 însă jucătorii din auto ar fi fericiţi cu un nivel de 100.000 de maşini. Despre România Cambolive spune că este o ţară a contrastelor, “fie că vorbim despre diferenţele dintre oraşe şi sate, între influenţele balcanice sau turce şi cele europene, fie şi pentru faptul că România este o <insulă latină într-o mare slavă>”. Fostul director al vânzărilor Renault spune că această diversitate a României a însemnat pentru el o aventură: “Pe plan personal sunt foarte ataşat de România, iar în cei trei ani am vizitat toţi dealerii din cadrul reţelei, de la Satu Mare la Alexandria sau Timişoara până la Tulcea”.

    Fabrice Cambolive estimează că piaţa va atinge aproximativ 110.000 de unităţi în acest an (autoturisme plus comerciale uşoare), ceea ce înseamnă o scădere cu cinci procente faţă de anul anterior. “Nivelul cel mai de jos al pieţei auto locale a fost atins în primul semestru al acestui an. De două luni însă remarcăm o creştere a comenzilor faţă de perioada similară a anului trecut, iar anul 2012 va marca o creştere de 10% faţă de anul în curs”, crede Fabrice Cambolive, care predă şi acest target de vânzări, alături de conducerea Renault Commercial Roumanie, lui Thomas Dubruel, într-o perioadă când toată lumea se aşteaptă la o revenire a vânzărilor, dar pe o piaţă care oscilează încă extrem de mult de la lună la lună.

    Chiar dacă piaţa oscilează, oficialii Renault sunt optimişti datorită portofoliului companiei, care cuprinde excepţii fericite de la regulă precum Dacia Duster, care în prezent a ajuns la 61% cotă de piaţă în segmentul SUV-urilor compacte, utilitara Renault Master, care a triplat vânzările mărcii franceze pe segmentul vehiculelor comerciale uşoare, dar şi Nissan Juke, crossoverul de clasă mică, care a permis dublarea cotei de piaţă a Nissan şi care a ajuns la 2%, nivel care nu a mai fost atins până acum de marca niponă.

  • Analiză Reuters: Încercările de reformă ale Greciei par sortite eşecului

    Sectorul public bolnav de ineficienţă cronică, corupţia persistentă şi sindicatele arţăgoase au împiedicat progresul în cele 18 luni care au trecut de când Atena a semnat primul acord de finanţare externă cu UE şi FMI, de 110 miliarde euro, promiţând în schimb măsuri dure de austeritate şi reforme structurale, se arată într-o analiză Reuters. Deficitul însă creşte în loc să scadă, ridicat şi de recesiunea tot mai severă, partenerii europeni au început să-şi piardă răbdarea, iar popularitatea guvernului este în cădere liberă. Populaţia, sătulă de austeritate, vrea o schimbare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro