BusinessMagazin

Blog

  • Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital clinic multidisciplinar privat din România în care funcţionează un ???????????? ?? ??????? ??????̦?.

    Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital clinic multidisciplinar privat din România în care funcţionează un ???????????? ?? ??????? ??????̦?. Acesta asigură nonstop, pentru adulţi sau copii, îngrijiri prompte şi competente pentru urgenţele medicale sau chirurgicale, în condiţii de siguranţă deplină şi confort.

    Compartimentul de Primiri Urgenţe din Spitalul Clinic SANADOR funcţionează cu o echipă de medici urgentişti cu multă experienţă, care au acces 24/7 la investigaţii imagistice complete şi complexe: RMN 3 Tesla, CT 128 slice, radiologie digitală, ecografii, precum şi la analize medicale, inclusiv în urgenţă, la patul bolnavului, cu ajutorul laboratorului tip point-of-care din CPU. Pacienţii beneficiază şi de consulturi interdisciplinare sau, după caz, de internare în spital, datorită celor 26 de linii de gardă care funcţionează nonstop în cadrul Spitalului Clinic SANADOR. Departamentul de Urgenţe al Spitalului Clinic SANADOR este completat de Serviciul de Ambulanţă SANADOR, cu flotă proprie de ambulanţe, disponibil nonstop, care acordă îngrijiri medicale prespitaliceşti de urgenţă şi poate asigura şi transportul specializat al pacienţilor.

  • Cel mai mare oraş din România are mai puţin de 5.500 de locuitori, dar o suprafaţă mai mare decât Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara la un loc

    Oraşul sucevean Broşteni se întinde pe 594 de kilometri pătraţi, o suprafaţă de două ori şi jumătate mai mare decât cea a Bucureştiului. Capitala României se întinde pe 228 kilometri pătraţi, Broşteni a devenit oraş în 2004, prin vestita Lege 83, prin care sute de comune au devenit localităţi urbane.

    Oraşul bucovinean de pe valea Bistriţei numără mai puţin de 5.200 de locuitori, potrivit celui mai recent recensământ efectuat în România.
    Localitatea este pomenită şi de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”, când Nică ia râie de la caprele Irinucăi.
    Top 3 cele mai mari oraşe, după suprafaţă:
    Broşteni (Suceava) – 594 de kilometri pătraţi
    Vişeu de Sus (Maramureş) – 443 de kilometri pătraţi
    Săcele (Braşov) – 320 de kilometri pătraţi
    Top 3 cele mai mici oraşe, după suprafaţă:
    Plopeni (Prahova) – 4,73 kilometri pătraţi
    Darabani (Botoşani) – 3,4 kilometri pătraţi
    Abrud (Alba) – 3,2 kilometri pătraţi
    r are o populaţie de aproape două milioane de locuitori.

  • Personalitatea anului: salariul de 1.000 euro/lună

    An de an, BUSINESS Magazin încheie anul cu o copertă dedicată personalităţii anului, care poate fi un om, un even-iment, o tranzacţie, ceva total neaşteptat, care a avut un impact major în anul respectiv. Anul acesta, titlul de personalitatea anului este atribuit salariului mediu pe economie, care a depăşit 1.000 de euro net – o bornă extrem de importantă pentru România, una pe care nu credeam că o vom atinge prea curând, având în vedere că în urmă cu zece ani nu eram nici măcar la jumătatea acestei valori. Este salariul mediu net de 1.000 de euro o bornă istorică sau doar un pas spre normalitate? 

    Salariul mediu net în România a înregistrat o creştere impresionantă în ultimele două decenii, crescând de peste cinci ori în termeni nominali, de la 206 euro în 2005 la 1.050 euro în septembrie 2024, arată calculele pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În lei, creşterea este chiar mai spectaculoasă, de la 746 lei la 5.228 lei. Această evoluţie arată transformările profunde ale economiei locale, ale politicilor salariale, precum şi creşterea nivelului de trai din ţară.

    După 2015, ritmul de creştere a accelerat considerabil, pe fondul măsurilor precum creşterea salariului minim pe economie şi reducerea impozitului pe venit. În perioada 2015-2024, salariul mediu net aproape s-a dublat, de la 418 euro la 1.050 euro. Totuşi, această tendinţă nu a fost constantă de-a lungul timpului.

    Anii de criză economică globală, cei cuprinşi între 2008 şi 2011, au fost marcaţi de o stagnare sau creştere lentă a salariilor. Chiar dacă în termeni nominali s-au înregistrat mici avansuri, inflaţia şi deprecierea leului au afectat semnificativ puterea de cumpărare. Abia după 2013 România a intrat într-o nouă etapă de creştere economică susţinută, iar salariile au început să crească mai vizibil.

    „Ca sume, creşterile salariului mediu net sunt în creştere accelerată după 2018, într-o mişcare convergentă către piaţa europeană a salariilor. Nivelul salariului mediu de azi a prins din urmă unele state central-europene, la care ne uitam cu jind cu 15 ani în urmă. Adeziunea la Uniunea Europeană a determinat progresiv creşterea investiţiilor străine în România, a îmbunătăţit încrederea investitorilor, iar România a devenit atractivă pentru ei. Peste 20% din-tre salariaţi lucrează azi în companii cu capital străin, care, cel mai adesea introduc practici moderne de admin-istrare a forţei de muncă, propunând locuri de muncă noi, în industrie, dar din ce în ce mai mult în servicii, precum şi politici de beneficii generoase şi oportunităţi de dezvoltare a carierei. Ele setează azi standardul în piaţa muncii şi sunt deosebit de competitive”, susţine Raluca Pârvu, business manager la BPI România, companie de consultanţă în management şi resurse umane.

    Sorina Faier, managing partner al companiei de recrutare Elite Searchers, susţine că evoluţia salariului mediu net în România în ultimele decenii reflectă transformările economice şi sociale profunde pe care ţara le-a experimentat. „După căderea regimului comunist în 1989, România a intrat într-o perioadă de tranziţie marcată de reforme eco-nomice şi integrarea în structuri europene şi internaţionale. Această tranziţie a avut un impact semnificativ asupra salariilor, care au început să crească treptat începând cu anii 2000. În acest context, salariul mediu net a experi-mentat o creştere constantă, începând să se apropie de niveluri comparabile cu cele din alte state membre ale Uniunii Europene”, detaliază ea. 

    Oana Popescu, managing director al companiilor de resurse umane Humangest Group & IHM Total Consult, este şi ea de părere că evoluţia salariului mediu net în România reflectă transformările profunde prin care a trecut econo-mia ţării noastre în ultimele decenii. „În anii ’90, salariile erau foarte scăzute, influenţate de tranziţia dificilă de la o economie centralizată la una de piaţă. Situaţia a început să se îmbunătăţească semnificativ după 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, care a atras investiţii străine şi a deschis accesul la pieţe internaţionale. Sectoare precum IT-ul şi industria auto au devenit motoare de creştere economică, generând locuri de muncă mai bine plătite”, afirmă ea. 

    Răzvan Zglobiu, head of sales & talent acquisition la compania de recrutare în regim temporar Prohuman România, spune şi el că modul în care a evoluat salariului mediu net în România în ultimele decenii reflectă tranziţia econom-ică a ţării, integrarea în Uniunea Europeană şi creşterea economică înregistrată. „Aceasta a fost marcată de creşteri semnificative, dar şi de fluctuaţii generate de factori economici, politici şi sociali. Acest proces evolutiv poate fi divizat în patru etape cronologice majore, la finalul cărora putem concluziona că piaţa muncii din România s-a înscris pe un trend ascendent constant, prin care a reuşit să recupereze într-o bună măsură decalajul enorm ce exista la începutul anilor 1990 faţă de Europa de Vest”, spune reprezentantul Prohuman. 

    Cele patru etape despre care vorbeşte Răzvan Zglobiu sunt: anii 1990, după căderea regimului comunist, când economia României a intrat într-o perioadă de tranziţie dificilă, anii 2000, care au adus integrarea în UE şi atragerea investiţiilor străine care au stimulat creşterea economică şi, totodată, la creşterea salariului mediu. A treia etapă este după 2010, când criza economică globală a încetinit creşterea, iar a patra etapă este cea care a început în 2020, când pandemia de COVID-19 a avut un impact mixt: deşi unele sectoare au fost afectate negativ, altele, pre-cum IT-ul şi serviciile digitale, au continuat să crească. 

    În ultimii ani, inflaţia ridicată a diminuat din impactul pozitiv al creşterilor salariale. Deşi avansul nominal este re-marcabil, puterea de cumpărare a salariului mediu nu a crescut proporţional. Totuşi, atingerea pragului de 1.000 de euro în 2024 arată progresele economice ale României şi nevoia companiilor de a ajusta salariile pentru a atrage şi reţine forţa de muncă.

    Dacă ne uităm pe statisticile INS, vedem că salariul mediu net din luna decembrie este în mod tradiţional mai ridicat decât media anuală, o oglindă a practicilor de recompensare a angajaţilor în perioada sărbătorilor de iarnă, a bonusurilor de sărbători, cât şi a primelor acordate de companii pentru performanţă sau loialitate. Luna decembrie marchează în mod tradiţional un vârf al salariilor în România, iar datele din ultimii 18 ani confirmă acest trend. De exemplu, salariul mediu net din decembrie 2023 a atins un nou record de 1.020 de euro (5.079 lei), de peste patru ori mai mare decât nivelul din 2005.

    Datele despre salariile din decembrie nu doar reflectă tendinţele de pe piaţa muncii, ci şi oferă indicii despre dinamica economică a României. Luna decembrie devine un barometru al progresului salarial, marcând atât re-zultatele unui an, cât şi aşteptările pentru anul ce urmează.

    „Creşterea salariului mediu net a avut un impact major asupra pieţei muncii locale. Competiţia dintre angajatori a devenit mai intensă, forţând companiile să ofere nu doar salarii mai mari, ci şi pachete atractive de beneficii şi opor-tunităţi de dezvoltare profesională. Totodată, creşterea salariilor a stimulat migraţia forţei de muncă din zonele ru-rale către oraşe şi a ajutat la diminuarea deficitului de personal calificat în domenii precum construcţiile şi sănăta-tea. Pe scurt, creşterea salariului mediu net nu este doar un indicator al progresului economic, ci şi o expresie a fe-lului în care piaţa muncii răspunde nevoilor şi aspiraţiilor oamenilor”, susţine Oana Popescu. 

    Momentele cheie în evoluţia salariului mediu 

    Raluca Pârvu de BPI România spune că momentele-cheie ale creşterii salariului mediu sunt determinate în princi-pal de schimbări legislative, dar şi de situaţia economică. Schimbările legislative ţin mai ales de modificarea sis-temului de taxare a muncii, fie prin impozitul de venit, fie prin cheltuielile sociale. De fiecare dată, aceste modificări apar ca să îmbunătăţească colectarea de taxe la sistemul de stat, pentru diminuarea muncii la negru. „De cota unică a beneficiat clasa medie în formare şi de altfel, aceasta este foarte ataşată de menţinerea sistemului exist-ent.(…) Criza economică din anii 2008 – 2010 a influenţat major salariul mediu. În anii respectivi, salariul mediu net a stagnat, afectând puternic puterea de cumpărare a românilor. Pe de altă parte, peste 25% dintre salariaţi sunt în continuare plătiţi cu salariul minim pe economie, iar în ultimii ani, guvernul a ales să impună creşteri accelerate ale salariului minim pe economie, trăgând în sus artificial veniturile salariale”, crede ea. 

    În ultimele decenii, salariul mediu a fost influenţat semnificativ de mai multe momente-cheie şi schimbări legisla-tive. Unul dintre cele mai importante evenimente a fost adoptarea Legii salarizării unitare în România, în 2017, care a avut scopul de a uniformiza şi creşte salariile în sectorul public, susţine Sorina Faier de la Elite Searchers. „Această lege a generat discuţii ample şi a dus la majorări semnificative în rândul funcţionarilor publici, influenţând implicit şi sectorul privat. Un alt factor important a fost introducerea impozitului pe venit de 10%, care a intrat în vigoare în 2018. Această reducere fiscală a avut ca efect creşterea veniturilor nete pentru angajaţi, sporind astfel puterea de cumpărare şi contribuind la creşterea salariului mediu.” 

    De asemenea, măsurile luate pentru stimularea economiei, precum facilităţile fiscale pentru angajatori ce an-gajează tineri sau persoane defavorizate, au condus la o creştere a numărului de locuri de muncă şi, implicit, a salariilor, mai punctează ea. 

    Oana Popescu crede că un moment definitoriu a fost integrarea în Uniunea Europeană, care a adus investiţii masive şi a creat standarde mai ridicate pentru piaţa muncii. Totodată, măsuri precum scutirea de impozit pe venit pentru angajaţii din IT au contribuit la transformarea acestui sector în unul dintre cele mai bine plătite din economie. În aceeaşi direcţie, scutirile fiscale acordate în domeniile construcţiilor şi agriculturii au avut un impact semnificativ. „În construcţii, eliminarea impozitului pe venit şi reducerea contribuţiilor sociale pentru angajaţi au permis creşteri salariale importante, într-un efort de a atrage şi reţine forţa de muncă într-un sector cu deficit de personal. În agri-cultură, măsuri similare au contribuit la stabilizarea veniturilor lucrătorilor şi la sprijinirea unui domeniu important pentru economia României”, subliniază ea.

    Un alt factor a fost creşterea constantă a salariului minim, mai ales după 2015, care a ridicat nivelul veniturilor pentru angajaţii din sectoare cu calificare redusă. „Totuşi, este important să menţionăm că astfel de măsuri trebuie să fie corelate cu o creştere a productivităţii, pentru a evita dezechilibrele economice. Revoluţia fiscală din 2018 a fost, de asemenea, un moment important, prin modificarea contribuţiilor sociale, ceea ce a determinat renegocieri salariale şi o recalibrare a structurii veniturilor. Deşi unele măsuri au fost contestate, ele au avut un efect asupra creşterii salariilor în sectoarele direct afectate. Astfel, creşterea salariului mediu a fost rezultatul unor decizii legis-lative bine direcţionate, dar şi al unei economii în transformare, care a căutat să răspundă cerinţelor pieţei globale”, punctează Oana Popescu. 

     

    Cine plăteşte cel mai bine? 

    Sectoarele economice din România se întrec în oferirea celor mai mari salarii, iar datele recente arată o competiţie strânsă între industria IT şi sectorul extractiv. În timp ce tehnologia domină din ce în ce mai multe aspecte ale economiei, resursele naturale continuă să genereze venituri substanţiale pentru angajaţi. 

    Clasamentul sectoarelor de activitate cu cele mai mari salarii medii nete reflectă diversitatea economiei româneşti, cu o concentrare clară a salariilor mari în domeniile tehnologice şi energetice. 

    IT-ul continuă să atragă talente datorită dinamicii sale, în timp ce industria extractivă îşi păstrează relevanţa prin salarii competitive şi rolul său economic strategic.

    Aşadar, serviciile în tehnologia informaţiei ocupă prima poziţie în clasamentul salariilor medii nete, cu un venit de 2.336 euro (11.626 lei pe lună). Acest sector este caracterizat de regulă de cerere mare de specialişti, un ritm rapid al inovaţiei şi pachetul de beneficii atractive oferit de angajatori, deşi în ultima perioadă a fost pus în dificultate de norii negri care se abat asupra companiilor din tehnologie de la nivel global. 

    Cu doar câţiva euro mai puţin, extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale oferă un salariu mediu net de 2.331 euro (11.599 lei/lună). Sectorul rămâne unul dintre cele mai bine plătite din economie, datorită complexităţii activităţilor şi a rolului său strategic. Fabricarea produselor de cocserie şi din prelucrarea ţiţeiului ocupă locul al treilea în clasamentul celor mai bine plătite sectoare, cu un salariu mediu de 2.257 euro (11.230 lei pe lună), ceea ce arată că domeniile conexe industriei extractive sunt, de asemenea, bine remunerate.

    „Influenţa creşterii salariului mediu asupra dezvoltării pieţei muncii locale s-a făcut resimţită pe mai multe planuri ale economiei, influenţând o serie de factori socio – economici precum: creşterea atractivităţii pentru forţa de muncă locală, salariile mai mari reducând temporar emigrarea, în special în sectoare precum IT, sănătate şi con-strucţii; dezvoltarea industriilor emergente, IT-ul, sectorul BPO (business process outsourcing) şi sectorul ser-viciilor financiare atrăgând investiţii datorită costurilor relativ mici ale forţei de muncă comparativ cu Europa de Vest, chiar şi cu salariile în creştere”, susţine Răzvan Zglobiu. El mai este de părere că avansul salariilor a accelerat tranziţia către industrii cu valoare adăugată mai mare, ceea ce a determinat creşterea cererii pentru competenţe specializate. 

    Creşterea salariului mediu net a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării pieţei muncii locale, influenţând atât cererea, cât şi oferta de muncă, subliniază Sorina Faier.

    „În primul rând, salariile mai mari atrag un număr mai mare de candidaţi calificaţi, consolidând astfel poolul de talente disponibile pentru angajatori. Acest lucru duce la o competiţie sporită între companii, care, în încercarea de a atrage şi reţine personalul, sunt determinate să îmbunătăţească condiţiile de lucru şi beneficiile oferite an-gajaţilor. Pe de altă parte, creşterea salariului mediu net contribuie la sporirea puterii de cumpărare a populaţiei, ceea ce stimulează cererea de bunuri şi servicii locale. Acest fenomen generează noi oportunităţi de angajare în diverse sectoare, cum ar fi comerţul cu amănuntul, servicii, marketing sau energie regenerabilă”, detaliază reprezentanta Elite Searchers. 

    Cu toate acestea, România continuă să înregistreze discrepanţe salariale semnificative între diferite sectoare economice. Dacă domenii precum IT-ul şi industria extractivă oferă salarii de peste 2.000 de euro pe lună, la polul opus, unele industrii abia ating pragul de 600 de euro.

    Fabricarea de îmbrăcăminte oferă cel mai mic salariu mediu net din economie: 606 euro (3.016 lei pe lună). Acest sector se confruntă cu provocări legate de externalizare, competiţia internaţională şi nivelul scăzut al valorii adău-gate. Sectorul de hoteluri şi restaurante se situează pe locul al doilea în clasamentul celor mai mici salarii, cu un venit mediu net de 647 euro (3.218 lei/lună). Deşi acest domeniu implică adesea muncă intensă şi program pre-lungit, remuneraţia rămâne sub media naţională. 

    Activităţi precum tăbăcirea şi finisarea pieilor (699 euro, 3.477 lei) şi fabricarea de mobilă (712 euro, 3.545 lei) com-pletează lista sectoarelor cu cele mai mici salarii, în pofida cererii constante pe piaţa locală şi internaţională pentru aceste produse.

    Cum ne comparăm cu ţările din regiune

    Salariile continuă să crească în toate ţările UE, însă decalajele persistă, alimentând discuţiile despre convergenţa economică şi atractivitatea pieţei muncii în Europa Centrală şi de Est. Astfel, datele de la Eurostat, oficiul european de statistică, arată că salariile medii din Europa variază foarte mult. Aceste diferenţe pot apărea din reglementările specifice ţării, legislaţia muncii, sectoarele industriale şi dezvoltarea economică. Ţările din Europa de Nord şi de Vest au cel mai mare câştig mediu net, în timp ce ţările din Europa de Est şi de Sud raportează cifre mult mai mici.

    Aşadar, în anul 2023, ţările din Europa de Vest, precum Luxemburg, Olanda şi Irlanda, se află în fruntea clasamen-tului salariilor medii nete, cu valori de peste 3.500 de euro pe lună, ceea ce nu este o surpriză, având în vedere că vorbim despre economii puternice şi un nivel ridicat al costului vieţii.

    În contrast, ţările din Europa Centrală şi de Est, precum România (892 euro) şi Bulgaria (779 euro), rămân la coada clasamentului, cu salarii medii nete lunare care abia ating jumătate din media UE (2.351 euro). Această diferenţe pot sublinia provocările legate de convergenţa economică, nivelul de productivitate şi investiţiile în dezvoltarea pieţei muncii din regiune.

    Câştigul salarial mediu anual net din statisticile anuale ale Eurostat au fost calculate scăzând impozitele pe venit şi contribuţiile la asigurările sociale din câştigul anual brut pentru o persoană singură, fără copii. În unele ţări euro-pene se aplică anumite deduceri pentru familii, pentru angajaţii care au copii. 

    România are un drum lung de parcurs pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate, dar creşterea constantă a salar-iilor şi integrarea mai profundă în lanţurile de producţie europene pot accelera această evoluţie. Raportat la media europeană, România rămâne sub nivelul salarial al economiilor dezvoltate, însă ritmul rapid de creştere indică o tendinţă de convergenţă. Dacă în 2005 România era printre ţările cu cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, în 2024 începe să se apropie de alte economii emergente din regiune.

     

    Este salariul mediu un indicator al bunăstării unei ţări?

    Salariul mediu este un indicator ca oricare altul. Avem nevoie de date statistice pentru a analiza situaţia econom-ică, crede Raluca Pârvu. „Ne lăudăm cu creşterea nivelului de trai care devine comparabil cu unele oraşe spaniole ori italiene, de exemplu. Aşa pare din bula noastră de la Bucureşti. Cu toate acestea, salariul mediu de azi la nivel naţional ascunde vaste discrepanţe între judeţe. Doar 17 judeţe înregistrează salarii medii nete peste media naţională. De asemenea, Bucureştiul se află la 30% peste această medie, în timp ce un judeţ ca Hunedoara se află cu 15% sub medie. Pe măsură ce polii urbani mari ai României se dezvoltă, zonele rurale şi urbane mici rămân adesea în urmă, se depopulează şi nu vedem voinţă politică pentru a le dezvolta”, a  completat ea. 

    Salariul mediu este mai mult decât un simplu număr, el reprezintă o oglindă a progresului economic şi social al unei ţări. Este folosit ca indicator al bunăstării deoarece oferă o perspectivă clară asupra nivelului de trai şi asupra puterii de cumpărare a populaţiei. În ultimul deceniu, creşterile din sectoare precum IT sau producţia auto au subliniat modul în care salariul mediu reflectă performanţa unor industrii strategice, crede Oana Popescu. „Totuşi, salariul mediu poate fi înşelător. Fiind o medie, el poate masca discrepanţele dinte salariile din sectoarele perfor-mante şi cele din domenii mai slab plătite, sau între salariile din oraşele mari şi cele din mediul rural. Spre exemplu, salariile din Bucureşti şi Cluj sunt semnificativ mai mari decât cele din alte zone ale ţării, ceea ce arată că acest in-dicator trebuie interpretat cu atenţie. În final, salariul mediu nu este doar un indicator economic, ci şi un simbol al speranţelor oamenilor pentru un viitor mai bun. Creşterea lui transmite un mesaj de încredere şi progres, dar pentru a fi cu adevărat relevant, trebuie să fie susţinută de o economie echitabilă, care creează oportunităţi reale pentru toţi cetăţenii”, adaugă ea.

    Răzvan Zglobiu crede că salariul mediu este frecvent folosit ca un indicator al bunăstării economice datorită capac-ităţii sale de a sintetiza într-un singur număr starea generală a veniturilor obţinute de populaţie şi a nivelului de trai. Totuşi, în spatele acestui indicator se ascund semnificaţii mai profunde care reflectă speranţele, aşteptările şi re-alităţile sociale şi economice ale unei societăţi.

    „Salariul mediu oferă o măsură convenabilă şi uşor de înţeles pentru compararea nivelurilor de trai între diferite ţări, regiuni sau perioade de timp. Este un indicator standard utilizat în analize economice, statistici guvernamen-tale şi rapoarte internaţionale. Evoluţia salariului mediu reflectă sănătatea generală a economiei, fiind influenţată de productivitate, investiţii şi dinamica pieţei muncii, totodată un salariu mediu mai mare este adesea corelat cu un consum intern mai puternic, ceea ce stimulează creşterea economică”, explică reprezentantul Prohuman. 

    Sorina Faier punctează că salariul mediu serveşte ca un indicator comparativ între diferite regiuni sau sectoare economice, permiţând evaluarea disparităţilor economice şi sociale. Analizând acest indicator, factorii de decizie pot identifica zonele care necesită intervenţii pentru a stimula creşterea economică şi a îmbunătăţi nivelul de trai al cetăţenilor. „Cu toate acestea, utilizarea salariului mediu ca singurul indicator al bunăstării poate conţine limitări, cum ar fi neglijarea veniturilor extrem de mari sau foarte mici, care pot distorsiona imaginea reală a distribuţiei veni-turilor. În concluzie, deşi salariul mediu este un instrument valoros, o abordare holistică, ce include şi alţi indicatori economici, este esenţială pentru o evaluare corectă a bunăstării economice”, spune ea.  

    Salariul mediu, adesea perceput ca o simplă statistică economică, transcende cu mult simpla sa valoare numer-ică. Acesta reflectă nu doar starea actuală a economiei, ci şi speranţele, aspiraţiile şi aşteptările indivizilor în raport cu societatea. „Oferind o oglindă a condiţiilor de trai şi a puterii de cumpărare, salariul mediu poate indica nivelurile de satisfacţie şi bunăstare ale populaţiei”, conchide Sorina Faier. 

  • Partidul lui Olaf Scholz refuză livrarea de rachete Taurus către Ucraina

    Partidul Social Democrat (SPD) al cancelarului german Olaf Scholz a respins livrarea de rachete de croazieră Taurus către Ucraina în programul său electoral pentru alegerile din februarie, potrivit Berliner Morgenpost.

    Scholtz a argumentat că acest lucru ar putea implica Germania direct în conflict. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sugerat anterior că această decizie ar putea fi legată de temerile privind ameninţările nucleare din partea Rusiei.

    „Susţinem decizia cancelarului Olaf Scholz de a nu livra rachetele de croazieră Taurus din stocurile Bundeswehr”, arată documentul SPD, adăugând că orice livrare de arme trebuie realizată „cu prudenţă şi simţ de răspundere”.

    Cu toate acestea, SPD şi-a reconfirmat sprijinul pentru Ucraina în lupta împotriva agresiunii ruse, prin ajutor diplomatic, financiar, umanitar şi militar, „atât timp cât va fi necesar”.

    În contrast, Friedrich Merz, candidatul Uniunii Creştin-Democrate (CDU), şi-a exprimat sprijinul pentru furnizarea acestor rachete. Merz a vizitat recent Kievul, promiţând o strategie hotărâtă în sprijinul Ucrainei, spunând că armele ar viza doar ţinte militare din Rusia.

    Alegerile din 23 februarie ar putea reprezenta un punct de cotitură în politica externă a Germaniei, având în vedere poziţiile divergente ale principalelor formaţiuni politice privind sprijinul militar pentru Ucraina.

  • Bitcoin atinge un nou record

    Bitcoin a depăşit 106.000 dolari, ceea ce marchează o creştere de mai bine de 50% de la victoria lui Donald Trump în alegerile din 5 noiembrie, scrie BBC.

    Bitcoin a atins luni un nou record istoric, depăşind temporar pragul de 106.000 dolari, înainte de a scădea uşor la aproximativ 105.000 dolari în tranzacţiile din Asia. Creşterea vine pe fondul optimismului investitorilor faţă de administraţia Trump, care este percepută ca mai favorabilă criptomonedelor decât administraţia Biden.

    În ultimele săptămâni, preţul Bitcoin a crescut cu peste 50%, alimentat de aşteptările privind politicile pro-cripto promise de preşedintele ales. Donald Trump a reiterat recent intenţia de a crea o rezervă naţională de Bitcoin, similară celei strategice de petrol.

    „Raliul Bitcoin de la alegeri a fost parabolic, iar teama de a pierde această oportunitate împinge preţurile şi mai sus”, a declarat Peter McGuire de la platforma XM.com. Experţii estimează că moneda ar putea depăşi 120.000 dolari până la finalul anului şi chiar 150.000 dolari în 2025.

    Trump a anunţat numirea antreprenorului David Sacks drept responsabil pentru inteligenţă artificială şi criptomonede în viitoarea administraţie, o alegere bine primită de piaţă. De asemenea, el a indicat că îl va nominaliza pe avocatul Paul Atkins, un susţinător al criptomonedelor, ca şef al Comisiei pentru Valori Mobiliare.

  • Cine vrea să se înscrie la cel mai disputat concurs de frumuseţe din România?

    Acum mulţi ani, un bancher român proaspăt numit într-o poziţie de top a fost chemat de acţionarul principal – un grup străin, care i-a cerut să-şi desemneze un succesor, adică cine ar fi cel mai potrivit să îi ia locul, solicitare cu care nu se mai întâlnise niciodată. Cum adică, nici bine nu am fost numit şi vor să mă schimbe?! Când a cerut explicaţii, i s-a spus că acest lucru face parte din politica de management, de succesiune. 

    Când au venit în România, final de anii ’90 şi început de 2000, multinaţionalele au venit şi cu politicile lor de leadership, de a căuta tot timpul oameni în companie sau în afara ei care pot fi numiţi în poziţii de top, care pot şi vor să-şi asume responsabilitatea de a conduce, care pot fi lideri, care pot duce activitatea companiilor mai departe în orice moment, indiferent de situaţie. 

    Multinaţionalele investesc sute de mii şi milioane de euro anual în programe de leadership pentru a avea lideri, o cheltuială pe care companiile româneşti au înţeles-o mult mai târziu.

    Aceste idei din cultura capitalistă, de a căuta tot timpul lideri pe care să îi scoată în faţă, au pătruns mai greu în firmele româneşti, acolo unde se merge pe ideea “să nu investeşti în nimeni, ca să nu ne ia locul”. În acest fel s-au prăbuşit multe afaceri româneşti atunci când fondatorii au dispărut, când liderul a dispărut. 

    Am pornit de la aceste exemple pentru a ajunge la situaţia actuală din politică când, de zece zile, odată cu anularea alegerilor prezidenţiale şi implicit reluarea alegerilor, toată lumea “bună”, toată elita României caută un preşedinte proeuropean, proNATO, atlantist, independent, cu şcoală, cu limbi străine, recunoscut etc., care să fie în stare să se confrunte cu cei trei lideri ai polului suveranist – Călin Georgescu, George Simion şi Diana Şoşoacă. 

    Dintr-odată, toată lumea “bună” – şi aici mă refer la elita politică, dacă om avea-o, elita socială, elita educaţională, elita culturală, elita economică – s-a trezit într-o situaţie politică care tinde să scape de sub control şi care ameninţă parcursul euroatlantic al României de după 2000, odată cu intrarea în NATO şi Uniunea Europeană. 

    Aici nu este vorba că dacă vine cineva la Cotroceni sau Palatul Victoria din polul suveranist vom ieşi din NATO şi Uniunea Europeană, ci s-ar putea să ne trezim izolaţi politic şi economic din toate punctele de vedere. 

    Odată cu această situaţie, lumea realizează că partidele tradiţionale, care au stat aproape tot timpul la putere din 1990 încoace, nu prea au lideri, nu au succesori valabili. 

    Ironic, chiar şi Ceauşescu ştia că avea un succesor, pe Ion Iliescu, care avea experienţă politică. 

    Partidele tradiţionale PSD şi PNL, de la care se aşteaptă acum un miracol prin găsirea unui lider comun, nu au politică de cadre. 

    La fel de ironic, comuniştii, aşa cum au fost ei, pot da lecţii în această privinţă, de a găsi lideri care să preia puterea. Dar înainte să preia puterea să fie validaţi de organizaţii, de sistem.

    Dacă liderilor politici actuali nu le place politica de cadre a comuniştilor, poate preiau politica de cadre a multinaţionalelor şi tot ar fi un mare progres. 

    O ţară întreagă, o elită, caută acum un candidat pentru Cotroceni, care să fie în stare să se bată cu suveraniştii şi să câştige voturile poporului pe care, din analfabeţi funcţionali lipsiţi de educaţie financiară etc., nu i-a scos. 

    Toată lumea caută un candidat valabil printre academicieni, printre profesori – Daniel David, care nu ştiu dacă cei din afara Clujului ştiu cine este -, printre actori – până sâmbătă, înainte să moară, şi Mircea Diaconu era pe listă, printre sportivi – regele Hagi, preşedinte, printre antreprenori – Ţiriac, Şucu, Dragoş Anastasiu, Felix Pătrăşcanu etc., printre IT-işti – Daniel Dines, printre drumari – dacă tot face autostrăzile Moldovei, de ce nu ar fi bun Umbrărescu ca preşedinte? -, printre ziarişti etc. Să nu-i uităm pe Isărescu, Kövesi, Funeriu, Paleologu – fiul, sau pe Nicuşor Dan, care a zis că trebuie o analiză serioasă în această privinţă. 

    Pentru că se merge pe ideea ca actualii lideri ai partidelor proeuropene să nu intre în cursa pentru Cotroceni – Ciolacu, Bolojan, Lasconi -, se caută candidaţi valabili printre vechii şi actualii lideri – Victor Ponta, Crin Antonescu, Emil Boc etc.

    Drama este că în acest moment nu prea există nimeni proeuropean, proNATO, euroatlantist, care să stea în picioare şi să facă faţă valului public ridicat de suveranişti, populişti, un val antisistem.

    Marea majoritate a politicienilor de la noi, a elitei politice, sociale, culturale, economice, de business, sunt personaje de televizor, de talkshow-uri, de interviuri, care au ieşit prea puţin din arealul lor.  

    Cu toţii îi blamăm pe cei 5 milioane de români care au votat cu suveraniştii, manipulaţi sau nu, dar problema nu este acolo. Sistemul, establishment-ul – cum spun americanii, statul paralel, cum se spune la noi, a adus România într-o asemenea situaţie în care 24 de ani de lupte europene şi euroatlantice au fost aruncate în aer într-o noapte, în câteva ore, de TikTok.

    Iohannis a fost absent şi, ca în buna tradiţie politică de la noi, nu şi-a desemnat un succesor valabil. Cu această ocazie, Serviciilor Secrete, câte or fi ele, li s-a tras vălul, şi am descoperit că poate nu sunt ceea ce am crezut noi că sunt.

    Pentru că preferă să stea pe margine, elita de business nu a avut propuneri şi nici nu are. Cum poate comunitatea de business, care a creat atât de multă valoare adăugată – în 2000 PIB-ul era de 35 de miliarde de euro, iar acum este de 350 de miliarde de euro, care face afaceri de 500 de miliarde de euro pe an, care plăteşte taxe şi impozite de 150 de miliarde de euro, să lase pe mâna politicienilor viitorul lor? Ca o sugestie, poate nu ar fi rău ca Romanian Business Leaders, de care a  mai auzit cât de cât lumea, să vină cu un candidat din rândul antreprenorilor români.

    Antreprenorii, patronii, oamenii de afaceri cred că politicienii le înţeleg problemele şi vor acţiona în consecinţă, ceea ce arată cât de departe este gradul de înţelegere a politicii. 

    Odată ce au preluat un post, o poziţie, un sat, o comună, un oraş, un partid, toţi, sau aproape toţi, nu ştiu cum să facă să rămână cât mai mult acolo, să devină parte a sistemului, mai mult sau mai puţin corupt/fanariot, şi să lase lucrurile aşa cum sunt. 

    Din păcate, creşterea economică a României din ultimii 24 de ani, creşterea salariilor, creşterea pensiilor, creşterea nivelului de trai, viaţa bună care s-a instaurat cel puţin la vârf, nu au avut darul să consolideze şi cursul politic şi social al României, care a fost lăsat în seama politicienilor.

    Dacă nici Ciolacu, care a dat cele mai mari majorări de pensii şi salarii din istorie, nu a reuşit să convingă suficient poporul să-l voteze – nici pe el, nici PSD (faţă de 2016, PSD are voturile la jumătate) -, atunci ce să mai zicem de alţii?

    Rezultatul politic – decizia de anulare a alegerilor prezidenţiale, apariţia de nicăieri a lui Călin Georgescu, câştigarea de teren din punct de vedere politic şi social a partidelor AUR, SOS, POT -, manipulat sau nu, ne-a arunca într-un haos de imagine fără precedent. 

    Pieţele financiare – leul şi dobânzile, capacitatea de împrumut a statului – sunt sub o presiune fără precedent, toţi finanţatorii externi au intrat în alertă, analiştii externi, de care depind foart multe investiţii şi împrumuturi, ne-au pus pe o listă roşie, mai multe tranzacţii au fost amânate instantaneu, investiţiile private au fost încă o dată amânate, deja bugetele sunt tăiate, în sectorul privat nici nu se mai pune problema de majorări salariale, ci doar de păstrarea jobului, în cea mai optimistă variantă, iar anul economic şi de business 2025 este pus sub semnul întrebării, chiar înainte de a începe. 

    Atâta timp cât partidele tradiţionale nu găsesc un lider, nu inventează un lider care să fie valabil şi care să facă faţă valului suveranist, situaţia va fi complicată şi vom avea mai multe semne de întrebare decât răspunsuri, ceea ce nu ne va ajuta deloc. 

    În celebrul discurs televizat, după anularea alegerilor prezidenţiale, Klaus Iohannis, preşedintele României, s-a întrebat retoric: “Eu ce fac mai departe?”. 

    Pentru el şi-a găsit un răspuns, dar pentru noi, pentru România, care este răspunsul? 

    Şi revin la politica de succesiune – cine poate să îi ia locul?

    Nu de alta, dar tare mă tem că suntem la începutul unei perioade tensionate – economia nu ne ajută, nemulţumirea politică faţă de sistem, faţă de UE, faţă de NATO, faţă de americani creşte, din spate vin tinerii analfabeţi funcţional, cum li se spune ironic de către elită, şi care vor să preia puterea.

  • Un final de 2024 aruncat în aer din toate punctele de vedere!

    Ce va fi în 2024: Isărescu va rămâne la BNR, dar nu se ştie cine vine la Palatul Cotroceni, dobânzile vor scădea, dar nu atât de mult pe cât speră lumea, companiile vor începe să facă restructurări, iar salariile nu vor mai creşte, preţurile apartamentelor şi chiriilor vor creşte, chiar dacă piaţa rezidenţială va scădea în con-tinuare. (era unul dintre titlurile materialelor de opinie cu care a debutat anul 2024).

     

    2024 a fost un an care a început cât de cât bine din punct de vedere economic – prognozele economice erau bune, defi-citul bugetar era în scădere, inflaţia şi dobânzile erau în scădere, salariile în creştere, investiţiile private şi publice erau pe creştere. Din punct de vedere social, ţara era liniştită, toată lumea se gândea unde să meargă în vacanţă, iar, în special, din punct de vedere politic, coaliţia PSD/PNL părea stabilă, iar unul dintre cei doi lideri ai acestor par-tide trebuia să fie noul preşedinte al României. Chiar dacă aveam 4-5 rânduri de alegeri, părea că nu vom avea probleme de stabilitate, nici politică, nici financiară, nici economică.

    Dar din aprilie/mai, totul a început să crape. Relaţia dintre Ciolacu şi Ciucă s-a răcit. Nu se ştie cine pe cine a trădat, PSD şi PNL au început să nu se mai înţeleagă şi fiecare a luat-o pe cont propriu în alegeri. Preşedintele Iohannis era din ce în ce mai absent, trăindu-şi ultimele luni de mandat în avioane şi la golf. Deficitul bugetar a început să fie scăpat de sub control pe fondul majorării cheltuielilor bugetare, companiile private au început să-şi pună investiţiile pe hold, pe motiv că nu se ştie ce urmează cu taxele şi impozitele etc. Vara, toată lumea s-a dus în vacanţă, în speranţa că lucrurile se vor rezolva în toamnă. Dar a venit finalul de an cu un tsunami politic care nu a fost prevăzut de nimeni. Un personaj, Călin Georgescu, cu declaraţii populiste, mesianice, de naţionalism de tip Ceauşescu – „să nu stăm în genunchi în faţa nimănui” – venit din subteranele sociale ale României, a ieşit pe primul loc în primul tur al alegerilor prezidenţiale şi a dat toată liniştea politică peste cap. Dacă ar fi fost numai liniştea politică, ar fi fost bine, dar apariţia lui Călin Georgescu cu retorica lui antisistem, cu retorica mesianică, a dat peste cap liniştea so-cială a României, toată liniştea din familie şi toată liniştea din cercul de prieteni. Imediat, pieţele valutară, mone-tară şi bursieră au reacţionat în sens negativ. România a ajuns pe prima pagină a întregii lumi, marii creditori şi in-vestitori au intrat în alertă, iar totul a culminat cu anularea primului tur al alegerilor prezidenţiale cu două zile înainte de turul al doilea. Finalul de an ne găseşte cu o scenă politică tensionată, cu o coaliţie pro-europeană care încearcă să-şi strângă rândurile şi cu reluarea alegerilor prezidenţiale în primăvara anului viitor. Din punct de vedere financiar, economic şi de business, intrăm în 2025 pe o pojghiţă de gheaţă foarte subţire. Totul depinde de bugetul de stat, de deficitul bugetar, de capacitatea României de a se împrumuta şi, nu în ultimul rând, de dorinţa com-paniilor de a-şi derula activitatea normal şi de a da drumul la investiţii.

    Înainte să vedem cum va fi 2025, ca în fiecare an, la Business Magazin, fac o recapitulare a ceea ce s-a întâmplat prin titlurile tuturor editorialelor din această publicaţie, care au încercat să surprindă viaţa economică şi socială a companiilor, a corporatiştilor, a societăţii. Dacă vreţi să citiţi vreunul dintre aceste editoriale, puteţi da click pe site, pe titlul care vă atrage atenţia.

    Până ne vom revedea în 2025 să aveţi sărbători liniştite, că avem nevoie!   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

    • Cum se face că românii cred că lucrurile merg prost în această ţară şi că România se duce într-o direcţie greşită, dar economia şi salariile au crescut?      • „Am ajuns să muncesc mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”      • Toată lumea vrea să-mi dea bani, dar eu nu am nevoie de bani! Am nevoie de contracte!      • Prima gen-eraţie care nu s-a născut săracă      • România are nevoie de cât mai mulţi absolvenţi de facultate, aşa cum sunt ei      • Când dobânzile vor începe să scadă, preţurile apartamentelor vor începe să crească      • IT-iştii continuă să ceară salarii mai mari, dar nu înţeleg că piaţa s-a schimbat şi companiile nu mai aruncă cu bani, ci dimpotrivă, trebuie să taie bugetele salariale      

    • Dacă nu te plimbi acum, atunci când?!      • Companiile încep să dea deoparte CV-urile candidaţilor care şi-au schimbat des jobul      • Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să nu sărăcească      • Ce se va întâmpla când angajaţii nu vor mai avea şefi în carne şi oase, ci doar aplicaţii şi algoritmi?      • Cor-poratiştii încep să îşi schimbe retorica: Multinaţionalele şi băncile raportează cele mai mari profituri, dar noi nu primim nimic. este moral, este corect, este echitabil?      • Am înţeles că singurul lucru care îi mai mo-tivează pe oameni sunt banii, dar cât poţi să mai creşti salariile?      • De ce să te duci să lucrezi la H&M la Lon-dra, pe 1.800 de lire sterline, când aceiaşi bani îi obţii la Bucureşti, într-o trattorie, şi ai costurile vieţii mult mai reduse, începând cu chiria?      • Cum putem să citim piaţa imobiliară: Din punct de vedere al accesibil-ităţii achiziţiei unui apartament, România, Bucureştiul sunt încă o piaţă ieftină, dar din punct de vedere al achiziţiei pentru investiţii, ca să câştigi din chirie şi creşterea valorii proprietăţii, piaţa nu este aşa spectacu-loasă      • Angajaţii sunt importanţi pentru o companie atâta timp cât firma are rezultate şi acţionarii sunt mulţumiţi sau până când nu îmbătrânesc      • Companiile româneşti au început să se bată parte în parte cu multinaţionalele pentru recrutarea de creiere româneşti      • Bucureştiul a ajuns mult mai internaţional decât ne dăm noi seama      • Cei mai doriţi angajatori faţă în faţă cu procesele de restructurare şi concediere a an-gajaţilor. Ce efect au asupra companiilor      • Pentru cei care se întreabă ce ne-a adus intrarea în UE, că tot trebuie să mergem weekendul viitor la vot, să ne uităm la cifre şi la banii care au intrat în România, nu la re-torică      • Cum este să treci peste noapte de la „eu nu vin la interviu fără 1.000-1.500 de euro pe lună” la salariul minim pe economie      • Paradoxul noii generaţii: Cu cât vor fi mai internaţionali ca deschidere, cu atât se vor regăsi mai mult într-o retorică politică antisistem, antioccident      • Unde ai vrea să te naşti? Unde ai vrea să faci şcoala? Unde ai vrea să faci facultatea? Unde ai vrea să munceşti? Unde ai vrea să îmbătrâneşti?      • Cum să ne pregătim pentru revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, mai ales după re-tragerea lui Biden: poate n-ar fi rău să-l invităm din nou pe Donald Trump Jr. în România să vâneze urşi, că tot avem prea mulţi      • Cum bântuie fantoma lui Ceauşescu printr-o cafenea Starbucks      • Ce va urma dacă lumea globalizării se va sfârşi?      • Corporatiştii români sunt biciuiţi profesional de corporaţii şi chiar le place să fie biciuiţi pentru că astfel le este validată ideea că sunt importanţi      • Diploma, liceul, facultatea, notele, profesorul, CV-ul contează din ce în ce mai mult      • Cum ar putea Bucureştiul să fie un oraş care să atragă creiere din alte ţări      • În piaţă sunt bani, dar sunt prea puţine echipe de management      • Am ajuns într-o situaţie paradoxală: România, românii au bani dar nu au suficiente oportunităţi de investiţii, aşa că an-treprenorii preferă să-şi ţină banii la bancă, în titluri de stat sau să investească în afară. Guvernul ucide iniţia-tivele antreprenoriale private prin creşterea birocraţiei statului, prin dobânzile mari pe care le oferă pentru creşterea cheltuielilor publice      

    • După 20 de ani: Ce ar fi businessul românesc fără voi, dar şi fără noi?!      • Cum trebuie să fie un CEO în ziua de astăzi      • Cum a fost atunci, cum este acum, nu ştim unde vom fi peste 20 de ani, dar povestea antrepren-orilor români, povestea businessurilor/brandurilor/companiilor româneşti trebuie scrisă      • Oraşele se de-gradează pentru că statul ţine clădirile statului prizoniere unei mentalităţi de stat      • Marele câştig al com-paniilor în 2024 a fost reducerea fluctuaţiei de personal      • De unde vine puterea platformelor sociale. De ce românii au adoptat atât de repede TikTok      • Care este personalitatea anului 2024?

  • Cum s-a văzut anul 2024 prin opiniile din BUSINESS Magazin?

    De la dilemele financiare din cupluri, la redefinirea locului de muncă în era post-pandemie, până la idei filosofice ce oferă sens într-o lume în continuă schimbare, Am încercat să exprimăm în cuvinte felul în care noi vedem lucrurile, bune sau rele, care ni se întâmplă. Aşteptăm ideile pe care doriţi să le dezbatem îm-preună şi în continuare (pe adresele ioana.matei@businessmagazin.ro şi ioana.a.mihai@gmail.com)  Sărbători liniştite şi la mulţi ani!

     

    • Cum credeţi că ar fi mai bine într-un cuplu, banii să fie la comun sau separat? Tinerii din România încep tot mai mult să meargă spre bugete comune      

    • Grădiniţa de la birou. Dacă îţi tratezi angajaţii ca pe nişte copii, se vor purta ca atare      • Dacă, de fapt, viaţa profesională nu ar trebui chiar atât de bine delimitată de cea personală?      • Dacă aţi avea de ales între a munci mai puţin şi a câştiga mai puţin sau a munci mai mult şi a câştiga mai mult, ce aţi alege? (Nu, să munceşti mai puţin şi să câştigi mai mult nu este o soluţie)      • Munca asincronă: viitorul locului de muncă sau un trend trecător?      • Când vom vedea prima şcoală a unui antreprenor român?      • Amor Fati: o filosofie străveche, ideală pentru prezent      • De ce vor nomazii digitali să trăiască în România, mai mult decât în Franţa sau Germania, şi cum poate ţara noastră să beneficieze de asta?      • Asistăm la începutul sfârşitului pentru munca remote şi/sau la o reaşezare a pieţei muncii în favoarea angajatorilor?      • Visaţi la pensie, faceţi economii sau poate vreţi să vă retrageţi din activitate la 40 de ani? Uitaţi de aceste idei. În era AI, munca până la 80 de ani ar putea fi noua realitate căreia trebuie să ne adaptăm      • Exportul de know-how: alternati-va la exodul creierelor sau cum putem să dăm României încă o şansă      • Piaţa muncii şi dinamica preţurilor imobiliare: o relaţie complicată      • Cele 12 zile de Crăciun s-au transformat într-un maraton de 2 luni – este acesta un semn de bunăstare sau de criză?

    • Un an cu un „vibe” bun      • Este România plină de milionari?      • Unde tragem linia?      • Tu ştii ce mai face pensia ta?      • Cu capu’ înainte?      • Competenţele au o relaţie cât se poate de directă cu productivitatea. Au şi cu remuneraţia?      • C’a mea-i mai frumoasă      • Baloanele, florile şi dulciurile sunt mai ieftine decât de-misiile      • Când ofertele ne agasează, renunţăm cu totul la cumpărături      

    • Businessurile sunt pe mâini bune      • În ecuaţia vieţii, unii termeni contează mai mult decât alţii, dar per-spectiva e influenţată de vârstă

    • În fiecare dintre noi se dă o luptă tăcută pentru păstrarea naturii umane      • Paradoxul ţărilor bogate: scade natalitatea, dar creşte numărul de animale de companie şi cheltuielile cu acestea      • Despre câte firme româneşti ştiţi că au trecut graniţa, că au înfipt steagul pe pământ străin?      • Dacă aţi putea să vă începeţi studiile acum, aţi alege România sau străinătatea?      • Ce-ţi doreşti să fii când o să creşti? Vreau să fiu fericit.      • Preţ de 20 de ani      • Cum a ajuns Black Friday să fie… „fără număr”?      • Bani să fie! Că vom găsi un rost pentru ei. (Dacă e democraţie)      • Săptămâna trecută a fost despre viitor. Din toate punctrele de vedere

    Ioana Matei este editor-şef BUSINESS Magazin

    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef BUSINESS Magazin

  • Prima săptămână de după anularea alegerilor a adus bursei 19 mld. lei. De la Banca Transilvania, OMV Petrom şi Hidroelectrica au venit 3,9 mld. lei

    ♦ Acţiunile mari au fost mai reziliente în timpul corecţiilor, dar şi „reziliente” în perioada de recuperări.

    Companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti au crescut cu peste 19 mld. lei în capitalizare în numai o săptămână pe fondul recuperărilor semnificative înregistrate de piaţă după detensionarea mediului politic, acestea ajungând la o evaluare cumu­lată de 375 mld. lei, conform calcu­lelor realizate de ZF pe baza datelor de la BVB.

    De remarcat faptul că cele mai mari companii şi cu cele mai mari ponderi în indicele de referinţă BET au fost printre cele mai reziliente în faţa scăderilor cauzate de haosul elec­toral din România, însă la finalul unei săptămâni de recuperare putem spu­ne că s-au ţinut departe şi de scăderi.

    De exemplu, Hidroelectrica s-a apreciat în ultimele cinci şedinţe cu 2,9%, OMV Petrom cu 3,7% şi Banca Transilvania cu 2,5%, toate trei partici­pând la creşterea de 16 mld. lei cu numai 3,9 mld. lei. Spre compa­raţie, dinamici mai bune au avut com­paniile antrepreno­riale – Transport Trade Services (37,1%), TeraPlast (14,1%), One United Properties (8,5%), Digi Communications (7,6%), Sphera Franchise Group (7,5%), MedLife (6,4%), Aquila Part Prod Com (6,3%). Şi utilităţile au evoluat bine – Electrica (7,3%) şi Transgaz (9,4%).

     

     

  • Trecem graniţele: Aquila cumpără compania KITAX Kft din Ungaria pentru 14 mil. euro

    ♦ Compania vrea să devină un jucător activ pe piaţa din Ungaria.

    AQUILA (simbol bursier AQ), lider în servicii integrate de distribuţie şi logistică pentru piaţa bunurilor de larg consum din România şi Republica Moldova, a anunţat încheierea unui acord pentru achiziţionarea a 100% din părţile sociale ale companiei KITAX Kft, una dintre cele mai importante cinci companii de distribuţie din domeniul său de activitate, cu acoperire naţională în Ungaria.

    Preţul tranzacţiei este de maxim 14 milioane de euro şi este calculat în baza unui mecanism agreat de părţi care ia în considerare ajustările de capital circulant şi împrumutul net. Achiziţia este condiţionată de obţinerea aprobării autorităţilor maghiare de avizare a tranzacţiei, Foreign Direct Investment (FDI), şi Adunării Generale a Acţionarilor AQUILA.

    „Această achiziţie completează strategia AQUILA de integrare a unor linii de business noi cu dezvoltare imediată şi marje de profitabilitate atractive. Prin preluarea KITAX Kft vom deveni un jucător activ pe piaţa din Ungaria, adăugând un portofoliu complementar de produse business-ului actual. Acest demers ne apropie de ambiţiile de dezvoltare regională după succesul înregistrat în Republica Moldova prin achiziţia companiei Trigor AVD. Continuăm dezvoltarea AQUILA alături de o echipă profesionistă care a format şi dezvoltat o companie europeană puternică. Avem încredere în echipa KITAX Kft alături de care vom creşte parteneriatele existente cu furnizorii şi clienţii societăţii, spune Cătălin Vasile, CEO, AQUILA.

    „Această nouă tranzacţie este în linie cu angajamentul nostru de dublare a valorii EBITDA până în anul 2026.“

    KITAX Kft a raportat în 2023 venituri de 10 milioane de euro şi EBITDA de 2,1 milioane de euro. Fondată în 2002 de Ida şi ştefan Ozsvald, KITAX KfT distribuie produse profesionale de igienă şi curăţenie, consumabile pentru sectorul HoReCa, echipamente de sănătate şi siguranţă a muncii. Infrastructura logistică a companiei este modernă, incluzând o flotă şi un depozit propriu de 3.000 mp în Mosonmagyaróvár în care 70% din energia utilizată constituie energie verde.

    Compania deţine un portofoliu diversificat, incluzând peste 10.000 de produse provenite de la mai mult de 400 de furnizori globali de top, precum Kimberly Clark, Essity (Tork), Vileda Professional şi Karcher. KITAX Kft deserveşte clienţi din sectoare cheie precum industrial, HoReCa, retail, educaţie, sănătate şi facility management.

    „Decizia de a ne alătura AQUILA, unul dintre liderii pieţei de distribuţie şi logistică din România, deschide noi orizonturi pentru creşterea companiei. Experienţa noastră de peste 20 de ani în sectorul distribuţiei produselor de igienă din Ungaria, susţinută de expertiza şi puterea AQUILA, creează o bază solidă de dezvoltare a unor noi oportunităţi de creştere împreună cu partenerii noştri de afaceri”, spun Ida Ozsvald şi ştefan Ozsvald, proprietari KITAX Kft.

    Compania AQUILA a încheiat primele 9 luni din 2024 cu venituri de 422,6 milioane euro, în creştere cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Rezultatele înregistrate de companie au fost susţinute de creşterea organică a segmentului de distribuţie şi de aportul adus de cele trei companii achiziţionate în 2024. Romtec şi cele două companii Parmafood au contribuit cu 5,3% la veniturile companiei.

    AQUILA operează în România şi Republica Moldova, cu un model de afaceri integrat, cu activitate în următoarele segmente de afaceri: distribuţie, logistică şi transport. AQUILA vinde produse de larg consum în peste 72.000 de puncte de desfacere prin toate canalele de comerţ cu amănuntul al bunurilor de larg consum, care acoperă peste 90% din piaţă.

    Portofoliul de produse integrat însumează aproximativ 11.000 produse, cu mărci proprii precum Gradena: legume şi fructe congelate; LaMasă: semipreparate congelate din carne; Yachtis: produse congelate de peşte şi fructe de mare; precum şi mărci consacrate din diferite categorii precum: produse de îngrijire personală – Rexona, Dove; dulciuri – Kinder, Raffaello, Snickers sau Mars; cafea – Lavazza; produse de curăţenie – Dero, Cif sau Coccolino; mâncare pentru animale de companie – Whiskas, Pedigree; produse igienă – Kleenex, Kotex, Zewa, Tena, Libresse; scutece copii – Huggies; legume congelate şi conserve – Bonduelle; smântâna vegetală şi frişcă vegetală – Gran Cucina şi Hulala; peşte şi preparate din peşte – Frosta.

    Prin achiziţia Romtec, compania şi-a adăugat în portofoliu peste 20 de branduri de produse pentru întreţinerea autoturismelor, dezvoltate în România, printre care Jet Xpert, Clima Xpert şi Brake Xpert, şi deţine o unitate de producţie în Iaşi. De asemenea, în anul 2024 odată cu achiziţionarea companiilor Parmafood, portofoliul AQUILA s-a extins cu peste 100 de branduri cu notorietate naţională şi internaţională, printre care Tabasco, Calvo, Mutti, Kikkoman, Serena Wines, La Molisana, Frescobaldi. 

    Compania a fost înfiinţată în anul 1994 de către antreprenorii Alin Adrian Dociu şi Constantin Cătălin Vasile. Din noiembrie 2021 este listată la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), ca urmare a unei oferte publice iniţiale în valoare de 367 milioane lei, cea mai mare ofertă publică iniţială derulată de o companie antreprenorială românească pe piaţa de capital locală. Acţiunile companiei (simbol AQ) sunt incluse în indicele de referinţă BET al Bursei de Valori Bucureşti.